Nationalizare = A trece din proprietate particulară în proprietatea statului (întreprinderi, pământul, zăcăminte)

Decapitalizare = a inlatura, a desfiinta capitalul

Recapitalizare = a transforma o valoare de capital

Sesie = Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, lotului de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra
căruia țăranul dependent avea drept de posesiune în schimbul rentei către stăpânul feudal și care putea fi
transmis ereditar.
Alodiu = (În evul mediu, în V și C Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate.

In conditii de boom prelungit se urmareste franarea cererii de bunuri de consum si a investitiilor prin :
- majorarea ratei dobanzii ;
- impunerea de restrictii la acordarea de credite ;
- efectuarea unui control mai riguros al masei banesti.
In faza de recesiune se urmareste stimularea productiei si a investitiilor prin :
- reducerea ratei dobanzii ;
- sporirea volumului de credite ;
- cresterea masei monetare.

Legile lui Mendel: Mendel este fondatorul geneticii ca stiinta. El a studiat transmiterea caracterelor ereditare
in descendenta si a fundamentat legile ereditatii. Marea importanta a legilor mendeliene consta in:
1. – demonstrarea faptului ca, transmiterea ereditara a caracterelor se realizeaza prin intermediul unor
factori ereditari , prezenti in toate celulele organismului. Prin combinarea probabilistica a acestor
factori ereditari, de origine materna si paterna, rezulta segregarea caracterelor in descendenta.
2. – studiile lui Mendel au dovedit ca factorii ereditari recesivi pot sa nu se manifeste la descendenta ,
ramanand in stare ascunsa. Aceasta inseamna ca transmiterea factorilor ereditari nu este afectata de
prezenta caracterului respectiv, ei mostenindu-se la urmasi numai pe baza combinarii probabilistice a
factorilor ereditari. 55266eiv37pqh7z
Mendel a lucrat in special pe mazare, planta ce se reproduce prin autopolenizare.Soiurile folosite prezentau
caractere distincte si constante, produceau descendenti similari si se puteau hibrida prin polenizare artificiala
si incrucisata. Hibridarea este procesul de incrucusare intre indivizi deosebiti genetic.Descendentii se
numesc hibrizi.Cand indivizii se deosebesc printr-o pereche de caractere ereditare este vorba de
monohibridare, iar cand se deosebesc prin doua perechi de caractere ereditare ,de dihibridare. Ulterior s-a
dovedit ca legile mendeliene sunt valabile si la animale.

Viteza = distanta / timp , viteza = 10 km / minut

Politici antitrust – ansamblul de reglementări legiferate în diferite ţări dezvoltate care interzic încheierea de
înţelegeri monopoliste între întreprinderi, care ar duce la diminuarea sau dispariţia liberei concurenţe.
S.U.A. a elaborat o lege antitrust în 2 iulie 1890, sub presiunea opiniei publice, a proprietarilor de
întreprinderi mici şi mijlocii ce se vedeau înlăturaţi de pe piaţă de către marile trusturi.

Fluiditate – noţiune utilizată pentru a caracteriza situaţia în care oferta se adaptează uşor cererii.
Atomicitatea pieţei – piaţa este caracterizată prin atomicitate în momentul în care ea reuneşte un număr atât
de mare de ofertanţi şi de solicitanţi, care nu pot influenţa în nici un fel funcţionarea acesteia.
Cartel – asociaţie de agenţi economici autonomi ce funcţionează pe aceeaşi piaţă şi care convin de comun
acord asupra aspectelor legate de nivelul producţiei segmgmentele de piaţă pe care îşi desfăşoară activitatea,
preţurile exercitate, decizând să-şi consolideze o poziţie dominată pe piaţă.
Trustul – se manifestă ca o concentrare de capitaluri grupate sub aceeaşi conducere.
Holding – firmă care posedă acţiuni şi deţine controlul altor firme, asigurând managementul grupului astfel
constituit.

1
Interventionism = Amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. 2. Doctrină economică potrivit
căreia statul intervine pe piața internă pentru a exercita o influență asupra prețului mărfurilor, asupra
raportului dintre cerere și ofertă
Iredentism = Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită,
după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă.
Insurectie = insurecții, s.f. Formă de luptă deschisă, organizată și armată dusă împotriva unui regim, a unei
autorități sau pentru îndepărtarea unor armate ocupante

Atomul este cea mai mică particulă ce caracterizează un element chimic, respectiv este cea mai mică
particulă dintr-o substanţă care prin procedee chimice obişnuite nu poate fi fragmentată în alte particule mai
simple. Acesta constă într-un nor de electroni care înconjoară un nucleu atomic dens. Nucleul conţine
sarcini electrice încărcate pozitiv (protoni) şi sarcini electrice neutre (neutroni), fiind înconjurat de norul
electronic încărcat negativ. Când numărul electronilor şi al protonilor este egal, atunci atomul este neutru
din punct de vedere electric; dacă acest lucru nu se întâmplă, atunci atomul devine un ion, care poate avea
sarcină pozitivă sau negativă. Atomul este clasificat după numărul de protoni şi neutroni: numărul protonilor
determină numărul atomic (Z) şi neutronii izotopii acelui element.

Izotopul este specia de atom cu acelaşi numar atomic Z dar cu numar de masa A diferit (adică aceleaşi
proprietăţi chimice dar proprietăţi fizice diferite). Cuvântul "izotop" provine din grecescul isos (egal) şi
topos (loc). Toţi izotopii unui element chimic au în învelişul electronic acelaşi număr de electroni, iar
nucleele lor au acelaşi număr de protoni; ceea ce este diferit reprezintă numărul de neutroni.
În nomenclatura ştiinţifică, izotopii unui element se scriu prin adăugarea unei cratime între numele
elementului şi numărul său de masă, astfel: heliu-3, carbon-12, carbon-14, oxigen-18, uraniu-238, iar
prescurtat se notează folosind simbolul elementului şi numărul de masă în partea stângă sus: 3He, 12C, 14C,
18
O, 238U.
Izobar =Fiecare dintre atomii) care au aceeași masă atomică, dar care diferă prin numărul atomic și se
găsesc în căsuțe diferite ale tabloului periodic al elementelor
Izoterm = Cu aceeași temperatură medie; cu o temperatură constantă; izotermic
Izocor = (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la volum constant; izoster

Euristica = (despre procedee metodologice) care, prin întrebări, duce la descoperirea unor adevăruri noi. II.
s. f. metodă de studiu și de cercetare prin descoperire; arta de a duce o dispută în scopul de a descoperi
adevărul

Acţiunile reprezintă fracţiuni din capitalul social al unei societăţi pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni. Ele
dau dreptul de a participa la beneficii sau pierderi proporţional cu cota deţinută. Acţiunile sunt transmisibile
atât prin acte juridice „inter vivos" (vânzare, donaţie), cât şi prin acte juridice (mortis cauza, testament).
Obligaţiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de creditor a deţinătorului ei faţă de emitent,
emitentul obligându-se să plătescă deţinătorului obligaţiunii o sumă anuală fixă, numită cuponul
obligaţiunii, pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia.
Obligaţiunea este un înscris emis de o întreprindere care are nevoie de finanţare, pe baza căruia aceasta
obţine un împrumut. Firma care emite obligaţiunea se numeşte debitor, iar cea care o deţine se numeste
creditor (acesta oferă un împrumut). Obligaţiunile sunt active financiare cu dobândă fixă. La restituirea
împrumutului, întreprinderea se obligă să plătească, de asemenea, o dobândă, stabilită în momentul emiterii
obligaţiunii.
Obligaţiunea conţine:
 numele emitentului;
 cuponul sau rata cuponului (exprimată ca cota procentuală din valoarea nominală ce urmeaza a fi
plătită la anumite intervale deţinătorului obligaţiunii);

2
  scadenţa -- momentul expirării împrumutului şi al retragerii obligaţiunii (data la care ea va fi
răscumpărată de emitent);
 valoarea nominală -- suma inscrisă pe titlu, pe care deţinătorul o acordă sub forma de împrumut
emitentului şi pe care o va incasa la scadenţă;
 semnătura persoanei autorizate de emitent;
 imprimări speciale, pentru a împiedica falsificarea (elemente de securitate).
Obligaţiunea poate fi nominativă, dacă e înscris pe ea numele detinatorului, sau „la purtator”. Deţinătorul
unei obligaţiuni este numit obligatar. El are calitatea de creditor faţă de emitent şi dreptul de a primi un
venit numit dobândă, însă nu are drepturi şi responsabilitaţi privind activitatea emitentului (debitorului).
De aceea, obligaţiunile sunt titluri de credit cu venit cert si de regula fix. Principalii emitenţi de obligaţiuni
sunt administraţiile publice (administraţia centrala si cele locale), iar scopul emiterii este fie acoperirea
deficitului bugetar, fie finanţarea unor investiţii importante pentru comunitate.
Majoritatea obligaţiunilor plătesc doar dobânda până la maturitate (trimestrial sau semestrial în funcţie de
specificaţiile prospectului de emisiune), când odată cu ultima dobândă returnează în întregime şi suma
împrumutată. Unele obligaţiuni însă plătesc la anumite intervale (precizate în prospectul de emisiune) şi
părţi din principal. În general, un investitor are de pierdut sau de câştigat datorită diferenţelor între valoarea
cuponului (a dobânzii plătite de emitent) şi valoarea dobânzilor practicate pe piaţa monetară în momentul
respectiv, între această dobândă şi preţul de piaţă al obligaţiunii existând o relaţie inversă.
Deşi teoretic fluxul de numerar pe care îl primeşte deţinătorul unor obligaţiuni nu este influenţat de
veniturile emitentului, este evident că la limită, dacă acestea sunt prea mici, banii returnaţi investitorilor pot
întârzia sau plăţile pot înceta. De aceea prospectul de emisiune trebuie să fie citit şi prin prisma garanţiilor
pe care le oferă emitentul (acestea putând varia de la o parte importantă a activelor până la simpla garantare
cu bunul nume al emitentului).

Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi
Constanţa) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecţiunii formale a
stilului, umorului fin şi fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horaţiu şi
Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepţia Metamorfozelor, scrise în hexametru
dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.

Calendarul iulian a fost introdus de Iuliu Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul 45 î.Hr., (sau 709 ab urbe
condita). Acest tip de calendar a fost ales după consultări cu astronomul Sosigenes din Alexandria şi a fost
cel mai probabil calculat prin aproximarea anului tropic. Calendarul iulian are un an obişnuit de 365 de zile,
împărţit în 12 luni, cu un an bisect adăugat la fiecare patru ani, ceeace face ca anul mediu să aibă 365,25 de
zile. Calendarul iulian a rămas în uz în unele ţări până în secolul al XX-lea şi mai este folosit încă de mai
multe biserici naţionale ortodoxe. Cu aceast calendar ar trebui adăugate prea multe zile pentru a păstra
corespondenţa cu anul astronomic, care este mai lung cu 11 minute decât anul iulian mediu, această ducând
la acumularea unei zile diferenţă în 128 de ani. S-a spus că Cezar era conştient de imperfecţiunea
calendarului propus, dar a considerat că este vorba de o problemă minoră. Pentru a pune de acord anul
calendaristic cu cel astronomic, în secolul al XVI-lea, s-a făcut reforma calendarului gregorian, care făcea
reglarea funcţie de echinocţiul de primăvară şi luna sinodică (pentru Paşte). Uneori, pentru a avita confuziile
dintre cele două moduri de datare, se foloseşte denumirea de Stil Vechi prin comparaţie cu Stilul Nou,
denumirea dată calendarului gregorian.

STÁROST//E ~i m. 1) ist. Conducător administrativ al unui oraș, al unei cetăți. 2) ist. Conducător al unei
bresle. 3) Persoană trimisă la părinții unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva; pețitor. 4) rar
Persoană care dirijează ceremonia nunții. 5) reg. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind și anumite
servicii la oficierea cultului religios; paracliser; țârcovnic.

3
PATRIÁRH, patriarhi, s.m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale;
persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători
(spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile
din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu
numeroși descendenți.

EPÍSCOP1 (EPISCÓP), episcopi, s.m. Grad înalt în ierarhia bisericească creștină, imediat inferior
mitropolitului sau arhiepiscopului; persoană care are acest grad (și conduce o eparhie).

O funcţie are proprietatea Darboux dacă oricare ar fi şi oricare ar fi z, cu ,

există un x între a şi b astfel încât f(x) = z.
Conform teoremei valorii intermediare, orice funcţie continuă pe un interval are proprietatea Darboux pe
acel interval.
Toate discontinuităţile unei funcţii Darboux sunt de speţa a doua, adică în acele puncte, nici limita la stânga,
nici limita la dreapta nu sunt bine definite. Un exemplu de funcţie Darboux cu discontinuităţi este

.
Tot datorită teoremei valorii intermediare, orice funcţie care este derivata unei funcţii derivabile are
proprietatea Darboux. Funcţiile Darboux se constituie astfel într-o clasă mare de funcţii care admit
primitive.

ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație
străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate.

Legile fundamentale ale logicii (principii logice)

 
a) Precizari conceptuale
 
Cerintele de corectitudine, ca cerinte ale formelor gandirii (corecte/logice) studiate pt. prima data de
Aristotel sunt :
- preciziunea logica
- consecventa logica
- intemeiere logica
Intre legile logicii si legile studiate de celelalte stiinte exista atat asemanari cat si deosebiri.
Asemanari :
- atat unele cat si altele au caracter obiectiv, sunt reflectarea diferitelor raporturi esentiale si necesare din
realitatea obiectiva ;
- ele nu pot fi nici anulate, nici modificate, ele pot fi numai cunoscute si folosite in interes socio-uman.
Deosebiri :
- legile oricarei alte stiinte actioneaza intr-un domeniu limitat al realitatii, pe cand legile logicii sunt
prezente in orice domeniu in care gandirea investigheaza realitatea ;
- legile celorlalte stiinte se intemeiaza pe raporturile cele mai simple, esentiale si universale, pe care le
reflecta legile gandirii logice ;
 
b) Legea identitatii
 
Orice obiect se caracterizeaza prin diferite insusiri, dintre care :
a. unele il aseamana cu alte obiecte si fac ca impreuna sa formeze o clasa de obiecte

4
b. altele il deosebesc chiar de obiectele din aceeasi clasa
Cele doua feluri de insusiri (a+b) individualizeaza fiecare obiect il fac sa fie ceea ce este el efectiv si
anume un obiect care nu se confunda cu nici un alt obiect.
Legea identitatii, conform careia orice forma logica este ceea ce este, adica are o individualitate aparte prin
care ea este o anumita forma logica (notiune, propozitie).
A=idA sau A Ξ A, unde A este un semn pt. o forma logica oarecare, iar semnul „=id” se citeste
„este identic cu”.
Identitatea nu tre. confundata cu egalitatea, echivalenta sau congruenta, care pot fi doar identitati partiale.
Nerespectarea legii identitatii duce la confuzii, la nesiguranta. Legea identitatii impune cerinta ca inainte
de a opera cu termenii sau propozitiile in cauza, fie sa ne completam cunostintele, fie sa precizam in ce sens,
cu ce valoare folosim termenii sau propozitiile respective. In acest fel respectarea legii identitatii asigura
claritatea si precizia gandirii.
 
c) Legea noncontradictiei
 
Din caracterul legii identitatii deriva cerintele legii noncontradictiei, care pretinde gandirii sa nu admita ca
adevarate, in acelasi timp si sub acelasi raport, doua propozitii care se neaga.
Acest pom este mar ;
Acest pom este par.
(nici un pom nu poate fi in acelasi timp si sub acelasi raport si mar si par).
Improbabilitatea obiectiva a coexistentei insusirilor incompatibile se reflecta la nivelul gandirii logice prin
legea noncontradictiei, in conformitate cu care „doua prop., din care una este de forma P, iar cealalta de
forma P’, nu pot fi adevarate, dar pot fi ambele false in acelasi timp si sub acelasi raport”.
Expresia „in acelasi timp” tre. inteleasa in sensul ca anumite insusiri incompatibile pot totusi, reveni
aceluiasi obiect, dar in momente diferite.
Expresia „sub acelasi raport” exprima o cerinta a legii identitatii referitoare la cuvintele care exprima
insusirile, ele trebuind fi intelese in acelasi sens, altfel incompatibilitatea lor poate fi doar aparenta (in
acelasi timp - dar nu sub acelasi raport - un om poate fi tanar, ca varsta, si batran, ca infatisare).
Respectarea stricta a legii noncontradictiei confera gandirii coerenta (consistenta logica).
 
d) Legea tertului exclus
 
Cerintele legii noncontradictiei sunt precizate de legea tertului exclus in sensul ca, daca propozitiile opuse
nu pot fi adevarate in acelasi timp, ele nu pot fi deodata nici false ; una dintre ele tre. sa fie adevarata :
tertium non datur.
Existenta propozitiilor in sistem face ca la nivelul gandirii rationale sa „actioneze” legea tertului exclus, in
conformitate cu care, in acelasi timp si sub acelasi raport, orice prop. este sau acceptata sau neacceptata in
sistemul dat, a treia posibilitate fiind exclusa.
D.p.d.v. dialectic, legea tertiului exclus apare si rigida si absolutizanta. Intr-o viziune (logica) dialectica
Hegel a precizat ca in afirmatia ca ceva este A sau Ā, insusi A este al treilea termen deoarece A poate fi si
+A si -A ; deci al treilea termen exista in permanenta (e vorba de lucru vazut in dezvoltarea sa).
Lucrurile cuprind unitatea si totodata diversitatea ; sunt in fiecare moment si unitate si diversitate, dar nici
unitate pura, nici diversitate pura ; sunt cum se exprima Athanasie Joja, existenta in care unitatea si
diversitatea se contopesc intr-un lant. Acest tert din lucruri tre. sa fie reflectat si in gandire.
 
e) Legea ratiunii suficiente
 
In sintagma „ratiune suficienta” termenul de ratiune are intelesul de fundament, temei, justificare si
presupune evidentierea conditionarilor oricarui lucru sau fenomen.
Formulata sub expresia : exista B daca exista A ca intemeiere, aceasta lege pretinde deci gandirii sa
accepte numai judecati intemeiate.
5
 Cerinta fundamentala continuta in aceasta lege se refera la aceea ca nimic nu tre. acceptat daca nu poate fi
dovedit, ca nu pot fi admise judecati care nu au la baza o ratiune (si anume o ratiune suficienta pt. a intemeia
indeajuns judecata sustinuta).
A accepta contradictii in rationare, a sustine idei nedemonstrate (misticism, irationalism) sau a ne indoi de
ceea ce este dovedit (scepticism, agnosticism) constituie incalcarea legilor gandirii logice.

PROZODÍE 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre
silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V.
metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor.

ALITERÁȚIE 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care
se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică
excitație psihică. ♢ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe.

Indice de refracție = număr care caracterizează fenomenul de refracție a unei radiații luminoase sau a unei
unde, egal cu raportul dintre viteza de propagare a acelei radiații sau a acelor unde în mediul din care provin
și viteza lor de propagare în mediul în care pătrund. Refracție astronomică = deviere a razei de lumină a
unui astru de la direcția rectilinie, datorită refracției sale în atmosfera terestră.

1. Razele X.Radiatiile X sunt de natura electromagnetica, deosebindu-se de lumina prin lungimea de unda
mai mica.Radiatiile electromagnetice sunt produse prin oscilatia sau acceleratia unei sarcini electrice.Undele
electromagnetice au atat componente electrice cat si magnetice.
Gama radiatiilor electromagnetice este foarte larga: unde cu frecventa foarte inalta si lungime mica sau
frecventa foarte joasa si lungime mare.

2. Radiatiile X sunt radiatii electromagnetice penetrante, cu lungime de unda mai scurta decat a luminii si
rezulta prin bombardarea unei tinte de tungsten cu electroni cu viteza mare. Au fost descoperite intamplator
in anul 1895 de fizicianul german Wilhem Conrad Roentgen, in timp ce facea experimente de descarcari
electrice in tuburi vidate, respectiv el a observat ca din locul unde razele catodice cadeau pe sticla tubului
razbeau in exterior raze cu insusiri deosebite; aceste raze strabateau corpurile, impresionau placutele
fotografice, etc. El le-a numit raze X deoarece natura lor era necunoscuta. Ulterior au fost numite raze
(radiatii) Roentgen, in cinstea fizicianului care le-a descoperit.

UNITATI FUNDAMENTALE
• Amperul- unitate pentru intensitatea curentului electric (A), si este intensitatea curentului constant care
produce o forta de 2· 10 7 - N/m cand conductoarele sunt paralele in vid la o distanta de 1m.
• Kelvinul – unitate pentru temperatura (K) , este fractiunea 1/273,16 din temperatura termodinamica a
punctului triplu de apa .Punctul triplu al apei este starea in care gheata , apa lichida si vaporii de apa
coexista in ecilibru.Aceasta stare poate fi obtinuta numai la o anumita presiune de 4,58 torr iar temperatura
in acest punct fix este egala cu 273 ,16 K.
• Molul - unitatea pentru materie (mol) si este cantitatea de materie a unui sistem ce contine unitati
elementare (atomo , molecule ioni , etc ) cati atomi exista in 0,012 kg de carbon 12.
• Candela – unitate pentru intensitate luminoasa (cd),si este intensitatea luminoasa a unei surse care emite o
radiatie monocromatica , cu frecventa de 540. 1012Hz si a carei intensitate energetica , pe o directie data
este de 1/683 W/sr.
UNITATI SUPLIMENTARE
• Pornind de la unitatile fundamentale si suplimentare SI se definesc pe baza legilor fizicii , 19 unitatile
derivate pentru spatiu si timp , fenomene periodice , mecanica , electromagnetism , caldura , acustica ,optica
, chimie , fizica moleculara si radiatii ionizante si doua unitati suplimentare.

6
• Radianul - unitate suplimentara SI de unghi plan (rad), este unghiul plan cu varful in centrul unui cerc ,
care delimiteaza pe circumferinta cercului un arc de lungime egala cu raza cercului .
• Sterianul - unitate suplimentara SI de unghi solid (sr), este unghiul solid cu varful in centrul unei sfere ,
care delimiteaza pe suprafata sferei o arie egala cu aria unui patrat de latura egala cu raza sferei .
UNITATI DERIVATE
• Newton - unitate pentru forta (N), reprezinta forta care actioneaza asupra unui corp cu masa de 1 Kg si ii
imprima o acceleratie de 1m/s2.
• Hertz – unitate pentru frecventa ,(Hz) corespunde la o perioada de repetare a unui fenomen de o secunda .
• Pascalul – unitate pentru masurarea presiunii (Pa), 1Pa echivalentul unei forŃe de 1 newton aplicată pe o
suprafaŃă perpendiculară de 1metru pătrat. 1Pa=1N/m2 .
• Joule -unitate de masura pentru energie , lucru mecanic , cantiate de caldura (J) joule reprezintă lucrul
mecanic efectuat de forŃa de un Newton când îsi deplasează pe direcŃia sa punctul de aplicaŃie pe
distanŃa de 1 metru ( J = 1 N x 1m) .
• Watt –unitate de masura pentru putere , flux radiant (W) , 1 Watt reperzinta puterea unei masini care
efectueaza un lucru mechanic de 1J in timp de 1s(1W= 1J/1s).
• Coulomb - unitate de masura pentru sarcina electrica , (C), si se defineste
ca fiind sarcina electrica transportata prin sectiunea transversala a unui conductor de
curent stationar , cu intensitatea de un amper in timp de o secunda (1C= 1A. 1s).
• Volt – unitate de masura pentru tensiune electrica , forta electromotoare sau diferenta de potential dintre
doua puncte ale unui camp electric (V), si este lucrul mecanic de 1J necesar pentru a deplasa o sarcina
electrica de 1C (1V= 1J/1C). Ea mai este definita si ca tensiunea electrica intre doua puncte situate la
distanta de 1m unul de altul , pe aceeasi linie de camp , intr-un camp electric uniform cu o intesitate de
1V/m .
• Farad = este unitatea de măsură pentru capacitatea electrică, (F) a fost denumită asa în cinstea fizicianului
englez Michael Faraday: 1 farad este capacitatea electrică a unui condensator care, la o tensiune de 1 volt
primeste o încărcătură de un coulomb(1F = 1C/1V).
• Ohm - unitate de masura pentru rezistenta electrica (M) si este raportul dintre 1 M = 1V/1A.1Ohm
reprezinta rezistenta unui conductor strabatut de un curent constant cu o intesitate de 1A , printr-o sectiune
transversala a unui conductor in timp de o secunda .
• Siemens = untate de masura pentru pentru conductanta electrica (S) si este raportul dintre amper si volt
A/V sau in functie de unitati fundamentale m 2 – kg s 2 - A 1 - .
• Weberul-unitate de masura pentru fluxul magnetic (Wb)prin a carui scadere uniforma pana la zero in timp
de 1sec se induce in circuitul electric inchis strabatut de acel flux magnetic cu un curent de 1V(1W=m2 kg s
2-A1-)
• Tesla - unitate de masura pentru densitatea de flux magnetic (T)si este raporul dintre forta cu care acel
camp magnetic actioneaza asupra unui conductor rectiliniu , perpendicular pe liniile campului magnetic , si
produsul dintre intensitatea curentului din conductor si lungimea conductorului , aflat in campul magnetic
(1T= 1N/ 1A.1m) .
• Henry -unitate de masura pentru inductanta (H) este raportul dintre weber si amper W/A sau m2·kg·s-
2·A-2
• Grad Celsius-unitate de masura pentru temperatura (oC) grade celsius 0°C=273,5 K= 32°F .
• Lumen-unitate de masura pentru pentru flux luminos (L),1lumen reprezinta fluxul luminos emis intr-un
unghi solid egal cu 1sr de catre un izvor punctiform avand intensitate luminoasa 1cd.1lm=1cd sr.
• Lux –unitate de masura pentru iluminare(Lx) reprezinta iluminarea unei suprafete de 1m2 , care primeste
un flux luminos de 1m uniform repartizat pe acesta suprafata1lx= cd sr /m 2
• Becquerel-unitate de masura pentru activitatea radio nuclizilor (Bq) si este s 1 -
• Gray – unitate de masura pentru doza absorbita (energie specifica)(Gy) si este raportul dintre joule si
kilogram sau m2/s2.
• Sievert –unitate de masura pentru doza echivalenta , doza echivalenta ambientala , doza echivalenta
directionala , doza echivalenta personala , doza echivalenta organica (Sv) si este raportul dintre joule si
kilogra
7
8