Schema corporala

Psihopatologia corpului trait

Definitie: schema corporala reprezinta constiinta si cunoasterea pe care o avem despre corpul nostru, (in
repaus sau in miscare) si despre noi insine.
Factorii ce favorizeaza elaborarea schemei corporale:
1. perceptiile senzoriale interne si externe
2. mediatizarea verbalizata.
Procesul de elaborare a schemei corporale necesita interventia mai multor procese care intra simultan in
actiune:
a).exercitii pentru explorarea corpului( numim si atingem fiecare parte a corpului);
b).diferentierea( diferentierea de celalalt, recunoasterea de sine, ca individ);
c).imitarea( exercitii de imitare cu model, exercitii de imitare in absenta modelului);
d).experienta oglinzii;
e).cunoasterea corpului( arata, numeste, localizeaza partile corpului; reconstituirea unui omulet dintr-un
puzzle);
f).reprezentarea grafica: (desenul omuletului, reprezentarea corpului in dimensiune reala, utilizarea
fotografiilor).
Trepte de dezvoltare:
1.aria dezvoltarii fizice:
-motricitate generala
-imaginea corporala( formarea imaginii corporale, schema corporala, constientizarea partilor corpului);
-fiziologia- fizioterapia.
2.Dezvoltarea perceptiva:
-perceptia motorie
Concretizare senzoriala( vizuala, auditiva, gustativa, olfactiva).
3.dezvoltarea intelectuala: formarea abilitatilor cognitive, formarea conceptelor, formarea proceselor
cognitive si ale comunicarii.
4.dezvoltarea personala, sociala: independenta copilului, autonomie personala si autonomie sociala.
Psihopatologia corpului trait- M. LAZARESCU
Fenomenologia si psihopatologia fenomenologica au introdus o importanta diferenta intre conceptul
corp si trup
-corp, in germana korper, =realitate biologica, de care are parte si omul, creierul face parte din corp;
-trup, in germana leib, in franceza corp vecu =corp trait; trupul consta din reprezentarea constienta si
neconstienta a corpului in psihismul uman, asa cum functioneaza el in lumea culturii.
Trup
O importanta zona a trupului, a corpului trait este constienta,
Poate fi plasata in perspectiva persoanei intai( limbaj cognitivist) = eu
Corpul biologic este abordat in mod obiectivant, in perspectiva persoanei a treia;
Dezbaterea relatiei minte-corp/ mind- body problem.
Problematica trupului a fost de la inceput dezvoltata in fenomenologie, atat in cea filozofica cat si
psihopatologica, in perspectiva relatiei dintre subiect si celalalt.
Husserl, Merleau Ponty
Eu- celalalt
Perspectiva psiho- fenomenologica eu- celalalt este esentiala pentru psihopatologie
Inceputul formarii personalitatii

Trup portant / trup expresiv, fiziognomonic

Zutt in anii 70
Trup portant: resimtit de subiect ca interior, suport al subiectivitatii sale si al constantei sale in timp, al
identitatii sale cu sine, al eului.
Este delimitat de schema corporala si este baza a ceea ce s-a numit imagine corporala( Lhermitte) sau
persoana corporala( Binder).
In acest domeniu spatial- existential subiectul plaseaza durerea si placerea resimtite, estezia in general,
oboseala, disconfortul, greata, vertijul, cenestopatiile.
Tot aici este plasata simptomatologia subiectiva a medicinei generale;
Tot aici subiectul constient plaseaza si sufletul, mintea sa, iubirea, afectivitatea in general, gandurile
sale, intentiile, dorintele, initiativele.
Toata existenta proiectiva a subiectului se inradacineaza si are punctul de pornire in propriul trup portant.
Felul in care subiectul isi traieste propriul trup este caracterizant pentru starile depresive, anxioase,
maniacale, de iritare.
Sufletul si spiritul subiectului izvorasc din acest trup portant propriu, delimitat de schema corporala si
protejat de simbolul corporal al tegumentelor.
Trup expresiv, fiziognomonic
Este cel care apare, se prezinta pentru altii, exprimand starile sufletesti, preocuparile, intentiile,
dorintele, asteptarile subiectului( pe scurt intreaga sa intentionalitate).
Trupul expresiv asigura identitatea subiectului pentru altii, pentru societate; pentru identitatea de rasa,
varsta,sex, morfologie specifica, armonie si ingrijire corporala, frumusete sau uratenie, expresivitate
fiziognomonica morala
Cand se adauga imbracamintea, podoabele, stilul, gestica, vorbirea, atunci trupul ajunge sa fie expresiv si
pentru statutul social, profesiune, bogatie,..
Expresivitatea trupului este partial structurata, partial spontana, partial standardizata dupa coduri sociale,
partial elaborata ca intentionalitate comunicativa.
Poate functiona ca o masca sociala, la fel ca masca teatrala( latina- persona)
In psihopatologie, exemplu:
-teatralismul hiperexpresiv al histrionicului
Toate modalitatile de intercomunicare expresiva umana, de la furie al rugaminte, de la atitudinea
autoritara la cea submisiva, de la cea oficiala la deschiderea prietenoasa se bazeaza pe expresivitatea trupului
fiziognomonic.
Functii si sensuri antropologice(Sartre)
Pentru om trupul sau este nu numai
-toposul sau de inradacinare in sine
-ci si instrumentul sau fundamental de actiune( cu trupul umblam, vorbim , comunicam, citim, conducem
masini,..).
Psihpoatologia actiunii umane este incorporata in dublu sens: a) dependenta de creier/ b) dependenta de
trupul-instrument de actiune, manipulat de subiectul constient, dimensionat prin libertate.
Trupul este mijloc de comunicare nu numai prin gestica ci si prin vorbire, scriere
Utilizarea oricarui sistem semiotic comunicativ implica in final trupul.
Comunicarea afectiva subtila- se realizeaza prin privire si zambet.
Implicarea corpului in psihopatologie
In paranoidie: eu- ceilalti
Subiectul este constient de faptul ca altii il percep si il interpreteaza prin intermediul trupului sau
Altii il privesc cu mai mult sau mai putin interes, curiozitate.
Aceasta constienta a raportarii e permanenta si determina grija subiectului pentru felul in care apare in
fata altuia, a altor persoane mai mult sau mai putin apropiate sufleteste de el, oarecum importante si

semnificative.
In paranoidie: eu- ceilalti
Daca subiectul are impresia ca este privit prea insistent si curios de prea multa lume, inclusiv de
necunoscuti- traieste o ideatie de referinta.
Aceasta poate evolua pana la nivel delirant: considera ca aceste priviri insistente ascund o semnificatie
grava, eventual o intentie nefavorabila= delir de referinta sau delir senzitiv relational, centrat de abordarea de
altii a propriului trup.
Alteori subiectul este convins ca trupul sau nu este armonios si frumos, iar atentia pe care acesta o
starneste altora, privirile altora consfintesc dismorfofobia sa.
Alteori simte si este convins ca emana un miros neplacut, subiectul are impresia ca prin aceasta atrage
atentia asupra propriului trup= delir halucinator osmotic.
In fobia sociala
De asemenea aparitia prin intermediul trupului este problematizata.
Subiectul este hiperemotiv, se teme de esec, de faptul de a se face de rusine prin comportamentul sau si de
a fi apreciat negativ.
Afirmarea sa situationala prin trup este inhibata.
Se poate insoti de roseata faciala si atunci apare si ereutofobia= fica de a nu rosi in spatii publice
Evolutia in directia patologiei paranoide are o etapa majora= sentimentul subiectului ca este pus sub
supraveghere.
In prima instanta este supravegheata fiinta sa vizibila, cea care se manifesta prin trup.
Alte persoane il urmaresc pe strada, oameni obisnuiti sau masini, uneori retea de urmaritori; de la distanta
cu ocheane sau telescoape, binoclu; poate fii fotografiat, filmat, inregistrat cu camere video postate pe stalpi, in
case, intelevizor, in calculator.
Uneori se produc substituiri de persoane, cei apropiati sunt substituiti de dusmani,(Iluzia sosiilor
Capgras), care, aflandu-se tot timpul in apropiere ii supravegheaza manifestarile trupesti.
Vorbirea este tot o manifestare trupeasca ce poate fi inregistrata; se patrunde astfel in intimitatea
subiectului.
Intensitate mai mare, psihopatologia depaseste limitele propriului trup vizibil, cei din exterior patrunzand
in interiorul corpului, actionand direct asupra intentionalitatii sale= fenomenele de transparenta, influenta=>
automatismul mental.
Si halucinatiile auditive comentative se plaseaza in contextul acestei bulversari a limitelor trupului, a
raporturilor exterior- interior
-perspectiva teoriei mintii.
Problematica limitelor trupului
Trasate de schema corporala
Delimiteaza interiorul persoanei, zona trupului portant, de lumea exterioara.
In prima instanta limitele sunt tegumentele, mucoasele, fanerele.
Imbracamintea, apropiata de tegumente- importanta in relationarea interpersonal sociala/ traditional se
coreleaza cu fenomenul rusinii.
In psihopatologie= depersonalizarea
Subiectul poate resimti limitele propriului trup ca devenind difuze/ sau trupus sau parti ale sale sunt mai
mari sau mai mici decat in realitate
Rol in manifestarile histrionice, dismorfofobie, fobia sociala, ideatia senzitiv relationala si paranoida.
Delir halucinator dermatozic= convins ca animale mici umbla pe sub piele.
Manifestari impulsive simple: gratajul patologic, onicofagia, tricotilomania, incluse in prezent in spectrul
patologiei obsesiv compulsive.

Patologia obsesiv compulsiva

Sentimentul vulnerabilitatii limitelor pentru agenti fizici invizibili, precum : murdarie, microbi, solventi,
praf, secretii..
Sentimentul acestei invazii malefice pentru agenti corporali invizibili este corelat cu unul dintre cele mai
tipice simptome obsesiv-compulsive, ABLUTOMANIA= spalatul patologic.
Daca in paranoidie actiunea asupra persoanei trup a pacientului e realizata de alte persoane rau
intentionate/
In obsesionalitate actiunea vine din partea unor agenti malefici impersonali.
Releva si alte intelesuri antropologice ale limitei persoana-trup.
Din limitele trupului poate face parte si imbracamintea uzuala si atunci aceasta reprezinta deja o simbolie
particulara, deoarece hainele pot fi scoase de pe corp, schimbate, spalate- la fel ca si corpul-eu.
Deci hainele pot fi percepite ca un simbol exterior al eu-lui.
O extensie psihologic- antropologica a corpului poate fi propria camera, propria locuinta( in etologiecuibul, vizuina, carapacea- o piele largita a animalului; largita in sensul unei zone protective pentru membrii
familiei.
In cazul obsesivului care se relationeaza dificil cu altii, inclusiv cu membrii familiei se poate aduce in
discutie si casa= spatiu- corp largit al intimitatii si al controlului cel mai apropiat si riguros.
De aceea obsesivul resimte nevoia ca in aceasta zona sa faca in permanenta ordine si curatenie/
asemanator cu ingrijirea continua, spalarea limitelor trupului, a pielii- ritualuri..
Alta extindere antropologica inteleasa ca eu si ca trup se realizeaza prin relationarea interpersonala
afectiva, in care subiectii se intrepatrund ca in dragoste/ si prin ceea ce poseda, avere, bani.
Obsesionalul este neabil in relatiile interpersonale, il tine pe celalalt la o distanta oficiala/ in schimb cu
posesiunile el se comporta efectiv ca si cum acestea ar fi un domeniu al realitatii care il dimensioneaza, il
delimiteaza, contureaza.
Obsesivul este deseori zgarcit, colectionar, dimensionandu-se prin acest verb- a avea.
El sistematizeaza permanent colectia sa, ca si cum isi curata locuinta si pielea.