Organizarea statului roman in epoca Principatului

1. ÎMPĂRATUL (Princeps)
 Conducător militar
 Nu indeplinea o magistratura noua ci se caracterizeaza prin
cumularea ceor deja existente
 Detinea
 Imperiumul proconsular
 Puterea tribunciana
 Suveranitatea pontifica
 Calitatea de Princeps Senatus
 Prin incercarea de a spori puterea imparatului s-a ajuns la
instaurarea monarhiei
2. SENATUL
 Calitati
 Cetatean roman
 Nascut liber
 Cel putin 25 de ani
 Averea in valoare de cel putin 1 milion de sestertii
 Sa fi indeplinit cel putin functia de chestor
 Dovada de o viat amorala ireprosabila
 Existau doua sedinte lunare ale senatului
 Pierde conducerea politicii externe
 Detine competenta universal (inlocuieste adunarile populare)
 Devine reprezentantul poporului
 Senatus consultele primesc putere de lege
 Au atributii in domeniul fiscal si in materie judiciara
3. MAGISTRAȚII
 Dictatorul si cenzorul au fost suprimati
 Alesi an de an
 Roul lor se diminueaza
4. ADUNĂRILE POPULARE
 Mentinute sub forma de comitia centuriata si comitia tribute
 Introdus votul prin corespondenta
5. CONSILIUM PRINCIPIS
 Consiliu alcatuit din personae apropiate imparatului, din
specialișt si inalti functionari
 Exemplu de functionar este Prefectul imperial
 Are atributii de natura militara
  Provinciile senatoriale erau conduse de guvernatori cu rangul
de proconsuli
 Un membru al consiliului il inlocuia pe imparat cand era absent

Organizarea statului roman in perioada Dominatului

 Monarhie absolutista
 Forma de conducere implica 4 imparati
 2 au titlu de Augustus
 2 au titlu de Cesar
 Imparatii cu titlu Caesar erau succesorii desemnati ai Augustilor
 Fiecare imparat raspundea de un anumit teritoriu avand propria
capitala si propriul aparat administrativ
 Erau stapani ai teritoriului si al supusilor
 Erau venerati ca si zeii
 330 este recunoscut crestinismul ca si religie
 Crestinismul a influentat in mod decisiv functionarea institutiilor,
biserica devenind parte a sistemului
 Senatul
 Nu mai are putere legislativa
 Are atributii de natura juridica
 Se transforma intr-un consiliu local
 Din 361 este dublat de senatul de la Constatinopol
 Imparatul desemneaza pretorii si chestorii in functia de magistrat
 Prefectul
 avea misiunea de a mentine ordinea si buna functionare a
orasului
 avea atributii juridice cu competenta la Roma, pe o raza de
100 mile in jurul acesteia
 Provinciile
 Sunt grupate in dioceze
 Conduse de vicari
 Obiceiul ca izvor al dreptului roman

 Este constituit din reguli nescrise, aplicate in continuu si indelungat

 Cel mai vechi izvor de drept
 S-a format in procesul trecerii de la societatea gentilica la cea de
stat
 Exprima interesele societatii
 Este respectat de buna-voie
 Dupa aparitia statului, obiceiurile convenabile si utile clasei
dominante capata sanctiune juridica si sunt impuse prin forta
coercitiva a statului
 Obiceiurile juridice erau tinute in secret de pontifi, spunand ca le
erau incredintate de la zei
 In procesul de interpretare al obiceiului, pontifii savarseau deliberat
confuzii pentru a putea impune vointa categoriei din care faceau
parte
 Salvius Iulianus a aratat ca obiceiul reprezinta vointa comuna a
poporului, aratand ca are atat functie creatoare cat si abrogatoare
 In epoca postclasicaisi recapata din importanta, in contextul
decaderii productiei de marfuri si a destramarii statului

Constitutiile imperiale ca izvor al dreptului roman

 Izvor de drept scris, erau hotararile imparatului

 Devin principal izvor al dreptului in epoca Dominatului
 Patru categorii de hotarari
 Edictele
 Continut general
 Initial valabile doar pe parcursul vietii imparatului care le-a
edictat
 Mandatele
 Hotarari prin care erau imputerniciti anumiti functionari
imperiali sa ia masuri cu caracter normativ in domeniul
administrativ
 Decretele
  Date in calitatea lui de judecator suprem si care aveau rol de
precedent judiciar obligatoriu
 Rescriptele
 Raspunsuri date cu caracter juridic in privinta intrebarilor
adresate de magistrati sau cetateni
 Pentru ca numarul constitutiilor era in cresterea si erau greu de
consultat s-a recurs la operatiunea numita codificare (=punera la loc in
ordine cronologica)

Legea izvor al dreptului roman

 Izvor de drept nescris

 Principalul izvor in epoca republicana, formand dreptul civil
 Initiativa legislativa apartinea unui magistrat superior
 Procedura de adoptare a legilor avea trei etape
 Magistratul publica continutul legii
 Poporul dezbatea proiectul de lege
 Dupa 24 de zile vota
 Legile aveau o structura alcatuita din trei parti
 Prescriptio
 Se trecea numele magistratului care a elaborat legea, numele
comitiilor care au votat, data si locul votarii
 Rogatio
 Textul propriu-zis al legii pe capitole si paragrafe
 Sanctio
 Consecintele in cazul nerespectarii dispozitiilo
 In functie de natura sanctiunii existau trei tipuri de legi
 Care atrageau nulitatea actelor incheiate
 Care atrageau sanctiuni administrative si nu nulitatea
 Care nu atrageau nici o sanctiune
 Legea celor XII Table a fost votata in 450 î. Hr
 Era numita si legea decemvriala
 Considerat de romani izvorul intregului drept public si privat
 Nu a fost abrogata niciodata in integralitate
 In epoca imperiala numarul legilor scade
 Stiinta dreptului ca izvor al dreptului roman

 Initial apartinea pontifilor

 Dupa secularizarea dreptului, functia de jurist devine accesibila
aristocratiei
 Pentru ca cineva sa ajunga la conducere trebuia sa fie jurist
 Activitatea jurisconsultilor consta in
 Redactarea actelor juridice necesare
 Acordarea de consultatiuni
 Conducerea unui proces
 Jurisconsultii erau impartiti in doua scoli
 Scoala sabiniana= curent conservator
 Scoala proculiana= curent progresist
 In epoca monarhiei absolute stiinta dreptului isi pierde din importanta
deoarece interpretarea normelor devine un privilegiu al imparatului

Opera legislativa a imparatului Iustinian

 Imparatul a domit la Constantinopol, 527-565

 Opera cuprinde 4 componente
 Codul = culegere de constitutii imperiale
 Digestele = culegere de iurisprudenta
 Institutiile = un manual de drept adresat studentilor
 Novelele = constitutii edictate de Iustinian, pentru a reglementa
diferite aspecte ale vietii sociale precum si probleme ale bisericii
 Opera are o importanta ridicata in pastrarea dreptului
 Incepand cu secolul XII cele 4 componente sunt cunoscute sub numele
de Corpus Iuris Civilis
 Caracterele procedurii legis-actiunilor

 Cea mai veche procedura de judecata

 3 caractere
1. Caracter judiciar
 Edictate o serie de norme impotriva celor care recurgeau la
justitia privata
 Legea Iulia prevedea pedepse pentru cei care foloseau violenta
pentru a-si realiza drepturile
 La inceput acest control a fost exercitat doar partial, din acest
motiv procedura presupunea doua etape
 In Iure
 In Iudicio
2. Caracter formalist
 Prin acesta era usurata probatiunea, deoarece solemnitatile erau
de o asa natura incat proba reiesea din actul savarsit
 Momentul incheierii actului era stabilit cu precizie
 Prin indeplinrea formalitatilor era facilitata sarcina judecatorului
 acesta ne mai fiind obligat sa cerceteze intentia partilor
 avea un rol aproape mecanic
 de a examina ce fel de contract se incheiase
 de a examina ce se convine
 de a examina daca fusesera respectate formalitatile
 prin intermediul formalismului se asigura libertatea partilor
 presupune nevoia de a intruni in mod real partile si indeplinirea
unor gesturi precise
 trei concepte diferite asupra formalismului
 este o insusire permanenta a dreptului
 fenomen pulsatoriu
 fenomen in continua descrestere
 constituie o frana in calea dezvoltarii economice si sociale
 prin eliminarea lui se ajunge la consensualism, care pune
pe primul loc viata partilor si nu indeplinirea formalitatilor
3. Caracterul legal
 Procedura isi are izvorul in lege
 Prevedea limitativ actiunile ce puteau fi utilizate
 Partile nu puteau utiliza mijloace de apel la jurisdictia statala
 Manus inectio

 Este o actiune de executare silita, care servea reclamantului sa puna

in executare un titlu executoriu impotriva debitorului care continua sa
refuze sa plateasca
 Dupa finalizarea procesului, debitorului i se acorda un termen de 30 de
zile in care sa plateasca de buna voie
 In caz contrar, creditorul trebuia sa il readuca pe debitor in fata
magistratului, unde pronunta anumite cuvinte solemne si punea in mod
simbolic mana pe el
 Magistratul verifica si confirma cele spuse de reclamant printr-o
addictio
 Debitorul intra sub stapanirea creditorului, avand o stare de
semisclavie
 Aceasta stare dura 60 de zile
 Debitorul se putea sustrage detentiei substituindu-si un vindex
 Vindex= persoana care contesta temeinicia pretentiilor
reclamantului
 Daca nici dupa 60 de zile datoria nu era platita, debitorul era vandut ca
sclav in strainatate, putand fi chiar omorat

Partile principale ale formulei de judecata

 Erau in numar de patru

1. Intentio
 Parte in care se arata care este pretentia reclamantului
 Daca aceasta era determinata sau nedeterminata se poate vorbi
de intentio certa si intentio incerta
2. Demonstratio
 Parte in care se precizeaza fundamentul pretentiei reclamantului
 Era necesara doar in formulele cu intentio incerta
3. Condemnatio
 Parte prin care magistratul
  ordona judecatorului sa-l condamne pe parat la plata unei
sume de bani
 de a constata daca pretentia este intemeiata
 sau sa absolve paratul
 era intotdeauna asupra unei seme de bani
 condemnatio este de 3 feluri
 certa =judecatorul nu poate modifica suma
 incerta cum taxatione =pretorul stabilea limita maxima a sumei
 incerta et infinita =situatie in care nu exista nici o limitare
4. Adiudicatio
 Parte in care judecatorul este imputernicit de magistrat sa faca
transferuri de proprietate intre parti
 Aceasta parte exista in cazul actiunilor precum
 Partajul
 Impartirea unei mosteniri
 Actiunea in granituire
 De cele mai multe ori formula de judecata era alcatuita din intentio si
condemnatio

Partile secundare ale formulei de judecata

 Acestea erau in numar de doua

1. Praescriptiones
 Parte prin care se aducea in fata judecatorului anumite aspecte
care puteau influenta cauza fie in favoarea reclamantului sau a
paratului
2. Exceptiones
 Mijloace de aparare ale paratului prin care aduce in atentia
judecatorului anumite aspecte care amanau sau paralizau
actiunea reclamantului
 Exceptiile pot fi dilatorii sau peremptorii
 Reclamantul se poate apara printr-o replica, la care se putea
raspunde printr-o duplica si asa mai departe
 Clasificarea actiunilor in procedura formulara

1. Actiuni penale si actiuni reipersecutorii

 Actiunile penale
 Urmareau obtinerea unei poena
 Avea scop sanctionar
 Produceau o suferinta debitorului prin diminuarea
patrimoniului acestuia
 Actiuni reipersecutorii
 Aveau ca scop repararea unui prejudiciu prin
restabilirea echilibrului dintre patrimoniile debitorului si
creditorului
 Iustinian introduce si actiunile mixte
 Intruneau caracterele actiunilor penale si reipersecutorii
2. Actiuni civile si actiuni pretoriene
 Actiuni civile
 Intemeiata pe prevederile unei legi
 Transpune in intentio vechlie cuvinte pe care trebuia sa
le rosteasca reclamantul in procedura legis actiunilor
 Sunt limitate la drepturile sanctionate prin lege
 Actiuni pretoriene
 Actiuni ficticii
 Actiuni pe care pretorul le crea prin extinderea
unor actiuni civile la alte situatii decat cele
prevazute de lege, folosindu-se de procedeul
numit fictiune juridica
 Actiuni in factum
 Actiuni create de pretor pe baza starii de fapt,
atunci cand nu avea nici un model in dreptul civil
dupa care sa se ghideze
 Actiuni cu transpozitie de persoana
 Actiuni in formula carora in intentio si in
condemnatio figurau nume diferite pentru parat
sau reclamant
3. Actiuni reale si actiuni personale
 Actiuni reale
 In intentio lipsea numele paratului
 Puteau fi intentate impotriva oricui
 Actiuni personale
  Sunt fundamentate in personam, avand numele
paratului in intentio
4. Actiuni de drept strict si actiuni de buna credinta
 Actiuni de drept strict
 Purtau denumirea generica de conditiones
 Puteau fi
 certe (contineau cuvantul DARE OPORTERE)
 Actio certae crediae pecuniae
 Cea mai stricta, formula: Daca se pare
ca trebuie sa dea o suta, condamna-l
la o suta
 Functioneaza juramantul necesar, prin
care se putea pune capat procesului in
faza incipienta
 Actio certai rei
 Formula: Daca se pare ca trebuie sa
dea 100 de masuri de grau de cea mai
buna calitate din Africa, judecatorule,
condamna-l la valoarea acestui lucru
 incerte (continea cuvintele DARE FACERE
OPORTERE)
 erau acordate in materie de stipulatii incerte
 Actiuni de buna-credinta
 Aveau urmatoarele elemente comune
 Demonstratio
 Intentio in ius incerta
 Condemnatio inceta
 Fara TAXATIO
5. Actiuni private si actiuni populare
 Diferenta dintre cele doua categorii consta in faptul ca
ACTIUNILE PRIVATE puteau fi intentate doar de persoana
direct interesata, ACTIUNILE POPULARE puteau fi intentate
de orice persoana
 Masuri procesuale derivate din imperiumul magistratului

 Imperium era o putere superioara, ce implica exercitarea autoritatii prin

masuri coercitive
 Exemplu: amenzi, luarea unuri bunuri ca garantie
1. Interdictele
 Ordonante prin care magistratul impunea sau interzicea ceva
2. Cautiunile sau stipulatiile pretoriene
 Contracte solemne incheiate la ordinul pretorului de catre parti
prin care se garanta o anumita conduita pe parcursul procesului
 Daca obligatia asumata nu era dusa la indeplinire, lua nastere o
actiune impotriva actiunii respective
3. Trimiterea in posesie
 Masura dispusa de catre pretor pentru a preintampina un
prejudiciu sau pentru a determina o persoana sa faca ceva
4. Restitutio in integrum
 Masura destinata sa corijeze dreptul

Desfasurarea unui proces conform actiunii Sacramentum in rem

 Procesul se desfasoara in doua faze

 Reclamantul trebuia sa il duca pe parat in fata pretorului, putand
recurge si la violenta pentru a realiza acest lucru
 Prezenta la judecata este obligatorie
 Prima faza avea loc in fata reprezentantului statului, aceasta este faza
IN IURE
 Ea se desfasoara intr-un loc public
 Momentul pornirii unui proces avea loc doar in zilele considerate faste
 Partile trebuiau sa foloseasca cuvinte solemne si sa recurga la un
juramant dublat de depunerea unor garantii
 Daca toate formalitatile erau indeplinite se trecea la faza in iudicio
 Aceasta se desfasoara in alta zi, in public, in fata unui judecator,
persoana publica aleasa de parti de comun acordsau trasa la sorti de
pe o lista
 In cazurile care implicau peregrini, sentinta se dadea de mai multi
judecatori
 Daca una dintre parti nu se prezenta la ora stabilita, se astepta pana
la pranz, dupa care se dadea castig de cauza celui prezent
 In aceasta faza partile puteau utiliza un limbaj liber, lipsit de formalitati
 Judecata se facea doar pe timpul zilei, daca se lasa intunericul era
amanata pentru ziua urmatoare
 Sarcina probei revena celui care avea o pretentie
 Judecatorul decidea cine a jurat drept si cine a jurat stramb
 Cel care castiga procel putea sa treaca la executarea silita

Notiunea de persoana juridica si capacitate juridica

1. Persoana juridica
 Este o colectivitate care are un patrimoniu propriu,
dobandeste drepturi si isi asuma obligatii distinct de mambrii
care o compun
 Se numea corpora sau universitates
 Existau PJ de drept public si PJ de drept privat
 PJ de drept privat sunt de doua feluri
 Universitates personarum
 Societati profesionale, colegii pontificale, societati
de publicani
 In epoca imperiala era necesara autorizarea din
partea imparatului sau a senatului pentru a putea
functiona
 Universitates rerum
 Fundatiile, patrimonii de afectatiune
2. Capacitatea juridica
 Capacitatea de folosinta
  Este aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi
si obligatii
 Existenta capacitatii depinde de intrunirea cumulativa a
trei calitati
 Status libertatis
 Status civitas
 Status familiae
 Avea capacitate si era considerat a fi persoana doar
omul liber, cu cetatenie romana fiind sui iuris
 Regula generala era aceea ca momentul de incepere al
capacitatii coincide cu nasterea si aceasta inceteaza
odata cu moartea
 Capacitatea putea fi dobandita inaintea nasterii, copilul
conceput este considerat a fi nascut ori de cate ori
aceasta este in folosul sau, daca tatal moare inainte sa
se nasca copilul
 Capacitatea poate fi dobandita si posterior nasterii, cand
un sclav era dezrobit sau cand un strain primea cetatenia
romana
 Capacitatea mai putea incepta si prin capitis deminutio
(moartea civila)
 Era posibila prelungirea capacitatii dupa moartea fizica
a persoanei printr-o fictiune juridica, astfel cel decedat isi
pastreaza calitatea de stapan, pana cand mostenitorii
intrau in drepturi
 Capacitatea de exercitiu
 Posibilitatea concreta a unei persoane de a-si exercita
drepturile se de a-si asuma obligatiile
 Discernamantul este trasatura psihica ce permite omului
sa pervada urmarile propriilor sale fapte
 Conditionata de:
 Varsta= minor sub 14 ani
 Sex= femeile
 Sanatate mentala
 Atitudine fata de cheltuirea banilor= risipitorii
 Cei fara discernamant avea nevoie de ocrotire speciala
sub autoritatea lui pater familias
 Modalitati de dezrobire a sclavilor

 Cei care isi dobandeau statutul de om liber prin dezrobire se numeau

liberti
 Actul de dezrobire putea sa imbrace forme solemne, astfel libertul
avand statut de libert cetatean sau sa nu aiba nici o formalitate, libertul
avand statut de latin iunian
 Forme solemne de dezrobire
 Vindicta= proces fictiv prin care o persoana chema in judecata pe
stapanul sclavului, pentru a obtine o hotarare care sa ateste ca
respectivul om e liber
 Inscrierea pe listele censului= stapanul putea sa il inscrie pe lista
censului ca om liber
 Testamentul= act de ultima vointa prin care putea dispune
dezrobirea sclavilor
 In epoca crestina apare dezrobirea in biserica
 O alta forrma de obtinere a libertatii posterior nasterii a fost printr-o
prescriptie achizitiva, care insemna: daca un sclav traia ca om liber
timp de 20 de ani, devenea d.p.d.v juridic om liber

Stari de semi sclavie

1. Peresoanele aflate in mancipium

 Erau cei aflati sub puterea lui pater familias
 Avea loc o vanzare prin care cei vanduti nu deveneau sclavi,
urman sa revina in puterea lui pater familias
2. Iudicati si nexi
 In urma unui proces sau incheierii unui contract numit nexum,
erau supusi puterii unui creditor fata de care nu isi platisera
datori
 Conform procedurii manus inectio
3. Redempti ab hostibus
 Prizonieri de razboi care au fost rascumparati de la dusman
de catre un tert
4. Auctorati
 Cei care alegeau de buna voie sa lupte ca si gladiatori, ei se
angajau la un maestru, renuntand la o parte din libertate
5. Homo liber bona fide serviens
 Om liber care din eroare traia ca sclav
6. Colonii
 Oameni liberi carora li se dadea in arenda parcele din latifundii
pentru a fi lucrate in schimbul unui pret

Statutul cetatenilor romani

1. Cetatenii
 Cei care aveau cetatenia aveau statut de cetatean
 Aveau un nume triplu
 Praenomen
 Nomen gentilicum
 Cognomen
 Aveau drepturi publice
 Drept de vot
 Drept de a fi ales in functii publice
 Dreptul de a face parte din amata
 Si drepturi private
 Dreptul de a incheia o casatorie romana
 Dreptul de a incheia contracte
 Dreptul de a intenta o actiune in justitie
 Dreptul de a intocmi un testament
 Dreptul de a fi instituit mostenitor
 In urma razboiului aliatilor a fost acordata cetatenia romana
tuturor locuitorilor peninsulei italice
 Statutul peregrinilor

1. Peregrinii
 Locuitori din afara Romei
 Peregrini ordinari
 Cei care intrasera in stat printr-un tratat
 Li se aplica dreptul gintilor
 Pregrini deditici
 Locuitorii cetatilor invinse
 Lipsiti de drepturi
 Prin edictul lui Caracalla s-a acordat cetatenie romana tuturor
locuitorilor imperiului ci exceptia peregrinilor deditici

Organizarea familiei romane

 Familia era grupul larg al oamenilor liberi si al sclavilor supusi

aceluias pater familias si locuind in acelasi domus
 Familia include si bunurile mancipi
 Fiecare familie avea un cult propriu, cult prin care ii venerau pe
antecesorii lor, spiritul fondator al familiei, divinitatea responsabila
de buna aprovizionare a case cu mancare si bautura, pe enitatea
care il ocrotea pe barbat
 In fiecare casa exista un altar casnic, pe care arde focul vetrei sacre,
aici erau oficiate anumite ceremonialuri si erau facute ofrande
 Cultul poate fi oficiat doar de persoane de sex masculin
 Familia are un caracter patriarhal
 Pater familias
 Are o autoritate deosebita
 Stapanea o familie numeroasa
 Membrii familiei se numesc alieni iuris, fiind dependenti de pater
familias si fara capacitate
 Este sui iuris
 Unicul titular al patrimoniului familial
 Rol activ in viata juridica
  Era raspunzator in fata tertilor pentru faptele celor aflati sub
autoritatea sa
 Are calitate de judecator, putand aplica sanctiuni, pana la
pedeapsa cu moartea, membrilor familiei
 Dreptul sau asupra descendentilor se numeste patria potestas
 El era singurul indreptatit sa recunoasca nou-nascutii, ridicandu-
i in brate si acordandu-le un nume sau ii respunge (erau ucisi sau
abandonati intr-un loc public)
 Putea sa isi vanda copii ca sclavi sau altui pater familias ca
persoane in mancipium
 Puteau exista doar trei astfel de vanzari, dupa a treia
copilul devine sui iuris
 In epoca imperiala cei abuzati de pater familias puteau sa ceara
protectia magistratilor pe calea procedurii extraordinare
 Rolul principal este de preot al cultului familial
 Are datoria sacra de a pastra nestins focul vetrei si de a
face orice pentru perpetuarea cultului
 Autoritatea lui se limita la aspectele dreptului privat
 Intre membrii familiei se stabileau raporturi de rudenie
 Rudenie agnaitca
 Cei care se aflau la un momentdat sub puterea aceluiasi
pater familias
 Se transmite exclusiv pe linie masculina
 Rudenie cognatica
 Are doar o importanat morala
 In dreptul lui Iustinian
 este abolita agnatio, unica forma de rudenie fiind cognatio
 limitata putearea lui pater familias, fiind ocrotite drepturilor celor
care au statut de alieni iuris
 dreptul la pedeapsa cu moartea este inlocuit cu un drept de
corectie usoara

Etapele evolutiei istorice a sclaviei

 o prima etapa este ce a sclaviei patriarhale

 numarul sclavilor era redus
 munceau alaturi de oamenii liberi, locuiau sub acelasi acoperis si
participau la cultul religios alaturi de stapan
  a doua etapa a insemnat dezvoltarea exploziva a sclaviei
 cauza principala au fost razboaiele de cucerire si mai ales
Razboaiele punice
 cresterea numarului de sclavi a atras devalorizarea acestora
 sclavii se diferentiau prin gradul lor de pregatire
 nu aveau capacitate juridica, nu puteau fi proprietari si nici sa se
casatoreasca
 ultima etapa
 sclavia intra in declin

Factorii principali care au dus la declinul sclaviei

 un prim factor il reprezinta scaderea numarului razboaielor, care duce

la cresterea valorii de piata a sclavilor
 un alt aspect este dat de revoltele sclavilor, fiind celebra rascoala lui
Spartacus
 un ultim aspect il reprezinta factorul moral reprezentat prin filosofia
stoica si crestinism

Conditiile de fond ale casatoriei romane

1. Consimtamantul
 acord de vointa cu privire la incheierea casatoriei , care era
data de cei doi pater familias
 in epoca clasica era necesar si acordul celor doi soti
 daca cei doi pater familias se opun in mod abuziv, viitori soti
se puteau adresa magistratului pentru a le autoriza casatoria
2. Varsta
 14 ani baieti
 12 ani fete
3. Capacitatea de a incheia o casatorie
 Era analizata d.p.d.v obiectiv si subiectiv
 Obiectiv
 Sotii trebuie sa aiba ius conubi
 Subiectiv
 Daca exista impedimente
a. Rudenia- in linie directa la infinit si in linie
colaterala a variat de la gradul III la VI
b. Afinitatea- legatura dintre sot si rudele
celuilat sot
c. Bigamia- nu te puteai casatori cata vreme
erai casatorit
d. Vaduvia- vaduva nu se putea casatori timp
de 10 luni de la moartea sotului pentru a
evita turbatio sangvinis (pentru stabilirea
filiatiei copilului fata de tata)
e. Alte impedimente
 Lex Iulia de adulteris= interzice
casatoria dintre sotul adulterin si
complicele sau
 Lex Iulia de maritandi ordinibus=
interzice casatoria liebrtilor cu senatori
si descendenti ai acestora
 Guvernatorii nu puteau lua in
casatorie femei locuitoare in provincia
pe care o guvernau
 Tutorii nu se puteau casatori cu
pupilele lor
 In epoca post clasica este interzisa
casatoria dintre crestini si evrei
 Formele casatoriei romane

 Existau doua forme ale casatoriei

1. Casatoria cum manu
 Casatorie solemna
 Insemna intrarea sotiei in familia sotului
 Erau necesare indeplinirea unor formalitati
 Trei modalitati
 Confarreatio= ceremonial religios specific patricienilor, se
desfasura in prezenta a 10 martori, implica rostirea unor
cuvinte solemne si consumarea unei tarte de grau
 Ritual religios cu puternice conotatii agrare privind
fertilitatea
 Coemptio= cumparare simbolica, prin intermediul
mancipatiunii
 Folosita de plebei si de latini
 Usus= convietuirea neintrerupta a celor doi soti timp de un an
 Casatoria nu are efect daca femeia lipsea timp de trei nopti
consecutive de la domiciliul conjugal
2. Casatoria sine manu
 Este nesolemna
 Nu avea ca efect intrarea sotiei in familia sotului
 Pentru incheiere era nevoie de intrunirea cumulativa a doua
elemente
 Intentia de a convietui ca sot si sotie
 Traiul efectiv impreuna
3. Concubinajul
 Uniune stabila si tolerata atat de dreptul pozitiv cat si de morala
pentru cei care nu puteau incheia casatoria
 Efectele casatoriei pe plan personal si patrimonial

1. In plan personal
 Sotia sufera o capitis deminutio minima
 Sotia avea statut de fiica sau de nepoata
 In cazul casatoriei sine manu nu are nici un efect asupra sotiei
2. In plan patrimonial
 Daca femeia era alieni iuris, nu existau probleme deoarece ea
nu are patrimoniu
 Daca femeia era sui iuris si incheie o casatorie cum manu, ea
impreuna cu patrimoniul detinut intrau sub stapanairea lui
pater familias
 In cazul casatoriei sine manu femeia sui iuris isi pastreaza
averea
 Atat in cazul casatoriei sine manu cat si a celei cum manu se
constituia o dota
 Dota este o masa patrimoniala constituita in scopul sustinerii
obligatiilor decurse din casatorie
 In caz de divort, dota trebuia sa fie restituita femeii
 Sotul poate face anumite retineri
 Pentru copii care ii ramaneau in intretinere
 Pentru cheltuielile facute
 Pentru darurile facute sotiei
 Pentru lucrurile sustrase de aceasta cand a parasit
domiciliul conjugal
 Pentru comportament imoral
 Daca restituirea dotei este refuzata, femeia avea la dispozitie,
femeia avea la dispozitie o actiune numita actio rei uxoriae
 Adrogatiunea

 Forma de creare artificiala a puterii parintesti, constand in trecerea unei

persoane independente sub autoritatea lui pater familias
 Are scopul de a oferi celor care nu pot avea urmasi pe cale naturala si
isi asigure perpetuarea
1. Conditii de forma
 Era supusa controlului social
 Era necesar avizul colegiului pontifical
 Era necesar cotul comitiilor callate
 O conditie prealabila era abandonul solemn al vechiului cult
familial de catre cel adrogat
2. Conditii de fond
 Adrogatul
 Sa fie de sex masculin
 Sa fie minor (peste 14 ani)
 Sa fie sui iuris
 Adrogantul
 Sa nu aiba mostenitori de sex masculin
 Sa aiba peste 60 de ani
 Intre cei doi sa fie o diferenta de cel putin 18 ani
 Sa existe consimtamantul partilor
3. Efecte
 Adrogatul devine alieni iuris
 Adrogatul sufera o capitis deminutio minima
 Bunurile adrogatului trec in patrimoniul adrogantului

Adoptia

 Forma de creare artificiala a puterii parintesti constand in trecerea unui

fiu sau a unei fiice din puterea unui pater familias sub puterea altui
pater familias
 Cel adoptat poate fi de sex feminin sau masculin
 Se realizeaza in doua etape
 Cel adoptat era scos de sub puterea lui pater familias printr-o tripla
vanzare fictiva
  In etapa a doua adoptatorul revendica fiul inaintea magistratului
 In perioada lui iustinian apar doua forme de adoptie
 Adoptio plena
 Adoptio minus plena

Emanciparea

 Scoaterea copilului de sub puterea parinteasca

 Se realiza printr-o vanzare fictiva, numita mancipatiune
 Pater familias isi vinedea fiul de trei ori consecutiv unui tert, dupa a
treia vanzare fiul iesea de sub autoritatea lui pater familias
 Fiul emancipat iese din familia sa de origine si pierde drepturile de
mostenire bazate pe rudenia agnatica
 Pe temeiul rudeniei de sange emancipatul isi pastreaza unele drepturi
succesorale in vechea familie

Capitis demonutio

 Inseamna pierderea capacitatii juridice, numita si moarte civila

 Era de tre feluri dupa cum se pierdea unul sau altul din cele trei
elemente
 Capitis deminutio maxima
 Se producea in temeiul cauzelor care duceau la sclavie
 Cetateanul roman care devinise sclav prin luarea in prizonioerat,
daca se intorcea, era considerat in virtutea legii postimini ca nu
a fost niciodata sclav
 Capitis deminutio media
 Se producea in virtutea cauzelor care duceau la pierderea
cetateniei
 Capitis deminutio minima
 Inseamna pierderea drepturilor de familie a emancipatului,
adrogatului, sau adoptatului
 Orice capitis deminutio desfinteaza vechile legaturi agnatice
 Averea persoanei care sufera capitis deminutio revine celui din
initiativa caruia se infaptuise respectiva capitis deminutio
 Obligatiile nascute din delicte nu se sting

Curatela

 Mod de ocrotire a persoanelor care intervenea in cazul unor

incapacitati accidentale
 Este instituita de magistrat
1. Curatela nebunilor
 Ocrotirea intereselor celor bolnavi mintal si lipsiti de
discernamant
 Necesara doar cand bolnavul se afla in criza sau putea fi si
permanenta
 Extinsa si la cei cu incapacitati fizice
2. Curatela risipitorilor
 Era intolerabil ca cineva sa cheltuiasca din avere peste masura,
punand in pericol averea stramoseasca si bunastarea urmasilor
3. Curatela minorilor sub 25 de ani
 Cei sub 25 de ani erau considerati a fi lipsiti de experienta
 Daca erau sui iuris avea capacitate de exercitiu, putand incheia
acte juridice
 S-a constatat ca se profita de naivitatea tinerilor, astfel fiindu-le
atribuit un curator

Succesiunea legala in reglementarea Legii celor XII table

 Existau trei clase de mostenitori

1. Cei care se aflau sub autoritatea lui de cuius
 Fii si fiicele, nepotii, copiii adoptivi, sotia casatorita cum manu
 Nu erau chemati copii emancipati
2. Ruda colaterala agnatica
 Fratele lui de cuius
3. Gentiles
  Erau rudele mai indepartate, membri ai aceleiasi ginte
 Succesorii erau chemati la mostenire in ordinea claselor
 Daca existau mai multi mostenitori din aceeasi clasa veneau in ordinea
gradului de rudenie, astfel mostenirea impartindu-se per capita
 Daca mostenitorii veneau la mostenire prin reprezentarea parintelui
predecedat, impartirea se facea per stirpes

Succesiunea legala in dreptul pretorian

 Mostenitorii nu primeau proprietatea quirita ci proprietatea pretoriana

1. Unde liberi
 Include toti descendentii si membrii care nu mai calitatea de rude
agnatice
2. Unde legitimi
 Include rudelor agnatice
3. Cognati
 Clasa rudelor de sange
4. Vir et uxor
 Reprezenta sotul supravietuitor, pentru cazurile in care erau
casatoriti sine manu

Succesiunea legala in dreptul lui Iustinian

 A acordat drept reciproc de mostenire intre copii si mama

 Clasele de mostenitori sunt reasezate pe criteriul exclusiv al rudeniei
cognatice
1. Clasa I
 Toti descendentii pe linie masculina si feminina
2. Clasa II
 Ascendentii, fratii si surorile provenind din aceasi parinti si copii
lor
3. Clasa III
 Fratii si surorile uterini sau consangvini si copii lor
4. Clasa IV
  Cuprinde colaterali ordinari

Testamentul- definitie si cercetare

 Testamentul era definit de jurisconsulti in diferite moduri

 Manifestare a vointei in cadrul legii, pentru a avea tarie dupa moarte
 Hotarare legala a vointei cu privire la ceea ce cineva vrea sa se
intample dupa moartea sa
 Aveau capacitate de a testa doar oamenii liberi, cetateni romani, sui
iuris si care isi puteau exprima singuri vointa
 Puteau fi instituiti ca mostenitori cei care aveau ius comercium
 Femile nu puteau fi instituite ca mostenitoare de cei care aveau un
cens mai mare de 10.000 de asi
 Nu puteau fi instituite ca mostenitori persoanele incerte, persoanele
juridice sau sclavii

Formele testamentului

1. Testamentul pe timp de pace

 Testamentul calatis comitiis era o forma arhaica de testament,
care se incheia pe timp de pace, in fata adunarilor populare
ce se intruneau in doar doua zile din an, 24 martie si 24 mai
 Mostenitorii erau continuatori ai cultului privat al lui de cuius
2. Testament in timp de razboi
 Testamentul in procinctu se incheia in fata camarazilor de
arme, inainte de inceperea unei batalii
3. Testamentul par aes et libram
 Se incheie pe cale ocolita, prin formalitatile specifice
mancipatiunii
 Testatorul instraina intregul sau patrimoniu unei persoane,
care era un cumparator fictiv
  Acel cumparator fictiv juca rolul unui executor testamentar,
fiind instruit cui sa transmita, fiind instruit cui sa transmita
patrimoniul dupa moartea testatorului
 Cumparatorul fictiv nu putea fi constrans sa duca la indeplinire
vointa testatorului
 De aceea se trece la testamentul mancipativo-nuncupativ
 Nuncupatio era declaratia orala a testatorului prin care is
nominaliza in mod solemn mostenitorii
4. Testamentul pretorian
 Elimina necesitatea formalitatilor
 Mentine cerinta inscrierii vointei testatorului pe niste tablite
cerate, care erau ulterior sigilate cu pecetile a 7 martori
5. Testa mentul in epoca imperiala
 Testamentul imbraca multe forme
 Testamentul oral nuncupativ care se incheia in prezenta
a 7 martori
 Testamentul tripartit care cuprinde regulile
testamentului civil, pretorian si imperial
 Testamentul olograf care era scris in intregime de mana
testatorului, fara a mai fi necesara prezenta unor martori
 Testamentul militarilor care era o forma laxata, vointa
testatorului putand fi probata prin orice mijoc, cu martori
sau cu inscrisuri
 Testamentul orbului putea fi incheiat oral sau in scris
prin intermediul unui functionar in prezenta a 7 martori
 Testamentul rustic care putea fi incheiat in prezenta a 5
martori, unul dintre ei putand semna si in numele altor
martori, iar daca martorii erau analfabeti testamentul se
considera a fi valabil si fara semnaturile lor

Proprietatea quiritara

 Putea avea ca titulari doar cetateni romani

 Putea avea ca obiect doar bunuri romane
 Se putea transmite doar prin modalitati speciale precum
mancipatiunea sau in iure cessio
 Avea caracter eclusiv, perpetuu si absolut
 Proprietatea pretoriana

 Se mai numea si proprietate bonitara

 Era creata si ocrotita de catre pretor pentru a diminua raporturile
comerciale
 Sclavii fiind bunuri mancipii, puteau fi transferati prin procedeul
mancipatiunii
 Contractul de vanzare-cumparare nu avea efect translativ de
proprietate avand ca efect doar transmiterea posesiei asupra bunului
vandut

Proprietatea provinciala

 A paraut pentru a justifica dreptul pe care il aveau locuitorii provinciilor

asupra terenurilor, in conditiile in care dupa cucerire terenurile
provinciilor erau considerate ager publicus (proprietate publica)
 Acest tip de proprietate presupune stapanirea simultana a statului si a
celor care foloseau terenurile efectiv
 Perioada postclasica a insemnat disparitia proprietatii provinciale
 Terenurile din provincii erau arendate pe perioade de sute de ani
 In acest interval, cel care cultiva terenul se bucura de o ocrotire similara
unui proprietar
 Cel care cultiva trebuia sa plateasca statului o suma de bani numita
stipendium
 Aceasta forma de stapanire se numea possesio si statea la baza
proprietatii divizate din evul mediu
 Corporitatea

 Exista atunci cand mai multe persoane exercitau dreptul de proprietate

asupra aceluiasi bun in mod simultat
 Fiecare detinea o cota parte ideala din dreptul de proprietate
 Partajul era actiunea prin care oricare dintre coproprietari putea sa
ceara sistarea starii de coproprietate
 Judecatorul putea da urmatoarele solutii
 Impartirea lucrului in natura daca era divizibil
 Atribuirea intregului drept de proprietate unuia dintre coproprietari,
urmand ca acesta ca plateasca contravaloarea celorlalti
 Vanzarea lucrului si impartirea pretului obtinut

Dobandirea si pierderea posesiei

 Dobandirea proprietatii se facea prin intrunirea cumulativa a doua

elemente
 Corpus= elementul material ce consta in stapanirea efectiva a
lucrului
 Animus= elementul subiectiv, constand in vointa de a poseda un
lucru pentru sine
 Pater familias putea dobandi proprietatea prin intermediul fiilor sau al
sclavilor
 Pierderea se putea produce prin disparitia ambelor elemente sau doar
a unuia dintre ele
 Se pierdeau ambele elemente cand lucrul era instrainat si predat
dobanditorului
 Se pierdea elementul corpus cand nu mai exista control asupra
bunului
 Se pierde elemntul animus cand spre exemplu proprietarul unei
case transfera dreptul sau de proprietate unei alte persoane insa
acesta continua sa locuiasca acolo in calitate de chirias
 Aceasta situatie se numeste CONSTITUT POSESOR
 Efectele posesiei

 Principalul efect era dobandirea dreptului de proprietate

 Posesia utila ducea la dobandirea proprietatii prin uzucapiune
 Posesia asigura ocrotire indirecta a dreptului de proprietate

Ocupatia ca mod de dobandire a proprietatii

 Consta in luarea in posesie a unui lucru ce nu apartine nimanui, dar

susceptibil de a fi obiect al dreptului de proprietate
 Cel mai vechi mod de dobandire al proprietatii
 Prin acest mod se puteau dobandi:
 Produsele marii
 Animalele salbatice
 Roadele produse spontan in natura
 Prada de razboi
 Lucrurile parasite

Traditiunea ca mod de dobandire a proprietatii

 Este punerea unui lucru de catre o persoana numita alienator la

dispozitia unei alte persoane numite dobanditor, in virtutea unui act
juridic, pentru a transmite proprietatea
 Conditiile traditiunii
 Alienatorul sa aiba capacitate de exercitiu si sa fie proprietar
 Sa existe vointa de a dobandi proprietatea
 Predarea sa fie intemeiata pe o justa cauza si anume un act juridic
recunoscut de dreptul obiectiv ca fundament al tranmiterii
proprietatii
 Cu timpul au aparut alte forme ale traditiunii
 Traditiunea mainii lungi
 Se arata perimetrul unui teren, dar nu se mai parcurgea cu pasul
 Traditiunea mainii scurte
  Chiriajul devine proprietarul casei
 Constitutum possessorium
 Proprietarul devine chirias
 Traditio simbolica
 Spre exemplu predarea cheilor unei case

Accesiunea naturala fata de imobile

 Avea loc cand bunul principal era un imobil

 Pe cale de consecinta, lucrul accesoriu isi pierde existenta, devenind
parte integrata a celui principal
 Spe exemplu
 Daca cineva planta pe terenul sau, proprietarul terenului devine si
proprietarul plantelor
 Daca cineva construia pe terenul sau, proprietarul terenului devine
si proprietarul constructiei

Specificatia

 Este un mod de dobandire a proprietatii ce consta in crearea unui lucru

nou din materia prima a altei persoane
 Ori de cate ori bunul poate fi readus la starea initiala, acesta va apartine
proprietarului materialului
 Daca bunul nu poate fi readus la starea initiala va apartine
specificatorului

Dobandirea fructelor

 Fructele sunt lucruri pe care un alt lucru le produce in mod periodic, in

conformitate cu destinatia lui economica
 In mod normal fructele apartin proprietarului
 In mod exceptional pot apartine si altor persoane precum posesorul de
buna-credinta sau arendasul

Uzucapiunea

 Este dobandirea proprietatii printr-o posesie prelungita

 Intrunea urmatoarele conditii
 Sa existe o posesie utila, neviciata
 Sa existe justa cauza
 Sa fie de buna-credinta
 Posesia sa continue timp de 1 an la mobile si 2 ani pentru imobile
 Bunul sa poata fi uzucapat
 In privinta fondurilor provinciale exista o prescriptie de la 10 la 20 de
ani si putea fi invocata si de peregrini
 In dreptul post-clasic a fost introdusa o prescriptie de 30 de ani prin
care posesorul nu devenea proprietarul propriu-zis, dar putea respinge
actiunile impotriva sa

Actiunea in revendicare

 Principala forma de ocrotire a proprietatii quiritare

 Este o actiune a proprietarului neposesor impotriva posesorului
neproprietar
 Imbraca in procedura formulara forma unei actiuni arbitrale
 Trebuiau indeplinite anumite conditii
 Reclamantul sa fie proprietar quiritar al locului aflat in litigiu
 Reclamantul sa nu aiba posesia asupra lucrului
 Paratul sa aiba posesia asupra bunului
 Obiectul sa fie un lucru roman
 Obiectul sa fie un lucru corporal individual determinat
 Efectul
 Paratul va fi obligat la restituirea lucrului impreuna cu fructele sale
 Daca posesorul este de buna credinta restituie doar fructele
produse dupa litis contestatio
  Daca posesorul este de rea credinta trebuie sa restituie toate
fructele indiferent daca le-a cules

Mancipatiunea

 Era un mod de dobandire a proprietatii folosit exclusiv de cetatenii

romani si cu privire la bunuri mancipi
 Mancipantul transmite unei alte persoanedreptul de proprietate asupra
unui bun in mod solemn, in prezenta a cel putin 5 martori si a unui
cataragiu
 Avea ca efect transferul dreptului de proprietate quiritara
 Da nastere unor actiuni in favoarea dobanditorului
o Actio auctoritatis
 In caz de evictiune alienatorul era obligat la plata dublului
pretului primit
o Actio de modo agri
 Dobanditorul unui teren care constata ca a primit o
suprafata mai mica decat cea cuvenita, are dreptul la dublul
valorii suprafetei de teren care lipseste
 Initial a fost folosita ca o forma de troc si apoi de vanzare
 Dispare in perioada lui Iustinian

Servitutile prediale

 Presupuneau existenta a doua fonduri invecinate

o Fondul dominant
o Fondul aservit
 Era necesara intrunirea unor conditii
o Sa se foloseasca fondului dominant, sa aduca un plus valoric
obiectiv
o Fondurile sa fie invecinate
o Servitutea sa se exercite de o maiera permanenta
 Cand pe fondul dominant nu erau constructii vorbim de servituti
prediale rustice
 o Dreptul de a trece cu pasul
o Dreptul de a trece cu caruta
o Dreptul de a trece cu turmele
o Dreptul de a trece cu un apeduct spre fondul dominant
o Dreptul de a lua apa dintr-o fantana
o Dreptul de a duce turmele la pascut
 Cand pe fondul dominant existau constructii vorbim de servituti
prediale urbane
o Scurgerea apelor uzate intr-o retea de canalizare
o Scurgerea apelor pluviale
o Sprijinirea unei grinti in peretele casei invecinate
o Interdictia de a ridica o anumita constructie peste o anumita
inaltime
 Au caracter perpetuu
 Acordau prerogative care nu depaseau nevoile fondului dominant

Servitutile personale

 Erau drepturi constituite asuprea lucrului altuia in favoarea unei

persoane determinate
 Au caracter temporar, cel mult viager
 Acorda prerogative mai largi
1. Uzufructul
 Drept real constituit in favoarea unei alte persoane, numita
uzufructar
 Uzufructarul avea usus si fructus
 Uzufructarul are obligatia sa pastreze nealteratasubstanta,
restituindu-l in natura la finele uzufructului
 Constituit prin mancipatiune, testament, in iure cessio sau
dobandit prin uzucapiune
 Avea ca obiect atat bunuri mobile cat si imobile
 La inceput avea ca obiect bunuri neconsumptibile
 In caul servitutilor asupra bunurilor consumptibile tiularul se
obliga, dand garantii, ca va restitui la termen bunuri de aceeasi
natura si calitate sau contravaloarea lor in bani
2. Uzul
  Este un drept real constituit asupra lucrului altuia care conferea
titularului dreptul de a se folosi de acel bun, fara a-i putea culege
fructele si fara a-i putea ceda beneficiul
 In timp se permite culegerea fructelor, dar nu in scop comercial
3. Habitatia
 Dreptul de a locui intr-o casa
 Nu se stinge prin capitis deminutio sau prin neintrebuintare
4. Operae
 Este un drept real de a te folosi de serviciile unui sclav sau animal
domestic

Clasificarea bunurilor in mancipi si nec mancipi

1. Bunuri mancipi
 Sunt legate in special de practicarea agriculturii
 Erau privite ca bunuri familiale
 Transimterea acestor bunuri se facea prin procedura
mancipatiunii
 Au importanta economica si aspecte de ordin religios
2. Bunuri nec mancipi
 Bunuri destinate spre a fi consumate sau instrainate
 Nu constituiau un element constant al patrimoniului
 Instrainarea acestor bunuri nu necesita executarea unor
ritualuri specifice

Clasificarea bunurilor genera si species

1. Bunuri genera
 Caracterizate prin trasaturile comune genului din care faceau
parte
 Nu pier
 Pot fi inlocuite cu altele de aceeasi natura si calitate
2. Bunuri species
  Sunt determinate prin propria lor individualitate, in speta
In diviziunea gen-speta vointa partilor determina care bun este gen
si care este speta

Clasificarea bunurilor in divizibile si indivizibile

 Bunurile divizibile pot fi impartite fara a-si pierde valoarea

economica
 Bunurile indivizibile isi pierd valoarea economica daca sunt impartite

Clasificarea bunurilor in consumptibile si neconsumptibile

 Bunurile consumtibile pot fi folosite doar o singura data

o Alimente, bani
o Fac obiectul imprumutului de consumatie
 Bunurile neconsumptibile pot fi folosite de mai multe ori
o Sclavi, unelte
o Fac obiectul imprumutului de folosinta

Clasificarea bunurilor in corporale si incorporale

 Bunurile corporale sunt cele care pot fi percepute cu ajutorul

simturilor
 Bunurile incorporale nu pot fi percepute cu ajutorul simturilor, ele
constau intr-un drept precum o creanta sau mostenire
 Clasificarea bunurilor in fructe si producte

 Fructele erau lucruri generate de un alt lucru, cu caracter periodic si

fara a-i consuma substanta
o Recolta de grau, chiria
 Productele consumau substanta lucrului din care proveneau
o Marmura din cariera, minereul din mina

Cuprinsul testamentului

1. Instituirea de mostenitori
 Trebuia facuta in termeni solemni si neechivoci, la inceputul
testamentului
 Actul nu poate fi afectat de termen
 In privinta conditiei, au fost introduse garantii pe care trebuia
sa le dea mostenitorul la momentul intrarii in posesia
mostenirii, pentru a se asigura indeplinirea conditiei
 Testatorul trebuia sa dispuna cu privire la intreaga sa avere
 Nu era suficient ca mostenitorul sa fie instituit, el trebuia sa si
accepte mostenire, alfel testamentul era lovit de ineficacitate
2. Substitutiile
 Procedeu prin care aveau loc instituiri de mostenitor
conditionate de neacceptarea sau imposibilitatea primului
instituit de a deveni erede
 Substitutie vulgara= este forma de baza, putea fi folosita
de orice testator; pentru a se asigura ca mostenirea va fi
acceptata se trecea ca ultim substitut un sclav
 Substitutie pupilara= cand cel instituit ca mostenitor era
fiul impuber al testatorului; prin acest testament se
instituie si mostenitorul impuberului deoarece nu se stia
cat va trai acesta, facandu-se un singur testament pentru
doua succesiuni
 Substitutia exemplara= cand descendentul major
suferea de o problema psihica ce il priva de discernamant
3. Dezmosteniri
 Trebuia facuta in termeni solemni si neechivoci
  Fii trebuiau sa fie nominalizati expres
 Restul descendentilor puteau fi dezmosteniti in bloc
 Testatorul era obligat sa tina seama si de cei emancipati sau
de cei dati in adoptie si care nu se mai aflau sub autoritatea
tatalui adoptiv
 Rudele care se considerau nedreptatite prin prevederile
testamentului aveau la dispozitie ca actiune plangerea
impotriva testamentului necuviincios

Ineficacitatea testamentului

1. Cauze originare
 Anterioare sau concomitente datei incheierii testamentului
 Incapacitatea
 Nerespectarea conditiilor de forma
 Lipsa instituirii de mostenitori
 Inserarea in testament a unor conditii ilicite sau contradictorii
 Omisiunea nominalizarii unui fiu
 Capacitatea trebuia sa existe si la momentul intocmirii
testamentului cat si in momentul mortii lui de cuius,
 Testamentele puteau fi invalide si in caz de capitis deminutio
 In cazul caderii in prizonierat se considera ca testatorul a murit
inainte de caderea lui in prizonierat, testamentul fiin valid
2. Cauze posterioare
 Apar dupa data incheierii testamentului
 Revocarea
 Capitis deminutio
 Nasterea unui copil postum
 Cand nici unul dintre mostenitori nu dorea sau nu putea sa
dobandeasca succesiunea
 Acceptarea si renuntarea la mostenire

1. Acceptarea mostenirii
 Exitsau doua categorii de mostenitori
 Heredes necesarii
 Nu puteau refuza succesiunea
 In cazul unei mosteniri insolvabile, pretorul a tinut
la adapost in caz de faliment prin ius abstinendi,
prin care se mentinea separatia patrimoniala
dintre masa succesorala si averea proprie a
mostenitorului
 Si sclavul era un mostenitor necesar daca este
mentionat in substitutie
 Heredes extranei
 Trebuiau sa aiba o manifestare de vointa pentru a
deveni mostenitori
 Aveau termen de 100 de zile
 Acceptarea putea di expresa sau tacita
 Daca esistau dubii cu privire la solvabilitatea mostenirii se
putea recurge la acceptarea sub beneficiu de inventar
2. Renuntarea la mostenire
 Doar mostenitorii extranei puteau renunta la mostenire
 Daca era instituit un singur mostenitor si acesta renunta la
mostenire, testamentul nu era lovit de ineficacitate ci se
deschidea succesiunea ab intestato

Actiunile succesorale

1. Actiunile succesorale in dreptul civil

 Actiunea principala care sanctiona mostenirea civila era
petitia de erditate
 Ea putea fi intentata de mostenitori impotriva celui care
exercita o stapanire de fapt asupra mostenirii
 Actiunea are un caracter universal
  Reclamantul trebuia sa faca dovada calitatii sale de
mostenitor
 Paratul trebuia sa aiba posesia asupra bunurilor succesorale
2. Actiunile succesorale in dreptul pretorian
 Interdictul quorum bonorum sanctiona mostenirea pretoriana
 Prin acesta mostenitorul pretorian era pus efectiv in posesia
succesiunii
 Interdictul duce la la dobandirea bunurilor corporale nu si a
drepturilor de creanta
 Ulterior pretorul a acordat mostenitorilor pretorieni si actiunile
pe care de cuius le-a avut impotriva debitorilor

Notiunea de obligatie

 In conceptia lui Iustnian obligatia este o legatura juridica, in temeiul

careia suntem constranci sa facem o prestatie in conformitate cu
dreptul cetatii
 In conceptia iurisconsultului Paul esenta obligatiilor consta in
constrangerea unei persoane de a ne da, face sau pune la dispozitie
ceva
 In dreptul roman post-clasic obligatia era o legatura juridica intre
doua persoane, in temeiul careia trebuia efectuata o prestatie sub
sanctiunea unei actiuni in justitie
 La inceput obligatia era vazuta ca o legatura materiala propriu-zisa,
debitorul rau-platonic fiind luat in stapanire de creditor si pus in
lanturi
 Avea functia de a pastra echilibrul patrimonial intre membrii
societatii
 Cuvantul obligatie inseamna a lega in vederea unui anumit scop
 Elementele raportului obligational

1. Subiectii
 Acestai erau creditorul si debitorul
 Creditor vine de la ideea de credit, de incredere pe care o
acorda partenerului sau
 Debitor vine de la debitum, care insemna a avea mai putin
2. Obiect
 Este conduita pe care trebuie sa o duca la indeplinire debitorul
si pe care creditorul o poate pretinde de la acesta: dare, facere
sau praestare
 Dare presupunea transferul proprietatii unui lucru ori la
transmiterea sau constituirea unui alt drept real
 Pentru constituirea sau transmiterea de drepturi reale trebuie
folosite procedee specifice precum mancipatiunea sau
traditiunea
 Facere consta in savarsirea unui fapt pozitiv sau negativ
 Praestare consta in procurarea folosintei unui lucru
3. Constrangere
 Este consecinta neindeplinirii la timp a prestatiei la care s-a
indatorat debitorul
 Creditorul poate recurge la forta de constrangere a statului

Elementele esentiale ale contractului

1. Consimtamantul
 Este acordul de vointa
 Daca nu era dat in mod serios acesta nu exista, fiind nul
absolut
 La inceput doar eroarea era vicu de consimtamant
 Dolul si violenta erau sanctionate de pretor
 Leziunea apare ca idee in dreptul post-clasic
 Eroarea este falsa reprezentare a realitatii, care il impiedica
pe contractant sa isi dea consimtamantul la formarea
contractului in deplina cunostinta de cauza
  Putea fi indiferenta sau sa atraga nulitatea contractului
 Error in negotio este eroarea supra naturii contractului
incheiat
 Error in persona este cu privire la identitatea co-
contractantului, atragand nulitatea contractelor intuitu
personae
 Error in corpore este asupra lucrului care face obiectul
contractului
 Error in substantia este asupra substantei din care este
alcatuit lucrul
2. Capacitatea
 Vointa trebuia sa emane de la o persoana capabila de a
contracta
 Lipsa capacitati impiedica formarea consimtamantului si deci
a contractului
 Copilul in varsta de pana la 7 ani si nebunul erau complet lipsiti
de capacitate de exercitiu
 La finele Republicii minorii de 25 de ani puteau cere pretorului
o restitutio in integrum ob aertatem (nulitatea relativa) in caz
de leziune
 In dreptul post-clasic minorul de 25 de ani este incapabil si
supus curatelei
 Risipitorii erau supusi curatelei si puteau incheia contracte
prin care ei deveneau creditori
 Femeile pubere sui iuris sunt supuse tutelei
 Scalvii erau incapabili de a contracta in nume propriu, puteau
contracat in numele stapanului
3. Obiectul
 Consta in prestatia la care debitorul se indatoreaza fata de
creditor
 Prestatia poate fi de a constitui sau transmite un drept real sau
de a savarsi un fapt
 Pentru a fi valabil incheiat trebuiau indeplinite anumite conditii
 Sa fie posibil
 Sa fie licit si moral
 Sa prezinte un interes pentru creditor
 Sa fie suficient determinat
4. Cauza
 Este scopul urmarit de parti la incheierea contractului
 A aparut in cazul contractelor sinalagmatice in cazul carora
scopul urmarit era de a obtine contraprestatia
 Termenul

 Este un element accidental al contractului

 Este un eveniment viitor si cert
o Termen expres care stipula explicit spre exemplu o data
calendaristica sau o sarbatoare religioasa
o Termenul tacit din existenta caruia rezulta natura obligtiei
spre exemplu construirea unei case
o Termenul fix consta intr-o data cunoscuta de parti inca din
momentul nasterii raportului obligational
o Termenul incert era evenimentul care era sigur ca se va
produce, dar nu se stia cand se va intampla spre exemplu
moartea unei persoane
o Termenul suspensiv este momentul de la care creditorul
putea sa ceara executarea
o Termenul extinctiv era evenimentul care atragea stingerea
raportului obligational

Conditia

 Este un element accidental al contractului

 Reprezinta un eveniment viitor incert, de care depindea nasterea
sau stingerea unei obligatii
 Trebuie sa fie lictia, morala si posibila
o Conditia cauzala este un eveniment exterior vointei partilor
o Conditia potestativa depindea exclusiv de vointa uneia
dintre parti
 Nu este valabila conditia pur potestativa din parte
debitorului
o Conditia mixta era combinarea vointei uneia dintre parti cu
un eveniment exterior
o Conditia suspensiva este un eveniment care amana
nasterea unui raport obligational
o Conditia rezolutorie este o conventie prin care se decidea
de parti ca in cazul indeplinirii unui anumit eveniment,
 obligatia principala sa fie desfiintata retroactiv ca si cum nu
ar fi fost niciodata incheiat

Nexum

 Era un contract de imprumut realizat prin formalitatile

mancipatiunii
 Se incheia ina fata a cel putin cinci martori, cetateni romani
capabili si a unui cantaragiu
 Creditorul rostea o formula solemna numita damnatio si o alata
numita nuncupatio urmand sa se cantareasca metalul ce se
imprumuta
 Prin nuncupatio se stabileau limitele datoriei, doband si se putea
prevede un termen sau o conditie
 Nexum avea efect executoriu
 Era creator de obligatii
 Actul libral permitand incheierea unui contract de imprumut care
nastea obligatii si actiuni
 In caz de neplata la scadenta creditorul intent impotriva
debitorului un sacramentum in personam care facea din debitor
un iudicatus
 Nexum este o fosrma contractuala arhaica
 Este un instrument al creditorului
 Este unul dintre cle mai vechi izvoare de obligatii

Fiducia

 Era un transfer de proprietate insotit de o conventie prin care cel

care a primit lucrul se obliga sa il restituie alienatorului sau unei
terte persoane
 Insotea o mancipatiune sau in iure cessio
 Nu are sanctiune juridica
 Se bazeaza pe buna-credinta a partilor
 Are functii diverse
 Femeile sui iuris puteau recurge la o coemptio fiduciara pentru a
scapa de autoritatea agnatilor
 Stapanul unui sclav il putea mancipa pe acesta unui tert care se
angaja sa il elibereze dupa un anumit interval de timp
 Din perspectiva lui Gaius cele mai importante forme ale fiduciei
erau:
o Fiducia cum creditore
 Avea ca finalitate constituirea unei garantii reale
o Fiducia cum amico
 Putea juca rol de comodat sau depozit

Comodatul

 Este un imprumut de folosinta, un contract real cu titlu gratuit

 Consta in predarea detentiunii unui lucru de la o persoana numita
comodant la o persoana numita comodatar
 Comodatarul se obliga sa foloseasca lucrul in anumite limite si
sa il restituie la data stabilita
 Obicetul contractului puteau fi bunurile individual determinate
,neconsumtibile, mobile sau imobile
 Obligatiile comodatarului
o Sa restituie la scadenta lucrul imprumutat
o Sa il utilizeze in limitele stabilite prin contract
o Sa despagupeasca pe comodant pentru orice pagube
aduse lucrului
o Sa suporte cheltuielie de intretinere a lucrului
o Are impotriva comodantului actio comodati directa
 Obligatii comodantului
o Sa ramburseze comodatarului eventualele cheltuieli de
conservare a lucrului
o Sa repare prejudiciile cauzate comodatarului, daca a
imprumutat un lucru atins de vicii
o Are impotriva comodatarului actio comodati contraria
 Depozitul

 Contractul real care consta in predarea detentiunii unui lucru de

la o persoana numita deponent la o persoana numita depozitar
 Depozitarul pastreaza detentiunea lucrului cu titlu gratuit pentru
o perioada de timp fixata in conventie
 Obligatiile depozitarului
o Sa pastreze lucrul fara sa se foloseasca de el
o Sa il restituie la cererea deponentului
o Sa il despagubeasca pe deponent de prejudiciile produse
din dol sau culpa lata
o Are impotriva deponentului actio depositi directa
 Obligatiile deponentului
o Sa il despagubeasca pe depozitar pentru cheltuielile facute
in privinta lucrului
o Avea drept de retentie asupra lucrului
o Avre impotriva depozitarului actio depositi contraria
 3 forme speciale de depozit
o Necesar- situatii de criza precum un incendiu
o Sechestru- avea ca obiectu lucrurile litigioase
o Neregulat- este o forma particulara de contract prin care
depozitarul nu era obligat sa restituie acelasi bun ci o
cantitate egala, de aceeasi natura si calitate

Tutela impubeilor

 Este puterea data si ingaduita de dreptul civil asupra unei

persoane libere in vederea ocrotirii celui care, din pricina varstei,
nu isi poate apara singur interesele
 La inceput era o institutie creata pentru a ocroti interesele familiei
impotriva incapabilului
 Poate imbraca mai multe forme in functie de modalitatea de
instituire
o Tutela testamentara
 Pater familias numeste prin testament un tutore
pentru descendenti impuberi
 Numirea se poate face direct sau indirect
o Tutela legitima
  Cand defunctul nu numea un tutore prin testament
descendentilor
 In baza legii puteau fi alesi tutori agnatii, patronul,
gentilii
o Tutela dativa
 Forma de instiuire a tutorelui de catre magistrat
 putea fi numit tutore orice cetatean roman cu capacitate deplina
 sarcina tutelei putea fi refuzata doar in cazuri intemeiate
 tutorele nu se ocupa de aspectele patrimoniale
 tutorele are doua ipostaze ale activitatii
o cea in care joaca rolul unui reprezentant
o auctoritas care presupune participarea activa a minorului la
incheierea actului
 tutorele este raspunzator pentru modul in care duce la indeplinire
sarcinile sale
 in cazul baietilor tutela inceteaza cand implines 14 ani
 in cazul femeilor tutela este atenuata insa continua pana la
incheierea unei casatorii

Restrictii privind liberatea de a testa

 Persoana care intocmeste un testament trebuie sa fie capabila

sa testeze, iar succesorul sa dobandeasca pe calea acstui act de
ultima vointa
 Nu aveau capacitate de a testa
o Cei fara patrimoniu (fii de familie, femeile casatorite cum
manu, sclavii)
o Cei loviti de diferite incapacitati
o Femeile
o Peregrinii
o Latinii iuniani
o Ereticii
o apostatii
 Locatiunea

 Este contractul prin care o parte se obliga sa procure folosinta

unui lucru , sa isi ofere serviciile sau sa execute o lucrare
determinata, in schimbul unui pret pe care cealalta parte se
obliga sa il plateasca
 Exista trei tipuri de locatiune
o Locatiunea unui lucru- inchiriera unui lucru
o Locatiunea de servicii- contractul de inchiriere a anumitor
servicii
o Locatiunea pentru executarea unei lucrari- contractul prin
care persoana numita conductor se obliga fata de o alta
numita locator sa execute o anumita lucrare in schimbul
unei plati
 Are aplicatii deverse, dar partile contractante erau determinate
printr-o terminologie unitara
 Cel care initia contractul se numea locator, iar cealata parte se
numea conductor
 Presupune trei elemnte
o Consimtamant- are caracter formal deoarece impune
conditiile cu privire la pret si obiect
o Obiect- poate consta intr-un bun mobil sau imobil, servicii
oferite de lucrator sau construirea unei case
o Pret- sa fie cert, sa aiba valoare in bani si verum
 Obligatiile partilor difera de la o forma de locatiune la alta
 La origine stau doua stipulatii: stipulatia lucrului si stipulatia
banilor
 Acest tip de contract se extinde dupa Razboaiele Punice

Garantii reale

 Garantii ce constau in atribuirea unui lucru creditorului pana la data

executarii obligatiei debitorului si in scopul garantarii acesteia
 Trei tipuri de de garantii
1. Fiducia
 Se constituie prin transmiterea proprietatii asupra unui lucru prin
mancipatio sau in iure cessio, debitorul transmite creditorului
 Transmiterea insotita de o conventie prin care creditorul promite
sa restituie bunul la achitarea datoriei
 2. Gajul
 Ia nastere prin contractul de gaj
 Debitorul se obliga sa transmita doar posesia asupra unui bun
mobil, el ramanand in continuare proprietarul acestuia
3. Ipoteca
 Este o forma de garantie evoluata, adaptata cerintelor unei
societati intemeiate pe marfa si credit
 Lucrul afectat ramane in stapanirea debitorului pana la scadenta
si numai daca acesta nu isi executa obligatia lucrul va intra in
posesia creditorului
 Interesele creditorului sunt asigurate deoarece nu risca sa
suporte consecintele insolvabilitatii debitorului
 Debitorul poate exploata lucrul conform destinatiei, fiind
deposedat de acesta doar daca nu isi achita datoria

Plata

 Consta in indeplinirea prestatiei ce formeaza obiectul obligatiei

 Daca nu imbraca solemnitati legale nu duce la stingerea obligatiilor
 Trebuie sa fie integrala si asupra intregii datorii
 Se aplica regula indivizibilitatii plati conform careia creditorul nu era
obligat sa primeasca plati fractionare
 Dovada platii se facea la inceput cu martori iar mai tarziu cu inscrisuri
numite chitante

Forta majora si cazul fortuit

 Sunt cauze de exonerare

1. Forta majora
 Eveniment caruia debitorul nu-i poate rezista
 Eveniment imprevizibil si irezistibil
 Spre exemplu moartea, cutremurele, incendiile, inundatiile,
rascoalele, atacruile armate
2. Cazul fortuit
 Eveniment care surprinde diligenta omului obisnuit si putea fi
evitat prin metode exceptionale
  Spre exemplu fuga unui scla sau un furt
 Exceptie de exonerare sunt situatiile in care a fost pus in intarziere sau
in care era obligat sa dea bunuri gen
 Custodia este o forma de raspundere agravata in cadrul careia nu se
accepta cazul fortuit

Vinovatia

 Este privita ca o atitudine psihica a autorului unei fapte cauzatoare de

prejudiciu
 Trebuie evaluata d.p.d.v cognitiv si volitiv
1. Dolul
 Este forma a vinovatiei in care autorul faptei prevede rezultatul
daunator al faptei si cu toate acestea il accepta
 Daca fapta este comisa cu intentie intervine raspunderea juridica
2. Culpa
 Forma a vinovatiei in care autorul prevede rezultatul faptei, dar
considera ca nu se va produce sau nu il prevede desi trebuia si
putea sa o faca
 Are patru forme
 Culpa grava= o greseala pe care nu ar comite-o nimeni
 Culpa ce consta intr-o greseala pe care un bun gospodar nu
ar face-o
 Culpa care consta intr-o greseala apreciata in functie de
comportamentul obisnuit al debitorului
 Culpa ce consta in cea mai mica greseala pe care ar comite-
o debitorul
 Cu cat se solicita un grad mai inal al vinovatiei cu atat raspunderea
este mai usoara
 In cazul raspunderii contractuale aprecierea vinovatiei are in vedere
castigul potential pe care il putea obtine partea de pe urma
contractantului

Cesiunea de creanta
 Este transferul unei creante de catre creditorul ei unei terte persoane
prin acte intre vii
 A aparut ca urmare a dezvoltarii comertului
 Din punctul de vedere al cedentului permitea o finantare mai rapida
 D.p.d.v al cesionarului permitea obtinerea unor castiguri
 Modalitati de realizare
 Novatia prin schimbarea de creditor
 Mandatul judiciar, prin care cedentul dadea cesionarului mandat sa
il reprezinte in cadrul procesului de recuperare a creantei
 Actiunile utile acordate de pretor, acestea se nasteau direct in
favoarea cesionarului
 In dreptul postclasic cesiunea de creanta a fost sanctionata pe calea
actiunilor utile acordate in favoarea cesionarului

Daune interese

 Erau despagubiri platite in bani pentru neexecutarea sau executarea

defectuoasa sau cu intarziere a obligatiei
 Acestea puteau fi evaluate judiciar sau conventional
 Evaluarea judiciara presupune determinarea cuantumului
despagubirilor de catre judecator
 Evaluarea conventionala avea loc cand partile stabileau in avans
cuantumul despagubirilor
 Criteriul este satisfacerea oricarui interes al creditorului

Gestiunea de afaceri

 Consta in administrarea bunurilor unei persoane fara stirea acesteia

 Cel care intervine in adbinistrarea bunurilor altuia se numeste gerant
 Cel a carui bunuri sunt administrate se numeste gerat
 Elemente
 Actul de gestiune poate fi material sau juridic
 Administrarea bunurilor altuia trebuia facuta cu buna stiinta
 Gerantul sa aiba intentia de a-l obliga pe gerat
 Efecte
 Gerantul trebuie sa duca la bun sfarsit actul de administrare
 Gerantul trebuie sa administreze cu buna credinta
  Gerantul trebuie sa dea socoteala geratului pentru activitatea sa
 Geratul este obligat sa despagubeasca pe gerant pentru cheltuielile
facute si sa-l elibereze de obligatiile pe care si le-a asumat

Paguba pricinuita pe nedrept

 Este o dauna adusa unui lucru strain cu intentie sau din neglijenta
 Legea celor XII Table sanctiona o serie de delicte indreptate impotriva
patrimoniului persoanelor; acestea aveau stabilite amenzi fixe si tratate
in mod izolat
 Spre exemplu taierea intentionata a unui arbore apartinand altuia se
sanctiona cu o amenda de 25 de asi
 Persoana care omorase pe nedrept un sclav sau un animal de turma
trebuia sa plateasca proprietarului o amenda calculata la cea mai mare
valoare pe care sclavul sau animalul au avut-o in anul precedent
delictului
 Este exclusa paguba adusa in cazul legitimei aparari
 Legea Aquilia este cea prin care se incearca sistematizarea faptelor ce
produc prejudicii
 Prin ea se incearca ocrotirea mai eficienta a taranilor plebei
 Principalul obiect de ocrotire al legii fiind sclavii si animalele de turma

Furtul

 Este sustragerea ilegala a unui lucru mobil facut cu intentia de

imbogatire
 Include si abuzul de incredere, escrocheria
 Contine atat un elemnet obiectiv cat si unul subiectiv
 Poate avea ca obiect sustragerea lucrului, folosirea ilicita sau
sustragerea posesiunii
 Conform Legii celor XII Table
 victima unui furt avea dreptul la o perchezitie domiciliara
 Furtul flagrant- delicventul era prinsasupra faptului ducand cu el
lucrul furat
 Daca era om liber era batut si atribuit victimei ca sclav
  Daca era sclav era ucis
 Daca era narmat, victima putea sa il ucida
 Daca nu era prins asupra faptului trebuia sa plateasca dublul valorii
bunului furat
 Edictul pretorian elimina pedepsele corporale si stabileste o amenda
de patru ori valoarea bunului in cazul furtului in flagrant
 Pe langa amenda penala care consta in amenda, victima mai avea
dreptul la o actiune reipersecutorie ce urmarea fie restituirea lucrului
fie despagubirea
 Daca lucrul a fost luat prin violenta (rapina), victima avea la indemana
o actiune la impatritul valorii jefuite

Iniuria

 Este o ofensa intentionata si ilicita adusa unei persoane libere prin

vorbe sau fapte
 In sens larg viza orice act savarsit fara drept sau in contra dreptului
 In sens restrans viza atingerea intentionata si ofensatoare adusa
fizicului unei persoane sau reputatiei unui om liber
 Cazuri de injurie
 Leziunea unui membru
 Ruperea unui os
 Injurii obisnuite- lovituri sau injuraturi
 Pretorul reorganizeaza delictul de injurie, creand o actiune in temeiul
careia judecatorul putea condamna pe delicvent la o amenda stabilita
tinand seama de pretentiile reclamantului
 Cuantumul amenzii este stabilit in faza in iure a procesului

Delictele de drept pretorian

1. Violenta
 Acte de constrangere materiala sau morala, menite sa insufle
temerea unei persoane cu scopul de a o determina sa incheie
un act juridic dezavantajos
2. Dolul
  Consta in manoperele frauduloase folosite oentru a insela o
persoana si pentru a o determina in consecinta sa-si dea
consimtamantul la incheierea unui act juridic
3. Instrainarea in frauda creditorilor
 Consta in savarsirea frauduloasa de catre debitor a unor acte
cu scpoul de a pagubi pe creditor
 Pentru a se considera ca o persoana a comis acest delict
trebuie indeplinite urmatoarele conditii
 Actul pus in discutie sa fi avut ca efect o insarcinare
efectiva a debitorului
 Actul sa fie revocabil
 Debitorul sa fie de rea-credinta
 Terti beneficiari sa fie complici la frauda
4. Rapina
 Corespondent al infractiunii de talharie

Reprezentarea succesorala

 Proximitatea gradului de rudenie este unul dintre criteriile ce

departajeazã pe descendenții care vin la moștenirea legalã a
defunctului.
 Regula are o excepție pentru situațiile în care unul dintre cei mai
apropiați în grad era deja decedat la data deschiderii succesiunii lui de
cuius.
 Spre exemplu, fiul A al defunctului (gradul I) nu va înlãtura de la
moștenire pe nepotul de fiu N (gradul al II-lea), copil al fiului B decedat
înaintea lui de cuius. Excepția este cunoscutã sub numele de
reprezentare succesoralã.

Teorii magico religioase cu privire la geneza obligatiilor

 Autori precum M. Mauss sau H. Hubert au studiat problema legăturii

dintre magie și drept, evidențiind modul în care cele două au
interacționat de-a lungul timpului.
 În Roma şi în Grecia antică, noţiunea de obligaţie era legată de o idee
morală şi un religioasă, idee căreia grecii i-au ataşat numele zeiţei
Nemesis, zeiţa răzbunării, care pedepsea crimele, conservând şi
supraveghind ordinea şi echilibrul în univers sub raport moral, prin
cântărirea riguroasă a fericirii şi nenorocirii umane.
 În virtutea legii Fatalităţii, viaţa fiecărei fiinţe este o tramă de lucruri
bune şi rele, trasată dinainte de Destin şi pe care nimic nu o poate
schimba.
 Fiecare fiinţă primeşte la naştere partea sa, invariabilă, în sensul că
raportul elementelor care o compun trebuie să fie egal cu o sumă dată.
 De aici rezultă că, dacă unul din termenii raportului se modifică, celălalt
va trebui să varieze invers proporţional.
 Libertatea umană constă în capacitatea de a face să varieze unul dintre
aceşti termeni, cu preţul variaţiei corelative a celuilalt, căci orice rupere
a echilibrului, voluntară sau involuntară, duce la o reechilibrare în sens
invers.
 Pentru a evita loviturile soartei, un om înţelept şi prudent, ştia să
echilibreze prin sacrificii voluntare efectele ameninţătoare ale unei
soarte prea favorabile.
 Acestei concepţii fataliste a celor din vechime i se datorează primele
sancţiuni penale – legea talionului.
 La Roma, rolul zeiţei era jucat de aşa-zisele numina. Prin rituri magice
şi religioase aceste entităţi supranaturale puteau fi controlate de către
om.
 Dacă ritualurile erau îndeplinite corect, ele duceau cu necesitate la
efectul dorit, astfel că au devenit prima sancţiune a obligaţiilor.
 În continuare, cercetătorul francez face o analiză detaliată a diferitelor
formule magice: devotiones şi damnationes.
 Devotio era o formulă adresată zeilor de jos în general, pentru a le
denunţa o persoană care a încălcat în folosul său legea echilibrului, şi
a pune acea persoană la discreţia lor, pentru a le da satisfacţie.
 Această formulă nu e licită decât dacă devotus a primit deja contrariul
sarcinii pe care devotio o face să treacă asupra lui
 Sub acest aspect, devotio e comparabilă cu efectele de comerţ a căror
valabilitate e condiţionată de existenţa unui provizion.
 Utilizarea ilicită a formulelor magice, pentru a vătăma pe altul, nu
pentru a restabili echilibrul firesc al lucrurilor, era pedepsită de Legea
celor XII Table.
 Pe lângă acestă formă de bază existau şi devotiones publicae sau
devotiones afectate de modalităţi.
 De asemenea, devotio putea îmbrăca atât forma orală, mai puţin
eficace, cât şi pe cea scrisă.
 Înscrisurile magice erau gravate pe piatră sau ceară ori pictate pe un
papirus; cel mai adesea erau însă scrijelite pe lame rectangulare de
plumb, care erau apoi împăturite şi străpunse de cuie de aramă pentru
a le sigila.
 Cuiele, simbolizând necesitatea, fixau voinţele.
 De la acest obicei de a sigila tabletele magice cu cuie vine şi denumirea
acestora de defixiones.
 După sigilare, ele erau plasate în locuri aflate în puterea zeilor de jos:
în morminte sau, mai rar, pe fundul unei ape.
 Ca o condiţie de fond, o devotio trebuia să conţină numele celui vizat
 Se pare că anticii considerau că numele este un fel de etichetă prin
care se poate recunoaşte ce soartă i-a fost rezervată fiecăruia de către
Destin.
 Astfel că apropierea dintre cuvintele nomen, onoma şi nomos, Nemesis
nu e întâmplătoare.
 De asemenea trebuie remarcat că latinescul pentru creanţă era
nomen, ceea ce poate duce la concluzia că nomen, înainte de a deveni
o creanţă civilă, a avut un caracter magic.
 Un alt aspect interesant e cel legat de nota censoria prin care cenzorul
aplica sancţiunea ignominiei asupra unor nume înscrise în listele
censului.
 Această teorie ar putea explica şi forţa obligatorie a contractului literal
nomina transscripticia, problemă foarte controversată a dreptului
roman, lipsită de o explicaţie mulţumitoare.
 Redactorul înscrisului magic declară de obicei expres că îl leagă pe
duşmanul său
 Se pare că obligare era un termen tehnic obişnuit în cadrul conjuraţiilor
magice iar obligare aliquem însemna a lega pe cineva prin formule sau
ceremonialuri magice.
 În strânsă legătură cu termenii obligare, obligatio erau termenii
damnare, damnatio.
 Damnatio pronunţată împotriva altuia era un fel de devotio
condiţională.
 Aşadar, formula damnas esto, atât de frecventă la Roma, era o formulă
de origine magică.
 Pentru a fi desfăcută o astfel de legătură, era necesară o “dezlegare”
de aceeaşi natură.
 Aşadar, conform acestei teorii, încheierea contractelor, stingerea
obligaţiilor, garantarea executării acestora, nu aveau loc iniţial decât
prin recurgerea la rituri magice.
 În domeniul contractual, pentru a-l “lega” pe debitor, a fost utilizat
modelul magic al sus-numitelor devotiones.
 De altfel, se pare că blestemele magice pot fi regăsite frecvent în
contractele mai vechi sau mai recente.
 Spre exemplu, documente medievale din epoca francilor (sec. VI-IX)
conţin cataloage complete de anateme şi blesteme, menite să
întărească efectele contractelor.
 Elemente magice pot fi depistate şi în alte domenii juridice cum ar fi
gajul, jurământul, forma scrisă a contractelor.
 Lucrările autorilor citaţi nu lasă nici un dubiu asupra influenţei decisive
a magiei atât asupra structurii cât şi asupra sancţiunilor raporturilor
juridice obligaţionale.
 Vechile formalităţi, pe care le putem observa cel mai bine în dreptul
roman, sunt foarte dificil de explicat dacă nu acceptăm ideea că la baza
lor au stat credinţe şi ritualuri magice.
 Prezenţa unor elemente magice într-o instituţie juridică nu înseamnă
însă că aceasta derivă în întregime din magie.
 Elementele magice servesc, cel mai adesea, ca elemente tehnice de
structurare a unor instituţii al căror proces de geneză a fost determinat
de factori.
 Desigur că elementele magice s-au perpetuat în dreptul clasic doar sub
aspect formal, magia fiind la o anumită epocă chiar prohibită la Roma.

Contractele verbale

 tip de contract formal

 1. Stipulaţiunea
o contractul încheiat în formă verbală,prin întrebare şi răspuns,
la care au acces şi peregrinii.
o stipulaţiunea are o funcţie generală, însensul că, prin
intermediul stipulaţiunii, orice convenţie poate produce efecte
juridice.
o Prin intermediul stipulaţiunii se puteau realiza numeroase
operaţiuni juridice, precum un împrumut, garantarea unei
datorii, o novaţiune, operaţiunea juridică a arendării şi a
locaţiunii,operaţia juridică a vânzării, etc.
o Caracterele stipulaţiunii:
 este un act solemn, deoarece ia naştere prin
pronunţarea anumitor cuvinte.
 este un act oral, deoarece se formează prin întrebare şi
răspuns.
  presupune concordanţa dintre suma de bani care figura
în întrebare şi suma de bani care figura în răspuns.
 este un act unilateral şi crează obligaţii numai pentru o
parte,adică pentru promitent.
 este un act de drept strict, de riguroasă interpretare.
 este un act continuu, căci răspunsul trebuia să urmeze
întrebării.
 presupune unitate de timp şi de loc, astfel încât părţile
contractante erau obligate să fiemprezente în localitatea
în care se pretinde că ar fi avut loc întrebarea şi
răspunsul întreaga zi.
 2. Insiurandum liberti
o este un contract prin care sclavul se obliga fata de fostul
stapan sa indeplineasca anumite prestatii
 3. Dotis diction
o contract verbal prin care se constituia dota viitoarei soţii.
o Această constituire de dotă îmbracă forma unei declaraţii
solemne, făcută de către viitoarea soţie, de către debitorul ei,
la ordinul acesteia sau de către ascendenţii săi pe linie
paternă.
o În cazul acestui contract verbal vorbeşte numai constituantul
dotei;cealaltă parte, viitorul soţ, avea un rol mut, în sensul că
nu era necesar consimţământul său.

Muutum

 Mutuum este contractul prin care debitorul se obligă să transmită

creditorului său lucruri de acelaşi fel, de aceeaşi calitate şi în
aceeaşi cantitate cu cele pe care le-a primit în vederea
consumaţiunii.
 Mutuum se formează prin convenţia părţilor, însoţită de
remitereamaterială a lucrului.
 Remiterea materială a lucrului este o condiţie de formă necesară
pentru naşterea contractului, şi nu un efect al acestuia.
 Fiind destinate consumului, lucrurile împrumutate erau transmise de
către creditor debitorului cu titlu de proprietate. În scopul transmiterii
proprietăţii, era utilizată tradiţiunea.
 Caracterele lui mutuum:
 o este un contract real;
o este un contract nesolemn;
o este un contract unilateral, pentru că generează obligaţii
numai în sarcina debitorului;
o este un contract de drept strict, spre deosebire de celelalte
contracte reale care se interpretează cu bună credinţă;
o este un contract de drept al ginţilor, putând fi utilizat şi în
raporturile dintre cetăţeni şi peregrini;
o este un contract destinat să dea formă juridică împrumutului
gratuit.

Contractele nenumite

 este o conventie anonima care da nastere unei actiuni prescriptis

civila si contractuala, in executarea conventiei
 trebuiau sa indeplineasca si doua conditii speciale:
o sa existe o conventie sinalagmatica
o una dintre parti sa-si fi executat prestatia
 Principalele contracte nenumite erau:
o Schimbul -era contractul tipic do ut des.
o Contractul nenumit tip, a fost probabil recunoscut primul. În
baza acestui contract, un comerciant en gros încredinţa o
cantitate de marfă unui detailist, mic vânzător stradal (circitor),
pentru a fi vândută de acesta.
o Donaţia cu sarcini prin care donatarul primea un bun cu
obligaţia de a executa o anumită prestaţie în favoarea
donatorului sau a unui terţ.
o Tranzacţia consta în convenţia prin care o persoană renunţa
la un drept litigios, în schimbul unei renunţări similare din
partea cocontractantului sau în schimbul unei alte prestaţii pe
care cealaltă parte se obligă să o ducă la îndeplinire.
o Precariul era contractul prin care un proprietar conceda
posesiunea asupra anumitor lucruri, cu titlu gratuit, unei alte
persoane, sub rezerva restituirii acestora la prima cerere.

Garantii personale
 Raporturi juridice accesorii faţă de o obligaţie principală, servind să
îl asigure pe creditor, în eventualitatea insolvabilităţii debitorului, că
va primi totuşi prestaţia ce i se datorează
 Garanții personale pot fi:
o Sponsio,
o Fideipromissio
o Fideiusiunea