ETAPELE DE DEZVOLTARE ALE STATULUI ROMAN

ORGANIZAREA DE STAT

Dreptul roman cuprinde totalitatea normelor de conduita instituite si sanctionate de statul

roman si cuprinde un sistem vast de ramuri si institutii juridice, construit inca de la inceputurile
Romei si care au luat sfarsit odata cu imparatul Iustinian, ultimul reformator in acest domeniu.
- Daca la inceput, dreptul ( ca si totalitate a regulilor ce normeaza comportamentul
social ) era considerat ca fiind vointa zeilor ( interpretata de preoti, care beneficau,
astfel, de un statut aparte si respectat), in timp, practica judiciara a jurisconsultilor
Romei a reusit sa faca distinctie intre normele morale ( de cele mai multe ori si
religioase) si cele juridice.
- un alt semnal de evolutie a gandirii si culturii juridice romane il reprezinta abordarea
distincta a institutiilor juridice care apara interesele statului (dreptul public) de cele
care vizeaza raporturile juridice dintre indivizi ( dreptul privat).

Dreptul privat roman cuprinde 4 părți distincte:

I. Dreptul civil ( ius civile)

Dreptul civil este propriu fiecărui stat, fiind destinat să reglementeze raporturile juridice
dintre cetățeni.
Era caracterizat de un formalism marcat de puternice accente magice și spirituale, care îl
făcea astfel străin persoanelor ce nu erau cetățeni romani.
Importanța acestuia decade odată cu dezvoltarea economică și socială a statului roman,
implicand necesitatea asigurării participării străinilor la actele juridice încheiate cu cetățenii
romani ( în special acte cu caracter economic, de comerț).

II. Dreptul ginților ( ius gentium)

Dreptul ginților este cel regăsit la toate popoarele, care derivă practic din natura ființei
umane, nefiind specific doar unui anumit stat. Termenul provine de la gintă, o comunitate de
indivizi.
A apărut ca o formă de drept cu caracter inovator față de rigiditatea dreptului civil, pe
care a ajuns, de altfel, să îl înlocuiască, treptat, atât in raporturile dintre cetățenii romani și străini
cât și intre cetățenii romani.

III. Dreptul pretorian ( ius praetorium):

Dreptul pretorian a fost creat de magistrații romani, în special de pretori, apărut la
sfârșitul Republicii, pentru a suplini și a corecta unele lipsuri ale vechiului drept civil (raportat la
evoluția societății romane, la necesitatea implementarii unor noi instituții juridice), fiind bazat pe
ideea de echitate. Uneori, imperativul echității putea chiar să implice o interpretare a actului
juridic de o altă manieră decât cele scrise de părți ( spre exemplu, corecta calificare a unui
contract drept unul de vanzare, si nu unul de schimb, daca s-a platit un pret pentru transferul
dreptului de proprietate).
Pretorul ( ”cel ce merge inainte”) era o functie inalta in statul roman, fiind conducator in
armata si fiind investit cu atributii jurisdictionale ( de judecator), doar functia de consul aflandu-
se pe o treapta superioara pretorului.

IV. Dreptul natural ( ius naturale)

 Lipsind o definiție exactă a acestuia, el reprezintă un set de principii juridice menit să
transceandă diferențele dintre indivizi, jurisconsultul roman Ulpian apreciind chiar ca dreptul
natural este comun tuturor vietuitoarelor, si nu doar oamenilor. El a fundamentat idei inca
prezente in societatea noastra, precum legitima apărare sau imbogatirea fara justa cauza.

ETAPELE DEZVOLTARII STATULUI ȘI DREPTULUI ROMAN:

Dezvoltarea dreptului roman s-a aflat în strânsă corelație cu dezvoltarea statului, fiind de
remarcat cele 3 mari perioade: Perioada regalității, a republicii si a imperiului (Principatul si
Dominatul).
Astfel, regasim 3 mari perioade de evolutie a dreptului roman: etapa dreptului vechi,
etapa dreptului clasic si etapa dreptului postclasic ( pana la Iustinian 527-565).
Cetatea Romei a fost fondata de cele trei triburi (latini, sabini si etrusci), populatia fiind
impartita, in functie de avere, in doua categorii : patricieni si plebei. O parte a membrilor gintii
( forma de organizare ce ii reunea pe cei cu un stramos comun) devin persoane semidependente in
relatie cu patricienii, numite clienti.
Regalitatea era o perioada incipienta de dezvoltare a statului, in care regele era ales de
popor ( comiții) pentru a reprezenta interesele comunitatii.
Adunarea Populara cuprindea adunarea barbatilor adulti din cetate, alegea regele, declara
razboi, judeca in situatiile de crime grave.
Senatul era compus din sefii gintilor si avea rol de a confirma hotararile Adunarii
Generale.
In jurul cetatilor apare plebea, populatie saraca, societatea romana fiind de asemenea una
sclavagista.
Perioada regalitatii a fost caracteriata de uzitarea normelor vechiului drept civil, a
dreptului formalist, bazat pe ritualuri si simboluri cunoscute doar de catre pontifi ( alesi din
randurile patricienilor).
Reforma Servius Tullius: a inlaturat organizarea cetatii pe baza gintilor, si a introdus
separarea si organizarea pe baza averii ( aristocratia pe baza averii).

Perioada Republicii:
- instaurata in 509 a Ch
- regele izgonit iar statul condus de 2 consuli
- extindere teritoriala masiva. Creste numarul scalivlor

Revendicarile plebei:
- A) repartizare echitabila pamanturi
- Jus connubi ( dreptul de a se casatori conform dreptului civil)
- Jus honorum ( dreptul de a fi ales in magistraturi)
Urmare a conflictului, plebeii dobandesc dreptul de a avea 2 reprezentanti (tribuni) care
avea drept de veto cu privire la deciziile consulilor si ale Senatului si Adunarii populare. Se
infiinteaza Adunarea plebeilor.

Efectele eforturilor plebei:

- LEGEA CELOR XII TABLE

- Legea Canuleia – permitea casatoriile intre patricieni si plebei

Plebeii urmareau sa atinga dezideratul de a fi egali in drepturi cu patricienii ( au obtinut

gradual tot mai multe drepturi, culminand in jurul anului 287 a Hr cand s-a stabilit ca rezultatul
plebiscitelor sa nu poata fi cenzurat de Senat ).
 ORGANELE DE CONDUCERE in timpul Republicii:
A. Magistratii ( potestas si imperium)
1. Consulii
- functia suprema civila si conducatorii armatei in caz de razboi
2. Pretorii
- organizau procesele ( iar pretorii peregrini pe cele dintre cetateni si straini)
3. Cenzorii
- imparteau cetatenii in jurisdictii fiscale si se ocupau cu colectarea taxelor si
impozitelor, dar si cu morala publica
4. Edilii curili:
- organizau jocurile publice, supraveghea aprovizionarea orasului cu marfuri
5. Tribunii:
- aparau interesele plebeilor. Aveau puteri mari, se putea opune prin veto hotararilor
consulilor sau ale Senatului
- puteau aresta magistrati
- Tribunii nu puteau fi opriti din a vorbi plebeilor
6. Dictatorul:
- ales in vremuri de primejdie, interna ori externa, pe o perioada limitata ( 6 luni) si
avand puteri depline.

B. Senatul:
- atributii legislative, confirmau hotararile Adunarii populare
- membrii alesi de consuli ( iar mai apoi de cenzori) din randul fostilor magistrati
- putea numi Dictatorul, daca era cazul.
- Atributii de politica externa ( legaturile diplomatice) precum si militare

10 ginti formau o curie, 10 curii formau un trib

C. Adunarile curiate si-au pierdut in timp importanta ( raman cu solutionarea

problemelor de dreptul familiei)
D. Adunarile centuriate ( aleg magistratii superiori, voteaza legi)

Trecerea de la republica la Imperiu s-a facut treptat, datorita nerezolvarii problemei

agrare, pe de o parte, dar si a concentrarii de putere in mainile comandantilor militari,
vazuti ca o solutie salvatoare pentru continuarea statului roman.

IMPERIUL:

Se adancesc diferentele dintre patura bogata si cea saraca a cetatenilor.

Principatul:

Octavian Augustus instituie un regim autocratic, pastrand insa, de forma, institutiile

Republicii. Senatul isi pierde insemnatatea.
Numarul scalvilor e in descrestere, dar acestia raman importanti in structura Imperiului,
ca principal izvor al productiei.
Senatul dar si magistratii isi pierd din putere ( consulii ales pe durate mult mai scurte
decat 1 an, de 6 ori chiar 2 luni), pretorii nu mai au puterea de a crea legi, ci doar de a organiza
procesele.
 Dominatul:

Incepe odata cu Diocletian .

Are putere absoluta si e zeificat.
Populatia libera e impartita in caste: casta superioara (senatori si functionari) si casta
inferioara ( proprietarii funciari din provicinii, edilii curili, plebeii – micii comercianti,
muncitorii, taranii, etc).
Devine o dinastie ( cu asociere la domnie a urmasului)
Constantin cel Mare: apogeul dominatului.
Imparatul numeste senatorii, iar competentele adunarilor populare le preia imparatul.
Roma e cucerita de barbari de neam germanic in 476. Estul supravietuieste si se
transforma in Imperiul Bizantin ( Iustinian – 527 – 565) ultimul imparat roman si primul imparat
grec.