Drept civil.

Drepturi reale
Prof.Dan-Constantin Tudurache
 Se vor sustine niste teste – intrebari tip grila si cateva intrebari cu solicitarea de a
redacta “o frantura de fraza”  NOTE (cel putin 2 teste parcurse)
 Media obtinuta la teste trebuie sa fie cel putin 5
 La examen trebuie sa fie iarasi minim 5
 Apoi, se face media intre media obtinuta la teste (50%) si nota examenului (50%)
 !!!NU practica anuntarea testelor pe parcurs (anul trecut, spre exemplu, s-au dat 3
teste, deci si anul acesta va da 3 teste, tocmai ca studentii, in ciuda problemelor
neprevazute, sa poata participa la minim 2 teste pentru a se face media)
 Nu conteaza prezenta deloc, dar este important sa ne nimerim la minim 2 dintre cele 3
teste, ca sa se poata face media testelor
 Acces in sedinta video doar cu aprobarea profesorului, nu la liber

Curs nr.1 din 8 octombrie 2021

Cap.I – Patrimoniul
Secţiunea I – Noţiunea de patrimoniu
 Sediul materiei – Art.31 alin.(1) – “Orice persoana fizica sau persoana juridical este
titulara a unui patrimoniu care include toate drepturile si datoriile ce pot fi evaluate in
bani si apartin acesteia.”
 Alcatuit din 2 laturi:
 Latura activa – contine totalitatea drepturilor economice, evaluabile in bani ale
persoanei;
 intra aici drepturile reale (proprietate, dezmembramintele), drepturile
de creanta;
 adica drepturi atat asupra bunurilor imobile, cat si asupra bunurilor
mobile;
 desi au un regim diferit drepturile reale si drepturile de creanta,
numitorul lor comun este evaluabilitatea in bani
 Latura pasiva – totalitatea datoriilor, a OBLIGATIILOR patrimoniale
 In Cod, in art.31 alin.(1) se foloseste notiunea de “datorie”  pentru a
se evita o posibila confuzie, fiindca “obligatie” are mai multe intelesuri
(sarcina ce incumba debitorului – element al raportului juridic
obligational; raport juridic creditor – debitor), dar riscul era minim spre
inexistent, fiindca era usor de deslusit in functie de context
 Diversitate de obligatii (de a remite o suma de bani – obligatie
baneasca; de remitere a unui bun; de a presta un serviciu; de a executa
o lucrare – deci obligatii de a face, obligatii POZITIVE)
 Legatura dintre aceste indatoriri – caracterul de a fi evaluabile in bani
+ transformate in bani + executate prin echivalentul banesc (ex: Daca
 X trebuie sa remita un bun si, nepredand, nu poate fi executata
obligatia in natura, deci nu poate sa predea bunul, si intervine un caz
fortuit, debitorul este obligat sa presteze in ECHIVALENT,
nemaiexistand bunul)
 Raporturi intre latura activa si pasiva  STARILE patrimoniului:
 Cand activul depaseste pasivul – valoarea tuturor drepturilor din activ este
superioara valorii tuturor datoriilor din pasiv  patrimoniu EXCEDENTAR
 persoana care se regaseste in aceasta situatie este SOLVABILA, adica isi
poate acoperi toate datoriile; se realizeaza creantele (din perspectiva
creditorilor)
 Cand pasivul depaseste activul – valoarea tuturor datoriilor este superioara
valorii tuturor drepturilor  patrimoniu DEFICITAR  titularul
patrimoniului nu are suficiente drepturi, bunuri pentru a acoperi datoriile sale
 datorii NEPLATITE, NEONORATE  creditori neplatiti (“răman
creanţele în suferinţa”)  persoana este INSOLVABILA

***Diferenţiere între INSOLVABILITATE şi INSOLVENTA!

*INSOLVABILITATEA – stare a patrimoniului in care, data fiind valoarea superioara a
datoriilor fata de valoarea tuturor drepturilor, se ajunge la un deficit, titularul fiind insolvabil
*INSOLVENTA – in dreptul comercial adevarat, prin insolventa, in mod corect, se intelegea
acea stare a patrimoniului in care, din cauza lipsa mijloacelor banesti, debitorul nu este in
masura sa onoreze datoriile scadente, platibile in bani
Se poate intampla ca insolventa sa fie dublata de insolvabilitate.
Se poate intampla ca o persoana sa fie in stare de insolventa, dar sa nu fie in stare de
insolvabilitate (mijloacele lui banesti sun imobilizate in materii prime, creante impotriva
tertilor, bunuri imobile, stocuri, etc., dar depaseste aceasta “jena financiara” prin punerea in
vanzare a acelor bunuri, deci nu mai este in stare de insolventa prin plata in echivalent)
Legea insolventei – utilizare gresita a notiunii (REGRETABIL); o distorsiune a intelesului
termenului
***Continuare STARILE patrimoniului
 Patrimoniul ECHILIBRAT – atunci cand valoarea activului este egala cu
valoarea pasivului  valorificand toate drepturile, toate bunurile din activul
patrimonial, servesc in totalitate indestularii datoriilor, care se sting in intregime,
fara a ramane un prisos; foarte rar in practica
 Starea aceasta are o durata foarte scurta
 Exemplu: ca sa ajungem in amfiteatru, a trebuit sa ne deplasam catre
universitate; cand am iesit din casa, patrimoniul era echilibrat, dar am
cumparat un bilet de autobuz si, compostand, s-a consumat din activul
nostru patrimonial

NU intra in patrimoniu:
 Nu intra in patrimoniu drepturile personale nepatrimoniale
 Pentru lezarea unui drept personal nepatrimonial, se pot acorda niste sume de
bani cu titlul de daune morale  de aici si o controversa, dar, pana la urma,
doctrina a inclinat inspre incadrarea acestora in ex-patrimoniu
 Ele sunt in centrul unui raport de raspundere civila delictuala, dar dreptul
nepatrimonial ramane in afara patrimoniului
 Nu intra actiunile de stat, adica actiunile de stare civila
 Nu intra drepturile care asigura participarea la exercitiul functiei publice (cele
aferente demnitatilor publice; nu ne intereseaza ca unii functionar transforma
exercitiul functiilor lor in chestiuni oneroase  este alta poveste; infractiuni de
serviciu si infractiuni de coruptie)
Caracterele juridice ale patrimoniului
 Patrimoniul este o universalitate juridica – adica este o masa de bunuri, adica de
drepturi si obligatii legate intre ele si supuse aceluiasi regim juridic
 SAU o grupare de astfel de mase, avand fiecare un regim juridic distinct =
deplin explicata cand ajungem sa discutam ultimul caracter juridic
 Drepturile si obligatiile sunt distincte de universalitate, astfel incat
schimbarile pe care le sufera nu altereaza identitatea universalitatii  acest
lucru se intampla fiindca drepturile si obligatiile sunt incluse in patrimoniu in
virtutea evaluabilitatii si in virtutea schimbarii in sume de bani
 Schimbari precum aparitia unor bunuri nu altereaza universalitatea
Curiozitate
***Evaluarea care se face in cadrul executarii silite este doar pentru a stabili un PRET DE
PORNIRE pentru licitatie.De ce?Nimeni nu contesta ca un imobil ar fi mai valoros decat
pretul stabilit pentru un imobil, dar daca nimeni nu este dispus ca la licitatie sa iti ofere macar
pretul acela minim, standard, atunci ce impresie sa avem?!Ideea e ca “pretul trebuie sa fie
SERIOS”, nu este necesara o echivalenta perfecta.
Universalitate juridica vs. universalitate de fapt
***Clarificare: activul si pasivul exista mereu, dar cele doua laturi, uneori, pot suferi
schimbari (ex: o persoana, la un moment dat, daca isi achita prin eforturi datoriile, nu
inseamna ca nu mai are pasiv, ci doar ca acea latura e un “recipient gol”; chiar daca le-a
achitat pe toate, imediat poate i se emite o factura de catre un furnizor si iarasi sufera o
schimbare pasivul)  asta e apropos de caracterul UNIVERSALITATII JURIDICE
***Universalitatea juridica se diferentiaza de universalitatile de fapt!Deci nu putem crea prin
vointa noastra universalitati juridice daca ele nu sunt reglementate expres de catre lege.
***Universalitatea de fapt = alcatuire de bunuri, exclusiv DREPTURI, o grupare de bunuri,
creata prin vointa unei persoane
 Universalitatea de fapt NU prevede existent unui PASIV
 Ex: o biblioteca, dar nu in sensul pieselor de mobila (poate si in acest sens, dar
proprietarul priveste piesele, desi sunt mai multe, sunt privite de proprietar drept un
tot unitar, o singura biblioteca), ci in sens de colectie de diverse volume, dar o
persoana scrie, la un moment dat, un testament olograf (pune data si semneaza pe
 respectiva coala de hartie manu propria) prin care spune ca lasa nepotului biblioteca
sa  toate volumele, astfel, sunt percepute ca o universalitate de fapt
 Continuam exemplul: dar proprietarul are viata lunga si, sporindu-si numarul de
volume, doreste sa vanda cate ceva la anticar; peste catva timp, avand o datorie, mai
vine un raft anticarului; cu trecerea timpului, mai ramane un volum si fie ca o pune pe
foc, fie ca o mai vinde, ideea e ca odata cu disparitia ultimei carti din biblioteca,
dispare si universalitatea de fapt, dispare biblioteca din patrimoniu si testamentul
(legat cu titlu particular) devine CADUC (nepotul nu mai are ce biblioteca sa
mosteneasca dupa decesul lui X)
 Ex: turma de oi; fondul de comert – totalitatea bunurilor pe care o persoana le
afecteaza, le da destinatia de a fi utilizate in exercitiul profesiei sale (marca, emblema,
etc.); fondul de comert are o valoare MOBILIARA, niciodata nu o sa faca parte din
fondul de comert un drept real; daca omul isi instraineaza fondul de comert dar in
timpul in care a gestionat afacerea, a acumulat datorii la Fisc (platitor de TVA,
impozit pe profit), da, fondul de comert paraseste patrimoniul, dar nu si datoriile;
exceptie face cazul in care fondul de comert e instrainat prin donatie
Continuarea caracterelor juridice ale patrimoniului
 Numai persoanele au un patrimoniu
 In Codul de la 1864 nu era atat de usor sa oferi o definitie; Acum, ne uitam la
sediul materiei (art.31 alin.(1) – “Orice persoana”)
 Nu pot exista patrimonii care sa circule independent prin natura, ele avand ca
titular PERSOANA
 Orice persoana are un patrimoniu
 Sediul materiei – art.31 alin.(1)
 Persoana fizica este titulara a patrimoniului de la nastere (inceputul capacitatii
de folosinta), dar “copilul conceput, dar nenascut…” (art.36) devine util in
materie succesorala in cazul in care, spre exemplu, are loc decesul tatalui, si
este in interesul copilului sa isi culeaga partea lui de mostenire, cu conditia sa
se nasca viu
 La deces, se pierde personalitatea si patrimoniul
 Transmisiunea succesorala, astfel, in dreptul nostru civil opereaza automat
 A se face o axa a timpului, cu doua puncte: deschiderea succesiunii si emiterea
certificatului de mostenitor

Deschiderea succesiunii Emiterea certif.most.

 Un an de la data decesului e regula pentru acceptarea unei mosteniri

 Dar daca trec mai multi ani intre cele doua puncte de reper? La romani,
“mostenirea neculeasa sustine personalitatea defunctului” – fiii nu erau acasa
la momentul decesului tatalui, fiind in alte provincii, astfel incat dupa mai
multi ani, intorcandu-se, fiul de familie spunea ca el este mostenitor; dreptul
roman prelungea masca personalitatea (supravietuia masca personalitatii
defunctului) pana cand bunurile lui de cujus erau efectiv luate in stapanire de
 catre mostenitori  de abia atunci spuneam ca disparea personalitatea
defunctului
 In dreptul modern, opereaza cu retroactivitate de la data deschiderii
succesiunii; nu admite supravietuirea personalitatii unui defunct (influenta
crestinismului);
 Cazul persoanei juridice – de la infiintare devine titulara a unui patrimoniu,
dar pana la infiintare, sunt necesare acte materiale, deci o serie de obligatii (e
disponibila denumirea?)  capacitate de exercitiu ANTICIPATA (ex:
infiintarea unui cont bancar ca sa poti face plata pentru autorizari)
 ***Ex: o societate comerciala participa la licitatie pentru privatizare, desi nu
avea depuse acte la Registrul Comertului, adica nu era inregistrata la RC!!!
Deosebit de grav!
 Cand dispare patrimoniul in cazul persoanei juridice?Pana la terminarea
LICHIDARII in fapt (efect al DIZOLVARII); cele aflate in lichidare nu mai
presteaza serviciile din cadrul obiectului lor de activitate; in caz ca incheie
tocmai in acea perioada contracte, avem de-a face cu o incalcare!
 Unicitatea patrimoniului
 Orice persoana are un singur patrimoniu = reflectarea unei teorii, cea
personalista, sau cea a teoriei patrimoniului-personalitate
Discutii asupra teoriei personalitatii
 In aceasta teorie, patrimoniul fiind considerat rasfrangerea personalitatii umane asupra
bunurilor pe care cineva le are, daca personalitatea e unica, si patrimoniul este unic
 Teoria aceasta sustine nu numai unicitatea patrimoniului, ci si INDIVIZIBILITATEA
LUI
 Face apel, pentru intelegere, la un simbol grafic – cerculetul (reprezentarea multimilor
la matematica)  pentru pensia de intretinere, putem sa urmarim autoturismul, ceea
ce s-a obtinut din afacerile lui X; pentru fondul de comert, putem sa urmarim activul
sau personal

 DAR, la un moment dat, in Evul Mediu, la decesul unui comerciant, s-a admis
ramanerea acelei agoniseli, a acelui activ in maniera integral, fara a fi impartit intre
mostenitori; numele comercial era un factor de reclama  Ulterior, partenerii s-au
gandit “ok, va lasam pe voi, mostenitorii, sa va distrati acolo, dar pentru noi trebuie
sa fie ca si cum discutam cu aceeasi personalitate, cu autorul vostru – Marco et filii”
 se constituie o RASPUNDERE SOLIDARA si NEMARGINITA
 Reprezentarea grafica in cazul de mai sus  diagramele Ven Euler (A si B se
intersecteaza; zona de intersectie a multimilor este multimea neimpartita, patrimoniul
afacerii si restul averii ramase de la Marco, tatal mostenitorilor; de altfel, in virtutea
teoriei personaliste, pentru datoria din comert, il urmaream pe A sau pe B prin
 bunurile sale personale  SOCIETATE IN NUME COLECTIV adica sub numele
comercial se ascundea colectivul mostenitorilor (aceea ale carei obligatii sunt
acoperite cu patromoniul societatii si cu raspunderea solidara si nemarginita a tuturor
asociatilor sau “toti pentru unul si unul pentru toti” a.k.a primul tip de societate
comerciala)

 Totusi, este necesar sa asteptam mostenitorii ca o societate in nume colectiv sa apara?

Nu.Se pot alatura mai mult asociati, adica se asociaza contractual (ex: Take, Ianke si
Cadîr se asociază la finalul piesei)
 Proprietar de corabie (<dreptul roman), magister navis, se asocial cu o alta persoana
care contribuia cu o suma de bani sau cu o cantitate de marfuri; magister navis pleca
pe mare si daca se intampla s ail prinda furtuna, sa naufragieze, putea sa piarda vasul,
sa isi piarda viata; daca se intalnea cu piratii, putea sa fie capturat vasul, putea sa isi
piarda viata si putea sa isi piarda libertatea, dar celalalt asociat, daca era capturat
vasul, nu pierdea decat investitia  avea o raspundere marginita, limitata la cee ace
presupunea contributia lui; magister navis risca mai mult
 De la aceasta formula de contract in care unul risca totul si celalalt are o raspundere
limitata, a aparut un gen de societate comerciala in care se disting 2 categorii de
asociati:
 Asociatii COMANDITATI (prescurtat “CT”)
 Raspund solidar si nemarginit pentru datorii
 Numai dintre comanditati pot fi administrator (adica numai ei conduc
societatea)
 Asociatii COMANDITARI (prescurtat “CR”)
 Aici s-a pus o bariera, fiindca raspund numai cu aportul lor la formarea
capitalului societatii
 Fiind plasata acea bariera, creditorii nu se mai pot indrepta impotriva
celorlalte bunuri ale comanditarilor
 El varsa suma de bani sau bunurile cu care se angajeaza sa contribuie
la capitalul societatii si apoi pleaca acasa; eventual, vine peste un an la
Adunare, primeste dividendele si pleaca
 Deci ei nu se implica in administrare
 Se numeste SOCIETATE in COMANDITA SIMPLA
 Calificata tot ca societate de persoane
 La un moment dat, din cauza datoriilor mari care s-ar fi acumulat din activitatea
societatii comerciale  a aparut ca fiind nesemnificativa aceasta, adica s-a pus bariera
si aici (diagrama Ven Euler – dreapta rosu intersectie, acolo e SA)  asa apare
SOCIETATEA ANONIMA

 De ce anonima? Fiindca nu mai era niciun asociat care sa raspunda

(ex:Steaua Dunarii, Astra, etc.)
 Este prima forma de societate comerciala care respecta definitia-tip teorema,
de necontestat atunci, in anul I, ca “toate societatile comerciale sunt
persoane juridice”  nu este respectata regula invatata in anul I (spusa pe
şestache de profesor; “sa uitam ca am auzit-o de la el”)
 Apropos de asta, in dreptul anglo-saxon, societatea in nume colectiv nu este
o persoana juridica, ci un simplu contract, “cum este, de altfel, normal”
 In Evul Mediu, in statele germane, in zonele miniere, minele au ajuns sa fie
in mana a foarte multi coproprietari, drept pentru care era greu sa ii aduni pe
toti  ideea ca fiecare coproprietar sa aiba o hartie, un titlu usor de
tranzactionat, numit “CARAT”; deci instrainai titlul, adica “ACTIUNEA”,
de unde si SOCIETATILE ANONIME pe ACTIUNI, capitalul fiind divizat
pe actiuni cu putere circulatorie
 Era posibil ca din cauza acelor tranzactionari ale titlurilor, sa nu stii cu cine
erai asociat; asa descopereai ca, din cauza ca nu erau nominale, erai poate
actionar alaturi de vecinul de jos cu care te certai tot timpul sau chiar cu
Osama bin Laden ( )  valenta de ilegalitate
Teoria patrimoniului-scop/patrimoniului de afectaţiune
 Fiind insuficiente explicatiile teoriei personaliste, s-a ajuns la teoria patrimoniului-
scop / patrimoniu de afectatiune = a venit sa explice societatile de capitaluri
(societatea pe actiuni = societate de capitaluri
 Adica o persoana poate sa aiba mai multe mase patrimoniale, si NU mai multe
patrimonii
 Teoria a aparut in statele germane, a fost un fapt de viata, ceva practic, ulterior juristii
si filosofii incercand sa il explice si sa il conceptualizeze
 In burgurile medieval, cand o persoana dorea sa se apuce de comert, de prezenta la o
breasla de comercianti;
 Johann se prezenta la breasla curelarilor, spre exemplu, spunea ca a facut studii si vrea
sa faca parte din breasla respectiva
 Membrii breslei il inregistrau in catastif
 Johann spunea ce bunuri are (caruta, postav, etc.) si era scris in catastif
 Avea voie Johann sa ia din pravalie in fiecare saptamana 2 galbeni pentru lapte
pt.copil, haine pentru sotie; daca lua mai mult din pravalie, ii luau Mercedesul ( )
 Daca afacerea mergea prost (Johann a cumparat toata recolta de banane din nu stiu ce
tara si nu a stiut ca si alti comercianti cumparasera banane, supraaglomerasera piata si
automat dadea faliment firma), creditorii, stiind ca Johann a luat doar 2
galbeni/saptamana, deci a fost de buna-credinta, se indestulau doar din activul firmei,
celelalte bunuri ale sale erau protejate
 Daca insa Johann devaliza firma, lua mai mult de 2 galbeni, atunci raspundea cu
bunurile proprii in fata creditorilor  2 patrimonii
 ***in cazul SOCIETATII ANONIME, prin crearea barierelor, aveam de-a face cu o
DIVIZARE a patrimoniului
 Despre SOCIETATEA cu RASPUNDERE LIMITATA (2 sau mai multi asociati)
 Societatea anonima, pe actiuni, a fost intotdeauna o societate mai pretentioasa (cel
putin 5 actionari la noi), un prag minim, ceea ce e mai greu
 Codul german de la 1900 (BGD) a realizat o inovatie: de la SNC, a luat si a grefat
raspunderea limitata si marginita ca la SA  vedem pe prelatele camioanelor scris –
Gmbh, Limited  actionari cu capital mai redus au putut faca in asa fel incat sa nu le
mai fie amenintate bunurile proprii
 A favorizat intreprinderile familiale  averile agonisite in generatii erau la adapost,
fiindca desi se asociau 2 frati, daca afacerea nu mergea bine, ei nu mai raspundeau cu
activul propriu patrimonial
 Motor de dezvoltare economica
 Dupa PRM, Franta a modificat legea societatilor comerciale, prevazand societatea cu
raspundere limitata
 Dar dreptul francez ramanea inferior celui german, apelandu-se la o fictiune –
SOCIETATE CU RASPUNDERE LIMITATA CU UN SINGUR ASOCIAT (***
O exceptie, fiindca dreptul francez era axat pe unicitate)
 O contradictie, o societate SRL la care toate partile sociale sunt detinute de o singura
persoana
 In dreptul nostru, apare in 1990, in Legea 31
 In perioada interbelica, au fost pregatite mai multe proiecte de coduri  a fost
pregatit un proiect de cod comercial (Paul Demetrescu – prof.drept comercial Iasi –
lucrarea sa despre cambii, bilet de ordin si cec, 1942, Ioan Luca Georgescu – prof.Iasi
– volum cu Ion Bacanu, Stelian Ionescu – prof.drept Bucuresti)  Lor li se datoreaza
codul comercial si Legea societatilor comerciale
 Codul comercial a fost publicat in Monitorul Oficial, dar din cauza pierderilor
teritoriale din 1940, nu a mai fost considerata adecvata aplicarea codului, din moment
ce nu mai era teritoriul intregit; cica daca ar fi intrat in vigoare, ar fi fost “number one
pe mapamond” (<societate cu raspundere limitata)

Continuarea caracterelor juridice ale patrimoniului

 Divizibilitatea patrimoniului – in grupe sau mase de bunuri

 Adica unele persoane, in cazurile recunoscute de lege, pot sa aiba astfel de
grupe de bunuri
 In interiorul fiecarei grupe de bunuri, exista un activ si un pasiv corespunzator
 Exemple: cazul persoanelor casatorite care au aplicabil regimul comunitatii de
bunuri a soţilor; adica persoanele casatorite au optiunea sa aleaga regimul
matrimonial; daca nu aleg, se aplica acest standard al regimului comunitatii
 De ce vom vedea acte de dinainte de al II-lea PRM in care Ion si Maria
cumpara si devin proprietari in indiviziune pe cote parti?Ca se permitea, prin
optiune, sa alegi regimul separatiei, adica ramaneau Ion cu bunurile lui de
dinainte de casatorie si Maria la fel, dar aveau optiunea sa achizitioneze, in
timpul casatoriei chiar, bunuri si sa le detina separat, dupa cum le si
achizitionau (cota-parte ½)
 Mai era si regimul dotal
 In prezent, art.339 Cod Civil – “in devalmasie ale sotilor”
 Astfel, patrimoniile sunt divizate in grupuri de bunuri – grupa bunurilor
proprii (creditorii lui Ion pot urmari doar aceste bunuri, nu si bunurile comune;
eventual, doar printr-un partaj care da nastere unor bunuri devenite proprii) si
grupa bunurilor comune  la indestularea creditorilor se vede deosebirea
dintre bunurile proprii si bunurile comune
  Exista si categorii de bunuri care, desi dobandite in timpul casatoriei, sunt
detinute in nume propriu
 In materie succesorala:
 Acceptarea pura si simpla = patrimoniul succesoral al persoanei
decedate se confunda cu patrimoniul propriu al mostenitorilor 
confuziunea patrimoniala  mostenitorul raspundea si cu bunurile lui,
si cu bunurile dobandite prin mostenire
 Acceptarea sub beneficiu de inventar  se facea numai in mod
expres, prin declarative autentica, si cu conditia intocmirii unui
inventar  astfel, era evitata confuziunea patrimoniala  adica se
pune bariera intre patrimoniul succesoral si patrimoniul propriu  era
protectia mostenitorului fata de eventuala insolvabilitate a mostenirii,
dar conditia era intocmirea unui inventar fidel si complet (!!!Atentie la
trecerea in inventar a bunurilor stricate sau vechi si la nementionarea
celor bune – LCD  se pierde beneficiul de inventar, deci nu mai
beneficiaza de protectie din cauza dosirii bunurilor  devine acceptant
forţat)
 Aici e vorba de doua mase patrimoniale
 !!!Noul Cod Civil nu mai prevede cele 2 tipuri de acceptare a mostenirii - A se vedea
art.1114
 Adica “cum au putut face legiuitorii acceptarea mostenirii cu beneficiul de
inventar FARA obligativitatea intocmirii inventarului?!” – Intrebare adresata
de catre prof.clujean Chirică (Contracte)
 Lui Chirică nu i s-a răspuns, desi intrebarea era legitima
 Decesul debitorului pentru creditorul poate sa insemne, in unele cazuri, ca
mortul ia in groapa cu el toate datoriile  creditorii raman prejudiciati
 Adica se ajunge la un avantaj al debitorului si se ajunge la situatii macabre –
“suicidul salvator” (debitorul moare, el inglodandu-se in datorii si
mostenitorul accepta linistit mostenirea)
 Astazi, nu mai exista acceptarea forţată a mostenirii, ca sanctiune pentru
dosirea bunurilor
 Mai exista o situatie – creditorii persoanei decedate intra in concurenta cu
creditorii mosteniitorului
 In epoca, s-a spus despre Codul Civil ca era codul “creditorului, patronului,
barbatului” (valorile epocii pentru ultima parte), deci aceste caracteristici s-au
ignorat in cazul Noului Cod Civil, din moment ce creditorii, in unele cazuri,
sunt prejudiciati
 Despre patrimoniile de afectaţiune
 Ex: de principiu, avocatul titular al unui cabinet individual raspunde pentru
datoriile cabinetului si cu bunurile personale, si cu bunurile cabinetului
 Atenţie! – Avocatul dintr-un cabinet individual plateste un impozit pe venit si
contributii la asigurarile de sanatate “pe persoana fizica”, fiindca actele astea
vin pe CNP, nu pe codul fiscal  pentru ca avem de-a face in acest caz cu
masa de drept comun, nu cu masa destinata exercitarii profesiei
 !!!Atenţie, nu raspunde si sotia in cazul datoriilor avocatului, DAR avem o
exceptie – daca avocatul are contractat un credit “pe persoana fizica”, dar a
 cumparat cu acei bani un bun comun, adica destinat utilizarii de catre ambii
soti, atunci creditorii se pot indrepta si asupra masei comune (***fiindca
avocatul are 3 mase patrimoniale – cea de drept comun, adica “pe persoana
fizica”, cea comuna, adica cea a comunitatii matrimoniale si cea afectata
profesiei)

Functiile patrimoniului

 Garantia comuna a creditorilor/Gaj general al creditorilor chirografari

 Subrogatia reala cu titlu universal
 Transmisiunea universală si transmisiunea cu titlu universal
 Transmisiunea universala = dobandirea unor drepturi atrage automat atragerea
unor obligatii  deci tot activul si tot pasivul
 Cazul persoanei fizice care decedeaza si, avand un SINGUR
mostenitor, acesta din urma preia totul, intregul patrimoniu
 Cazul absobţiei sau fuziunii in cazul persoanelor juridice
 Transmisiunea cu titlu universal = transmiterea unei fractiuni din patrimoniu
 Cazul in care, la decesul unei persoane fizice, exista doi mostenitori
(minim) cu VOCATIE de LEGATAR UNIVERSAL sau cu TITLU
UNIVERSAL (asta e o CONDITIE), ca daca X isi face mai multe
testamente si in fiecare numeste cate un Y, Z, W, atunci Y, Z si W sunt
legatari cu titlu PARTICULAR si automat nu mai avem transmisiunea
cu titlu universal
 Adica se preia o fractiune din activ si o fractiune din pasiv (!!!exista
situatii in care se preia INECHITABIL o cota mai mare de activ si o
cota mai mica de pasiv si invers  nedrept pentru persoana fizica care
a preluat o cota mai mare de pasiv si o cota mai mica de pasiv, in
raport de persoana juridica ce a preluat, sa zicem, 70% din activ si 30%
doar din pasiv)