Formele vietii psihice:constiinta si inconstientul

Frecvent se spune ca specificul pshihicului uman este aparitia constiintei.Dar

exista doua feluri de constiinta:una implicita,primitiva,nediferentiata,care exista
si la animalele superioare si o alta reflexiva,constiinta de sine,de eu,intr-adevar
specific umana.

Constiinta implicita
-este doar o constiinta de ceva:vreau sa tranversez strada si deodata vad un
automobil ce se apropie repede;ma opresc,astept sa treaca.Am avut constiinta a
ceva diferit de mine ce ma punea in pericol.

Constiinta implicita este un fel de scena in care se petrec evenimentele.Ea se

constituie ca un mediu prin care noi accedam la tot ceea ce exista si in care
inchegam realitatea.Constiinta este forma in care e trait orice fenomen.Ea ne
plaseaza intr-o lume reala.

Este o structurare a trairilor prin care noi ne simtim participanti la tot ce se

intampla (ceea ce presupune o separare intre noi si celelalte obiecte sau fiinte).

Constiinta implicita este o constiinta de ceva:ne simtim prezenti inr-o realitate

distincta de noi.

In starile patologice,de confuzie mentala,bolnavii asista la tot ceea ce vad,fara a

avea sentimentul prezentei lor si fara sentimentul necesitatii de a
participa.Realitatea constituie un spectacol strain de ei,de neinteles.

Visul este o iluzie de constiinta,fiindca visul consta intr-o rupere de realitate.

Constiinta implicita este o constiinta in actiune,un camp al prezentului si al

prezentei noastre in lume.Ea implica separarea mea de lume si de ceilalti.

Constiinta reflexiva
Constiinta reflexiva este caracteristica omului si consta in constiinta clara a unui
eu care actioneaza in mod responsabil.

In cazul constiintei reflexive este vorba de o povestire ori o comentare a

propriilor actiuni. Eu mananc grabit la masa,am constiinta implicita a
actului,dar deodata imi dau seama ca mananc prea repede,de fapt imi comentez
in limbaj interior actiunea.

Constiinta reflexiva este o conduita suprapusa,un comentariu propriu asupra

reactiilor mele exterioare ori interioare. ,,A fi constient de ceea ce eu simt sau
ceea ce eu vreau inseamna a-mi verbaliza ideile,proiectele sau sentimentele si a
dispune de ele.,,-H.Ey

Caracteristici prin care putem distinge un act constient:

-poate fi considerat constient ceea ce este comunicabil

-cineva este constient cand este atent,cand observa ceva

-act constient este si cel premeditat,intentionat

Lumea este perceputa constient in sensul sesizarii ei ca nefiind in eul interior,ca

nefacand parte din mine.

Formarea constiintei de sine

Constiinta de sine e precedata de ,,sentimentul de sine,,,stare confuza,dinaintea
momentului cand persoana va judeca,va aprecia modul sau de existenta.La baza
evolutiei constiintei sta formarea treptata a unei scheme corporale si au unei
imagini a propriului corp.

Constiinta de sine incepe cu constiinta propriului corp,avand la baza senzatiile

interne: foamea, setea, durerea...la care se adauga senzatiile proprioceptive si
kinestezice(adica cele legate de pozitia corpului si de miscare).Un rol il joaca si
privirea membrelor si a corpului.

Toate aceste impresii sunt analizate cortical si rezulta cunoasterea corpului

nostru, a suprafetelor ce-l limiteaza.Se obtine o imagine a corpului disociata de
referintele exterioare,independenta de locul unde ne aflam.

Schema posturala,imaginea corpului nu se refera doar la topografia corpului si

la pozitiile sale,ci si la posibilitatile de a actiona asupra lumii exterioare.

Imaginea propriului corp se formeaza in primii doi ani de viata.Pe la 17-18

luni,in fata oglinzii copilul reactioneaza ca la alt copil,zambind si emitand
vocalize.Intre 18-20 de luni apar reactii de evitare.Intre 21-24 de luni se
manifesta simptomele recunoasterii de sine:daca i se picura o pata rosie pe
nas,copilul vazand-o in oglinda,pune mana pe nas,pe pata.
Chiar cand copilul are cunostinta de sine,el nu e totusi constient de toate
detaliile actiunilor sale,de care poate deveni constient numai in anumite
conditii,fenomen prezent chiar si la varsta adulta.

Inconstientul
Exista un numar destul de mare de fenomene si reactii psihice care intervin in
activitatea noastra,fara a ne da seama de prezenta lor.Ansamblul lor,ca si al
posibilitatilor de actiune existente,neactualizate il denumim inconstient.

Includem in inconstient mai inati bagajul de cunostinte,imagini,idei

achizitionate si care nu ne sunt utile in prezent.Ele raman intr-o stare de
latenta:unele vor fi actualizate frecvent,altele poate niciodata. Apoi gasim toate
rezerva de acte automate,priceperi si deprinderi care nu sunt necesare pentru
moment(stiu sa desenez,dar nu e cazul).Ele intervin cand o cere situatia
prezenta.

Afectivitatea este in mare masura inconstienta:teluri,dorinte,sentimente care nu

au legatura cu momentul prezent.

Teoria inconstientului a fost multa vreme dominata de conceptia lui Sigmund

Freud.Conform acestei teorii,exista trei instante:sinele-principalul sediu al
inconstientului;supraeul-alcatuit din normele,imperativele morale,din idealul
eului;se formeaza datorita interventiei parintilor;eul(ego)-principalul sediu al
constiintei-el tine cont de dorintele prezente in ,,sine,, , de interdictiile
supraeului,cautand un compromis intre el,in functie de realitate.

Zona subconstientului este o zona limita intre inconstient si constient.Daca

avem in camera o pendula,zgomotul ei regulat nu-l mai auzim,adanciti fiind in
lectura,dar daca ea se opreste ne dam seama ca s-a intamplat ceva.Zgomotul era
subconstient.

Au fost formulate diferite teorii cu privire la inconstient:unele care privesc

pozitiv rolul lui(conceptia lui P.Ricoeur-inconstientul intervine in actiune si in
creatie),altele negativ(conceptia lui S.Freud-impulsuri ale inconstientului
potrivnice moralitatii).Totusi,inca nu sunt clarificate structura inconstientului si
mecanismele sale.

Din inconstient trec mereu in constient trairi,impresii,impulsuri.Pot fi si senzatii

ce nu apar niciodata in constiinta,cum ar fi cele provocate de activitatea
organelor interne.
Inconstientul e indisolubil legat de constient si il influenteaza in orice moment.

Constientul si inconstientul sunt forme complementare ale vietii psihice.

Inconstientul e mult mai vast decat ceea ce este constient la un moment dat.

Constiinta controleaza efortul de comparare,de prelucrare a datelor,in vederea

gasirii unor solutii optime.In acest proces sunt esentiale sesizarea erorilor si a
valorii premiselor.

Constiinta dezvaluie pozitia exacta a omului in natura si comanda reactia

adecvata in situatii neobisnuite.

Constiinta reflexiva constituie premisa fundamentala a progresului uman.

Bibliografie: ,,Psihologie generala,, de Andrei Cosmovici