1.

importanta dreptului roman – 3 motive

- utilitatea practica – mai buna intelegere a dreptului privat actual
- utilitate educativa – datorita iurisconsultilor romani avem azi alfabetul
dreptului, alcatuit din notiunile de baza, terminologia, rationament juridic,
tehnica juridica
- valoarea istorica – dreptul roman ofera posibilitatea studierii sistemelor
de drept pe durate lungi si permite cercetatorilor sa observe felul in care a fost
influentat de diferiti factori si gradul foarte inalt de perfectionare pe care
iurisconsultii romani l-au atins

2. organizarea statului roman in epoca regalitatii

Regele era conducator politic, religios si militar al statului. Statutul de rege se
dobandea prin vot, nu se mostenea, cea mai imp functie a regelui fiind cea
religioasa, de reprezentant al zeilor.
Senatul era un consiliu cu rol consultativ, avand atributii legate mai ales de
politica externa, hotararile nu erau obligatorii pentru rege, aproba hotararile
adunarilor poporului
Adunarile populare erau membrii gintilor de patricieni capabili sa poarte arma si
se intruneau pt alegerea regelui, decidea cu priv la declansarea razboaielor,
incheierea pacii, se pronuntau asupra unor operatiuni de drept privat precum
adrogatiunea si testamentele. Adunarile poporului erau comitia curiata care avea
rol secundar si comitia centuriata care era reforma lui Silvius Tullius, unitatea de
vot era centuria

3. organizarea statului roman in epoca republicana

autoritatea monarhica a fost inlocuita de magistrati, personae alese in functie de
adunarile populare.
Magistratii erau inalti demnitari ai statului, care aveau atributii militare,
administrative si judiciare (au aparut pe fondul conflictului dintre patricieni si
plebei)
consulii – cei mai inalti magistrati – cate doi in fiecare an – erau conducatorii
armatei, raspundeau de ordinea in cetate, aplicau sanctiuni pt cei care nu se
supuneau.
Pretorii – magistrati pe pozitia a doua – alesi pt un an, puterile lor se grupau in:
iurisdictio (stabilea care este norma de drept care se aplica in cadrul elaborarii
formulei de judecata, numea judecatorul care se ocupa de cauza, era o pers
particulara, aveau posib de a transa litigiul in favoarea uneia dintre parti) si
imperium (implica exercitarea autoritatii prin masuri coercitive, precum luarea
unor bunuri ca si garantie, aplicarea de amenzi sau detentia)
Cenzorii – magistrati superiori, organizau recensamant din cinci in cinci ani,
pastrau evidenta cetatenilor si a averilor lor, vegheau respectarea morale in
cetate, desemnau sau destituiau senatorii.
Chestorii – erau patru, doi ramaneau in cetate unde administau tezaurul public,
doi ii insoteau pe consuli in capaniile militare, aveau atributii legate de finante si
conduceau anchete penale
Edilii – aveau atributii legate de intretinerea drumurilor si cladirilor publice,
asigurarea alimentarii cu grane si apa, organizarea targurilor si a
jocurilorpublice si atrib legate de jurisdictia penala cu priv la fapte de o mai mica
gravitate.
Tribunii – aveau puteri cum ar fi dreptul de veto. Odata cu stergerea diferentelor
politice dintre patricieni si plebei acestia au devenit magistrati ai intregului
popor.
Senatul avea rolcentral, se aflau permanent in fuctie, deciziile lor aveau o mare
importanta morala, poprul bazandu-se pe intelpciunea lor, dirija politica externa,
administra provinciile, administra tezaurul, asigura respectarea traditiilor si
moravurilor; nu poate adopta norme juridice, dar legile votate de catre popor nu
puteau intra in vigoare fara senat
Adunarile populare – erau de 4 feluri: adunari curiate- isi restrange activitatea,
odata cu destramarea gintilor si a pierdut orice importanta
Centuriate-atributii legislative, elective, judecatoresti
Comitia tributa- adunarea intregii populatii a Romei, organizata in 35 de triburi,
fiecare trib dispunand de catre un vot, atributii legislative, elective, judiciare
Concilia plebis- adopta initial hotarari obligatorii pentru plebei, care devin
obligatorii si pentru plebei

4. organizarea statului in epoca principatului

Imparatul este conducator militar. Fizionomia acestei functii a fost creat de
Octavian Augustus, ea mentinundu-se mult timp dupa moartea sa, cand
succesorii sai au incercat sa sporeasca puterea imparatului, process care a
condus treptat spre instaurarea unei monarhii.
Senatul a continuat sa isi exercite puterea. Conditii pt a fi senator:
- cetatean roman
- nascut om liber
- varsta cel putin 25 de ani
- avere de cel putin 1 mil de sextet
- viata morala ireprosabila
Senatul avea importante atributii in domeniul fiscal si in materie judiciara.
Magistratii continuau sa fie alesi pt un an. Rolul lor se va diminua treptat
Adunarile populare au fost mentinute sub forma comitia centuriata si comitia
tributa. Dat fiind nr tot mai mare al cetatenilor si intinderea teritoriala, a fost
introdus votul prin corespondenta. Dupa moartea lui Octavian si-au pierdut din
importanta, rolul lor fiind unul pur formal.
A fost introdus consilium principis, un consiliu alcatuit din pers importante
imparatului, din specialisti si inalti functionar, un adevarat govern al vremii.
Acesta il suplinea pe imparat si era consilierul privat al acestuia.

5. organizarea statului in epoca dominatului

S-a organizat sub forma unei monarhii absolutise, introdusa prin reformele imp
Diocletian. Deoarece pastrarea unitatii imperial era prea dificila pt o pers, si-a
cooptat inca un rege, apoi alti 2 , aceasta forma de conducere numindu-se
tetrarchia. Imparatul Constantin a preluat de unul singut puterea, a unificat
imperiul, a mutat capitala la Constantinopol si a recunoscut crestinismul ca
religie, in 324. Aceasta a influentat in mod decisiv functionarea institutiilor,
biserica devenind practice parte a sistemului.
Senatul a continuat sa existe fara a mai avea o putere legislativa, pastreaza doar
atributii de natura judiciara.

6. obiceiul ca izvor al dreptului roman

Obiceiul= izor de drept nescris, transmis din generatie in generatie pe cale orala
si se mai numeste si CUTUMA
 revine in actualitate in epoca imperiala, la inceput sub forma cutumele
popoarelor inglobate in imperiu, apoi sub forma dreptului vulgar care, alaturi de
constitutiile imperiale, devine principalul izvor de drept in epoca dominatului.

7. legea ca izvor al dreptului roman

Legea = izvor de drept scris, constâ nd în hotă râ rile luate prin vot de adună rile
generale.
Hotararile luate de adunarea plebei → plebiscite.
Este principalul izvor de drep în epoca republicană .
Iniţiativa aparţinea unui magistrat, care dă dea şi numele ulterior al legii.
3 Structura legii:  praescriptio - introducere  rogatio – dispoziţiile propriu-zise 
sanctio – consecinţa nerespectă rii actului normativ.
Legea celor XII Table: a fost votată în anul 450 î. Hr. ca urmare a conflictelor
dintre patricieni şi plebei pentru laicizarea dreptului. Proiectul a fost elaborat de
o comisie alcă tuită din zece bă rbaţi care au luat în considerare prevederile
dreptului cutumiar dar şi legiuirile greceşti existente la acea dată .

8. costitutiile imperiale ca izvor al dreptului roman

Erau un izvor de drept scris si constau in hotararile luate de imparat, in epoca
dominatului fiind principalul izvor de drept scris. Acestea erau:
- edictele – hotarari cu caracter general, cu continut asemanator cu al legilor
- mandatele – hotarari ale imparatului prin care acesta imputernicea anumiti
functionari imperiali sa ia hotarari cu caracter normativ
- decretele – hotarari date de imparat in calitate de judecator suprem si aveau rol
de precedent judiciar obligatoriu
- rescriptele – raspunsuri date de imparat sau de consiliul acestuia la intrebari cu
caracter juridic adresate prin intermediul unor petitii de cetateni sau magistrati.
CODIFICARE

9. stiinta dreptului ca izvor al dreptului roman

Acest izvor a cunoscut o dezv deosebita in epoca principatului.
2 scoli:
- sabinienii (Massurius Sabinus si Salvius Iulianus) – traditionalisti
- proculienii (Proculus, Celsus) – inovatori, foloseau metode de tehnica juridica
mai mult si mai sistematic
consultatiile cu caracter juridic puteau fi oferite doar de cei care aveau ius
respondendi, opiniile juridice trebuiau facute in scris si certificate cu sigiliul
personal al iurisconsultului.
In 426 a fost edictata legea citatiunilor, operele celor cinci jurisconsulti putand fi
invocate in fata instantelor, opinia majoritara fiind luata in considerare.

10. opera legislativa a imparatului Iustinian (527-565, Constantinopol)

Comisie cu cei mai importanti iurisconsulti (Tribonian), sec al XII lea Corpus
Iuris Civilis
cuprinde 4 componente:
- codul – culegere de constitutii imperiale, cea din 534 ramanand pana in zilele
noastre
- digestele – culegere de iurisprudenta cu fragmente organizate tematic, si
actualizate
- institutiile – manual de drept adresat studentilor aparut tot in anul 533, cu
scopul de a facilita procesul educational
- novelele – constitutii edictate de insusi Iustinian pt a reglementa dif aspecte ale
vietii sociale precum si probleme ale bisericii.

11. caracterele procedurii legis actiunilor

- caracterul judiciar – scopul era prevenirea abuzurilor. Astfel legea Iulia de vi
publica et privata din tp lui Octavian Augustus prevedea pedepse pentru cei care
foloseau violenta pentru a-si realiza drepturile; două etape: in iure şi in
iudicio
- caracterul formalist –era necesară îndeplinirea unor formalită ţi pentru a se
produce efecete juridice; formalismul este o caracteristică generală a sistemelor
de drept arhaic
Avantaje:
● se acorda timp de gandire prealabil incheierii unor acte

● era usurata probatiunea

● era facilitata sarcina judecatorului, el doar examina ce acte s-au incheiat si

de ce erau respectate formalitatile
Dezavantaje:
● caracterul incomod – unele formalitati necesitau timp

● se nesocotea uneori echitatea – unele contracte nu lasau loc de

interpretari conforme cu buna credinta
● interpretarea literala lasa loc de abuzuri din partea cotractatilor de rea
credinta
● viciile de forma ii dezavantaja pe cei neexperimentati
- caracterul legal – procedura cu izvor exclusiv in lege, prevedea limitativ
acţiunile ce puteau fi utilizate.

12. desfasurarea unui proces conform actiunii Sacramentum in Rem

Prin intentarea acestei actiuni se urmarea valorificarea unui drept real.
Sacramentul era procedura la care se putea recurge ori de cate ori legea acorda
actiune si nu prevedea alta procedura. Partile erau obligate sa presteze un
juramant cu privire la faptul ca cele afirmate in fata magistratului sunt adevarate,
dublat de depunerea unei garantii proportionale cu valoarea obiectului
procesului. Cu timpul s-a renuntat la juramant si s-a pastrat doar depunerea
garantiei ca pariu judiciar

13. manus iniectio

Este o actiune de executare silita care servea reclamantului sa puna in executare
un titlu executoriu impotriva debitorului care continua sa refuze sa plateasca.
Initial acest titlu se dadea dupa o hotarare judecatoreasca si un ragaz de 30 de
zile. Daca nu se platea dupa 30 de zile, debitorul era adus in fata magistratului, se
rosteau unele cuvinte solemne si creditorul punea in mod simbolic mana pe el,
astfel debitorul intra sub stapanirea creditorului ca intr-o stare de semisclavie pt
60 de zile. El fiind plimbat de 3 ori prin targ unde se anunta cunatumul datoriei
in speranta ca cineva il va cunoaste si va plati pentru el. Dupa cele 60 de zile
debitorul era vandut ca sclav trans Tiberim sau putea fi chiar omorat, insa de
obicei se ajungea la o intelegere cu creditorul, debitorul consimtind sa lucreze
pana la acoperirea datoriei.

14. partile principale ale formulei de judecata

- intentio (certa, incerta) – se arata care este pretentia reclamantului
- demonstratio – se preciza care este fundamentul pretentiei reclamantului
- condemnatio – magistratul ordona judecatorului sa il condamne pe parat
la plata unei sume de bani daca va constata ca pretentia este intemeiata,
sau in caz contrar sa il absolve
- adiudicatio – acea parte a formulei in care judacatorul este imputernicit
de magistrat sa faca transferuri de proprietate intre parti si se aplica la
partaj, impartirea mostenirii si la actiunea de granituire

15. partile secundare ale formulei de judecata

- prescriptiones – se aduceau in atentia judecatorului anumite aspecte care
influentau cauza
- exceptiones – mijloacele de aparare ale paratului.

16. clasificarea actiunilor in procedura formulara

- actiunile penale – urmareau obtinerea unei sanctiuni si reipersecutorii –
aveau ca scop repararea prejudiciului
- actiuni civile – limitate la drepturile sanctionate de lege
- actiuni pretoriene:
● actiuni ficticii – pretorul cerea judecatorului sa considere in mod fictiv ca
un lucru este adevarat (ex. De ce un strain cadea victima unui furt, pt a
putea fi judecata cauza se considera in mod fictiv ca acesta era cetatean
roman)
● actiuni in factum – actiuni create de pretor pe baza starii de fapt atunci
cand nu avea nici un model dupa care sa actioneze
● actiuni adiecticiae qualitas (cu calitate adaugata) – erau cele in formula
carora in intentio si in condemnatio figurau nume diferite pt reclamant
sau parat. Se foloseau in sit in care un sef de familie incheia contracte sau
actiona in justitie prin intermediul celor care se aflau sub puterea sa,
acestia neputand sa raspunda pt actele incheiate
- actiuni reale -> erau fundamentate in rem, lipsea numele paratului - si
personale -> fundamentate in personam
- actiuni private -> ocroteau interesele particularilor - si populare ->
protejau interese generale.

17. masuri procesuale derivate din imperiul magistratului

Imperium era o putere superioară lui Iurisdictio, ce implica exercitarea
autorită ţii prin mă suri coercitive precum luarea unor bunuri ca garanţie,
aplicarea de amenzi sau chiar detenţiunea. Folosind această putere, pretorul
putea suplini lipsa unei acţiuni, atunci câ nd credea de cuviinţă , prin proceduri
specifice:
- interdictele – erau ordonanţe prin care magistratul impunea sau
interzicea ceva; precedâ nd introducerea acţiunilor in factum;
- cauţiunile sau stipulaţiile pretoriene – erau contracte solemne încheiate la
ordinul pretorului de că tre pă rţi, prin care se garanta o anumită conduită
 pe parcursul procesului; dacă obligaţia asumată nu era dusă la
îndeplinire, lua naştere o acţiune împotriva pă rţii respective;
- trimiterea în posesie– erau remedii oferite de că tre pretor pentru a
preîntâ mpina un prejudiciu; spre exemplu asupra unei moşteniri al că rei
titular putea fi în stare de insolvenţă sau asupra unui fond învecinat pe
care se află o clă dire care stă să se pră buşească
- restitutio in integrum – era un remediu destinat să corijeze dreptul civil,
privâ nd de efecte unele acte juridice valabil încheiate conform dreptului
civil; din punct de vedere tehnic, era folosită o acţiune ficticie, cu ficţiunea
că actul juridic nici nu a fost încheiat

18. notiunea de persoana si capacitatea juridica

Aveau capacitate juridica pers care indeplineau cumulativ 3 calitati: status
liberalis, status civitatis, si status familiae. Capacitatea putea fi dobandita
inaintea nasterii, de ex in cazul unei succesiuni, cu conditia ca acesta sa se nasca
viu si viabil. Capacitatea putea fi dobandita si posterior nasterii, de ex cand un
sclav era dezrobit sau cand un strain primea cetatenie romana.
Era posibila prelungirea capacitatii dupa moarte dupa regula: mostenirea aflata
in suspensie sustine persoana defunctului.

19. care au fost etapele evolutiei istorice a sclaviei?

- sclavia patriarhala – in epoca arhaica in care sclavii erau in nr mic si
aveau statutul unor membri inferiori ai familiei
- dezvoltarea exploziva a sclaviei – marea masa a sclavilor erau folositi la
munci agricole, mai erau sclavii urbani, care indeplineau functii precum
bucatar, servitor sau profesor, acestia puteau incheia si o serie de acte
juridice in numele stapanului
- declinul iremediabil – sub influenta unor factori de natura morala,
economica si sociala. Sclavia inlocuita de colonat. Unii imparati au luat
masuri de ocrotire, de ex. Lex Pretoria – interzicerea sa fie dati la animale
salbatice.

20. factori care au dus la declinul sclaviei

Factori de natura morala, economica si sociala.
● valoarea de piata – fiind valorosi erau greu de inlocuit si erau tratati cu
mai multa grija. Rascoala lui Spartacus – i-a ingrozit pe stapani
● Factorul moral – filosofia stoica si crestinismul au promovat valori
umaniste
● Masuri legislative - Unii imparati au luat masuri de ocrotire, de ex. Lex
Pretoria – interzicerea sa fie dati la animale salbatice.

21. modalitati de dezrobire a sclavilor

legea Fufia Caninia – a fost impusa o limitare a nr scalvilor eliberati prin
testament
legea Aelia Sentia – eliberarea sclalvilor a fost impusa unei duble conditionari
legata de varsta eliberatorului si a celui eliberat.
Antonius Pius a interzis cascalvii sa fie omorati de stapan fara un motiv intemeiat
sau sa li se aplice corectii excesive. Ca sanctiune, stapanul putea fi obligat de
magistrat sa isi vanda sclavul.
 22. starile de semisclavie
*persoane aflate in mancipium – cei aflati sub puterea unui pater familias care ii
putea mancipa
*iudicati si nexi – cei care in urma unui proces sau in urma incheierii unui
contract numit nexum erau supusi puterii unui creditor fata de care nu isi
platisera datoria
*redepti ab hostibus – cei care cazuti prizonieri de razboi, erau rascumparati de
la dusman de catre un tert
*auctorati – cei care de bunavoie alegeau sa lupte ca gladiatori
*homo liber bona fide serviens – omul liber care din eroare traia ca sclav, de ex
eliberat prin testament care ramane o perioada necunoscut
*colonii – celor carorar li se dedea pamant in arenda

23. statutul cetatenilor romani

*era fie dobandit prin nastere, fie posterior nasterii, de ex acordarea cu titlu
individual sau colectiv
*aveau nume triplu
*aveau deplinatatea drepturilor publice (de a face parte din armata, de a fi ales in
functii publice) si private (casatorie, de a incheia contractul, de a intenta actiuni
in justitie, de a intocmi un testament)

24. statutul peregrinilor

peregrini = locuitori din afara Romei
ordinari – locuitori ai unor cetati care intrasera in statul roman prin incheierea
unui tratat, isi pastrau drepturile conforme propriilor reglementari si cand
intrau in contact cu cetatenii romani se aplica dreptul gintilor
deditici – cei care au scapat din lupta fara sa fie luati prizonieri, nu se puteau
apropia de o distanta mai mica de 100 mile de Roma fara sa fie facuti sclavi, nu
aveau nici un fel de drepturi

25. organizarea familiei romane

Familia romană = grupul larg al oamenilor liberi şi al sclavilor supuşi puterii
aceluiaşi pater familias şi locuind în acelaşi domus. Includea şi bunurile mancipi
(casa, gră dina, ogorul, anumalele de povară ). Restul bunurilor formau pecunia.
Caracter patriarhal şi monogam. Pater familias era unicul titular al patrimoniului,
stă pâ n autoritar, avea drept de viaţă şi de moarte asupra membrilor familiei şi
avea şi calitatea de preot al cultului familia. Putea sa-si vanda copiii ca sclavi,
putea adopta copii
Minorii – sub 25 ani
Parintii erau interesati sa le acorde instruire morala si practica copiilor,
nicidecum una intelectuala sau sa fie preocupati de dezvoltarea lor emotionala.
Pater familias era responsabil de caracterul copiilor.

26. conditiile de fond ale casatoriei romane

- consimtamantul – acordul de vointa care trebuia dat de cei doi pater
familias, in afara de cazul in care viitorul sot avea aceasta calitate. De cele
mai multe ori era precedata de o logodna
- varsta – 14 ani pt baieti si 12 ani pt fete
- capacitatea – era analizata din 2 p d v: obiectiv (trebuia ca cei doi soti sa
aiba ius conubi, drept care li se oferea doar cetateni romani) si subiectiv
 (se analiza daca intre cei doi soti existau impedimente: rudenia, afinitatea,
bigamia, vaduvia mai mica de 10 luni, conditia sociala etc.)

27. formele casatoriei

cum manu – că să torie solemnă , avea ca efect intrarea sotiei în familia soţului (in
manu mariti)
▪ confarreatio – ceremonial religios rezervat patricienilor
▪ coemptio – vâ nzare reciprocă , folosită mai ales de plebei
▪ usus – convieţuirea neîntreruptă timp de un an
sine manu – că să torie nesolemnă , nu avea ca efect crearea manu mariti, se
încheia prin întrunirea cumulativă a două elemente: affectio maritalis şi honor
matrmonii
28. efectele casatoriei pe plan personal si patrimonial
Personal: efect la cum manu – femeia trecea in familia sotului, abandona cultul
stramosesc si il prelua pe cel al sotului, unde avea statut de fiica sau nepoata.
Patrimonial: Întreaga sa avere intră în patrimoniul soţului
Efect la sine manu: nici o modificare a statului femeii, aceasta pastrandu-si
pozitia
Patrimonial: Femeia îşi pă strează averea personală ; se constituie de regulă o
dotă

29. adrogatiunea
Adrogaţiunea = formă de creare artificială a puterii pă rinteşti constâ nd în
trecerea unei persoane independent (sui iuris) sub autoritateaa altui pater
familiasn. In mod frecvent se facea din ratiuni politice, pt a se stabili aliante intre
natiuni, sau pt a asigura succesiunea la tron.
Conditii:
- varsta minima a celui adrogat – 14 ani
- adrogantul sa fie de peste 60 de ani si sa nu aiba mostenitori de sex
masculin
- dif de varsta intre cei doi de min 18 ani
Efecte:
- bunurile adrogatului treceau in patrimoniul adrogantului iar datoriile sale
se stingeau
- ulterior pretorul a acordat o garanie ficticie, prin care se dadea
posibilitatea debitorului sa isi recupereze creantele de la adrogant

30. adoptiunea
Adopţiunea = formă de creare artificială a puterii pă rinteşti constâ nd în
trecerea unui fiu sau a unei fiice din puterea unui pater familias sub puterea
altui pater familias
Cel adoptat putea fi si de sex feminin si mai mic de 14 ani.
Se realiza in 2 etape: prima data cel adoptat era scos de sub tutela lui pater
familias printr-o tripla vanzare fictiva, apoi adoptatorul revendica fiul in fata
magistratului, o procedura fara un litigiu real.

31. emanciparea
este o modalitate prin care inceta puterea parinteasca, cel emancipat parasindu-
si rudele si iesind de sub tutela lui pater familias, nemaiavand vocatie
succesorala. In vechime era privita ca o sanctiune caci era foarte greu sa
supravietuiesti fara sprijinul unei familii. Ulterior a fost privita ca o masura
favorabila, dandu-i celui emancipat posibilitatea sa se dezvolte.

32. capitis deminutio

era atunci cand o fiica era data in casatoria cum manu sau atunci cand intervenea
darea in adoptie a unui fiu sau a unei fiice.

33. tutela impuberilor

Tutela impuberilor = puterea dată şi îngă duită de dreptul civil asupra unei
persoane libere în vederea ocrotirii celui care, din pricina vâ rstei, nu îşi poate
apă ra singur interesele
Forme – in functie de modalitatea de instituire:
- tutela testamentara – pater familias era liber sa numeasca prin testament
un tutore, direct sau indirect, atunci cand testatorul desemna un tert sa
numeasca ulterior un tutore
- tutela legitima – se stabilea in baza legii putand indeplini acest rol
potentialii succesori ai minorului: agnatii, patronul, gentilii. In dreptul lui
Iustinian erau chemate rudele de sange
- tutela dativa – forma de instituire a tutelei de catre un magistrat in cazul
in care nu se putea institui nici tutela testamentara nici cea legitima.
Tutorele se ocupa doar de aspectele patrimoniale ale impuberului, cele legate de
instruire ii reveneau mamei sau unei alte rude apropiate. La inceputu tutorele
juca rol de reprezentant, insa ulterior si minorul participa la incheierea actului
juridic.

34. curatela
Curatela era modul de ocrotire al persoanelor care intervenea in cazul
incapacitatii accidentale. Modul de instituire era exlsiv prin decizia magistratului.
Forme:
- curatela nebunilor – era instituita pentru ocrotirea intereselor celor lipsiti
de discernamant, fiind incapabil sa-si gestioneze singur afacerile. Masura
s-a extins si asupra celor care nu puteau sa incheie acte juridice din cauza
unor deficiente fizice, cum ar fi surdo mutii
- curatela prodigilor – conform conceptiei romane averea apartinea
familiei, din acest motiv pater familias era mai degraba administrator
decat proprietar. Era inacceptabil ca cineva sa cheltuiasca peste masura, o
astfel de persoana fiind considerata prodig sau risipitor.
- Curatela minorilor – sub 25 de ani tinerii erau considerati ca neavand
experienta in afaceri. Constandu-se ca multi profitau de naivitatea celor
tineri s-a impus curatela minorilor ca o masura de ocrotire al
patrimoniului acestora. Aceasta denota grija sporita pe care o aveau
romanii pentru tinerii lor.

35. succesiunea legala in reglementarea legii celor xii table

existau 3 clase de mostenitori stabilite pe criteriul rudeniei civile (rudenia de
sange nereprezentamd nici o etapa in aceasta etapa istorica)
- heredes sui et necesarii – cei care se aflau sub autoritatea lui de cuius la
data mortii acestuia, practic, ei se află în stă pâ nirea averii la întregirea
că reia au contribuit, încă din timpul vieţii lui de cuius
- adgnatus proximus, era ruda colaterara cea mai apropiata, de obicei
fratele lui de cuius, daca acesta renunta, nu venea la mostenire ruda
agnatica in gradul urmator, ci gentilii
 - gentiles – rude mai indepartate, mebri ai aceleiasi ginte
Succesorii erau chemati in ordinea claselor. Daca erau mai multi mostenitori din
aceeasi clasa, veneau in ordinea gradului de rudenie. Daca erau mai multi din
acelasi grad de rudenie se impartea per capita, in parti egale cati mostenitori
erau.

36. succesiunea legala in dreptul pretorian

pretorii au creat noi clase de mostenitori, , care nu primeau însă proprietatea
quiritară asupra bunurilor succesorale, ci doar o proprietate pretoriană :
- liberi – includeau toti descendentii
- legitimi – includea restul rudelor agnatice
- cognati – clasa rudelor de sange care pt prima data primesc vocatie
succesorala
- vir et uxor – sotul sau sotia pt cazurile in care erau casatoriti sine manu

37. succesiunea legala in dreptul lui Iustinian

- clasa I cuprinde toti descendentii atat pe linie masculina cat si feminina
- clasa II – cuprinde ascendentii: fratii si surorile provenind din aceeasi
parinti si copiii lor
- clasa III – ii includea pe fratii si surorile uterini si pe copiii lor
- clasa IV – cuprindea colateralii ordinari (unchi, matusi, veri etc)
sotul supravietuitor venea la mostenire numai in cazul in care nu exista nici un
reprezentant al celorlalte clase de mostenitori. Iustinian a recunoscut totusi
dreptul vaduvelor sarace dreptul de a primi cel mult un sfert din patrimoniul
succesoral.

38. reprezentare succesorala

Aveau capacitatea de a testa doar oamenii liberi, cetatenii romani, sui iuris si cei
care isi puteau exprima singuri vointa. Incapacitati speciale: intestabilii, cei care
au suferiti condamnari penale, sinucigasii care au urmarit sa scape de sanctiunea
pentru comiterea unui delict grav, ereticii si apostatii.
Puteau fi instituiti ca mostenitori cei care aveau ius commercium.

39. testamentul – definitie si caractere

Testamentul = act formal, de ultimă voinţă , prin care o persoană numită
testator îşi instituie unul sau mai mulţi moştenitori în vederea asigură rii,
după moarte, a voinţei sale
Caracterele testamentului:
- Era un act civil accesibil numai cetă ţenilor romani (iuris civilis)
- Era un act juridic unilateral de voinţă
- Era un act juridic revocabil
- Era un act exclusiv personal
- Era un act juridic formal
- Efectele juridice ale testamentului se produceau numai după moartea
testatorului

40. formele testamentului in dreptul roman

- testamentul pe timp de pace – se incheia in fata adunarilor populare ce se
intruneau de 2 ori pe an. Existau si implicatii de natura religioasa,
mostenitorii fiind continuatorii cultului privat a lui de cuius
 - testamentul pe timp de razboi – se incheia in fata camarazilor de arma
inainte de inceperea unei batalii.
- per aes libram – se incheia prin formele specifice mancipatiunii.

41. cuprinsul testamentului

- instituirea de mostenitor – se facea la inceputul testamentului, in termeni
solemni si neechivoci. Daca mostenitorul nu accepta testamentul, acesta
era lovit de ineficacitate.
- Substitutiile – un procedeu prin care aveau loc instituiri de mostenitor
conditionate de neacceptarea sau imposibilitatea primului instituit de a
deveni erede.
- Dezmostenirile – trebuiau mentionati toti mostenitorii pe care pater
familias ii dezmostenea, atfel testamentul era nul. Dezmostenirea trebuia
facuta in termeni solemni si neechivoci

42. ineficacitatea testamentului

cauze ale ineficacitatii:
- originare, anterioare sau concomitente: incapacitatea, lipsa instituirii de
mostenitor, inserarea in testament a unor conditii ilicite, omisiunea
nominalizarii unui fiu
- posterioare: revocarea expresa sau tacita facuta de testator, daca acesta
ajuge sclav dupa incheirea testamentului (capitis deminutio), nasterea
unui copil postum, promovarea cu succes a unei plangeri impotriva
testamentului neconform

43. restrictii privind libertatea de a testa

Nu aveau capacitatea de a testa:
- cei fă ră patrimoniu (fiii de familie, femeile că să torite cum manu, sclavii);
- cei loviţi de diverse incapacită ţi (nebunii, impuberii, prodigii);
- femeile (pentru a nu testa în favoarea altor persoane decâ t rudele agnatice
că rora li se cuvenea moştenirea);
- peregrinii (care nu aveau, conform legii agnatice, commercium);
- latinii iuniani, ereticii, apostaţii etc.
Testatorul era obligat:  să îi instituie ca moştenitori pe heredes sui sau să îi
dezmoştenească expres, în termeni solemni  să lase rudelor sale apropiate
mă car o parte din moştenire

44. acceptarea si renuntarea la mostenire

erau 2 categorii de mostenitori:
- heredes necesarii – nu puteau refuza mostenirea, fiind de datoria lor sa
administreze patrimoniul familiei
- heredes voluntarii – trebuia sa aiba o manifestare de vointa pentru a
deveni mostenitori
Doar moştenitorii extranei sau voluntarii puteau renunţa la moştenire,
renunţarea avâ nd efecte irevocabile. Dacă unicul instituit renunţă ,
testamentul nu este valabil şi se deschide succesiunea legală . Daca sunt mai
mulţi instituiţi şi doar unul renunţă , partea lui revine celorlalţi, proporţional
cu cota fiecă ruia, în virtutea dreptului de acrescă mâ nt (ius adcrescendi).
 45. legatele
erau liberalitati pe care testaorul le impunea, in termeni sacramentali, cu titlu
particular , in testament, in sarcina unui mostenitor pentru a gratifica o terta
persoana, numita legatar.
Forme de legate:
- per vindicationem – forma prin care legatarul devenea direct proprietar
al bunului care facea obiectul legatului, avand la dispozitie o actiune reala
pentru a intra in posesia bunului.
- Per damnationem – legatarul dobandea un drept de creanta asupra
bunului care face obiectul legatului, pe care putea sa il pretinda de la
mostenitor
- Sinedi modo – legatarului i se pemitea sa pastreze un bun ce deja se afla in
posesia sa
- Per praeceptiones – unul dintre mostenitori putea sa ia cu precadere un
bun in detrimentul celorlalti.

46. fideicomisele
erau liberalitati aparute ca urmare a formalismului excesiv din materia legatelor
si a multiplelor incapacitati in materie succesorala, ele se bazau inițial exclusiv
pe buna credință a pă rților, abia în cadrul procedurii extraordinare primind și o
sancțiune juridică
partile implicate:
- dispunatorul
- fiduciarul
- fidecomisarul
formele:
- fideicomisul particular – avea ca obiect un singur bun
- fideicomisul de ereditate – avea ca obiect o intreaga masa de bunuri

47. actiuni succesorale:

- in dreptul civil: petitia de ereditate – actiune principala – intentata de
mostenitori impotriva celui care exercita o stapanire de fapt asupra
mostenirii
- in dreptul pretorian: interdictul quorum bonorum – pretorul verifica daca
mostenitorul indeplineste conditiile necesare mostenirii

48. clasificarea bunurilor in mancipi si nec mancipi

criteriu importanța economică a lucrurilor dar și aspecte de ordin religios
- mancipi: terenurile, casa, sclavii si animalele mari folosite la munici
agricole
- nec mancipii: de natura inferioara, care nu puteau fi folosite la munci
agricole

49. calsificarea bunurilor in genera si species

Lucrurile determinate în gen se caracterizau doar prin tră să turile comune
genului din care fă ceau parte, câ t timp lucrurile individual determinate se
deosebeau de alte lucruri prin trasă turi proprii.
genera = bunuri generice, ex: cerealele
species = bunuri specifice: grau, secara etc
Importanta: in materia riscurilor contractuale
 50. clasificarea bunurilor in divizibile si indivizibile
divizibile = care puteau fi impartite fara a le altera valoarea economica (teren,
stofa)
indivizibile = cal, sclav

51. clasificarea bunurilor in consumptibile si neconsumptibile

consumptibile = care se puteau consuma la o prima intrebuintare: alimentele,
banii – fac obiectul imprumutului de consumatie (mutuum)
neconsumptibile = susceptibile de mai multe intrebuintari: sclav, casa – fac
obiectul imprumutului de folosinta (comodat)

52. clasificarea bunurilor in corporale si incorporale

corporale = care puteau fi percepute cu ajutorul simturilor
incorporale = considerate a fi lucrurile care nu pot fi atinse

53. clasificarea bunurilor in fructe si producte

fructele = lucruri generate de un anumit lucru (nimit frugifer) fara a-I consuma
substanta, cu caracter perioadic (ex. Recolta, chiria unei case)
productele = consumau substanta lucrului din care proveneau (ex. Piatra din
cariera, minereu din mina)

54. proprietatea quiritara

= forma de proprietate specific romana, avea proprietari doar cetateni romani,
avea ca obiect doar bunuri romane si se putea transmite doar prin modalitati
speciale cum ar fi mancipatiunea . avea caracter absolut, perpetuu si exclusiv

55. proprietatea pretoriana

= forma de proprietate creata si ocrotita de pretor in scopul dinamizarii
raporturilor comerciale, mai ales in priv comertului cu sclavi. La inceput se facea
prin mancipatiune, insa o data cu dezvoltarea comertului nu mai era timp pt a se
intocmi sute de mancipatiuni zilnic, astfel ca se incheiau contracte de vanzare,
platindu-se pretul posesiei.

56. proprietatea provinciala

formă de stă pâ nire asupra fondurilor provinciale, care aparţineau, în acelaşi
timp, statului şi celor care le foloseau efectiv; stă la baza proprietă ţii divizate din
evul mediu;

57. coproprietatea
= condominium – cand mai multe persoane au proprietatea asupra aceluiasi bun,
fiecare avand o cota parte din dreptul de proprietate
partajul = actiunea prin care oricare din proprietari putea sa ceara sistarea
dreptului de proprietate

58. dobandirea si pierderea posesiei

dobandirea se facea prin indeplinirea urma elemente:
- corpus: elementul material ce consta in staoanirea efectiva a lucrului,
posibilitatea de directie si control
- animus: elementul subiectiv, adica vointa de a poseda un lucru
pierderea se face prin pierderea unuia sau ambelor elemente (ex. Cand animalul
din cusca fuge in padure se pierde controlul asupra bunului)
 59. efectele posesiei
- dobandirea: prin uzucapiune, dobandirea fructelor, ocupatiune etc
- ocrotirea indorecta a dreptului de proprietate

60. ocupatia ca mod de dobandire a posesiei

= luarea in posesie cu intentia de a deveni proprietar a unui lucru care nu
apartine nimanui dar este susceptibil de a fi obiect al dreptului de proprietate
puteau fi dobandite: produsele marii, animalele salbatice, roadele spontane ale
naturii, prada de razboi

61. traditiunea ca mod de dobandire al proprietatii

= acel mod de dobandire ce consta in punerea unui lucru de catre o persoana
numita alienator la dispozitia unei alte persoane numita dobanditor in virtutea
unui act juridic pentru a transmite proprietatea
conditii:
- alienatorul trebuia sa fie proprietarul bunului
- sa existe vointa de a transmite, respectiv de a dobandi
- predarea sa fie pe o cauza justa (adica un act juridic, cum ar fi vanzarea-
cum sau donatia)
ulterior s-a simplificat

62. accesiunea naturala fata de imobile

= mod de dobandire care survenea ca urmare a incorporarii unui lucru accesoriu
in unul principal, cele doua avand proprietari diferiti, ca urmare a principiului
“bunul accesoriu urmeaza soarta bunului principal”
feluri:
- fata de bunurile imobile cand bunul principal era imobil: ex plantele
semnate cu samanta cuiva pe terenul altcuiva

63. accesiunea artificala fata de imobile

fata de bunurile imobile: ex. sudarea unui brat la o statuie
cand pictorul picta pe panza altcuiva, proprietarul panzei trebuia despagubit

64. specificatia
= mod de dobandire a proprietatii care consta din crearea unui lucru nou din
materia prima a altei persoane. Iustinian a spus ca daca bunul poate fi readus la
starea initiala, acesta va apartine proprietarului materialului, iar daca nu, el va
apartine spcificatorului

65. dobandirea fructelor

fructele, ca accesorii ale bunului frugifer apartin proprietarului acestuia atat
timp cat nu au fost despartite de el. O data separate, apartin tot proprietarului ca
o prelungire a dreptului de proprietate
Aredansii puteau intra in posesia fructelor dupa ce le percepeau

66. manicpatiunea
= mod de dobandire a prorietatii folosit exclusiv de cetatenii romani cu privire la
bunurile mancipi, prin care o persoana numita mancipant transmitea altei
persoane numita accipiens dreptul de proprietate asupra unui bun.,in mod
solemn, in prezenta a cinci martori si a unui cantaragiu.
La origine acest ritual avea o puternica incarcatura magica, ceremonialul incepea
cu rostirea unor cuvinte solemne, asemanatoare cu cele din cadrul procedurii
sacramentum in rem.
Efectul principal era transferul proprietatii quiritare, initial era folosit ca forma
de troc, apoi de vanzare

67. uzucapiunea
= dobandirea unei posesii prin folosinta prelungita. Conditii:
- trebuia sa existe o posesie utila, neviciata, care sa se intemeieze pe un act
juridic valid
- posesia trebuia sa fi de 1 an pt imobile si 2 ani pt imobile
- bunul sa poata fi uzucapat, adica sa nu fie un bun furat, relogios. Doar
bunurile romane puteau fi uzucapate

68. actiunea in revendicare

era principala forma de ocrotire a proprietatii quiritare.
Conditii:
- reclamantul sa fie proprietar quiritar
- reclamantul sa nu aiba posesia asupra lucrului
- paratul sa aiba posesia asupra lucrului
- obiectul sa fie un lucru roman si individual determinat
- efect: paratul va trebui sa restituie bunul si fructele sale, sau
contravaloarea acestora

69. servitutile prediale

Servituţile sunt sarcini impuse unui lucru în folosul unei persoane oarecare,
persoană care este proprietara unui imbil sau în folosul unei persoane
determinate.
Servituţile prediale se împart în două categorii:
● rustice

● urbane
Servituţile sunt încadrabile în una din cele două categorii în funcţie de natura
imobilului dominant.
Dacă imobilul dominant, în folosul că ruia se constituie servitutea, este o clă dire,
servitutea se numeşte urbană , iar dacă este un teren se numeşte rustică . Privită
din perspectiva imobilului dominant, servitutea apare ca un drept, iar din
perspectiva proprietarului imobilului aservit, ea apare ca o sarcină .

70. servitutile personale

sunt:
- uzufructul dreptul de a te folosi de un lucru şi de a-i culege fructele,
pă strâ nd substanţa lui (usus fructus est ius alienis rebus utendi fruendi
salva rerum substantia).
- Usus – dreptul de a folosi lucrul altuia fara a-i culege fructele
- habitatio – dreptul de alocui in casa altuia
- operae – dreptul de a folosi serviciile sclavului altuia

71. notiunea de obligatie

obligatia este o legatura juridica in temeiul careia suntem constransi sa facem o
prestatie in conformitate cu dreptul cetatatii noastre
romanii vedeau oblogatia ca pe o legatura juridica intre doua persoane, in
temeiul careia trebuie efectuata o prestatie, sub actiunea unei actiuni in justitie. =
a lega in vederea unui anumit scop

72. elementele raportului obligational

- subiectii: creditor si debitor. Datoria era considerata un element negativ
al patrimoniului
- obiectul: conduita pe care trebuia sa o aiba debitorul si pe care creditorul
o pretindea de la acesta.
- Constrangerea sau sanctiunea: consta in consecintele neindeplinirii la
timp a prestatiei la care s-a indatorat debitorul. Creditorul putea recurge
la forta de constrangere pt a-si recupera prejudiciul. Executarea silita se
realiza in prima faza tot prin mujloace private, intr-un cadru
supravegheat de magistrati.

73. teorii magico-religioase cu privire la geneza obligatiilor

in Roma si Grecia antica notiunea de obligatie era legata de o idee morala si
religioasa, careia grecii i-au atasat numele zeitei Nemesis, zeita razbunarii, care
pedepsea crimele, conservand si supraveghind ordinea si echilibrul in univers,
prin cantarirea riguroasa a fericirii si nenorocirii umane.
Ritualurile magice si religioase cu ajutorul carora se credea ca puteau fi
controlate aceste entitati supranaturale, au devenit prima sanctiune a
obligatiilor.
Utilizarea ilicita a formulelor magice cu scopul de vatama pe cineva erau
pedepsita de Legea celor XII table. Devotio (formulele magice) erau scrise pe pe
piatra, ceara sau pictate pe papirus care era apoi imoaturit si strapunse de cuie
de arama, cuiele simbolizand necesitatea, fixau vointele. Dupa sigilare erau fixate
in morminte sau pe fundul apelor.
Blestemele magice sunt gasite des in contractele vechi, ca elemente tehnice de
stabilire a sanctiunilor.

74. teorii sociologice cu privire la geneza obligatiei

sociologul francez Mauss stabileste ca in conceptia primitiva bunurile vandute au
un suflet al lor, mai sunt urmate de fostul proprietar si ele in urmeaza pe acesta.

75. cel mai vechi izvor al obligatiilor

Nexum este cel mai vechi izvor al obligatiilor.
Gaius spune ca izvoarele provin fie din contract, fie din delict

76. elementele esentiale ale contractului

- consimtamantul – acordul de vointa, trebuia dat in mod serios, daca era
dat in gluma contractul era nul
- capacitatea – vointa trebuia sa emane de la persoane capabile de a
contracta
- obiectul – prestatia la care debitorul se indatoreaza fata de creditor.
Conditii: sa fie posibil, sa fie licit, sa fie moral, sa prezinte interes pentru
creditor, sa fie suficient determinat
- cauza – scopul urmarit de parti la incheierea contractului

77. nexum
= contract de imprumut realizat prin formalitatile mancipatiunii. A reprezentat o
forma contractuala arhaica indeplinind functia de instrument al creditului, chiar
daca in mentalitatea primitiva conceptul de contract nu era inca definit

78. contractele verbale

stipulatia – un mijloc de a contracta care consta intr-o intrebare urmata de un
raspuns. A derivat din nexum printr-o simplificare a acestuia. Contractul se
incheia printr-o intrebare formulata in termeni solemni, urmata de un raspuns.
Caractere: simplu, unilateral (crea obligatii doar pt una dintre parti), abstract, de
drept strict
iusiurandum liberti – un contract verbal prin care un sclav se obliga fata de fostul
stapan sa indeplineasca anumite prestatii. Inainte de eliberare stapanul dorea o
garantie pt ca sclavul sa presteze pt acesta anumite zile de munca pe an si pt ca
sclavul nu avea capacitate de a contracta, facea o promisiune solemna.
dotis doctio – un contract verbal prin care se constituia o dota, se utiliza doar de
femeia care urma sa se casatoreasca, de ascendentul sau patern si de debitorul
femeii, in caitate de delegat al acesteia

79. contractele literale

era un contract formal, abstract si de drept strict in care solemnitatea consta in
folosirea scrisului. Este strans legat de obiceiul romanilor de a avea evidente
clare cu priv la patrimoniu, in doua registre, unul zilnic si unul lunar.

80. mutuum
= imprumutul de consumatie – contract real ce se incheia prin transferul unei
sume de bani sau a unei cantitati de bunuri fungibile de catre creditor
debitorului, cu obligatia de a restitui celui dintai aceeasi suma de bani sau o
cantitate egala de bunuri.
Pt incheierea lui erau necesare doua elemente: unul obiectiv, material, numit
mutui datio si unul subiectiv, conventia de restituire (care trebuia sa insoteasca
predarea bunurilor)

81. fiducia
= un transfer de proprietate insotit de o conventie prin care cel care a primit
bunul se obliga sa il restituie alienatorului sau unei terte persoane.

82. comodatul
= imprumutul de folosinta, cu titlu gratuit. Obiectul acestui contract puteau fi
bunurile individual determinate, neconsumptibile, mobile sau imobile.
Obligatiile comodatarului: sa restituie la scadenta bunul imprumutat, sa il
utilizeze numai in limitele stabilite prin contract, sa despagubeasca pe proprietar
pt orice pagube, sa suporte cheltuieli de intretinere
Obligatiile comodantului: sa ramburseze comodatarului cheltuieli de conservare,
sa repare prejudiciile comodatarului, de ex. daca a imprumutat un animal bolnav
cu buna stiinta

83. depozitul
= contract real care consta in predarea detentiunii unui lucru de la o persoana
numita deponent la o alta persoana numita depozitar, aceasta acceptand sa il
pastreze cu titlu gratuit, o anumita perioada de timp, fixata prin conventie, si sa il
restituie la cererea deponentului.
Obligatiile depozitarului: sa pastreze lucrul rep fara a se folosi de el, sa il restituie
la cererea deponentului, sa despagubeasca pe deponent pentru prejudiciile
aduse.
Obligatiile deponentului: sa-l despagubeasca pe depozitar pentru toate
cheltuieliile facute in legatura cu lucrul sau pentru eventualele prejudicii
Forme:
- depozitul necesar: ca urmare a unei situatii de criza: incendiu, naufragiu,
- depozitul sechestru: avea ca obiect lucruri litigioase, data in pastrare pana
la stabilirea adevaratului proprietar
- depozitul neregulat: asemnator cu imprumutul de consumatie, adica
depozitarul nu era obligat sa restituie aceasi bunuri, ci o cantitate egala de
bunuri de aceeasi natura si calitate

84. vanzarea-cumpararea
= contract consensual in temeiul caruia o persoana numita vanzator se obliga sa
transmita altei persoane numita cumparator posesia trainica si linistita a unui
bun, in schimbul unei sume de bani numite pret. Pt a exista ctr era suficient sa
exista consimtamanutul valabil al partilor cu privire la lucru si la pret
- lucrul vandut – caracteristici: sa fie posibil, licit, moral, suficient
determinat si sa prezinte interes pentru cumparator
- pretul – trebuia exprimat in bani, in alt caz era contract de schimb.
Conditii: suficient determinat, serios, nesimulat, sa corespunda cu
valoarea lucrului vandut
- consimtamantul – dupa acordul partilor, contractul e perfect avand forta
obligatorie intre parti

85. locatiunea
= un contract consensual prin care o persoana se obliga fata de alta sa procure
acesteia folosinta vremelnica a unui lucru sau serviciile sale sau sa execute o
anumita lucrare in schimbul unei sume de bani.
Este asemanator cu ctr de v-c insa instrainarea obiectului are caracter temporar.
Tipuri:
- locatio rei – inchirierea unui lucru
- locatio operarum – inchirierea serviciilor
- locatio operis faciendi – contract de antrepriza prin care antreprenorul se
obliga sa presteze o lucrarea asupra unui obiect apartinand clientului

86. contractele nenumite

Contractul nenumit poate fi definit ca o convenţie anonimă care dă
naştere unei acţiuni prescriptis verbis civilă şi contractuală , în executarea
convenţiei. Această acţiune a înlocuit în unele cazuri o acţiune pretoriană
in factum, în executarea contractului, iar în altele o acţiune civilă ,
cvasicontractuală , în repetiţiunea prestaţiei îndeplinite sine causa, actio
incerti sau condictio incerti.
categorii:
- dau ca sa-mi dai = schimbul
- dau ca sa-mi faci = donatie cu sarcini
- fac ca sa-mi dai = indeplinesc un serviciu pt a obtine proprietatea unui
bun
- fac ca sa-mi faci = indeplinesc o prestatie pentru a obtine alta in schimb
 87. furtul
= sustragerea ilegala a unui bun imobil cu intentia de imbogatire
tipuri de furt:
- tainuit – cand obiectul cautat era gasit la cineva de fata cu martori, chiar
daca nu acela era hotul
- oferit – daca la cel la care a fost gasit bunul e de buna credinta, el are
impotriva celui care i-a oferit bunul o actiune, prin care sa isi recupereze
prejudiciul
- manifestum
- nec manifestum
- ipsius rei – insusirea unui lucru in ansamblul sau
- furtum usus – cand detentorul legitim al unui lucru il folosea intr-un mod
nepermis
- furtum posesionis – putea fi comis de proprietarul unui lucru aflat in
posesia altuia (debitorul care isi ia inapoi lucrul dat in gaj inainte de a-si
plati datoria

88. paguba pricinuita pe nedrept

= dauna adusa lucrurilor straine, fie cu intentie fie din neglijenta
ex. Taierea unui arbore care nu se afla pe proprietatea ta, a duce turmele la
pascut pe terenul altuia,

89. iniuria
= ofensa intentionata sau ilicita adusa unei persoane prin vorbe sau fapte

90. delictele de drept pretorian

violenta = acte de constrangere materiala sau morala menite sa insufle teama
unei persoane cu scopul de a incheia un act juridic dezavantajos ei
dolul = viclenia, consta in manopere frauduloase folosite pentru a insela o
persoana si pentru a o determina sa isi dea consimtamantul la incheierea unui
act juridic
instrainarea in frauda creditorilor = savarsirea frauduloasa de catre debitor a
unor acte cu scopul de a pagubi pe creditor
rapina = corespindentul infractiunii de talharie in zilele noastre

91. gestiunea de afaceri

= faptul unei persoane numite gerant de a prelua cu buna stiinta, in tot sau in
parte, administrarea patrimoniului altei persoane fara a exista un acord de
vointa intre cele doua persoane.

92. daunele interese

= despagubiri platite in bani pentru neexecutarea, executarea defectuoasa sau cu
intarziere a obligatiilor
evaluarea judiciara – determinarea cunatumului despagubirilor de catre
judecator
evaluarea conventionala – cand partile fixau in avans, din momentul incheierii
contractului cunatumul despagubirilor, in dreptul lui Iustinian se recomanda sa
se adauge o clauza penala

93. vinovatia
= atitudine psihica a autorului unei fapte cauzatoare de prejudiciu care trebuie
evaluata d p d v cognitiv si volitiv
- dolul = intentia – forma vinovatiei in care autorul faptei prevede
rezultatul daunator al faptelor sale pe care il doreste si il accepta
- culpa = forma de vinovatie in care autorul faptei vede rezultatul dar
considera in mod imprudent ca nu se va produce sau nu il prevede, desi
putea sa o faca. Forme: culpa lata = culpa grava (a nu intelege ceea ce
toata lumea intelege si a nu lua cele mai elementare masuri de precautie),
culpa levis = greseala usoara, culpa levissima = cea mai mica greseala pe
care ar comite-o debitorul

94. forta majora si cazul fortuit

forta majora = un eveniment caruia debitorul nu ii poate rezista, caruia
slabiciunea omeneasca nu I se opune. Ex: moartea, cutremurele, incendiile,
inundatiile,
cazul fortuit = eveniment care putea fi evitat. Ex: fuga unui sclav, un furt

95. cesiunea de creanta

= transferul unei creante catre o terta persoana
novatia – se face prin schimbarea creditorului – e nevoie de consimtamantul
tututror celor 3 persoane.
Mandatul judiciar – procedeu prin care cedentul ii da cesionarului mandat sa il
reprezinte in cadrul procesului de recuperare al unei creante

96. termenul
Un eveniment viitor şi cert de care depinde exigibilitatea sau stingerea unei
obligaţii. Dacă este viitor şi incert, suntem în prezenţa unei condiţii.
Termenul poate fi suspensiv (un eveniment viitor şi cert care suspendă
exigibilitatea creanţei) sau extinctiv (un eveniment viitor şi cert la îndeplinirea
că ruia obligaţia se va stinge).

97. conditia
Este un eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui
drept. Câ nd condiţia afectează naşterea unui drept, se numeşte suspensivă , iar
atunci câ nd afectează stingerea unui drept, se numeşte rezolutorie. Un
eveniment viitor şi incert de care depinde naşterea sau stingerea unei obligaţii.
Condiţia poate fi:
- imposibilă – dacă constă într-un eveniment irealizabil fie din punct de vedere
material, fie din punctul de vedere juridic;
- pozitivă – dacă constă într-un eveniment pozitiv;
- negativă – dacă constă într-un eveniment negativ.
- suspensivă – suspendă naşterea unei obligaţii;
- extinctivă – suspendă stingerea unei obligaţii.

98. garantii personale

= garantii care se bazau pe ideea adaugirii, alaturi de debitorul principal, a unei
terte persoane, largindu-se in acest fel posibilitatile creditorului de a-si satisface
creanta in caz de neexecutare a obligatiei prin aceea ca putea sa isi indrepte
urmarirea impotriva mai multor persoane si patrimonii
fideiusiunea – pentru a se atenua situatia fideiusorilor au fost introduse masuri
speciale:
 - beneficiul cesiunii de actiuni
- beneficiul de diviziune – in cazul in care erau mai multi fideiusori
- beneficiul de discutiune – prima data se urmarea recuperarea de la
debitorul principal si doar dc nu se acoperea datoria, urmarirea era si fata
de fideiusor

99. garantii reale

= consta in atribuire unui lucru creditorului pana la data executarii obligatiei
debitorului in scopul garantarii acesteia.
- fiducia = debitorul transmitea proprietatea unui bun catre creditor pana
la momnetul stingerii creantei cand partile reveneau in situatia initiala
- gajul = debitorul transmitea doar posesia unui bun pana la stingerea
creantei
- ipoteca = garantie fara deposedare, neajunsul era ca se putea constitui in
favoarea mai multor creditori