Universitatea Titu Maiorescu Facultatea de Psihologie

Fundamentele Psihologiei

AFECTIVITATEA

Cuprins
1.Definitie.3 2.Teoriile afectivitatii...3 3.Clasificarea proceselor si starilor affective3 4.Clasificarea emotiilor.6 5.Caracteristicile emotiilor6 6.Cele patru sisteme motivational-afective7 7.Afectivitate si comportament: stresul, anxietatea si angoasa.9 8. Rolul afectivitatii in activitate.10 9.Bibliografie11

Definitie
2

Conform lui Mihai Golu, afectivitatea este acea component a vietii psihice care reflect in forma unei triri subiective de un anumit semn, de o anumit intensitate si de o anumit durat, raportul dintre dinamica evenimentelor motivationale sau a strilor proprii de necesitate si dinamica evenimentelor din plan obiectiv extern. Afectivitatea este o componenta esentiala si indispensabila a sistemului psihic uman, la fel de necesara si legic determinata ca si oricare alta componenta: cognitiva, motivationala, volitiva etc. In aceasta calitate ea trebuie sa posede atributele generale ale psihicului - de a fi o modalitate specifica de relationare cu lumea si cu propriul Eu, de a avea o valoare informational - reflectorie, respectiv de a semnaliza si semnifica ceva, de a indeplini un rol reglator specific, mai mult sau mai putin evident. Potrivit lui Mihai Anitei, procesele afective sunt stari sau trairi subiective care reflecta relatiile omului cu lumea inconjuratoare si masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute. Ansamblul proceselor afective sunt reunite sub numele de afectivitate. Mielu Zlate spune ca procesele psihice care sunt generate de relatiile dintre obiect si subiect sub forma de trairi, uneori atitudinale , poarta denumirea de procese afective.

Teoriile afectivitatii (M. Anitei)

1.Teoriile mecaniciste dezbat existenta a doua tipuri de probleme: originea emotiilor este una de tip central sau din contra, una periferica, iar a doua problema se refera la relatia emotie-cognitie. 2.Teoriile cognitiviste se concentreaza asupra explicarii procesului de transmitere a informatiei. Principiul general este acela conform caruia evenimentul inductor este receptat si apoi interpretat. El este codificat si transpus intr-o forma de reprezentare interna. In functie de aceasta se adopta un plan de pregatire pentru a actiona intr-un anumit fel. 3.Teoriile pragmaticii emotionale sau teoriile functionaliste considera ca emotiile nu sunt folositoare vietii umane, ele fiind doar un factor perturbartor al ordinii interindividuale si intraindividuale. Aceste teorii au la baza opozitiile ratiune-pasiune si trup-suflet. CLASIFICAREA PROCESELOR SI STRILOR AFECTIVE (M. Golu, M. Anitei, M. Zlate) 1.Emotiile sunt considerate stri afective care apar in interiorul nostru, brusc, sub forma de triri mai mult sau mai putin violente, dar mai mult sau mai putin pasagere (trectoare). Frica, spaima, angoasa rspund acestei definitii. 2.Sentimentele se aseamn cu emotiile prin aceea c sunt stri afective de factur complex, dar se deosebesc prin aceea c sunt stabile, durabile si mai putin intense. Simpatia, iubirea, resentimentul, gelozia, orgoliul, rusinea sunt structuri afective complexe si stabile, care pot fi categorisite ca sentimente interpersonale, formate in raporturile noastre cu ceilalti: sentimente sociale, legate de diferite grupuri din care facem parte, sentimente spirituale (ideale) asociate cu sistemele de valori (sentimente estetice si religioase). 3.Pasiunea se diferentiaz atat de emotie, cat si de sentiment. De la emotie imprumut intensitatea, prin care transform lumea in directia impus de ea, adesea fcandu-ne orbi in fata realittii. De la sentimente, preia durata., relativ lung. Pasiunea isi afl originea intr-o puternic motivatie intrinsec, centrat pe un domeniu al cunoasterii si al vietii sociale.
3

Pentru o mai complet acoperire a registrului de diversitate si complexitate a formelor afectivitttii, cea mai potrivit este clasificarea multicriterial. Criteriile pot fi: a) gradul de complexitate; b) succesiunea genetic; c) efectul asupra activittii curente; d)proprietatile de care dispun; e)gradul lor de constientizare f)nivel calitativ. Potrivit acestor criterii, putem imparti procesele afective in categorii: procese afective/emotii primare strile organice, afectele, tonul afectiv; procese afective/emotii propriu-zise; sentimentele; pasiunile; dispozitiile integrate globale. Procesele/emotiile primare Dispozitiile/starile organice sunt componente insotitoare ale unor stri fiziologice specifice de sntate, de boal, de oboseal, de activare sexual etc. Ele contribuie la constientizarea conditiilor mediului intern si la stimularea unor comportamente compensatorii. Unele boli interne induc stri emotionale specifice: cele cardiovasculare induc stri de anxietate si neliniste tensionat. Afectele sunt manifestri emotionale cu caracter exploziv, cu aparitie brusc, de scurt durat, cu desfsurare unipolar, insotite de expresii si gesturi ample si haotice. Afectele apar pe continuumul emotional cand intensitatea tririi atinge si depseste pragul superior. Ele pot aprea atat pe segmentul pozitiv, cat si pe cel negativ al continuumului emotional. Pentru primul caz, pot fi indicate efectele de euforie, de ras, de bucurie, iar pentru cazul al doilea, afectul de furie, de groaz, de panic, de plans. Ele duc la ingustarea campului constiintei, la slbirea capacittii de discernmant si a autocontrolului. Afectele sunt sustinute de o descrcare energetic puternic de natur instinctual, inconstient, impingand astfel persoana la acte comportamentale cu consecinte nedorite sau chiar dramatice. Sub imperiul afectului, asemenea acte pot fi comise chiar de persoane caracterizate obisnuit ca pasnice si prudente. Desi intr-o situatie exceptional, oricine poate fi cuprins de starea de afect, se poate, totusi, spune c cele mai predispuse la aceasta sunt persoanele cu echilibru emotional instabil, impulsive si cu un slab autocontrol. Tonul afectiv se refera la reactiile emotionale ce insotesc si coloreaza afectiv orice act de cunoastere: o senzatie, o reprezentare, o amintire etc. trezesc in noi stari affective de care nici nu ne dam seama. Culorile, sunetele, mirosurile etc. nu genereaza doar acte cognitive, ci si stari afective. Procesele/emotiile propriu-zise se integreaz in tabloul activittii si vietii cotidiene normale, desfsurandu-se in limitele intensittii moderate sau cel putin controlabile. Ele sunt rezultatul unei reflectri relativ adecvate a raportului dintre caracteristicile situatiei-stimul si strile interne de motivatie ale subiectului. Continutul lor obiectual este bine nuantat si individualizat, neexistand fenomenul de iradiere nespecific, pe care-l intalnim in afecte (cand
4

furia se descarc asupra a tot ce iese in calea furiosului). De asemenea, semnul lor se afl in deplin concordant cu semnificatia obiectului si nu apar fenomene de inversare sau de oscilatie nejustificat. Desi influenteaz constiinta, ele nu duc la destructurarea sau la ingustarea campului acesteia, lsandu-se integrate in schema autoreglajului voluntar. Sentimentele sunt forme complexe ale vietii emotionale, de intensitate relativ mai redus si de durat semnificativ mai lung decat emotiile. Spre deosebire de emotii, care se constituie si se manifest in raport cu orice obiect sau situatie ce posed o anumit semnificatie pentru subiect, sentimentele se structureaz si reflect doar semnificatia situatiilor sociale si, in primul rand, continutul relatiilor interpersonale si sistemul de simboluri si valori. Obiectul sentimentelor de iubire, de pretuire, de stim, de ur, de dispret etc. il constituie o alt (alte) persoan (persoane), o valoare (valori). Ele sunt expresii condensate si interiorizate ale dinamicii vietii sociale, ale semnificatiilor ce se acord perceptiei, actiunilor si comportamentelor celor din jur. In elaborarea sentimentelor, particip in mod direct si functiile cognitive superioare gandirea interpretativ si valorizatoare, care ofer, pe de o parte, temeiul obiectiv al selectiei insusirilor celorlalti semeni, iar pe de alt parte, justificarea optiunilor (de acceptare-respingere) fcute. In orice sentiment autentic se include o anumit reflexivitate, prin care se realizeaz modalittile adecvate, de relationare cu obiectul. In plan relational, interpersonal, un anumit sentiment poate avea un caracter de reciprocitate persoanele relationate nutrind una fat de alta acelasi tip de sentiment (respect sau dispret, dragoste sau ur), de contrarietate persoanele in chestiune nutrind una fat de cealalt sentimente de sens opus, sau de unilateralitate o persoan nutreste fat de cealalt un sentiment determinat, iar aceasta reactioneaz cu o stare de indiferent. Pasiunile sunt, de asemenea, forme complexe de manifestare a activittii, care imbin intensitatea emotiei cu durabilitatea sentimentului. In cadrul lor, vectorul motivational este permanent present, imprim conduitei persoanei care le posed o tendint irezistibil ctre scop. Intregul univers este redus la obiectul sau domeniul pasiunii si disparitia acestuia provoac un adevrat cataclism psihologic al personalittii. Structurarea pasiunii se realizeaz printr-o focalizare a strilor de motivatie, cu desprinderea unui varf dominant, care face ca restul realittii s fie devalorizat si minimalizat. De aceea se spune c pasiunea orbeste, ingustand considerabil registrul analizelor comparative si alegerilor. Dispozitiile integrate globale reprezint acel fond afectiv bazal pe care se evidentiaz si se manifest cotidian si situational tririle emotionale si actele comportamentale specifice. Ele reprezint o sintez a experientei de viat si a tririi de sine (inclusiv prin semnalizarea strii fizice si viscerale) care se elaboreaz in ontogenez si se impune ca un fel de constant a firii sau a modului de a fi al personalittii. Trebuie distinse astfel: dispozitia global homeostatic, ce defineste structural raportarea afectiv a omului la lumea extern si la sine insusi optimist sau pesimist, increztoare sau neincreztoare, relaxat sau anxioas si dispozitiile de moment induse situational prin actiunea conjugat a unor influente constientizabile sau nu (inconstinete sau subconstiente).

Clasificarea emotiilor (M. Anitei)

1.Stari afective primare sunt de regula innascute, se produc spontan, nu sunt controlate in mod voluntar si sunt conditionate biologic. Din aceasta categorie fac parte tonul emotional, trairile de esenta organica si starile de afect. 2.Procese si stari afective complexe sunt caracterizate de o mai buna constientizare a lor, sunt dobandite si supuse controlului voluntar. Din acesta categorie fac parte emotiile situational curente, emotiile integrate principalelor forme de activitate precum joc, invatare si munca si dispozitiile afective. 3.Stari afective superioare sunt reprezentate de sentimente si pasiuni. Sunt conditionate socio-cultural si sunt organizate in functie de criterii valorice. Sunt integrate in sistemul personalitatiii fiecarui individ. Sentimentele sunt structuri emotionale complexe, caracterizate de o durata lunga si de o intensitate moderata. Sentimentele pot fi : sentimente sociale, morale, de cunoastere, estetice, politice, religioase, sentimentele Eului. Pasiunile se deosebesc de sentimente prin gradul mare de intensitate. Ele sunt stabile si determina persoana sa indure nenumarate greutati pt a-si atinge scopul.

Caracteristicile emotiilor (M. Golu, M. Zlate)

Emotiile pun in evident anumite trsturi de ordin cantitativ si calitativ, care fac posibil analiza, compararea si clasificarea lor. Dintre acestea, esentiale sunt urmtoarele: referentialitatea, polaritatea, intensitatea, durata, conversiunea sau transformabilitatea invers si ambivalenta. 1.Referentialitatea const in aceea c, in orice emotie, se constientizeaz o legtur trit cu lumea extern si cu noi insine autotrirea. Emotia exprim astfel selectivitatea strilor si pozitiilor interne ale persoanei in raport cu situatii obiective si evenimente experientiale proprii. Cand legtura este bine determinat, avem de-a face cu emotii specifice; cand este slab determinat, avem de-a face cu emotii nespecifice. 2. Polaritatea defineste semnul pozitiv sau negativ al legturii emotiei cu obiectul si, implicit, al tririi interne a semnificatiei obiectului pentru subiect. Ea caracterizeaz numai emotiile specifice, adic pe cele cu referent bine determinat. Gratie acestei trsturi, afectivitatea devine instrumentul psihologic de discriminare si delimitare a situatiilor si obiectelor externe in agreabile si dezagreabile, plcute sau neplcute, consonante sau disonante cu strile proprii de motivatie. Prin corelarea celor doi poli, se obtine continuumul emotional, pe care se insir treptele tririi specifice. Situatiile si obiectele care nu au o semnificatie actual sunt subiectiv incluse in sfera indiferentei afective. 3. Intensitatea exprim incrctura tensional-energetic a emotiei, indeosebi a tririi subiective interne. Ea este determinat de intensitatea stimulului afectogen, adic de amplitudinea semnificatiei care i se confer de subiect in perceptie, reprezentare sau judecat. Intensitatea tririi este nemijlocit sustinut de amploarea si natura modificrilor fiziologice, a cantittii si tipului de neurotransmittori care se elibereaz la diferite instante ale SNC in cursul actiunii stimulului. Valoric, aceast dimensiune se intinde intre pragul inferior (emotia abia constientizabil) si pragul superior (paroxism emotional). La nivelul de intensitate paroxist se situeaz afectele, formele cele mai bulversante si cu influenta perturbatoare cea mai puternic ale emotionalittii. De aici, rezult c intensitatea este una din insusirile principale de care depinde rolul emotiei in structura si dinamica activittii si comportamentului.

4. Durata exprim corespondenta in timp intre actiunea stimulului si prezenta tririi emotionale. Ca si alte tipuri de reactii, reactiile emotionale apar consecutiv unui semnal declansator, cu o anumit perioad de latent: mai mic, la subiectii puternic emotivi, sau mai mare, la subiectii slab emotivi; se mentin cat actioneaz stimulul si inceteaz cand acesta dispare. Ins, dup cum declansarea stimulului nu coincide in mod absolut cu aparitia emotiei, tot astfel si intreruperea actiunii stimulului nu coincide intocmai cu incetarea reactiei emotionale. Si dup incetarea stimulului continu inc un anumit timp trirea emotional declansat: inertie emotional. Unele stri emotionale in raport cu anumite situatii, evenimente interpersonale, experiente proprii etc. se pot perpetua pe durate destul de mari, gratie unui mecanism psihofiziologic special de autointretinere: reamintirea spontan si periodic a situatiei sau evenimentului cauzativ duce la o reactivare si la intrirea tririi emotionale provocate initial. 5. Conversiunea reprezint proprietatea unei emotii de un anumit semn de a se modifica si de a trece in timp intr-o emotie de semn opus. Din ea deriv stabilitatea, respectiv, instabilitatea ca determinatie structural, de fond a organizrii interne a afectivittii. In dinamica vietii si activittii cotidiene, fiecare dintre noi poate fi pus in situatia de a-si schimba reactiile si atitudinile emotionale fat de unul si acelasi obiect, de una si aceeasi persoan, trecand de la aversiune la atractie, de la ur la iubire, si invers. Dac aceast trecere nu depseste o anumit frecvent relativ, si este obiectiv motivat, ea are caracter adaptativ si contribuie la pstrarea echilibrului intern al personalittii (stabilitate afectiv); dac, ins, frecventa ei devine prea mare, aceasta capt deja caracter dezadaptativ (instabilitate afectiv). 6. Ambivalenta este o caracteristic mai special a organizrii vietii afective si ea const in coexistenta in aceeasi structur a doi vectori emotionali opusi care se presupun si se sustin reciproc. Ea devine posibil datorit caracterului contradictoriu al valentelor obiectului in raport cu subiectul: laturile atractive (pozitive) trezesc emotii de plcere, de simpatie, de iubire, iar cele aversive, trezesc emotii negative de repulsie, de team, de fric, sau de furie si agresiune. 7.Mobilitatea exprima trecerea rapida in interiorul aceleiasi trairi emotionale de la o faza la alta sau trecerea de la o stare afectiva la alta. In primul caz este vorba de o trecere de la stadiul primar, la stadiul secundar. In al doilea caz, avem de-a face cu trecerea de la emotie la sentiment sau cu trecerea de la un sentiment de un anumit tip la un sentiment de un alt tip. Mobilitatea presupune trecerea de la o faza la alta, in conditii de necesitate, atunci cand situatia o cere. 8.Expresivitatea consta in capacitatea proceselor affective de a se exteriorize, de a putea fi vazute, citite de ceilalti. Aceasta se realizeaza prin intermediul unor semne exterioare numite expresii emotionale. Cele mai cunoscute sunt: mimica (modificari expresive ale fetei), pantomimica (modificari expresive ale intregului corp), modificari de natura vegetativa (modificarea respiratiei, sangelui, hormonilor etc.), schimbarea vocii.

Cele patru sisteme motivational-afective: furia, bucuria, tristetea si frica

(M.Anitei) 1.Furia a)simptome ale furiei: -senzatiile de tensiune musculara -batai rapide ale inimii -senzatie de caldura -strangerea pumnului -inrosirea fetei
7

-cresterea ritmului de respiratie b)tipuri de functii: -pregatirea in vederea actionarii (fie ca e vorba de fuga sau de lupta, furia ne pregateste pentru confruntarea cu adversarul, dar poate amana confruntarea prin intimidare) -comunicarea cu alti indivizi (prin expresiile facile adoptate, ne facem cunoscute emotiile si sentimentele, precum si cauzele declansarii lor) c)mecanisme de aparare: -trecerea la actiune (adoptarea unui comportament violent fata de cel care a produs agresiunea) -deplasarea (descarcarea furiei pe o alta persoana decat cea care a declansat emotia) -regresia (urmeaza imediat momentului in care cineva sufera o agresiune) -reveria (cel agresat isi imagineza o scena in care el devine agresorul si il umileste pe cel care a produs agresiunea) -somatizarea (dupa un timp de la agresiune, persoana agresata incepe sa sufere manifestari fiziologice) -izolarea (intregul moment in care o persoana este agresata o lasa indiferenta pe aceasta persoana dpdv emotional) -formatiunea reactionala (adoptarea unei reactii supuse in fata agresorului) -rationalizarea (mai tarziu, persoana agresata isi justifica fata de sine atitudinea supusa pe care a avut-o in momentul agresiunii, printr-o serie de argumente) -disocierea (inabusirea furiei si aparitia senzatiei de lesin) -proiectia (atribuirea propriilor sentimente persoanei agresoare) -clivajul (obiectele sunt impartite in bune si rele, printr-un mecanism de proiectie al Eului; acesta permite ca realitatea sa fie perceputa in asa fel incat pare o alta realitate, diferita sau inexistenta) -sublimarea (in ziua cand a suferit agresiunea, persoana respectiva merge si canalizeaza intreaga furie militand pt o anumita cauza) -suprimarea (reactia agresorului este considerata penibila si persoana agresata nu se mai gandeste la aceasta reactie) -umorul (persoana agresata se amuza pe seama reactiei celeilalte persoane) 2.Bucuria este o stare subiectiva de bine sau o dispozitie pozitiva. Este o imbinare a doua componente: gradul de satisfactie al individului si trairea emotionala a acestuia. Factori care determina fericirea: a)factor foarte important: personalitatea influenteaza atat calitatea fericirii resimtie, cat si nivelul global de fericire. b)factori importanti: -sanatatea - influenteaza intotdeauna nivelul de fericire -casatoria ( studiile arata ca oamenii casatoriti sunt mai fericiti decat celibatarii) -practica religioasa (oamenii religiosi si practicanti sunt mai fericiti decat cei nepracticanti) -activitatea (oamenii activi, implicati in diferite activitati sunt mai fericiti decat restul oamenilor) -prietenii si relatiile (fericirea este data de relatia stabilita intre sprijinul social si adaptarea la situatiile stresante ale individului) c)factori mai putin importanti -varsta (fericirea se diminueaza odata cu inaintarea in varsta, adica tinerii sunt mai fericiti decat batranii) -banii (starea de bine creste odata cu cresterea veniturilor; banii au un impact mare in ceea ce priveste fericirea)
8

3.Tristetea este emotia asociata pierderii; are o durata mai mica sau mai mare in functie de valoarea atribuita de fiecare individ pierderii suferite. Functiile tristetii: -ajuta la evitarea situatiei ce determina aparitia acestei emotii (instinctiv, oamenii se feresc de situatii si comportamnete ce le fac rau) -determina retragerea si reflectarea la propriile greseli (orice persoana trista are tendinta de izolare) -atragerea atentiei si simpatiei celorlalti (oamenii din jurul nostru sunt capabili sa recunoasca tristetea, iar cei mai apropiati noua sau cei mai sensibili dau dovada de simpatie sau de empatie) -protejeaza pe moment de agresivitatea celorlalti (tristetea este un semn al recunoasterii infrangerii; un invingator va fi mai putin pornit asupra unui adversar ce se recunoaste invins) -ajuta la manifestarea simpatiei si empatiei fata de tristetea altor persoane (cea mai buna cale de a intelege suferinta este sa suferi tu insuti; emotia de tristete va ajuta persoanele la a deveni consolatori mai buni ai cuiva apropiat, aflat in suferinta). Capacitatea de revenire din tristete depinde de anumiti factori: -sensibilitatea personala la pierderi -felul in care se produce pierderea -intensitatea si durata relatiei -complexitatea emotiilor resimtite -sprijinul venit din partea celorlalti 4.Frica este o emotie specifica primejdiei si perceptiei asupra primejdiei. Tipuri de temeri: -innascute sunt acele temeri excesive care se manifesta inca din cele mai timpurii stadii ale dezvoltarii umane; acestea se estompeaza cu timpul si pot fi controlate prin educatie si prin viata in societate. -naturale sunt temerile pe care le are toata lumea; acele frici pe care le are omul si care l-au ajutat sa supravietuiasca de-a lungul timpului (frica de animale, inaltimi, balcoane etc.). -culturale au un caracter fluctuant, corespund unui pericol presupus, avand ca obiect viitorul (legate de religie si de supranatural, de dusmani, de descoperiri stiintifice etc.). Boli asociate fricii: -fobiile (maladii psihologice, manifestate ca o frica intensa) -stresul post-traumatic (apare ca urmare a trairii unei experiente traumatizante) -cautatorii de senzatii tari (opusul celor cu fobii, cauta sa se afle cat mai aproape de pericol)

Afectivitate si comportament: stresul, anxietatea si angoasa

(M.Golu, M.Anitei) 1.Stresul acest sindrom are o desfsurare fazic, in dinamica lui evidentiindu-se urmtoarele etape sau verigi: a) reactia de alarm, care duce la activarea general a organismului; b) reactia de rezistent, prin care organismul isi mobilizeaz resursele energetice pentru a contracara efectele dezorganizatoare ale actiunii stresorului; c) faza de epuizare, in care se acumuleaz efecte entropice, care indeprteaz posibilitatea obtinerii echilibrului.
9

2.Anxietatea este o stare afectiv generalizat, difuz, caracterizat prin triri de tulburare, de insecuritate si team, pe care subiectul nu le poate explica si relationa obiectual. Pentru reprezentantii teoriei invtrii, anxietatea este rezultatul perpeturii prin conditionare a reactiei de team, fiind nemijlocit determinat de raportul subunitar dintre reusite si esecuri; dimpotriv, pentru psihanalisti, ea este un efect al frustrrii repetate a pornirilor si tendintelor libidoului si al interdictiilor impuse de Supraeu; anxietatea este socotit un semnal alarm adresat Euluiconstiintei de sine a personalittii singurul in msur s intreprind actiuni de redresare sau s-si mobilizeze mecanisme specifice de aprare. Persoana anxioas manifest intotdeauna retinere si team in raport cu viitorul, cu activittile pe care urmeaz s le efectueze sau cu situatiile cu care urmeaz s se confrunte. 3.Angoasa s-ar putea defini ca o agravare si intensificare a anxiettii, ea caracterizanduse, din punct de vedere psihologic, printr-o neliniste dus la extrem, printr-o fric irational acutizat. In planul tririi constientizabile, ea se concretizeaz printr-o senzatie apstoare de indispozitie profund, legat de presimtirea unui pericol nedefnit dar iminent, in fata cruia rmai total descoperit, dezarmat. In majoritatea cazurilor, starea respectiv se asociaz cu modificri neurovegetative manifestate prin socurile emotionale: palpitatii, transpiratie, tremurturi, intetosarea privirii, hiperapnee, agitatie motorie etc. Angoasa bulverseaz profund echilibrul personalittii, ducand la o regresie atat in sfera gandirii, cat si a celei afective. Cauzele care o provoac pot fi diferite: un conflict interior, o activitate sexual nesatisfctoare sau o pierdere in dragoste, un esec profesional etc.; asemenea cauze determin reactivarea unui vechi sentiment de abandon datorat precedentelor experiente dureroase. In unele cazuri, angoasa este generat, nu de situatia real, ci de fantasmele, reprezentrile imaginare ale unei situatii conflictuale inconstiente.

ROLUL AFECTIVITTII N ACTIVITATE (M.Golu, M.Anitei)

Rolul afectivittii in cadrul activittii a constituit obiect de controvers. In prezent, se confrunt trei puncte de vedere: unul care atribuie afectivittii un rol exclusiv perturbator, dezorganizator; altul care o consider o variabil pasiv, exterioar activittii; cel de-al treilea incearc s realizeze un compromis, delimitand emotiile stenice, cu rol adaptativ, organizator, si emotiile astenice, cu rol perturbator, dezorganizator. Afectivitatea, prin geneza sa este integrat in procesul de reglare, iar evolutia ei in filogenez nu poate fi explicat decat ca un rspuns la cresterea importantei ei in acest proces. Functia reglatoare a sistemului afectiv, atunci cand ea se constituie si se consolideaz in mod optim, se manifest in trei momente principale ale dinamicii activittii: a) in momentul initial, de orientare, pregtire si declansare, prin: interactiunea cu mecanismele de decizie in elaborarea scopurilor si in alegerea mijloacelor, in determinarea directiei si a indicatorilor energetici ai actiunii; b) in momentul desfsurrii si al executiei prin: evaluarea efectului adaptativ al operatiilor si al rezultatelor secventiale si prin sustinerea energetic a miscrii spre atingerea obiectivului final; c) in momentul final prin: acceptarea si integrarea rezultatului obtinut sau prin respingerea lui si reorientarea subiectului spre o alt actiune.

10

BIBLIOGRAFIE Mihai Anitei Fundamentele psihologiei Mihai Golu Bazele psihologiei generale Mielu Zlate Fundamentele psihologiei

11