 Tema 1

 Seminar Drept roman

 Enumerați trei argumente pentru studierea dreptului privat roman.
 Ce atribuții relevante pentru materia studiată are pretorul ?
 Explicați noțiunea de izvor de drept roman ? Accepțiunile noțiunii de izvor de drept?
 În ce constă obiceiul juridic (cutuma)? În ce epoci de dezvoltare a dreptului roman
apare preponderent?
 Ce este edictul magistratului, ca izvor de drept?
 Care este raportul dintre civil și dreptul pretorian?
 Ce semnificație are jurisprudența ca izvor de drept în dreptul roman? Dar în dreptul
actual?
 Ce reprezentau în dreptul roman constituțiunile imperiale?
 Care sunt părțile componente ale operei legislative a lui Justinian?
 Care sunt formele de procedură civila romană?

 -Dreptul roman ilustrează modul de apariție și evoluție a dreptului.

o -Ofera cel mai vast câmp de studiu pentru evoluția instituțiilor juridice.
o -Pentru a putea corela, interpreta, utiliza și compara dreptul roman cu
sistemul legislativ actual.
o -În vederea culturii despre istoria nașterii poporului român.
 2. Pretorii erau funcționari ai judecatei,care aveau funcția de a organiza procesele
de judecată și emiteau unele edicte. Edictele ,la urma sa,reprezintă un document în
care erau înscrise reguli,moduri de soluționare .
 3. Noțiunea de izvor de drept în sens material desemnează totalitatea relațiilor
materiale de existență care determină într-o societate o anumita reglementare
juridică,iar în sens formal ,desemnează acele forme de exprimare ale dreptului,în
baza cărora normele juridice capătă valoare juridică și devin norme de drept
 4.Cutuma (obiceiul) reprezintă regula nescrisă de conduit social, cunoaște
aplicativitatea îndelungată după care a căpătat o forță juridică. Cutuma reprezintă
cel mai vechi izvor de drept,care exprima interesele tuturor membrilor societății.
Obiceiurile juridice erau ținute în secret de către pontifi (preoți) care pretindeau că
acestea le-au fost încredințate de către zei.
 Odată cu apariția actelor normative,cutuma își pierde treptat importanța,iar în epoca
postclasică în contextul revenirii la economia naturală și descompurii treptate a
statului,obiceiul își recapătă importanța.
 5. Edictele magistratilor:
Caracterizează perioada Republicii
Reprezintă planul de actitivitate pe care magistrații și-l propuneau la intrarea în
funcție referitor la organizarea instantelor și la modul de soluționare a proceselor.
 Cea mai importanta categorie:edictul pretorului, datorita îndatoriri acestui magistrat
de a soluționa conflictele curente ale cetățenilor.
Edictul pretorului avea valabilitate 1 an.
În Imperiu le scade importanța (din cauza codificarii edictului pretorian, adică a
introducerii unei variante oficiale sj obligatorii acestuia).
 6. In Digestele lui Justinian, conform caruia: “ius praetorium este quod praetores
introduxerunt adiuvandi vel suplendi vel corrigendi iuris civilis gratia, propter
utilitatem publicam” (dreptul pretorian este cel introdus de catre pretori pentru a veni
in ajutorul dreptului civil, pentru a-l completa si pentru a-l modifica in conformitate cu
binele public).

 Din acest text rezulta clar ca dreptul pretorian se defineste numai in raport cu dreptul
civil si ca pretorul actioneaza pe trei cai in vederea adaptarii vechiului drept civil
roman la noile cerinte de viata.
 7.
 Jurisprudenţa sau practica judiciară este alcătuită din totalitatea soluţiilor şi
hotărârilor judecătoreşti pronunţate de către instanţele de toate gradele, prin care s-
au interpretat sau aplicat normele juridice la diferite situaţii concrete. Din punct de
vedere etimologic, cuvântul “jurisprudenţă” provine din cuvintele latine “juris”,
insemnând drept şi “dictio”,semnificând pronunţare, iar la origine,jurisprudentia”
desemna arta şi Ştiinţe juridică, în societatea contemporană.jurisprudenţa este un
izvor de drept formal ce include experienţa practică a organelor judecătoreşti ce
aplică dreptul pozitiv şi căruia îi probează şi legitimează valabilitatea. Trebuie
menţionat faptul că jurisprudenţa este rezultatul interpretării şi aplicării dreptului,
realizată de organul judiciar potrivit voinţei legiuitorului care a edictat norma de
drept.
 În dreptul romanesc actua, jurisprudenta nu constituie izvor de drept pozitiv,
judecătorul având îndatorirea de a se supune legii și de a o aplica în litera și spiritul
ei.
 8. Constituțiile Imperiale reprezentau acte adoptate de către împărat,care erau de
regulă obligatorii.
 9. Aceasta opera legislativa cuprinde 4 lucrari:

 - codul (codex)

 - digestele (digesta)

 - institutele (institutiones)

 - novelele (novelae)
 10.
Prima fază in iure (în fața magistratului) – procesul începea cu citarea pîrîtului,iar reclamantul trebuia să
asigure prezența pîrîtului în fața magistratului.
a)Prima metodă de citare ius vocatio – cînd între părți exista un litigiu și judecătorul
trebuia să puie capăt litigiului prin hotărîre. Reclamantul trebuia să-l întîlnească în public
și să pronunțe cuvinte solemne in ius te voco – în fața magistratului te chem. Dacă
pîrîtul refuza să vie, putea fi adus cu forța .

b)A doua metodă de citare Conditio se punea cita pîrîtul pereglin ,se aplica în raport cu
străinul cu care cetățeanul roman avea o pretenție.

c)A treia metodă de citare Vadimonium extrajudiciar –această metodă se aplica atunci
cînd între părțile nu exista vriun litigiu dar exista un acord încheiat între reclamant și pîrît
, în care ei se înțelegeau cînd să se prezenteze la judecată.

A doua fază in iudicio – în fața judecătorului. În vechiul drept roman judecățile erau
evaluate în for (în public) .Nu avea caracter judiciar și putea fi evalutat și în lipsa uneia
din părți(dacă una dintre părți nu venea la ora stabilită,judecătorul aștepta pînă amiază,
și cîștiga procesul cel ce era prezent). Judecătorul audia pe reclamant și pîrît,se
administrau și alte probe (declarațiile martorilor,probele scrise în contracte,sau să
aducă un bun care demonstrează vinovăția unuia).