MEMO

I. CONCEPTUL DE STAT

„Statuo” “a pune, a aşeza, a întemeia”

Accepţiuni ale noţiunii
„Res publica”/”Imperium”/ „Status rei publicae” romani
„Polis”/”Politea” greci

II. STATUL. DEFINIŢII

Statul este o instituţie având ca suport o grupare de oameni aşezată pe un spaţiu

delimitat, capabilă de a-şi determina singură propria sa competenţă şi organizată în
vederea exercitării unor activităţi care pot fi grupate în funcţiile: legislativă, executivă şi
jurisdicţională.(Tudor Drăganu)
Statul este o unitate alcătuită din reuniunea mai multor oameni pe un teritoriu
determinat în forma guvernanţilor şi guvernaţilor.(Constantin Dissescu)
Statul este o grupare de indivizi, reuniţi printr-o legătură naţională pe un teritoriu
determinat şi fiind guvernaţi de o putere superioară voinţelor individuale. (George
Alexianu)
Statul este pur şi simplu produsul unei diferenţieri naturale, uneori prea simplă, alteori
prea complexă, între oamenii unui acelaşi grup social, de unde rezultă ceea ce se numeşte
putere publică, care nu se poate legitima prin originea sa, ci numai prin serviciile pe care
le aduce, conform regulii de drept. (Leon Duguit)
Statul este personificarea juridică a unei naţiuni, este subiectul şi suportul autorităţii
publice. ( Esmein)
Statul nu este numai o parte, o zonă anume a vieţii istorice, ci chiar esenţa, miezul
acesteia. Este alfa şi omega. (Hegel)
Statul, a cărui naştere este determinată de circumstanţe istorice, este înainte de toate o
idee, un produs al inteligenţei umane. (Georges Burdeau)
Statul este reunirea unei mulţimi de oameni trăind sub aceleaşi legi juridice. (Kant)
Statul este o colectivitate politică şi juridică a cărei natură şi independenţă o fac
ireductibilă la alte colectivităţi, indiferent dacă acestea se situează sub sau deasupra sa.
(Pierre Pactet)
Statul este forma instituţionalizată de organizare politică a unei colectivităţi umane
constituite istoric şi localizate geografic, pe un anumit teritoriu, în care un grup de
indivizi, deţinând în virtutea suveranităţii poporului şi ca expresie a voinţei acestuia, ori
ilegitim, prerogativele şi instrumentele exercitării autorităţii publice, ale elaborării şi
aplicării normelor de convieţuire socială, exprimă şi apără interesele fundamentale ale
statului şi ale naţiunii şi impune voinţa acestora ca voinţă general-obligatorie (Cristian
Ionescu)
 Prin stat se înţelege o societate organizată, având o conducere autonomă, suverană în
raport cu alte puteri. (Genoveva Vrabie)
Într-o accepţiune mai largă, prin stat urmează să se înţeleagă suma a trei elemente:
teritoriul, populaţia (naţiunea) şi suveranitatea. (Ioan Muraru)

II. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE STATULUI

STAT – ELEMENTE CONSTITUTIVE

spaţiul geografic alcătuit din sol, subsol, ape, precum şi
Element material – coloana de aer aflată deasupra solului şi apelor, asupra
TERITORIUL căruia un stat îşi exercită suveranitatea sa exclusivă şi
deplină
Fiecare stat presupune existenţa unui minim de populaţie
Element personal - stabilă. Populaţia unui stat reprezintă un grup de indivizi
POPULAŢIA ce prezintă o individualitate particulară ce o distinge de
populaţia altui stat.
Statul exercită de o manieră efectivă asupra populaţiei
Element formal -
stabilită pe un teritoriu bine determinat o autoritate
PUTERE SUVERANĂ
politică exclusivă, denumită suveranitate.

TERITORIUL
CARACTERISTICI

INDIVIZIBIL INALIENABIL IMPRESCRIPTIBIL

STAT Populaţia majoritară formează o singură România, Italia,

NAŢIONAL naţiune Ungaria, Germania, etc.
Populaţie este formată din diferite Elveţia, R.P. Chineză,
STAT popoare, vorbind limbi diferite, având fosta U.R.S.S., fosta
MULTINAŢIONAL culturi şi un trecut istoric diferite Iugoslavie, fosta
Cehoslovacie

SUVERANITATEA este: INDIVIZIBILĂ

 INALIENABILĂ
IMPRESCRIPTIBILĂ

În lucrarea „Les Six Livres de la République”, publicată în 1576, Jean Bodin

considera că în orice societate politică trebuie să existe un monarh, care să fie suveran, în
sensul că nu poate fi contestat de supuşii săi. Bodin a fost primul autor care a considerat că
statul este alcătuit atât din conducător, cât şi din cei conduşi, noţiunea de suveranitate
derivând din natura comunităţii politice şi nu din revendicări făcute în numele raţiunii de
stat.

În viziunea acestuia suveranitatea, definită ca fiind „puterea absolută şi perpetuă” a

unei republici, este indivizibilă, ceea ce înseamnă că prerogativa guvernării nu poate fi
exercitată de mai multe persoane, ci trebuie concentrată într-una singură. Argumentul în
favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranităţii se bazează pe observaţia că, dacă
suveranul ar împărţi puterea sa cu unul dintre supuşi nu ar mai fi cu adevărat suveran. Un
element important al teoriei expuse de Bodin este importanţa deosebită pe care o acordă
restricţiilor care există în ceea ce priveşte exercitarea puterii suverane.

„Puterea politică e acea putere pe care fiecare om a avut-o în starea naturală şi a încredinţat-
o societăţii şi, prin aceasta, cârmuitorilor pe care societatea i-a aşezat deasupra ei, cu
încrederea explicită sau tacită că va fi folosită pentru binele” societăţii.

” Mandatarul public, oricare ar fi postul său, nu

exercită, o putere care să-i aparţină în fapt, ci puterea
tuturor; aceasta i-a fost doar încredinţată; nu poate
deci să fie înstrăinată, căci voinţa este inalienabilă,
popoarele sunt inalienabile. Acelora care deţin
încrederea poporului li se poate doar încredinţa
exerciţiul acestei puteri, iar această încredere are
caracteristica esenţială de a fi liberă. Este deci, o mare
eroare aceea de a crede că o funcţie publică ar putea
deveni vreodată proprietatea cuiva; este o mare eroare
 Teoria suveranităţii populare nu a fost inventată de Jean-Jacques Rousseau, dar
acesta este cel care a sistematizat cel mai bine această concepţie. Preocupat să găsească o
formă de guvernământ care să pună mai presus legea decât omul, potrivit căreia legea este
emanaţia suveranităţii poporului şi expresia voinţei generale, acesta afirmă în primul rând
două caracteristici ale suveranităţii: inalienabilitatea şi indivizibilitate.
În viziunea lui Rousseau, fiecare din noi pune în comun persoana şi toată puterea
lui, sub conducerea supremă a voinţei generale; şi primim „in corpore” pe fiecare membru,
... parte indivizibilă a întregului”.

? TEMATICA SEMINARULUI

1. Conceptul de stat. Teorii cu privire la stat

2. Analiza statului din perspectivă politologică, sociologică, juridică
3. Elementele constitutive ale statului
3.1. Teritoriul. Noţiune. Trăsături
3.2. Populaţia
3.3. Puterea suverană
a. Suveranitate naţională vs. suveranitate populară

TEME
PENTRU PREGĂTIREA INDIVIDUALĂ

1. Care este viziunea lui Machiavelli cu privire la stat?

Cuvântul stat în accepțiunea lui Machiavelli, are la origine termenul latin “status
“. În opera sa, Machiavelli are în vedere atât statul ca instituție politica
specializata în arta guvernării,cât și cea de putere sau de autoritate atribuita unui
individ sau grup.
Autorul atibuind termenului de stat și accepțiunea de organizare a unui anumit
teritoriu dobândit de un principe autoritar, pe care îl alipeste unui regat sau
principat preexistent. În viziunea lui Machiavelli, statul era “cedat”, “dobandit”,
“stăpânit”,“ocupat”,“creeat”,“reformat“.

2. Ce caracteristici prezintă teritoriul României?

-indivizibilitate (nu poate fi divizat sau înstrăinat către alte entități

statele).
-inalienabilitate (nu poate fi înstrăinat altui stat).
-impenetrabilitate (consta în interdicția ca pe teritoriul unui stat sa își
poată exercita puterea de comanda un alt stat).

3. Care este deosebirea dintre un stat naţional şi un stat multinaţional?

Stat național =populaţia majoritară formează o singură naţiune
Stat multinational=Populaţie este formată din diferite popoare, vorbind limbi diferite, având
culturi şi un trecut istoric diferite

4. Daţi trei exemple de state naţionale şi trei de state multinaţionale:

State naţionale State multinaţionale
România. Ungaria fosta URSS. fosta
Iugoslavie
Italia Elveția. fosta Cehoslovacie
Germania Rp. Chineza

5. Când devine o putere ilegitimă?

O putere devine ilegitima prin contestarea ei de către întreaga națiune sau de către
majoritatea ei.
 6. Indicaţi care sunt caracterele puterii suverane:

Caracterele puterii suverane sunt:

Inalienabilitatea;

Indivizibilitatea;

Imprescriptibilitatea;

Deplinatatea;

Unitatea.

TEMĂ DE REFLECŢIE

Suveranitate naţională în contextul integrării europene

MODELE DE TESTE

1. Autorul teoriei clasice a contractului social este:

 a. Thomas Hobbes; 
b. John Locke; 
c. Jean Jacques Rousseau. X

2. Teoria potrivit căreia puterea monarhului se disociază de persoana

care o exercită îi aparţine lui:

a. Thomas Hobbes; 
b. Jean Bodin; X
c. Jean Jacques Rousseau. 

3. Bifaţi afirmaţia corectă:

a. din punct de vedere politologic, statul este o colectivitate umană

istoriceşte constituită şi organizată pe un anumit teritoriu, care se 
structurează politic în grupul de guvernaţi şi restul populaţiei;
b. din punct de vedere sociologic, statul este o colectivitate umană
istoriceşte constituită şi organizată pe un anumit teritoriu, care se X
structurează politic în grupul de guvernaţi şi restul populaţiei;

4. Enumeraţi elementele esenţiale ale definiţiei generale a statului:

Statul este definit prin referire la trei elemente componente: naţiunea (popor), teritoriul
şi puterea publică.

5. Menţionaţi elementele definitorii ale teoriei contractului social în

concepţia lui Jean Jacques Rousseau:
 O guvernare nu este legitima doar prin prisma
existentei unor persoane care sa dețină puterea, cu doar în
situația în care aceasta urmareste binele general.

Binele general nu trebuie confundat cu suma

conceptelor de bine luat individual;binele general poate fi
calculat prin extragerea plusurilor și minusurilor în stare de
bine de la nivel individual, ceea ce rămâne fiind partea
comuna a cetățenilor.
Statul poate încalcă binele individual al unui cetățean,
sau chiar al unui grup, dacă prin acest mod de acționa, binele
general este slujit.

6. Precizaţi cine este deţinătorul puterii suverane într-un stat?

a. Poporul; X
b. Parlamentul; 
c. Preşedintele; 
d. Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul. 

7. Indicaţi care sunt modalităţile constituţionale prin care poporul român

îşi exercită puterea suverană:

Voinţa poporului este baza puterii de stat. Această voinţă trebuie exprimată prin alegeri oneste care
trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal, egal şi prin vot secret sau după o procedură
echivalentă care ar asigura libertatea votului.Voinţa poporului este baza puterii de stat. Această voinţă
trebuie exprimată prin alegeri oneste care trebuie să aibă loc periodic, prin sufragiu universal, egal şi
prin vot secret sau după o procedură echivalentă care ar asigura libertatea votului.

Cetăţenii exercită suveranitatea prin intermediul dreptului de vot. Cetăţenii

sânt titularii drepturilor electorale. Din însuşi principiul suveranităţii naţionale
rezultă că toţi cetăţenii sânt chemaţi în mod egal să exercite aceste drepturi
 8. Care este distincţia dintre suveranitatea poporului şi suveranitatea
naţională?

Suveranitate națională = independența unui stat față de alte

state.

Suveranitatea poporului = putere, autoritate supremă care

emană de la popor.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

LUCRĂRI DE REFERINŢĂ

1. ARISTOTEL, Politica, Ed. Paideia, Bucureşti, 2000..

2. BURDEAU, Georges L’État, Editions de Seuil, Paris, 1970.
3. DĂNIŞOR, Dan Claudiu, Drept constituţional şi instituţii politice. Vol. I.
Teoria generală. Tratat, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2007.
4. DRĂGANU, Tudor, Drept constituţional şi instituţii politice. Vol. I şi Vol.
II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998.
5. DELEANU, Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale – în dreptul român
şi în dreptul comparat, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
6. IONESCU, Cristian, Tratat de drept constituţional contemporan, ediţia a
2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008.
7. LOCKE, John, Al doilea tratat despre cârmuire; Scrisoare despre
toleranţă, Ed. Nemira, 1999.
8. MACHIAVELLI, Principele, Ed. Antet, Bucureşti, 2009.
9. MURARU, Ioan, TĂNĂSESCU, Elena Simina, Drept constituţional şi
instituţii politice, Vol. I, ediţia a 15-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016.
10.POPA, Nicolae, DOGARU, Ion, DĂNIŞOR, Gheorghe, DĂNIŞOR
Dan-Claudiu, Filosofia dreptului. Marile curente, ediţia a 3-a, Ed. Hamangiu,
Bucureşti, 2010.
 11. ROUSSEAU, Jean-Jacques, Contractul social, Ed. Antet, Bucureşti,
2007.

LUCRĂRI DE SPECIALITATE

1. AURESCU, Bogdan, Noua suveranitate, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.

2. CASSIRER, Ernst, Mitul statului, Ed. Institutul European, Iaşi, 2001.
3. GREWE, Constance, RUIZ FABRI, Hélène, Droits constitutionnels
européens, PUF, Paris, 1995.

ARTICOLE ŞI STUDII DE SPECIALITATE

1. DĂNIŞOR, Dan Claudiu, Principiile constituţionale ale reglementării

suveranităţii naţionale, Revista de Drept Public, nr. 3/2008.
2. EYMERI-DOUZANS, Jean-Michel, Statul actual: un hibrid post-
managerialist sau neo-weberian? Remarci liminare, Studia Politica, nr. 3/2010.
3. IONESCU, Cristian, Conceptul de stat şi procesul formării statelor
moderne în spaţiul european, Revista de Drept Public, nr.1/1999.
4. IONESCU, Cristian, Reflecţii critice privind analiza teoriei marxiste a
statului, Revista de Drept Public, nr.2/2002.
5. RADU, Liviu, Originea şi evoluţia statului, Revista Transilvană de Ştiinţe
Adminitrative, nr. 2(24) 2009.
6. VRABIE, Genoveva, Constituţie, stat, suveranitate – concepte ce trebuie
regândite, Revista de Drept Public, nr. 3/2004.