Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Codul
Este format din 12 cărți împărțite în titluri ce cuprind peste 4500 de constituții
imperiale în ordine cronologică, de la Hadrian până la Justinian. Fiecare lege este însoțită de
elemente de individualizare, fiind precedată de o inscriptio (indicarea autorului și celui vizat)
și urmată de o subscriptio (data și locul publicării)
2.Digestele
Justinian a patronat redactarea unei culegeri de compilați din deciziile motivate ale
celebrilor jurisconsulți, compilații ordonate pe materii. Cele 50 de volume au fost terminate
în 3 ani, deși Justinian a acordat echipei lui Trebonian 10 ani pentru elaborarea operei.
Schema Pandectelor o urmărește, în general, pe cea a comentariilor la edictul pretorian.
Sunt împărțite în titluri, fragmente de legi și paragrafe.
3.Institutele
Manual de drept roman pentru uzul studeților. Având un volum impresionant, Digestele erau
practic inoperante pentru neințiați, ceea ce a impus, în vederea relansării studiului dreptului,
realizarea unui manual care să sintetizeze principiile și argumentația științifică. Acesta a fost investit
cu putere de lege în fața instanțelor judecătorești. Nu sunt indicate, spre deosebire de celelalte
opere justiniene sursa extraselor.
4.Novelele
Sunt constituțiile date de Justinian ulterior apariției ansambului de culegereri cu caracter
legislativ și până la moartea sa.
â
13.Dominium bonitarium
Proprietatea bonitara a fost reglementata de normele lui jus gentium (dreptul gintilor).
Titularii erau strainii din provinciile romane. Pentru exercitarea jus utendi si jus fruendi
titularii plateau impozit.
Aveau doar o possessio care, insa, nu putea fi invocata pt a uzucapa bunul posedat. Mai
tarziu au obtinut o actiune utila (prin care posesiunea asupra terenurilor le era aparata),
asemanatoare lui actio in rei vindicatio.
14.Proprietatea peregrină
Putea fi dobandita doar pe cale exceptionala de catre strainii (peregrini) care se
bucurau de exercitiul lui jus commercii (dreptul de a incheia acte juridice sub imperiul si
protectia normelor de jus civile). Nu era garantata insa o actiune in revendicare
Totusi, pentru garantarea sigurantei tranzactiilor, li s-a acordat acestor peregrini o
actio furti (impotriva sustragerilor de orice fel.
15.Proprietatea pretoriană
Pretorul Publicius sanctioneaza printr-o actiune dreptul posesorilor de buna credinta
si dreptul posesorilor in bonis de a uzucapa fictiv si instantaneu bunurile aflate in
posesiunea lor. Actiunea publiciana protejeaza posesorul care a fost deposedat impotriva
vointei sale ori pe cumparatorul de buna credinta, care a cumparat de la un neproprietar.
Odata cu implinirea termenului de uzucapiune, proprietarul pretorian devenea
proprietar quiritar. Traditiunea avea o dubla consecinta juridica daca obiectul era res
mancipi:
1.Instrainatorul continua sa pastreze nuda proprietate asupra bunului, chiar si
dupa instrainare
2.Dobanditorul avea bunul doar in posesie, pana la dobandirea dreptului de
proprietate prin uzucapiune
16.Limitiele exeritării dreptului de proprietate imobiliară
Forme de limitare a exercitiului prerogativelor proprietatii:
a. existenta servitutilor reale (prediale):
- iter (dreptul de a trece pedestru pe terenul altuia)
- via (acelsi drept dar referitor la mijoc de tractiune animala)
- actus (dreptul de a trece cu turmele)
- acquaeductus ( dreptul de a construi un apeduct, o conducta)
- confinium ( spatiul liber dintre parcele ptentru trecerea plugului)
- obligatia proprietarului unui fond pe care trecea un rau de a nu-i schiba cursul, daca
prejudicia interesele altor propritar
- obligatia de a permite vecinilor sa culeaga fructele pomilor lor, daca acestia avea
ramurile dezvoltate pe spatiul sau
-aquaehaustus (dr. titularului fondului dominant de a scoate apa din fantana aflata
in fundul serviens)
- servitutile nisipului pietrei de var, din terenul serviens
- servituatea de navigatie pe raurile invecinate proprietatilor funciare private
- servitutile pescaresti
Servituti reale urbane:
- de intretinere a drumurilor publice limitrofe proprietatii imobiliare
- de respectare a unor parametrii arhitectonici in ceea ce priveste ridicarea noilor
constructii
- de sprijinire a zidului despartitor dintre fondurile invecinate
- de sprijin pt grinda casei invecinate
- de scurgere a apelor pluviane
- de scurgere a apelor menajere
b. Existenta unor limite ale exercitiunui dreptului de proprietate deduse din dreptul
statului roman de a-i expropria pe unii proprietari de imobile in vederea realizarii unor
lucrari de interes public:
`- drumuri publice
- ziduri de aparare
- amenajari genistice impuse de strategii militare, amenajări portuare
18.Nudum dominium
Este acea forma particulara a proprietatii in care titularul ei se afla intr-o perioada
limitata de timp, in imposibilitatea exercitarii prerogativelor esentiale ale dreptului de
proprietate (usus si fructus) datorita faptului ca pe seama bunului sau a fost constituit un
alt drept real - uzufructul in favoarea unei terte persoane. Proprietarului ii este
recunoscut doar dreptul de dispozitie (abusus)
Paralizarea exercitiului complet al dreptului de proprietate in profitul unui tert nu
modifica esentialmente dreptul de proprietate al titularului. Prerogativele ii erau
conservate pana in momentul stingerii respectivelor drepturi ale tertilor asupra bunului
sau, dupa care isi relua atributele cunoscute: jus utendi, fruendi, abutendi.
19.Proprietatea condițională
Vorbim de o proprietate conditionala cand proprietarul unui bun trebuie sa suporte
pe o perioada determinata, paralizia dreptului de dispozitie. Transferul dreptului de
proprietate depinde de indeplinirea sau nu a unei conditii, de consumarea unui termen
etc.
Dezvolarea "subversiva" a traditiunii a facut posibile varietatile proprietatii "sub
conditie". Termenul nu afecteaza decat transferul proprietatii, iar conditia rezolutorie
extinctiva afecteaza dreptul de proprietate insusi.
a. Modalitati suspensive
Proprietatea poate fi suspendata, dezavuata de unele efecte pana la implinirea
termenului. Dobanditorul isi vede interesele protejate prin cateva reguli speciale
- daca instrainatorul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive, dreptul de
proprietate al dobanditorului nu va fi afectat, iar succesorii lui tradens trebuie sa-i
respecte dr.
- pana la indeplinirea conditiei, tradens trebuie sa se abtina de la orice acte care ar
prejudicia interesele lui accipiens, relativ la bunul transferat.
b. Modalitati extincive
- anterior actul de instrainare era descompus in alte 2 acte: unul de transfer propriu-zis
(actul principal) si altul care descria condita rezolutorie de a carei implinire depindea
dizolvarea primului act
20.Prorietatea suspendată
In cazul sclavilor eliberati prin testament si gratificati.
Julianus a imaginat o formula prin care dreptul de proprietate al sclavului s-ar fi
consolidat atunci cand el ar fi satisfacut o conditie esentiala: dobandirea capacitate
juridica ca urmare a confirmarii statutului de om liber. Pana atunci el ar fi putut incheia
acte jur inter vivos pe seama mostenirii transmise.
Cazuri de proprietate suspendata:
- Cand sclavul uzufructuar cumparase un altul fara sa se cunoasca daca pretul platit
facea parte din peculiul sclavului sau din sursele distincte ale stapanului.
- Cazul inmultirii animalelor dintr-o turma data spre folosinta uzufructuarului. in
principiu, de la nastere, animalele apartin lui.
Proprietatea suspendata este si ea afectata de termen/conditie ca si cea conditionala.
21.Înstrăinările etatice
Sub sanctiunea pierderii concesiunii, statul putea sa puna la dispozitia cetatenilor
terenuri degradate, neagricole, in vederea efectuarii lucrarilor de imbunatatiri funciare.
Sub sanctiunea pierderii folosintei, statul putea inchiria cetatenilor suprafete bogate
de teren agricol pe perioade de 5 ani in schimbul unei plati
O parte a terenurilor frontaliere servea ca obiect al concesionarii, inchrierii sau al
conferirii in plina proprietate colonilor care se obligau sa asigure paza fruntariilor
statului.
Puteau fi vandute particularilor si terenurile cu edificii ale statului, ei devenind
proprietari quiritari.
Bunurile mobile puteau fi vandute la licitatiile organizate de catre questori (exemplu
sclavii publici)
22.Occupatio
Prin acest mod putea fi dobandita proprietatea asupra unui bun fara stapan sau
asupra unui bun abandonat. Nu toate bunurile sunt susceptibile astfel. Exemple:
- bunurile mobile care n-au fost niciodata apropriate (animalele salbatice, fauna marina
etc)
- bunurile imobile sau mobile lasate fara stapan (mostenire neculeasa) sau abandonate
voluntar.
- bunurile imobile care nu au fost insusite niciodata (insulele)
- bunurile mobile luate ca prada de la un dusman de catre un cetatean roman, in mod
particular
- bunuri care compuneau comoara si vanatul pe terenul altuia
Ocupatio apare ca fiind doar o detentie; o posesie de facto. Descoperirea unei comori
trebuia sa indeplineasca urm. cerinte pentru a fi o sursa a propietatii apropiate:
1.Obiectele gasite sa fie de valoare.
2.Descoperirea comorii sa fie intamplatoare, supusa hazardului
3.Comoara sa fi fost tainuita cu atat de mult timp in urma incat sa fie imposibila
identificarea tainuitorului
4.Comoara sa fi fost ascunsa in locuri improprii folosintei obisnuite
Datorita parerilor impartite asupra dreptului gasitorului de a pastra comoara, Hadrianus
ajunge la urmatoarele concluzii:
- daca descoperitorul a actionat neintentionat iar comoara se afla ascunsa pe fondul
privat al unui tert, el va trebui sa imparta cu proprietarul terenului in parti egale
- comoara se cuvine proprietarului terenului pe care a fost descoperita, in virtutea
dreptului de accesiune, daca ca descoperirea s-a facut in urma unor cercetari
premeditate
Cel care vaneaza pe terenul altuia poate raspunde: penal sau pentru tulbutare de
posesie.
25.Specificatio – speciticațiunea
Exista cand un mester creeaza un bun de o forma/natura noua fara a avea acordul
prealabil al proprietarului materiei folosite. Sabinienii confereau proprietarului materiei
prime si dreptul de proprietate asupra bunului nou creat, in timp ce proculienii ii
sustineau pe specificatori in dobandirea dreptului de proprietate asupra bunului fabricat
Din sec II d. Hr a fost data urmatoarea solutie:
1.daca bunul nou format ar fi putut fi transformat, reconvertit in cel vechi, proprietatea
asupra lui se convenea proprietarului materiei prime cu obligatia platii manoperei
2.per a contrario daca noul bun era, prin natura lui impropriu convertirii in materie
prima, proprietatea i se cuvenea specificatorului cu obligatia de a-l despagubi pe
proprietarul materiei prime folosite (cu exceptia cazului in care n-a cunoscut proveninta
materiei prime si era absolvit de plata ei)
Dacă specificatorul fusese de rea credinta, proprietatea asupra bunului nou era conferita
proprietarului materiei prime, carui i-au fost puse la dispozitie in caz de furt o actio furti
si rei vindicatio (actiunea in revendicare)
27.Mancipatio – mancipațiunea
Mancipatiunea poate fi definita ca fiind modalitatea solemna de transfer al
proprieatii, prevazuta de jus civile si destinata dobandirii proprietatii quiritare asupra
bunurilor mancipi. Era rezervata doar cetatenilor romani sau necetatenilor care erau
gratificati cu dreptul de a incheia acte juridice conforme cu jus commercii.
Puteau fi mancipate doar bunurile mancipii. Mancipariunea ea un act juridic, care la
epoca veche se incheia cu ajutorul balantei si al lingoului de arama.
La momentul mancipari era necesara prezenta instrainatorului, a dobanditorului, a
purtatorlui balantei si a 5 martori (acestia trebuiau sa fie puberi de sex masculin) + a
bunului (esantion al bunului) in Epoca Veche
Libripens cantarea lingoul de arama, in semn ca bunul scos de sub puterea
instrainatorului era un bun ,,pretuit". Dobanditorul trebuia sa rosteasca niste formule
rituale in care se rezulta ca el este stapanul bunului, precizand cauza si pretul.
Mancipatiunea era aplicabila diverselor ipoteze de raporturi juridice, contracte de
vanzare - cumparare, donatie, constiuirea dotelor, construirea sevitutilor preadiale
rustice, construirea de garntii reale.
Efecte:
1.Dobanditorului i se conferea dreptul de a promova o actiune in revendicare in cazul
pierderii posesiunii bunului.
2.Mancipatiunea facea eficiente asa-numitele leges mancipii. Acestea erau destinate
sa-l garanteze pe dobanditor si nu reprezentau modalitati ale dreptului de proprietate.
Nerespectarea ataragea sanctiuni pentru instrainator (putea fi obligat la plata dublei
valori a bunului instrainat)
3.mancipatio conferea garantia contra evictiunii, garantie ce putea fi valorificata
printr-o actiune denumita actio auctoritatis, actiunea fiind indreptata impotriva
alienatorului si nu contra autorului evictunii
29.Traditio – tradițiunea
Consta in remiterea posesiunii reale, efective asupra unui bun de catre un tradens in
favoarea unui accipiens, fara satisfacerea unor exigente formaliste, ci doar ca o
consecinta a negotium-ului.
Efecte:
1.Dobandirea proprietatii quiritare avea loc doar asupra bunurilor ec mancipi;
proprietatea fiind protejata prin rei vindicatio.
2. Transferul proprietatii pretoriene se realiza cu privire la bunurile mancipi; protectia
se asigura prin actio publicana.
3.Circulatia proprietatilor peregrine si provinciale era permisa pentru bunurile
neromane (bunurile imobile neaflate pe terioriul italic), iar aceste proprietati erau
garantate prin actio utiles.
Conditiile traditiunii:
a. Prima conditie viza capacitatea de instrainare care trebuia satisfacuta de cedens (ex:
prodigul, nebunul, impuberul, femeile fara autorizatie nu erau apti)
b. Incheierea formalitatilor cu prezenta partilor si a bunului tradit.
c. Plata pretului convenit era o conditie capitala, deci o conditie suspesinva de transfer a
proprietati
d. Existenta unei juste cauze, care sa justifice transferul proprietatii prin traditio.
Existenta unui act juridic valid si prealabil transferului: vanzari-cumparari, donatii,
inchirieri, legate
Formele traditiuni:
La inceput, intelesul notiunii de traditio era unul restrictiv, care se limita la actil
simplu.
a.Traditio longa manu: forma a traditiunii care permitea transferul unui bun aflat la
distanta (prin cheile unui imobil)
b.Traditio brevi manu: trasferul proprieatii de la tradens la accipiens, este considerat
realizat prin schimbarea justului titlu atunci cand accipiens se afla in posesia reala a
bunului cumparat
c.Constitutul posesor: traditiune brevi privita in oglinda, permite continurea locuirii intr-
o casa vanduta in calitate de chirias
d.Rezerva uzufructului: similara cu constitutul posesor, doar ca, instrainatorul nu-si
rezerva simpla detentie precara a bunului, ci uzufructul acestuia
A.Ususfructus: dreptul de folosinta si de culegere a fructelor unui bun corporal fara a-I
leza substanta.
Este un drept divizibil, iar in caz de disensiuni intre uzufructuari acestia aveau la
indemana o actiune asemanatoare partajului de coproprietate. In raportul dintre nudul
proprietar si uzufructuar fiecare are obligatia de a respecta drepturile si prerogativele
celuilalt.
Nudul proprietar isi poate apara dreptul de proprietate printr-o actio de rei vindicatio,
iar daca are si calitatea de posesor, prin interdictele posesorii in caz de tulburare a posesiei
de catre un tert sau chiar de catre uzufructuar.
Uzufructul putea fi cel mult viager, spre deosebire de eternitatea dreptului de
proprietate. Uzufructuarul putea adduce imbunatatiri bunului, fara a-I schimba destinatia,
deteriora substanta sau a-l instraina.
B.Fructi perception: prerogative de apropriere unilaterala (adica independent de
interventia/vointa nudului proprietar) a fructelor bunului dat in usufruct.
Fructele neculese la momentul incheierii uzufructului reveneau nudului proprietar;
fructele neculese inca la momentul inceperii uzufructului reveneau uzufructuarului.
Pentru deteriorarea bunului de catre uzufructuar, nudul proprietar avea o actiune pentru
raspunderea delictuala. La finele republicii, uzufructuarul trebuia sa promita sub cautiune ca
va culege fructele si va folosi bunul precum un bonus pater familias.
1. Uzufructuarul avea un drept de retentie asupra bunului pana cand nudul proprietar il
despagubea pentru cheltuielile utile facute cu bunul; daca nudul proprietar. Ar fi
efectuat reparatiile ce-I incumbau uzufructuar, atunci acesta din urma trebuia sa-l
despagubeasca pe primul
2. Promisiunea utilizarii bunului precum un bonus pater familias:
Uzufructuarul trebuia sa imbunatateasca starea bunului nu sa o inrautateasca:
Raspundea nu numai pentru propriile fapte pagubitoare, dar si pentru cele facute de
persoane aflate sub puterea sa + evenimente ce nu tineau de el (ex: trebuia sa repare
acoperisuri, ziduri, stalpi)
Uzufructuarul era tinut sa respecte sarcinile publice (impozite,taxe) sau private
(ipoteca,gaj) ce grevau imobilul
Inovatii Justiniene in materie:
C.Quasi-usufructum
Avea ca obiect bunuri consumptibile, care la sfarsitul uzufructului trebuiau innapoiate
sub aceeasi calitate, cantitate si natura.
1.Uzufructul divizibil: mai multi uzufructuari
2.Uzufructul cetatii: o forma extrema a uzufructului divizibil
3. Uzufrutul alienabil: prin vanzare/ipoteca in fav unui tert; dar cand prin contract sau prin
decesul vanzatorului se stingea, cumparatorul trebuia sa i-l inapoieze nudului proprietar.
A. Usus: dreptul de folosinta si de a culege fructele, in limita nevoilor sale si ale familiei
(excedentul de fructe se cuvine nudului proprietar)
B. Habitatio: dreptul de a locui intr-o anumita casa, drept constituit, de obicei prin
testament
Nu se stinge prin neuz, spre deosebire de uz si usufruct. Justinian a permis
abitatorului, daca i-ar fi fost prea oneros/dificil sa locuiasca el insusi in respectivul imobil,
sa-l inchirieze pt a-I culege fructele Civile.
C. Operae servorum vel pecorum: folosinta muncii sclavului sau animalului altuia
Nu se stinge prin neuz; obiectul poate fi subinchiriat.
Generala Speciala
- Valabila pentru toate actele juridice -Valabila doar pentru anumite acte
incheiate de anumite categorii de juridice, determinate expres de lege
persoane desemnate prin lege
( dreptul pozitiv) Ex: a locatorilor asupra bunurilor pe
care locatarii le-au adus in locuinta
Ex: a sotiei divortate si a inchiriata ( aceste bunuri se numesc
mostenitorilor ei asupra bunurilor invecta et illata) pentru a-si recupera
sotului pana cand acesta ii restituia chiria de la locatari/arendasi
bunurile dotale ( in cazul obligatiei asupra bunurilor din fondul funciar
de restituire a dotei pentru divortul supus impozitarii in vederea
fara justa cauza – divortium sine asigurarii recuperarii platilor
justa causa-) intarziate
A fiilor de familie asupra bunurilor
lui pater familias pana la restituirea
peculium bona adventicia
c) Ipoteca judiciara
- se nastea in baza unei sentinte ( sententia) si avea ca efect jus retentionis ( dreptul de
retentie) detinut de catre instanta cu privire la bunul litigiului
Exemplu: daca se dorea iesirea din indiviziune si judecatorul atribuia un bunul ( de regula
indivizibil- tocmai de aceea nu-l putea imparti) unuia dintre ei, ceilalti copartajanti obtineau
compensatia valorica a partii lor ideale din masa de impartit sub forma unei sume de bani (
sultă) => pentru a se asigura ca cel care a primit bunul le va plati celorlalti sulta, acesta
trebuia sa suporte ipoteca judiciara asupra bunului.
Drepturile si obligatiile
Debitorului Creditorului
-jus utendi – proprietarul bunului poate poate transforma ipoteca in gaj, cu
exploata bunul in propriul sau folos acordul debitorului
(pentru ca ramane in posesia sa) poate obtine acordul proprietarului
-jus fruendi – poate culege fructele bunului ( debitorul) de a se abtine sa
bunului si productele incheie acte juridice de dispozitie pe
jus abutendi – poate incheia acte seama bunului ipotecat; pentru
juridice de dispozitie precum instrainari, bunurile mobile, acordul era inutil
infiintarea unei noi ipoteci pe seama pentru ca exista o prevedere legala ce
aceluiasi bun, constituirea de servituti interzicea asta
prediale/personale; trebuie sa-I recunoasca debitorului
dar daca leza interesele creditorului deplina proprietate din momentul
prin astfel de acte, raspundea pentru stingerii creantei prin plata datoriei.
prejudicii
- are la dispozitie actio de rei vindicatio
si actio Publiciana impotriva tertilor si
creditorului ( daca nu au incheiat o
conventie cu dispozitii contrare)
Daca nu este singurul creditor, va pastra suma necesara acoperirii creantei sale si
restul va reveni celorlalti creditori, conform principiului Prior temporis potior jure ( este
preferat, in caz de egalitate in drepturi, cel care actioneaza cu prioritate) doar primul
creditor va avea o garantie reala deplina.
B. Dobandirea corpus-ului
Romanii nu concepeau posesia fara corpus. Ex: daca cumparatorului de buna credinta ii
era sustras un bun, daca el nu intrase in posesia lui materiala pana la sesizarea instantei el
nu putea reclama posesia bunului.
In epoca veche:
- Pentru bunurile mobile: luarea in mana sau transmiterea catre un paznic material
daca bunurile erau prea numeroase sau excesiv de voluminoase
- Pentru bunuri imobile: prin patrunderea pe un teren cumparat si parcurgerea
terenului pana la confinele acestuia sau prin delimitarea terenului ocupat
In epoca clasica(s-a abstractizat):
- pentru bunurile mobile: transferul bunurilor intr-un antredepozit a lui accipiens, chiar
daca bunurile si antredepozitul s-ar fi aflat departe de locul intelegerii
- pentru bunurile imobile: in cazul ocupatiunii unui teren fara stapan, trebuia ingradit
si incepute lucrarile de imbunatatire funciara. In cazul traditiunii era necesar si un act
simbolic (predarea cheilor) Traditio: longa manu, brevi manu…
b. Reus debendi:
Partea din proces care datoareaza ceva reclamantului datorita legaturii juridice.
Debitorul este 'legat' de creditorul sau, dar aceasta pozitie de subordonare nu este o
forma mascata de sclavie gratie temporalitatii (=> debitorul se poate "elibera" prin
executarea obligatiei).
Debitorul este "pasiv" doar pe planul raportului procesual, unde poate adopta o
pozitie de asteptare (cat timp creditorul incearca sa dovedeasca veridicitatea pretentiilor
sale). Daca paratul debitor invoca o exceptie in aparare, trebuie sa adupte o atitudine
procesuala activa si este asmilat creditorului reclamant.
2.obligatii plurale: comporta mai multi debitori si/sau mai multi creditori. Avem de a face cu trei tipui
de ipoteze:
a.obligati conjuncte: regula in materie de plurlitate de parti. Divizibilitatea obiectului juridic nu este
in mod absolut determinat de (in)divizibilitatea obiectului material. Obligatiile sunt distincte si fiecare
este raspunzator in mod independent. Exceptii de la regula divizibilitatii obligatiilor:
-conventia partilor
b.obligati in solidare: cand partile multiple ale unei obligatii divizibile convin ca in planul executarii ei
sa nu fie operata diviziunea prestatiilor individuale (benefic creditorului). Exista si atunci cand
prestatia codebitorilor este una natural indivizibila. Solidaritatea nu se prezuma.
Solidaritate activa – fiecare creditor are dreptul de a pretinde de la acelasi devitor plata integrala.
Efecte inainte de executare, in momentul execuarii si dupa executare.
c.obligatii in solidium: spre deosebire de obligatiile solidare care sunt de natura contractuala, cele in
soldium au o substanta cauzala de natura delictuala. Solidaritatea pasiva este intermediara intre acea
conjuncta si cea solidara. Principii:
-exista un prejudiciu unic, indivizibil, rezultat din concursul faptelor culpabile, aparenta care dermina
evaluarea lui unitara si ii confera victimei privilegiul creditorului din obligatia solidara
Reguli:
-fapta unui codelicvent de a acoperi prejudiciul ii elibereaaza si pe ceilalti, dar procesul fiind unitar, o
plata partiala nu avea darul de a stinge dreptul vicitmei de a actiona chiar impotriva aceluiasi
codebitor platitor
-pentru a obtine satsfactia platii integrale, victima trebuia sa ii cheme in judecata pe toti coautorii si
numai repararea reala a prejudiciului avea calitatea de fapt extinctiv al obligatiei. Plata putea fi: plata
inegrala, darea in plata in valoarea integrala a prejudiciului, compensarea integrala a partii.
Dupa felul in care obligatiile erau prevazute si sanctionate de actiuni legale, acestea
se impartau in:
1.obligatii civile: majoritatea, cunosc o protectie adecvata prin sanctionarea,
garantarea (cu posibilitatea sigurarii interventiei etatice) cu actiuni in justitie.
2.obligatii naturale: sunt cele care nu sunt sanctionate de actiuni, dar produc
anumite efecte juridice. Efectul fundamental este cel al nerepetitiunii platii in
conformitate cu o forta valabila dar caduca (cazul prescriptiei). Un alt efect este cel al
dreptului creditorului de a opune compensarea platii debitorului sau natural.
Obligatiile naturale sunt de 2 feluri:
a. Care din perspectiva normelor civile nu putea aspira la a
deveni sanctionabile prin actiuni (cele in care intre parti
exista un raport de putere, cele in care nu este
respectat un element de forma, cele in care debitorul
este afectat de o incapacitate
b. Obligatii care au fost civile dar au degenerat prin
trecerea timpului (prescripria extinctiva) sau prin
efectul extinctiv al litits-contestatiunii
Prejudiciul delictulal
Nu există răspundere delictuală în afara unui prejudiciu. Tipuri de prejudicii:
1.prejudiciu material
2.prejudiciu moral
c.prejudiciu direct (pierderea real suferita)
d.prejudiciu indirect (avantajul de care a fost privata victim)
Prejudiciului material (valoarea bunului lezat) și al prejudiciului patrimonial (valoarea
reala a leziunii produse in patrimoniul pagubitului, care e mai mare sau egala cu valoarea
prejudiciului material) erau vizate de normale romane delictuale menite sa acopere daunele
interese.
Prejudiciul virtual (viitor/succesiv care ar putea atrage condamnarea la o renta
viageră) și prejudiciul agravat prin trecerea timpului nu puteau atrage plata daunelor-
interese.
Culpa
Înțelesuri: a.morav rau, deplasat, b.ilegalitate, c.vinovatie, vina, responsabilitate, d.greseala,
păcat, e.dauna, lezare a integritatii
Sunt considerate producătoare de prejudicii:
a.lipsa de diligentă
b.imprudenta sau neverificarea suficienta a riscurilor
c.indolenta sau nepasarea fata de consecintele unpr atitudini daunatoare deși legale
4.imprevizibilitatea