Teorii cu privire la învățare

1.      O DEFINITIE A  INVATARII

Fiinta umana, ca sistem deschis, care dispune de autoreglaj , se afla in
permanenta  interactiune cu ambianta sociala si materiala , cu semenii , cu
natura  pe care o cultiva , cu situatiile pe care le stapaneste , provoaca ,
anticipeaza , rezolva , precum si cu sine insasi in autoconducere ,
autoinstruire  si autoeducatie . Tot ceea ce se suprapune peste reactivitatea
spontana si innascuta devenind , prin repetare sau intarire , o achizitie cu
caracter de relativa permanenta poate fi socotit , in termeni  generali , ca
invatare .
    Cei mai multi specialisti in probleme de psihologia invatarii sunt de acord ca ,
in acceptiunea ei cea mai larga , invatarea reprezinta dobandirea de catre
individ a unor noi  forme de comportament , ca urmare a repetarii situatiilor
sau a exersarii . Deci , invatarea este procesul prin care se alcatuieste ,se
schimba , evolueaza programarea comportamentala a organismelor in decursul
dezvoltarii individuale ; invatarea este cea care permite ca ,pe o anumita baza
ereditara , sa se constitue noi mecanisme de adaptare ale individului , de a
dobandi noi informatii si operatii , de a stabilii noi tipuri de interactiune cu
ambianta
 
    Desi suntem tentati sa definim actul invatarii ca pe un proces de perfectionare
realizat in cadrul practicii sau ca 
achizitie ca urmare a unei experiente , ne dam foarte bine seama ca unele acte
ale invatarii nu inseamna perfectionare , iar altele nu duc la rezultatele dorite .
     Totusi a fost acceptata urmatoarea definitie , in conformitate cu conceptia lui
Hilgard si Bower (1974) : invatarea este procesul prin care o anumita
activitate ia nastere ori se transforma , reactionand la o situatie , cu conditia
ca esenta schimbarii sa nu poata fi explicata pe baza maturizarii
organismelor , a tendintelor innascute de a raspunde sau a altor stari
temporare .
  Daca animalele nu depind de invatare in definirea lor ca reprezentante ale unei
specii , pentru formarea personalitatii umane , decisive sunt existenta sociala si
culturalizarea realizate prin invatare , atat spontan cat si dirijat . Particularitatile
invatarii la om sunt determinate de faptul ca el traieste si se dezvolta in societate
, ca experienta individuala pe care o dobandeste este si trebuie sa fie in
 concordanta cu mediul social . echipamentul nativ al individului este destul de
redus in raport cu achizitiile din timpul vietii.
Considerata psihologic , invatarea este modalitatea de asimilare a cunostintelor
si de formare intelectuala , emotionala , de elaborare a deprinderilor , a
constiintei si comportamentului social cult . Invatarea este modalitatea de
constituire a personalitatii umane si nu numai de constituire dar si de
mentinere , de regenerare , pentru ca daca invatarea inceteaza personalitatea se
dezagrega . Este ceea ce se intampla cu cei lipsiti de experienta sociala .
     Din incercarile de definire mentionate , putem concluziona ca invatarea
poate fi privita :
-         ca rezultat in cazul in care ea se exprima in termeni de cunostinte , priceperi ,
deprinderi , obisnuinte familiarizare , aclimatizare , adaptare etc
-         ca proces , in care caz referirea se face , mai ales , la mecanismele care-l
conditioneaza si la depasirea insasi a fenomenului , exprimat in termeni de
insusire, asimilare , modificare restructurare , intarire , etc ;
-         ca actiune operationale dirijata pedagogic sau independenta , individuala sau
colectiva in care termenii sunt predare , instruire , exersare , autoinstruire ,
verificare , examinare putandu-le asocia tehnicile si metodele adecvate
materialului de invatat si subiectului care invata .
2.CONDITIILE INVATARII
Se definesc mai multe tipuri de conditii  , care identificate si analizate pertinent
si specializat,  pot oferi cadrului didactic un sistem  operational de repere in
estimarea distantei dintre punctul de plecare al demersului sau si stadiul atins in
realizarea obiectivelor pedagogice . Voi evidentia aici pe primele doua conditii
care sunt cele mai importante
    Dintre  conditiile  interne ale invatarii putem sa  mentionam :
a) factorii biologici : varsta, particularitatile anatomo-fiziologice ale analizatorilor,
activitatea nervoasa superioara, starea sanatatii organismului, bioritmul intelectual;
  b) factori psihici : stadiul dezvoltarii structurilor cognitive,
operatorii,  psihomotorii, afective si sociomorale; 
nivelul  inteligentei,  aptitudinile speciale, aptitudinea scolara, mecanismele
psihice, personalitatea (temperament, caracter), priceperile, deprinderile,
tehnicile de munca intelectuala si nivelul de cunostinte anterioare.
Iar dintre  conditiile externe  se pot enumera :
a)      pregatirea profesorului , in sensul de planificare a materiei de predat , de
proiectare a lectiei in conformitate cu programa scolara si cu nivelul de pregatire
 ale elevilor, dozare a activitatilor independente si de grup, respectand ritmul de
munca al fiecarui elev;
b)      factori socio-organizationali intre care un rol important il joaca: precizarea
obiectivelor invatarii la fiecare lectie si cunoasterea acestor obiective de catre
elevi; asigurarea receptarii materialului in conditii optime pentru a facilita
asociatiile    mentale complexe; asigurarea transferului cunostintelor si a intelegerii
aplicabilitatii lor; informarea elevilor asupra rezultatelor invatarii;
c)      factori temporali : distributia in timp a invatarii (esalonata  vs. comasata,
cu  pauze mai scurte la inceput apoi din ce in ce mai lungi);
d)       factori psihoergonomici dintre care cei mai importanti sunt : resursele
materiale utilizate in scoala care ofera posibilitati crescute de informare si  evitarea
factorilor stresanti (zgomote, subnutritia, supraincarcarea, relatiile tensionate). (R.
Gagné, 1975)
Productiva pentru studiul invatarii scolare se contureaza urmatoarea
clasificare  plurifactoriala , din care fiecare categorie se descompune intr-o serie de
elemente
    Prioritare ca importanta sunt :
Elev : sanatate , structura si operativitatea cognitiva , structura si operativitatea
metacognitiva , inteligenta generala , inteligenta socioemotionala  , vointa si
motivatia , experienta de invatare , timp alocat invatarii , stil de invatare ,
elemente psiholingvistice si de comunicare
-         Profesor : competenta profesionala , vocatie pedagogica , capacitate empatica
de relationare si comunicare , stil de instruire , echilibru mental , ethos si
autoritate morala recunoscute , timp alocat pregatirii si autoperfectionarii ,
inovatie , umor creativ si entuziasm , calitatea proceselor evaluative.
-         Familia , mediul familial : calitatea atmosferei , a climatului familial , interes
pentru monitorizarea progreselor/rezultatelor scolare , spectrul asteptarilor
educationale , regimul igienic si alimentar specific varstei elevului , facilitati
pentru studiu sistematic , echilibrul conduitei stimulative
-         Școala , mediul organizational scolar : climat scolar responsabil , stimulativ
, proiectiv , conditii tehnice , ergonomice si psihoigienice , calitatea organizarii
timpului , gestiunea factorilor motivationali calitatea managementului scolar
,gestiunea increderii si respectului , valorizarea potentialului creativ si al actorilor
educationali
-         Grupul de elevi : stil de activitate , coeziune , ethos , balanta competitie
-cooperare , acceptarea diferentelor , reactivitate pozitiva la succes si insucces
asumare de responsabilitati , comunicare pe orizontala si verticala
-         Grupul , echipa de profesori : coeziune , valori sinergice in conduita fata de
elevi , pragmatism si rationalitate in deciziile privind pregatirea elevilor , spirit
de echipa in respectarea regulamentului , conduita rationala , motivatie adecvata
situatiei si personalitatii elevului , echilibrul competitie -cooperare , relatii
interpersonale mature
-         Comunitatea , societatea civila : atitudine proeducationala , initiativa ,
voluntariat in participare , implicare nonpartizana relatii cu mediul educational
bazate pe responsabilitate
-         Tehnologii educationale : spectru larg , complementaritate , adecvatie ,
nonsaturatie , acces larg , gestiune deschisa elevilor , profesorilor ,comunitatii
-          Context/mediu : calitate , adecvare , controlul calitatii la nivelul
componentelor sociale ,culturale economice , tehnologice , ecologice , politice ,
s. a cu valoare de suport educational
-         Relatii educationale : calitatea relatiilor si raporturilor elev-elevi , elev-
profesor , scoala /manageri-reprezentanti ai bisericii , autoritatii locale  , ONG-
urilor      
3.TIPURILE INVATARII
  Intrebarea care domina gandirea moderna este focalizata in jurul enuntului :
exista in lumea individualului uman si a socialului educativ doar un singur tip
de invatare , o singura forma a invatarii umane sau exista in mod real si
acceptam paradigma diversitatii , a pluralismului , a polimorfismului in sfera
examinata
Dupa  bogata literatura de specialitate , se deduce ca exista mai multe tipuri de
invatare , acestea nefiind egale ca eficacitate , ca valoare si stil si ca adecvare la
logica obiectului , la psihologia varstei elevului .Fara a-mi propune descrierea
lor va voi prezenta , in sinteza cateva dintre cele mai cunoscute tipuri de
invatare :
●   Dupa procesele psihice      - psihomotorie
                invatarea poate fi :     - perceptiva
            (Manzat , 1979)            - verbala
                                                   - imaginativa
                                                   - morala
                                                   - sociala          
●  Dupa modul de organizare si prezentare     -  algoritmica
                 a continuturilor  invatarea poate fi :  -  euristica
                                                                               -  prin modelare
                                                                               -  prin analogie
                                                                               -  prin cercetare structurala
● Dupa scopul general urmarit   - informativa
                        invatarea poate fi :  - formativa
                                                        - mixta
                                                        - de mentinere
                                                        - de dezvoltare
● Dupa nivelurile de constientizare    -  hipnotica
 in plan psihologic invatarea poate fi :   -  spontana
                                                                 -  mecanica
                                                                 -  prin intelegere
                                                                 -  inteligenta
                                                                 -  intuitiva
● Dupa strategia si/sau metoda  - prin lectura (5%)
complexa utilizata  dominant     - prin citire (10%)
                       invatarea poate fi :  - cu ajutorul mijloacelor audiovizuale (20%)
        (Cotton , 1992)                      -  prin demonstratie  (30%)
                                                       - prin discutii in grup (50%)
                                                       - prin actiune practica (75%)
                 - prin transfer combinat cu alte metode adecvate stilului subiectului si
                             logicii obiectului invatarii
(90%)                                                            
● Dupa nivelul achizitiilor si al ierarhiei - invatarea semnal
                  complexitatii  se pot enumera : -  invatarea stimul-raspuns
                                  (Gagne , 1965)           -  invatarea in lant
                                                                      -  invatarea asociatv-verbala
                                                                      -  invatarea discriminativ- multipla
                                                                      -  invatarea conceptelor
                                                                      -  invatarea principiilor
                                                                      -  invatarea prin rezolvare de
probleme
4.TEORIILE INVATARII
   Interesul pentru domeniul teoriilor invatarii este semnificativ in lumea
specialistilor domeniului psihopedagogiei , dar nu numai . Orice abordare
sistematica a invatarii umane , a celei scolare in sene larg nu poate eluda
referintele ce fac trimitere la teoriile invatarii . Sintagma "toeriile invatarii" vine
sa contureze urmatoarea optiune metodologica conform careia  "nu exista o
singura teorie a invatarii care sa fie completa si sa serveasca explicarii si
 organizarii comportamentului de invatare ; exista in mod cert , mai multe teorii
ale invatarii pe baza carora ne putem apropia de subatanta unei conduite aflate
sub incidenta conceptului de invatare "
  Vastitatea domeniului invatarii , multimea cercetarilor efectuate pe oameni si
animale , diversitatea conceptiilor cercetatorilor justifica diversitatea teoriilor
despre invatare
   Voi esentializa in tabelul ce urmeaza principalele  modele si teorii
apartinatoare , precum si autori sau reprezentanti ai domeniului , Mentonez ca
nu toata formularile sau denumirile unor teorii indeplinesc exigentele unei
conceptii sistematice , consistente si majore , dar contin premisele unui punct de
plecate ipotetic explicativ .
A)    TEORII ASOCIATIONISTE
      Teoria conditionarii clasice
  Cea mai veche si cea care si-a castigat cei mai multi adepti este categoria
teoriilor asociationiste sau ale conditionarii , formulate in termenii relatiei :
stimul-raspuns .    De numele lui Pavlov este legata conditionarea clasica in care
raspunsurile organismului pot apare , nu numai la stimularea prin agenti absoluti
(reflex innascut neconditionat ) , ci si la agenti care actioneaza inainte sau
simultan cu acestia (reflex conditionat)  . Diferitele forme de conditionare
realizate experimental de catre Pavlov si colaboratorii sai au permis descifrarea
unor complicate mecanisme corticale care stau la baza invatarii animale si
umane
Teoria conexionista
   E.C. Thorndyke este cunoscut ca exponent al teoriei intaririi legaturilor
subliniind natura comportamentala a conexiunii stimul -raspuns , formuland
legea efectului ca factor principal al intaririi , in cazul unei stari de satisfactie .
Invatarea apare ca urmare a unei probabilitati crescute de aparitie a raspunsului
in prezenta unei situatii , ca urmare a fixarii preferentiale , in dauna altora .
Confruntat cu o situatie noua si daca are si motivatia necesara , cel ce invata se
angajeaza in diverse incercari in vederea obtinerii unei satisfactii . Raspunsurile
specifice care sunt imediat urmate de satisfacerea trebuintei (de exemplu hrana)
se dovedesc mai rezistente decat altele in timp
     Teoria conditionarii operante/comportamentale 
  B.F. Skinner  se situeaza tot pe pozitiile faptelor observabile fizic , fara analiza
substratului fiziologic. El imparte comportamentul im comportament de raspuns
, cand un stimul cunoscut produce un raspuns si comportament operant , cand
apare un raspuns spontan pentru un stimul care nu se cunoaste . In primul tip de
comportament se aplica schema conditionarii clasica pavloviste , iar in cel de al
doilea , unde conditionarea raspunsului se leaga de intarire , conditionarea este
instrumentala sau operanta
   Teoria conditionarii prin contiguitate
E.R. Gutherie prezinta una din teoriile cele mai simple ale conditionarii clasice
numita si conditionarea prin contiguitate . Invatarea nu provine din intarire , ci
din contiguitate un raspuns care a aparut in prezenta unei combinatii de stimuli
si care va tinde sa reapara intr-o situatie care produce stimulii respectivi .
Recompensa sau satisfactia nu mareste posibilitatea producerii raspunsului , dar
reduce posibilitatea aparitiei unuia neadecvat
  B)  TEORII COGNITIVE
   Reprezentantii acestui curent pornesc de la conceptia ca invatarea este un
proces ce apare deodata , pe baza unei organizari perceptive si pe "insight"
iluminare brusca si  intelegerea relatiilor date , unde nu atat tiparele de conduita
conteaza , cat orientarea spre scop si mai precis statornicirea scopului spre care
exist variate cai de acces
Teoria gestaltului
   A fost formulata de Wertheiner (1912-1954) Köler(1925-1929) si Kofka
(1924-1935) care afirma ca subiectul percepe relatiile semnificative din
ambianta , le intuieste si le rezolva . Ambianta este perceputa ca o structura , ca
un intreg , subiectul reorganizandu-si experienta pana ajunge la  "insight"
(iluminare)
    Teoria asteptarii
E.C.Tolman  este considerat principalul reprezentant al teoriilor cognitive ale
invatarii . Conceptia lui este denumita teoria asteptarii sau a formarii sintezelor
cognitive . In timp ce asociationistii reduc comportamentul la minimum de
elemente , Tolman vorbeste de intregul comportament . subiectul devine astfel
participant activ in procesul invatarii , organizand stimulii , acordandu-le
semnificatie si raspunzand in consecinta . Invatarea reprezinta astfel formarea
unor unitati sintetice sau structuri de tip "gestalt" intre datele cognitive
    Teoria meditatiei
Ch. Osgood formuleaza teoria meditatiei , explicand invatarea prin rolul
mijlocitor pe care-l  joaca  insusirea semnificatiei unor excitanti fara anumite
reactii instrumentale
C)TEORIILE ACTIUNII
  In acest curent se regasesc cateva din conceptiile moderne care se refera in
mod deosebit la invatarea umana , ceea ce le confera trasaturi particulare in
 raport cu majoritatea celorlalte teorii care au rezultat din studiul
comportamentelor animalelor
  Teoria psihogenezei stadiale a operatiilor intelectuale
J. Piaget considera invatarea ca proces de achizitie realizat prin mijlocirea
experientei anterioare .Ea poate consta atat in formarea de deprinderi , cat si in
invatarea legilor fenomenelor . Invatarea este fundamentata de catre Piaget pe
procesele de asimilare si acomodare considerate parti ale unui proces unitar si
echilibrat calitativ . Asimilarea reprezinta modificarile impuse de organism
obiectelor lumii inconjuratoare , iar acomodarea - modificarea
comportamentului individului in raport cu cerintele externe . Invatarea este
transformarea unei scheme de actiune senzorio-motorie sau cognitiv
-reactionala , ce tinde initial sa asimileze obiectele prin incorporarea la conduita
, dar care poate fi si o tendinta compensatorie de acomodare a individului la
obiectele care "rezista asimilarii" .
Teoria actiunilor mentale
A.N. Leontiev si P.I. Galperin au contribuit la formularea teoriei actiunilor
intelectuale (mentale) . Pornind de la ideea unitatii constiintei cu activitatea , ei
arata ca procesul formarii actiunilor se desfasoara in etape , activitatea psihica
fiind rezultatul transformarii unor actiuni materiale exterioare in planul
reflectarii , adica in planul perceptiei , al reprezentarii si al notiunilor .
  D) ALTE TEORII
-    Teoria neuro- fiziologica prezinta mecanismele neurologice ale invatarii
din care retinem ipoteza recrurarii neuronilor pentru un anumit circuit si a legii
"primul venit , primul servit "
-         Teoria modelelor  statistico -matematice a fost initiata de catre Hull in care
invatarea este o modificare sistematica a posibilitatii raspunsului
-         Teoria informatiei si a comunicarii bazata pe ideile lui Shanon si Weaver,
folosita mai mult in descrierea cantitativa a invatarii verbale in care apar
notiunile de cantitate de informatie capacitatea canalului , proces informational ,
discret si continuu
-         Teoria cibernetica incearca sa explice mecanismele comune in organism si
masini , in care fundamental este conceptul de feed-back ca element a
autocontrolului si autoreglarii
-         Teoria instruirii a lui J.K. Brunner care apreciaza ca dezvoltarea intelectului
este dependenta de instrumentele folosite , educatia necesitand si asigure
elaborarea proceselor functiilor psihice prin activitati care le solicita specific
Bibliografie
Băban, A. (2003). Consiliere educaţională, Cluj-Napoca: Psinet
Goran, L. (2010), Introducere în psihologia educației, București: Editura
FundațieI România de Mâine
Mih, V. (2010). Psihologie educaţională. Cluj-Napoca: Ed. ASCR
Sălăvastru, D. (2004). Psihologia educaţiei. Iasi:  Polirom