PSIHOLOGIE (32 ?

1. Intonaţia vorbirii, debitul şi viteza limbajului sunt specifice pentru:

a) adâncimea şi tăria fenomenelor psihice
b) indicele impulsivităţii
c) expresivitatea psihică
d) ritmul şi viteza fenomenelor psihice

2. Spiritul de iniţiativă reprezintă o atitudine:

a) faţă de societate b) faţă de muncă c) faţă de sine d) faţă de patrie

3. Ca fenomen normal, uitarea se manifestă în mai multe forme:

a) naturală b) necesară c) situaţională (situationala / partiala / situationala) d) pozitivă

4. Se manifestă un comportament agresiv atunci când:

a) soldatul luptă să îşi apere ţara b) chirurgul face incizii pacienţilor
c) o persoană donează bani unui cerşetor d) părintele îşi pedepseşte fizic copilul

5. După gradul de implicare a subiectului, se pot desprinde 2 forme de limbaj:

a) intern / extern b) activ / pasiv c) activ / extern d) intern / pasiv

6. Sentimentul dreptăţii este un sentiment:

a) social b) politic c) moral d) de cunoaştere

7. Temperamentul cerebroton se caracterizează prin: miscari retinute, incordare mintala, voce retinuta,
meditatie, introversiune, discretie in domeniul afectiv
a) înclinaţie spre meditaţie şi introversiune
b) voce puternică, fără inhibiţii
c) agresivitate, curaj
d) comunicativitate

8. Pentru a învăţa mai bine şi mai uşor, intensitatea impulsului motivaţional trebuie să fie:
a) foarte mare b) foarte mică c) moderată d) inexistentă

9. Existenţa unui bun randament intelectual, a unui echilibru afectiv şi a realizării profesionale
caracterizează:
a) copilăria b) maturitatea c) bătrâneţea d) adolescenţa

10. Gândirea are caracter mijlocit, deoarece:

a) operează direct asupra realităţii
b) evidenţiază însuşirile generale, esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor
c) operează cu informaţii furnizate de percepţii şi reprezentări
d) se întinde pe cele trei coordonate temporale (trecut, prezent, viitor)

11. Curba uitării îi aparţine lui: a) Maslow b) Piaget c) Eysenck d) Ebbinghaus

12. În tipologia lui Kretschmer întâlnim tipul:

a) melancolic b) visceroton c) atletic d) apatic

1
Medicul psihiatru german Ernst Kretschmer (1888-1964) propune o tipologie după constitutia corporală,
care corelează cu o anume tipologie temperamentală si cu predispozitia pentru anumite maladii psihice. El
identifică:
1. Tipul picnic căruia îi corespunde ca profil psihologic ciclotimicul(gr. Kylos-cerc, thyma-stare), dispozitie
spre o evolutie tonico-afectivă, ciclică, sinusoidală, cu alternante între stări active si depresive). Sunt oameni
cu talie joasă, scunzi, fata rotundă, ten fin, strat de grăsime la suprafata trunchiului, putin încrezători în
puterile lor, temători, dintre ei se recrutează bolnavii maniaco-depresivi si hipomaniacii.
2. Tipul leptosom sau astenic, cu talie înaltă, membre lungi si subtiri, sistem osteomuscular firav, oameni cu
caracter normal, hipersensibili, dominati de introversie. După E. Kretschmer acestia prezintă predispozitii
pentru boli schizoide si schizofrenie.
3. Tipul atletic este un tip intermediar care este dezvoltat armonios din punct de vedere fizic, echilibrat
relational, apreciat ca fiind normal din punct de vedere psihic.În 1926, W.E.Sheldon propune o tipologie
morfo-fizio-psihologică după gradul de dezvoltare a 3 celor foite germinative:
-endomorf- dezvoltare corporală predominant internă, dezvoltă: Tipul visceroton(care se apropie de cel
picnic din tipologia anterior prezentată) dominat de activităti organice, interne, mai ales de nutritie, preferă
ceremoniile, relaxarea în pozitie de miscare iar din punct de vedere emotional reactiile sunt uniforme; sunt -
extraverti;
-mezomorf- dezvoltare corporală echilibrată, dezvoltă: Tipul somatoton dominat de activitatea sistemului
muscular; iubeste sportul, riscul în activităti pragmatice, vocea este neretinută, maniera de comportare are
caracter deschis, direct,uneori dură;
-ectomorf-dezvoltare corporală predominant externă se regăseste în: Tipul cerebroton, dominat de
activitatea sistemului nervos; pozitia, miscările îi sunt retinute, înhibate, tendinte de însingurare, sociofobii.
Se remarcă prin activism intelectual si afectiv. În rândul lor schizofrenia este boala psihică întâlnită.

13 Temperamentul se încadrează în subsistemul:

a) fiziologic b) de orientare şi proiecţie c) instrumental d) bioenergetic

14. Supraeul este instanţa personalităţii caracterizată prin:

a) este prezent încă de la naştere
b) este intermediar între Sine şi realitatea externă
c) în crearea lui, rolul principal îl au părinţii
d) operează în baza principiului plăcerii

PSIHANALIZA CLASICA - SIGMUND FREUD

Sigmund Freud s-a nascut la 6 mai 1856 in orasul Freiberg, astăzi Pribor/Republica Cehă . A murit la 23
septembrie 1939 , lasând in urma sa una dintre cele mai importante orientari ale psihologiei - psihanaliza .
Blamat si contestat pentru “pansexualismul” promovat, Freud a introdus in psihologie teoria dinamica si
totodata o serie de concepte esentiale. Contributia sa majora a fost insa notiunea de inconstient care in sens
“topic” reprezinta unul din sistemele aparatului psihic “constituit din continuturi refulate carora li s-a refuzat
accesul la sistemul preconstient-constient prin actiunea refularii”.
O serie de intelectuali vor adera la miscarea psihanalitica , multi dintre ei intrand in conflict cu Freud si
devenind intemeietori de noi scoli. Sunt celebre dizidentele lui Jung si Adler , cei care au redus in teoriile
lor rolul sexualitatii in dezvoltarea individului uman .
Fara a incerca sa minimalizam sau sa scoatem in evidenta anumite aspecte ale teoriei freudiene, demersul
nostru nu se vrea a fi in acest caz decat o expunere cât mai clara a principalelor “puncte cheie” ale
psihanalizei ortodoxe, cautând sa prezentam materialul din perspectiva temei lucrarii . Asadar, nu vom
expune intreaga teorie freudiana, ci o serie de concepte importante organizate intr-un cadru teoretic conform
cu subiectul lucrarii. Freud a elaborat de-a lungul vietii doua teorii privind structura psihicului uman. Prima
dintre ele impartea psihicul in trei nivele: inconstient, preconstient, constient. Ea va fi abandonata in 1920 in
favoarea celei de-a doua conform careia psihicul este structurat de trei instante: sine , eu si supraeu. Fata de

2
prima teorie, cea dea doua inainteaza ideea de inconstient si acorda o importanta mai mare instantelor
socializate ale psihicului - eul si supraeul.
Sinele reprezinta polul pulsional sau instinctual al personalitatii. Continuturile sinelui sunt reprezentanti
psihici ai instinctelor si in cea mai mare parte aceste continuturi sunt inconstiente . Continuturile sinelui sunt
pe de o parte mostenite , iar pe de alta parte dobandite ( produse ale refularii). Sinele este rezervorul de
energie pentru orice activitate si din punct de vedere dinamic sinele se afla in conflict cu eul si supraeul.
Fortele instinctuale fundamentale sunt Erosul si Thanatosul (instinctul vietii si instinctul mortii). La nivelul
sinelui predomina procesele primare; are o organizare complexuala , continuturile sale sunt atemporale si
pot coexista chiar daca sunt contradictorii. Sinele este guvernat de principiul placerii si principiul repetitiei .
Eul este o instanta psihica axata pe constient care are si o parte preconstienta si de asemenea, o latura
inconstienta (reprezentata de mijloacele de aparare ale eului) . Din punct de vedere al genezei, eul se
formeaza din sine sub influenta realitatii exterioare . Este orientat in egala masura atat spre lumea externa
cat si spre lumea interna . Functia cea mai importanta a eului o reprezinta autoconservarea organismului . Pe
langa aceasta eul mai are si o serie de alte functii : testarea realitatii, modificarea realitatii in conformitate cu
cerintele organismului , controlarea sinelui. Eul este guvernat de principiul realitatii care impune amanarea
sau renuntarea la satisfacere daca aceasta pericliteaza integritatea organismului . Trecerea de la principiul
placerii ( sinelui ) la principiul realitatii (eul matur) se face treptat printr-o succesiune de etape. La inceputul
ontogenezei eul si sinele coincid (etapa eului ideal) . Maturitatea psihica este atinsa in momentul in care eul
capata autonomie atat fata de sine cat si fata de supraeu .
Supraeul are corespondent in prima teorie ceea ce Freud numea cenzura . Supraeul are rolul de judecator sau
cenzor. El se constituie prin interiorizarea exigentelor si interdictiilor parentale . Dupa Freud, constiinta
morala , autoobservarea , formarea idealurilor sunt functii ale supraeului. Supraeul se formeaza in legatura
cu complexul Oedip, prin identificarea cu parintele de acelasi sex si prin interiorizarea interdictiilor
exprimate de acesta. Aceste interdictii formeaza nucleul supraeului . In perioada de latenta ce urmeaza
complexului Oedip sunt interiorizate o serie de norme, valori sociale, morale, estetice fie in legatura cu
parintii, fie in legatura cu substitute ale parintilor pe parcursul socializarii individului. Supraeul reprezinta o
interiorizare a unor norme fara asimilare . Aceste norme sunt interiorizate strict afectiv. Pârghiile
interiorizarii sunt sentimentele pozitive, de iubire si cele negative , frica de pedeapsa.
Psihanaliza a socat initial prin doua lucruri :
- conceptul de inconstient
- teoria despre sexualitate si , in special, despre sexualitatea infantila .
Se stie ca principalele concepte psihanalitice au fost elaborate in legatura cu teoria despre sexualitatea
infantila. Aceasta teorie a fost un adevarat mar al discordiei in miscarea psihanalitica , primele mari
disidente fiind legate de aceasta problema. Jung si Adler vor contesta rolul acordat de Freud sexualitatii
infantile inlocuind-o cu alti factori inconstienti. Vorbind despre sexualitate este bine de precizat ca termenul
de sexualitate are o sfera mai extinsa decât in mod obisnuit. Ea este conceputa ca depasind genitalitatea
orientata spre reproducere. In cele ce urmeaza vom face o scurta trecere in revista a ideilor freudiene despre
sexualitate :
- Sexualitaea infantila nu este orientata spre reproducere ( asemeni sexualitatii mature ) ci doar spre
obtinerea placerii ;
- Sexualitatea infantila se sprijina pe alte functii fiziologice importante (alimentara si excretorie ) ;
- Sexualitatea infantila isi atinge scopul prin excitarea zonelor erogene si prin exercitarea unor tendinte
partiale (voyeurism, exhibitionism, sadism) ; toate aceste activitati sexuale la adult dau continutul
perversiunilor;
- Sexualitatea infantila este predominant autoerotica , neavand nevoie pentru satisfacere de un obiect in
afara sa ;
- Sexualitatea infantila se dezvolta trecand printr-o succesiune de faze determinate genetic ( stadiile
dezvoltarii psihosexuale : orala , sadic-anala, falica, perioada de latenta, pubertate-genitalitate ) .
Aceasta teza freudiana a sexualitatii infantile a avut o serie de implicatii . In primul rand s-a produs o largire
a notiunii de sexualitate . Ea trebuie inteleasa ca fiind activitate sexuala orientata spre reproducere
(caracteristica adultilor) cât si ca activitate prin care se urmareste obtinerea unui anumit tip de placere. In al

3
doilea rand se va considera ca sexualitatea umana are un dublu inceput: un prim inceput in copilarie, iar cel
de-al doilea la pubertate . Cele doua inceputuri sunt separate prin amnezia infantila. Aceasta este un tip de
uitare care se instaleaza dupa varsta de 5 ani si care afecteaza intreaga perioada anterioara . Am aratat mai
sus ca exista o stadialitate a dezvoltarii psihosexuale. Vom expune pe scurt, in continuare, câteva din
caracteristicile fiecarui stadiu, intrucât de modul in care copilul strabate aceste faze depinde in mare masura
modul sau de interrelationare din viata adulta si inclusiv capacitatea de a-si gasi un partener si a alcatui un
cuplu .
Primele doua faze ( orala si anala) sunt numite ca fiind faze pregenitale. În aceasta perioada zonele genitale
nu joaca rolul de zone erogene principale . Aceste prime doua faze dureaza , de obicei, pâna la varsta de 3
ani . Faza orala este centrata in jurul zonei erogene bucale , activitatea de nutritie oferind acum semnificatii
care organizeaza relatiile cu obiectul . Predominanta componentelor orale partiale , in functie de “utilizarea”
lor ulterioara , va da nastere la oratori , cantareti , fumatori , bautori , persoane care savureaza mancaruri
fine , toxicomani , etc . Formarea caracterelor egoiste de tip captativ se raporteaza la stadiul oral : in viata
genitala subiectul cauta afectiunea exclusiva a unei fiinte alese conform relatiei obiectale orale. Fie ca
subiectul este barbat , fie ca este femeie , obiectul dragostei sale va trebui sa joace pentru el rolul doicii .
Femeia , spre exemplu , va trebui sa fie severa si din punct de vedere genital inviolabila , activa si
voluntara , de preferinta mai instarita decat subiectul , asadar sursa de confort general si de placeri culinare .
F. Dolto sustine ca astfel de caractere se intâlnesc la toate tipurile societatii , oricare ar fi rangul social, ele
corespund tipului “codosului” si al “femeii intretinute”, aceasta bineinteles narcisica si frigida in raporturile
normale.
Faza sadic-anala se plaseaza, in medie , intre 2 si 3 ani si se caracterizeaza printr-o organizare a libidoului
sub primatul zonei erogene anale. In aceasta perioada se instituie polaritatea activitate-pasivitate. Prin
dobandirea disciplinei sfincterelor copilul descopera astfel notiunea puterii sale, pe aceea a posesiunii
( materiile fecale pe care le elimina sau nu) . Interesul pentru materiile fecale va putea fi sublimat la pictori ,
sculptori , amatorii de bijuterii , colectionarii de toate felurile si la toti cei pe care activitatea bancara si
manevrarea banilor ii intereseaza, in general .
De componentele dominante in faza anala trebuie sa legam la adult trasaturile posesive , meschine, avaritia.
Componentele sadice si masochiste din aceasta perioada explica perversiunile . Indivizii cu fixatii in acest
stadiu trebuie sa regaseasca in contactul cu partenerul acelasi tip de raporturi emotionale resimtite fata de
adultul supraestimat si dominator din copilarie .
“A domina sau a fi dominat , acesta este summum-ul relatiei valorizate de iubire. Este important ca obiectul
sa fie foarte slab sau foarte puternic , subiectul complacându-se in rolul invers si dependent. Obiectul este
adeseori dublat de un sot sau de un copil care da bataie de cap, in cazul unei femei, ori atinsi de o boala, de
o infirmitate sau doborat de un destin coplesitor “.
In ceea ce priveste comportamentul sexual , tipurile extreme la femei sunt prostitutia si femeia-barbat , iar la
barbati sunt reprezentate de proxent si pederast . Din punct de vedere al comportamentului social tipurile de
oameni cu fixatii in acest stadiu sunt infatisate de rolurile de sef sau victima .
Faza falica este faza in care dominanta devine zona genitala. Dupa Freud , acum spre deosebire de pubertate
copilul cunoaste un singur organ genital , pe cel masculin . Opozitia dintre sexe este echivalenta acum cu
opozitia falic-castrat. Aceasta faza se considera a fi decisiva pentru structurarea personalitatii umane ca o
fiinta culturala , pentru ca acum apare si complexul Oedip . Un rol important il joaca in aceasta perioada si
complexul castrarii .
Complexul Oedip reprezinta un “ansamblu organizat de dorinte amoroase si ostile pe care copilul le resimte
fata de parintii sai “.
In forma numita pozitiva copilul doreste ca parintele de acelasi sex sa moara si isi iubeste parintele de sex
opus .In forma sa negativa complexul Oedip se prezinta intr-o situatie inversata : iubire pentru parintele de
acelasi sex si ura geloasa fata de parintele de sex opus . De fapt, cele doua forme se regasesc in forma
completa a complexului Oedip. Dupa Freud, complexul atinge intensitatea maxima intre 3 si 5 ani; declinul
sau marcheaza intrarea in periada de latenta . Prin complexul Oedip omul este structurat ca o fiinta apta sa
traiasca prin cultura , in urma acestui complex ramanand supraeul ( interdictia incestului si a agresivitatii
fata de persoanele foarte apropiate ) . Complexul Oedip joaca un rol esential in orientarea dorintei umane .

4
Prin rezolvarea defectuoasa a acestui complex apare un anumit tip de nevroza . Declinul complexului Oedip
introduce perioada de latenta. La pubertate el cunoaste o reactivare fiind apoi depasit printr-o noua alegere
de obiect , de data asta extrafamiliar.
Complexul de castrare este centrat in jurul fantomei castrarii si aduce un raspuns enigmei diferentei
anatomice dintre sexe . Nu vom insista asupra acestui complex , ci vom spune doar ca el are rol diferit la
baiat si la fata . In functie de modul de rezolvare sau nerezolvare a acestui complex, subiectul va fi
predispus in viata sa de adult la un anumit tip de relatie cu partenerul .
Perioada de latenta ( de la 5-6 ani pana la pubertate ) reprezinta declinul sexualitatii infantile. Relatiile cu
obiectele sunt desexualizate prevaland sentimentele tandre . Apare si sentimentul pudorii si al dezgustului.
Se consolideaza o serie de aspiratii morale si estetice . In aceasta perioada se schiteaza caracteristicile
sociale ale individului .
In stadiul genital, odata cu intrarea in pubertate vom putea asista la aparitia unei sexualitati normale sau
perverse sau a unei nevroze mai mult sau mai putin pronuntate . Aparitia ejacularii la baiat si a ciclului
menstrual la fata vor fi elementele care ii vor face sa inteleaga pe deplin rolul barbatului si al femeii in
procreare . Puberii vor trebui sa invete sa-si centreze tandretea si emotiile sexuale asupra unei singure
persoane .
Sexualitatea adulta este, spre deosebire de cea infantila , exclusiv obiectala . Placerea sexuala va rezulta
exclusiv din excitarea zonelor genitale care-si subordoneaza celelalte zone , activitatea genitala fiind legata
de reproducere. Pentru sexualitatea matura excitarea zonelor erogene nu mai este un scop in sine ci doar o
placere preliminara .
Am trecut, pe larg, in revista stadiile dezvoltarii psihosexuale precum si cele doua complexe importante din
copilarie ( al castrarii si Oedip) , intrucât in functie de modul in care copilul trece prin aceste faze si de felul
in care isi rezolva sau nu complexele inconstiente , adultul de mai tarziu se va interrelationa intr-un fel sau
altul. Predispozitiile sale catre un tip sau altul de relationare in cuplu vor fi in mare masura determinate de
traseul dezvoltarii sale infantile .
Pentru o analiza teoretica a relatiilor de cuplu din perspectiva psihanalizei freudiene mai sunt importante cel
putin trei concepte ale acestei orientari psihologice: notiunea de bisexualitate , masculin-feminin si
transferul .
“Orice fiinta umana are, din punct de vedere constitutional , dispozitii sexuale totodata masculine si
feminine, ce se regasesc in conflictele pe care subiectul le traieste pentru a-si asuma propriul sex “
Notiunea a fost introdusa in psihanaliza de Freud sub influenta lui Wilhelm Fliess . Teoria bisexualitatii se
sprijina mai intai pe date de anatomie si embriologie : un anumit grad de hermafroditism anatomic este
normal ; la orice individ , fie mascul , fie femela , se gasesc vestigii ale aparatului genital al sexului opus .
Bisexualitatea este un fenomen universal uman si care nu se limiteaza la cazul patologic al
homosexualitatii ; ea determina consecinte psihologice esentiale . Conceptul de bisexualitate presupune o
intelegere clara a cuplului masculinitate-feminitate . Aceasta opozitie este definita de vocabularul
psihanalizei astfel : “felul in care subiectul uman se plaseaza in raport cu sexul sau biologic este termenul
aleatoriu al unui proces conflictual”.
Freud a subliniat diversitatea semnificatiilor acoperite de termenii “masculin” si “feminin” :
- din punct de vedere biologic - subiectul este pus in relatie cu caracterele sale sexuale primare si
secundare ; psihanaliza a aratat insa ca aceste date biologice nu sunt suficiente pentru a explica
comportamentul psihosexual;
- semnificatia sociologica - difera dupa functiile reale si simbolice atribuite barbatului si femeii in cultura
avuta in vedere ;
- semnificatia psihosexuala - este intricata cu precedentele si arata ca aceste notiuni trebuie abordate cu
prudenta ; astfel o femeie care exercita o profesie ce impune autonomie , tarie de caracter , initiativa nu este
in mod necesar mai masculina decat o alta . In genere , ceea ce este decisiv in aprecierea conduitelor in
functie de cuplul masculinitate-feminitate sunt fantasmele subiacente .
Notiunea de bisexualitate, fie ca i se cauta un substrat biologic , fie ca este interpretata in functie de
identificari si pozitii oedipiene implica la orice fiinta umana o sinteza mai mult sau mai putin armonioasa,
mai mult sau mai putin acceptata de trasaturi masculine si feminine . Psihanaliza a aratat insa ca opozitia

5
masculin-feminin nu se manifesta de la inceput in viata copilului ea construindu-se treptat de-a lungul
diferitelor faze .
Transferul “desemneaza in psihanaliza , procesul prin care dorintele inconstiente se actualizeaza asupra unor
obiecte in cadrul unui anume tip de relatie stabilit cu ele si eminamente in cadrul relatiei analitice. Este
vorba de o repetitie a unor prototipuri infantile , traita cu un marcat sentiment de actualitate”. Transferul
poate fi pozitiv sau negativ , in functie de coloratura sentimentelor puse in joc . O reeditare a unei relatii de
ura conflictuale va determina un transfer negativ , iar o reeditare a unei relatii de afectiune , de iubire va
determina un transfer pozitiv . In realitate insa , transferul nu este o simpla reeditare , o transpunere exacta a
unei situatii prototipice infantile . El contine si o serie de elemente noi determinate de situatia prezenta si
actuala . O relatie de transfer nu se stabileste insa , asa cum sustin adeptii psihanalizei clasice , numai intr-o
cura psihanalitica . Este recunoscut faptul ca transferul se instaleaza in orice tip de relatie terapeutica . Prin
extensie , se poate considera ca transferul se stabileste in orice relatie interpersonala . Dar un transfer
structurat nu poate apare decat intr-o relatie bine definita si de mai lunga durata .
Intr-o relatie de cuplu vor fi puse in joc o serie de elemente transferentiale si se vor interrelationa foarte
multe caracteristici individuale, ramasite sau determinari ale dezvoltarii infantile . In stabilirea unei relatii de
cuplu vor fi determinante gradele de masculinitate-feminitate de care dispun cei doi parteneri, gradul de
bisexualitate al fiecaruia dintre ei si , ce este mai important, ei se vor raporta unul la celalalt prin prisma
structurii individuale determinate de relatiile prototipice infantile. Este adevarat ca acest tip de explicatie se
poate transforma repede intr-un simplu scenariu psihologic sau intr-o imagine caricaturala a dinamicii
relatiilor intr-un cuplu, daca se exgereaza cu astfel de interpretari schematice si simpliste . Dar este la fel de
adevarat ca modul in care doi parteneri se interrelationeaza intr-un cuplu depinde intr-o anume masura de
relatiile fundamentale pe care le-au avut in copilarie; de modul in care s-au dezvoltat psihosexual si de felul
in care au rezolvat problemele aparute la inceputul vietii fiecaruia dintre ei .

15. Funcţia limbajului, care se manifestă în formularea, analiza şi rezolvarea situaţiilor contradictorii şi
conflictuale, este: a) de cunoaştere b) ludică c) dialectică d) de reglare

Limbajul îndeplineşte o serie de funcţii: de comunicare, cognitivă, simbolic-reprezentativă, expresivă

(afectivă), reglare-autoreglare, ludică, dialectică, catharctică. – descrise in manual Psiho

16. Inteligenţa socială este:

a) aptitudinea de a utiliza cuvintele b) capacitatea de a stabili relaţii umane
c) operarea eficientă cu obiecte materiale d) capacitatea de a te folosi de relaţiile sociale

17. Afectivitatea este un ansamblu de:

a) fenomene care declanşează şi susţin energetic activităţi
b) procese de autoreglaj superior
c) procese, trăiri subiective care reflectă relaţiile omului cu lumea
d) fenomene de concentrare a energiei psihonervoase pentru depăşirea obstacolelor

18. Forma limbajului, caracterizată prin comprimare, concizie, viteză de realizare

maximă, este: a) limbajul oral b) limbajul scris c) limbajul intern d) monologul

19. În funcţie de poziţia motivului în raport cu activitatea, formele motivaţiei se delimitează în:
a) motivaţie extrinsecă-intrinsecă b) motivaţie simplă-complexă
c) motivaţie înnăscută-dobândită d) motivaţie primară-secundară

20. Dintre teoriile care au încercat explicarea comportamentului agresiv nu face parte:
a) teoria etologică = Disciplină care are ca obiect studiul moravurilor, al obiceiurilor popoarelor / Ramură a
biologiei moderne care studiază comportamentul, modul de viață al animalelor și plantelor
b) teoria învăţării sociale

6
c) teoria frustrare-agresiune
d) teoria empatiei

21. Atenţia se caracterizează prin:

a) activare selectivă, concentrare şi orientare a energiei psihonervoase
b) concentrarea şi orientarea energiei psihonervoase pentru atingerea scopurilor conştient stabilite
c) activarea selectivă şi orientarea energiei psihonervoase pentru declanşarea, susţinerea activităţii
d) activare selectivă, concentrare şi orientare a energiei bio-psihice

22. Operaţia gândirii, caracterizată prin descompunerea în minte a unui obiect în elemente componente şi
apreciere a semnificaţiei elementelor, se numeşte: a) sinteză b) abstractizare c) analiză d) generalizare

Operatii fundamentale sunt:

1.analiza – operatie de descompunere, in minte a unui obiect in elementele sale componente si de apreciere
a semnificatiei fiecarui element in cadrul intregului;
2.sinteza – consta in reconstituirea, in minte a unui obiect, intreg in elemente sau insusirile date izolat;
3.comparatia – presupune evidentierea pe plan mintal a asemanarilor si a deosebirile esentiale ale obiectelor
si ale fenomenelor, pe baza unui criteriu;
4.abstractizarea – operatie de selectie ce consta in relevarea si retinerea unor insusiri sau relatii si lasarea “in
afara” a altora considerate esentiale si accidentale;
5.generalizarea – operatie de sinteza superioara care presupune extinderea rezulatatului sintezei notiune-
principiu-lege asupra tuturor cazurilor particulare care poseda insusirile date;
6.concretizarea(individualizarea) – operatie de aplicare a notiunilor
7.actiunile sau operatiile care conduc de la starea initiala la cea finala.

23. Optimum motivaţional este expresia unei relaţii adecvate între:

a) posibilităţile subiectului şi nivelul său de aspiraţie
b) gradul de dificultate al sarcinii şi mărimea intensităţii motivaţiei
c) stima de sine şi nivelul său de aspiraţie
d) gradul de dificultate al sarcinii şi mărimea intensităţii afectivităţii

24. Unitatea informaţională de bază a gândirii este: a) reprezentarea b) judecata c) noţiunea d) raţionamentul

25. În personalitate, ereditatea determină hotărâtor: a) caracterul b) aptitudinile c) temperamentul d) creativitatea

26. Pentru Piaget, inteligenţa este:

a) integrarea noilor informaţii în sistemul celor vechi
b) un complex de aptitudini speciale
c) o relaţie adaptativă între organism şi mediul înconjurător
d) restructurarea permanentă a modelelor de cunoaştere

27. Domeniul performanţial de lucru al gândirii este:

a) rezolvarea de probleme b) înţelegerea c) formarea noţiunilor d) învăţarea

28. Maslow repartizează trebuinţele umane, dispuse sub forma unei piramide, în:
a) trebuinţe fiziologice şi de autorealizare
b) trebuinţe pozitive şi negative
c) trebuinţe de deficienţă şi creştere
d) trebuinţe de securitate, de stimă şi cognitive

7
nevoia de autorealizare - VARF
nevoia de autorespect
nevoia de dragoste si aparteneta
nevoia de siguranta
nevoi fiziologice - BAZA

29. Totalitatea schimbărilor sistematice bio-psiho-sociale intraindividuale, ce au loc pe parcursul vieţii

fiecărui om reprezintă:
a) dezvoltarea filogenetică = originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului;
filogeneză. 2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii
b) dezvoltarea antropogenetică = ramură a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea
speciei umane
c) dezvoltarea ontogenetică = Evoluția unei ființe, începând de la embrion și până la stadiul de adult. ♦
Ramură a biologiei care studiază această evoluție.
d) dezvoltarea interpersonală

30. Caracterul îndeplineşte, pentru temperament, rol de:

a) bază a manifestărilor temperamentale
b) instanţă de valorizare a trăsăturilor temperamentale
c) instanţă de control şi valorificare a trăsăturilor temperamentale
d) suport pentru propulsarea trăsăturilor temperamentale

31. Cel care permite o mai bună manifestare şi reflectare a gândirii, a capacităţii intelectuale în general, este:
a) limbajul oral b) limbajul scris c) monologul d) limbajul pasiv

limbaj pasiv (intelegerea) si activ (exprimarea)

32. Organizarea materialului de memorat după criterii de semnificaţii arată că memoria este:
a) activă b) mijlocită c) inteligibilă d) selectivă

Caracteristici:
-activă, nu constă într-o simplă depozitare a informaţiilor, ci le prelucrează. Cele memorate suportă modificări.
-selectivă, omul reţine şi reactualizează doar o parte a informaţiilor în funcţie de motivaţie, interese, vârstă, grad de cultură etc.
-inteligibilă, presupune înţelegerea informaţiilor memorate, organizarea materialului memorat după criterii de semnificaţie;
-relativ fidelă, o amintire nu este o fotografie, amintirile prezintă deosebiri mai mici sau mai mari faţă de datele percepute iniţial;
-mijlocită, fixarea, păstrarea şi reactualizarea se realizează prin utilizarea unor procedee speciale: repetiţii, sublinieri etc.
-situaţională, în concordanţă cu particularităţile de timp şi spaţiu ale situaţiei, dar şi cu starea internă a asubiectului.