Subiecte examen „drept constituțional” – în ordinea materiei din vol.

1-Balan
2020
1. Statul și definiția statului – pg. 1-16
- „instituție având ca suport o grupare de oameni așezată pe un spațiu delimitat,
capabilă a-și determina singură propria competență și organizată în vederea
exercitării unor activități care pot fi grupate în funcțiile: legislativă, executivă și
judecătorească.”
2. Elementele teritoriului – pg. 16-25
- Spațiul terestru: întregul teritoriu delimitat de frontierele statului; fără enclave;
- Subsolul spațiului terestru;
- ! bordul navelor aflate în marea liberă și al aeronavelor aflate în zbor nu țin de
teritoriul statului;
- „insulele artificiale” sau platformele de foraj marin nu constituie teritoriu de stat;
- ! terenul pe care se află sediile misiunilor diplomatice este parte a teritoriului
statului acreditar;
- Teritoriul acvatic: marea teritorială, apele interioare, radele porturilor, apele
golfurilor și băilor interioare; ! zonele maritime cu regim special, zona contiguă,
zona economică exclusivă, platoul continental, marea liberă;
- Spațiul aerian: coloana de aer situată deasupra spațiului terestru și a celui acvatic,
până la limita spațiului cosmic; ! zone aeriene defensive.
3. Caracterele juridice ale teritoriului – pg. 25-30
- Exclusivitate;
- Inalienabilitate; ! Rectificări de frontieră
- Indivizibilitate. ! orice stat modern își apără integritatea, care este imanentă
suveranității
4. Poporul ca element al statului – pg. 30-39
- Comunitate politico-juridică sau comunitate etno-culturală;
- Titular al puterii constituante și titular al dreptului de autodeterminare;
- Drepturile minorităților naționale;
- Poporul-un tot unitar; egalitatea și interdicția discriminării;
- Poporul se manifestă în afara unor forme juridice și constituționale ca putere
constituantă, prin opinia publică și aclamația, prin ipostaza negativă;
- Poporul se manifestă într-un mod organizat și reglementat pe plan juridic ca
mărime formată și organizată prin lege constituțională;
5. Caracteristicile puterii de stat – pg. 39-45
- Suverană;
- Putere de dominație politică – vizează interesele de ansamblu ale societății;
- Unică – inexistența unei puteri sociale care să rivalizeze cu statul;
- Permanentă – exercitare continuă;
- Caracter secular – rezultatul distincției dintre puterea politică și puterea spirituală;
- Caracter rațional și organizat
6. Suveranitatea – origine și evoluție istorică – pg. 45-59
- Calitatea puterii de stat de a fi supremă pe plan intern și independentă pe plan
extern;
- Principiul subsidiarității;
 - Juristul englez Neil MacCormick;
- Jean Bodin; 1576 – Lex Six Livres de la Republique; suveranitatea = „acea putere
perpetuă și absolută” a unei Republici;
- Hugo Grotius – De iure belli ac pacis;
- Hobbes;
- Jean Jacques Rousseau – suveranitatea este exercitarea voinței generale;
- William Blackstone – trebuie să existe o autoritate supremă irezistibilă, absolută și
incontrolabilă în care să rezide drepturile suverane;
- Sieyes – prin doctrina puterii constituante – calitatea poporului de titular al puterii
suverane;
- John Austin – Prelegerea a VI-a din The province of the Jurisprudence
Determined;
- Carl Friedrich von Gerber;
- Hugo Krabbe – „suveranitatea dreptului”;
- Hans Kelsen;
- Carl Schmitt;
- Hermann Heller
7. Suveranitatea – accepțiunea actuală a termenului și factorii care îi impun
redimensionarea – pg. 59-62
8. Forma de guvernământ – pg. 63-76
I. - Monocrații:
 Monarhii:
 Monarhii absolute;
 Monarhii constituționale;
 Dictaturi:
 Dictaturi comisariene;
 Dictaturi autocratice;
- Oligarhii: decizia asupra chestiunilor decisive revine unei anumite elite,
definite prin anumite calități pe plan moral, intelectual sau profesional;
- Democrații reprezentative;
II. După criteriul juridic al modului de desemnare a șefului de stat:
- Monarhii;
- Republici – caracteristică principală: etosul politic și juridic diferit;
9. Structura de stat – pg. 76-84
 Sub aspectul exercitării puterii în teritoriu:
- State unitare: un singur sistem de drept
Desconcentrare: transferul anumitor atribuții administrative ale
puterii centrale pe plan local, în beneficiul unui organ de stat;
Descentralizare: implică autoadministrare; este un principiu al
libertății și se identifică cu democrația locală;
- State compuse: fie asociații de state, fie federații (state federale)
Uniunea personală: în cazul a două state monarhice, unde în baza
legilor succesorale demnitatea de șef de stat revine unei persoane
care se află deja pe tronul unui alt stat; ! singurul element comun =
persoane șefului statului; exemplu: Anglia și Regatul Hanovrei –
1714-1837;
 Uniunea reală: alături de persoana șefului statului, formațiunile
politice au în comun și anumite organe, de regulă executive;
exemplu: Austro-Ungaria – 1867-1918;
Confederația: membrii își păstrează suveranitatea, dar delegă unor
organisme comune anumite atribuții, în special de domeniul
politicii externe și de apărare;
Federația: statele componente sunt integrate în plan constituțional
în uniune, pierzându-și practic suveranitatea;
10. Separația și echilibrul puterilor statului în România – pg. 85 – 99
- Constituțiile din 1866, 1923, 1938 – structurate pe baza principiului
separației puterilor în stat;
- Odată cu instituirea regimului totalitar comunist, separația puterilor a fost
abandonată și respinsă cu vehemență: puterea de stat aparținea „organelor
puterii de stat” – „organe supreme”: Marea Adunare Națională, Consiliul
de Stat și Președintele Republicii Socialiste Române; organe locale:
„sfaturile populare”; „consiliile populare”;
- Principiul separației puterilor în stat: reafirmat la Revoluția din decembrie
1989; menționat în Comunicatul către țară al Consiliului Frontului Salvării
Naționale din seara zilei de 22 decembrie 1989 și în Decretul-lege nr. 92
din 14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului și a Președintelui
României; textul legii fundamentale adoptat de Adunarea Constituantă nu a
inclus nicio referire expresă la acest principiu;
11. Concepția lui Locke asupra separației puterilor – pg. 86-92
- Second Treatise on Civil Government – o comunitate dispune de trei puteri:
 Legislativă;
 Executivă;
 Federativă;
- El subliniază că într-un stat constituit, puterea supremă este cea legislativă;
12. Separația puterilor în concepția lui Montesquieu – pg. 86-92
- Despre spiritul legilor – analiză sistematică și comparativă a structurii
politico-juridice a statelor:
 Puterea legislativă – principele sau autoritatea face legile și le
îndreaptă sau abrogă pe cele existente;
 Puterea executivă externă – prin ea se declară război, se încheie
apce, sunt trimiși solii, sunt luate măsurile de securitate și
preîntâmpinate năvălirile; trebuie plasată în mâinile unui monarh
 Puterea executivă internă (judecătorească) – sunt pedepsite
infracțiunile și soluționate litigiile între particulari;
- Libertatea este absentă acolo unde cel puțin două puteri sunt concentrate în
aceleași mâini;
- Susține ideea reprezentării într-un sistem bicameral, camera superiaoră fiin
rezervată celor distinși prin naștere, bogății sau onoruri;
13. Provocări contemporane la adresa separației puterilor – pg. 93-95
- Administrația publică – realizează cel mai mare volum de activitate în
sfera statală;
 - Delegarea legislativă = abilitarea executivului cu emiterea de acte
normative prin care se modifică sau se abrogă dispoziții ale legii ori sunt
reglementate domenii pe care constituția le rezervă legiuitorului;
- Justiția constituțională – sistemul de control al constituționalității legilor
realizat prin instanțe speciale, de contencios constituțional;
- Rolul partidelor politice !
14. Statul de drept – pg. 99-112
- Conceptul statului de drept reprezintă un instrument în lupta contra
exercitării excesive și necontrolate a puterii politice;
- Nu coincide cu democrația !
- Friedrich Julius Stahl;
- Otto Bahr – protecția drepturilor individului în dreptul public;
- Exigențe actuale:
Organizarea autorităților pe baza separației puterilor;
Garantarea drepturilor și a libertăților fundamentale;
Asigurarea supremației legii în ordinea juridică internă – principiul
legalității – contenciosul administrativ;
Asigurarea supremației Constituției – contencios constituțional;
Asigurarea unui înalt grad de certitudine și de stabilitate a
raporturilor juridice;
Atingerea unui grad mai înalt de predictibilitate a dreptului;
Respectarea principiului proporționalității;
Respectarea obligației de a motiva și fundamenta rațional deciziile
adoptate, cu indicarea temeiurilor legale ale acestora;
15. Contribuții doctrinare relevante pentru teoria statului de drept – pg. 101-103
- Robert von Mohl – primul care a conceput o teorie coerentă și sistematică a
statului de drept: RECHTSSTAAT !; țelului de viață moral și rațional îi
corespunde statul de drept; libertatea cetățeanului este principiul suprem al
statului;
- Carl Theodor Welcker – în statul de drept, supușii sunt cetățeni liberi;
- Determinantele esențiale ale conceptului de stat de drep sunt:
 Îndepărtarea de orice concepție și obiectiv transpersonal al statului;
 Asigurarea libertății individuale și a posibilității afirmării și
dezvoltării individuale;
 Organizarea statului și reglementarea activității acestuia conform
principiilor rațiunii.
16. Constituția în sens formal și constituția în sens material – pg. 119-123
- Sub aspect formal – constituția este o lege fundamentală, intitulată de
regulă chiar „constituție”, adoptată de o adunare special constituită
(adunarea constituantă), conform unei proceduri speciale, deosebite de cea
a adoptării legilor ordinare și care are o forță juridică superioară celorlalte
legi;
- Sub aspect material – constituția include toate reglementările, indiferent
de sursa lor formală, referitoare la instituirea și exercitarea puterii în stat,
raportul dintre puterile statului, precum și drepturile și libertățile
fundamentale.
17. Constituții cutumiare și constituții scrise (criteriul sursei formale) – pg. 146-148
 I. Constituții cutumiare
 Ansamblu de reguli nescrise privitoare la desemnarea șefului
statului, procedura parlamentară, numirea guvernului, controlul
parlamentar asupra executivului și asupra unor drepturi
fundamentale;
 !!! constituții mixte: acte normative scrise, având prin tradiție
valoare constituțională, completate de uzanțe și practici
constituționale în viața parlamentară sau în activitatea
executivului – Marea Britanie, Noua Zeelandă, Israel.
II. Constituții scrise
 Aproape toate constituțiile din prezent;
 Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris-1858; Constituția
din 1866; Constituția din 1923; cele trei constituții comuniste –
1948, 1952, 1965; Constituția din 1991;
 Un singur act sau mai multe acte normative distincte;
18. Criteriul modului de adoptare – pg. 148-151
Constituții octroiate (carte concedate)
- Acte unilaterale ale unui suveran; emanație a puterii sale; consecința
erodării poziției sale politice;
- Exemple: Carta constituțională a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței;
Constituția japoneză din 11 februarie 1889;
Constituții statut
- Emanație a voinței șefului statului, însă supusă aprobării populației prin
plebiscit; progres prin implicarea voinței poporului și o recunoaștere a
puterii constituante a acestuia;
- Exemple: Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris-1864;
Constituții pact
- Consecința unui compromis, încheiat între monarh și forțele politice
reprezentate în Parlament; monarhul renunță la o parte din
prerogativele sale tradiționale și se angajează să respecte actele
Parlamentului;
- Exemplu: Carta franceză din 14 august 1830;
Constituții convenție
- O formă de lege fundamentală, dezbătută și adoptată de o adunare
anume aleasă în acest scop; sub aspect formal – reprezintă emanația
integrală a voinței poporului;
- Exemplu: Constituția federală a Statelor Unite, adoptată de Convenția
Federală, întrunită la Philapdelphia, în 1787;
Constituții referendare
- Legea fundamentală adoptată de o reprezentanță națională supusă
ulterior aprobării poporului prin referendum;
19. Constituții flexibile și constituții rigide (criteriul modului de revizuire) – pg. 153-154
 Constituții flexibile/suple
- Ușor de revizuit;
- Adoptarea legii de revizuire doar cu majoritatea calificată de două
treimi din numărul membrilor corpului legislativ, fără a se mai stipula
alte condiții;
 - Exemple: constituțiile din anii socialismului; Legea fundamentală din
1949 a Germaniei;
 Constituții rigide
- Impun condiții și proceduri care fac deosebit de dificilă revizuirea;
- Exemple: Constituția SUA din 1787; Constituția României din 1991;
20. Revizuirea Constituției – pg. 157-159
- Inițiativa revizuirii poate fi exercitată de Președintele României la
propunerea Guvernului, de cel puțin o pătrime din numărul deputaților
sau al senatorilor, precum și de cel puțin 500 000 de cetățeni cu drept
de vot; aceștia trebuie să provină din cel puțin jumătate din județele
țării, astfel încât din fiecare dintre acestea să se obțină cel puțin 20 000
de semnături în sprijinul inițiativei de revizuire;
- Legea de revizuire trebuie adoptată de ambele Camere ale
Parlamentului cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor
fiecăreia; Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord,
cele două Camere, în ședință comună, hotărăsc cu votul a cel puțin trei
pătrimi din numărul deputaților și senatorilor;
- Legea de revizuire este definitivă numai după confirmarea ei prin
referendum;
21. Limitele revizuirii Constituției – pg. 157-159
De ordin material: dispozițiile constituționale privind caracterul național,
unitar, independent și indivizibil al statului român, forma republicană de
guvernământ, integritatea teritoriului, independența justiției, pluralismul politic
și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii;
Sub aspectul finalității: nu este admisă revizuirea în cazul în care are drept
efect suprimarea unor drepturi sau libertăți fundamentale ori a garanțiilor
acestora;
De ordin temporal: nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de
urgență, în timp de război sau în perioada de prelungire a mandatului
Parlamentului.
22. Formele de control al constituționalității legilor – pg. 161-169
a. Politic
- A apărut în Franța; caracterul politic decurgea din modul de constituire
și din poziția celei de a doua camere;
b. Parlamentar
- Examinarea legii, de regulă anterior adoptării acesteia, de regulă de
către o comisie constituțională, examinare ce se face sub aspectul
conformității cu constituția; întâlnită în statele comuniste având un
caracter pur formal
c. Jurisdicțional
- Singura formă efectivă și imparțială;
- Cunoaște două forme:
 Controlul realizat de către instanțele ordinare (Statele Unite ale
Americii, România-până în anul 1940)
 Controlul realizat de instanțe speciale (de curțile
constituționale)
- Ideea a fost formulată pentru prima dată de către Georg Jellinek;
 - Poate fi atât anterior (înainte de intrarea în vigoare a legii), cât și
posterior (după intrarea în vigoare a legii);
23. Controlul jurisdicțional al constituționalității legilor – pg. 161-169
24. Apariția controlului constituționalității legilor: cazul Marbury c. Madison – pg. 163-
165
1803-Curtea Supremă a Statelor Unite respinge cererea reclamantului William
Marbury invocând neconstituționalitatea unei legi;
Vechiul Congres: John Adams-președinte; John Marshall-secretar de stat;
Noul Congres: Thomas Jefferson-președinte; James Madison-secretar de stat;
25. Controlul constituționalității legilor în România; „Procesul tramvaielor” – pg. 165-168
 „Societatea de Tramvaie București”-1909-realizarea și exploatarea unei rețele
unice de tramvaie în capitala țării, care să înlocuiască diversele linii particulare
deja existente;
 Funcționa după prevederile unei legi speciale; nu era propriu-zis o societate
comercială;
 Noul guvern și Primăria apreciază că beneficiile Primăriei sunt considerabil
mai mici în comparație cu contribuțiile sale la valoarea patrimoniului
societății;
26. Regimul politic sau constituțional – pg. 176-177
 Modul concret de partajare a competențelor constituționale între autoritățile
publice;
 Regim prezidențial – deciziile și inițiativele majore în stat revin cu
preponderență șefului de stat;
 Regim parlamentar – reprezentanța națională s-a impus ca factor politic
preponderent în viața statală, reușind să-și ancoreze în constituție competențele
de control deplin asupra executivului;
 Regim semi-prezidențial/ prezidențialist – competențele decizionale relevante
sunt atribuite atât șefului de stat ales de popor direct, cât și parlamentului;
 Regim totalitar – lipsește orice intenție de echilibru între puteri și de control
reciproc al acestora;
27. Regimul politic prezidențial – pg. 177-183
o SUA: puterea legislativă – Congres (Senat + Camera Reprezentanților);
puterea executivă la nivel federal – Președinte; puterea judecătorească – Curtea
Supremă și de instanțele federale;
28. Regimul politic parlamentar – pg. 183 – 189
o Conducerea statului revine în comun legislativului și executivului;
o Marea Britanie: Parlament bicameral – Camera Lorzilor și Camera Comunelor;
29. Regimul semi-prezidențial – pg. 189-193
o Constituția Franței din 4 octombrie 1958;
o Exclude preeminența vreuneia dintre puterile statului; caracter bicefal al
executivului: un șef de stat și un șef de guvern; echilibru dinamic între cele trei
corpuri politice relevante;
30. Regimul de adunare – pg. 193-195
o Întemeiat pe confuzia puterilor în folosul puterii legislative;
o Exemplu: Convenția Națională din anii Revoluției franceze;
31. Constituția din 1/13 iulie 1866 – caracterizare generală – pg. 219 – 228
  Prima constituție modernă din România;
 A avut drept model Constituția Belgiei din 7 februarie 1831; 8 titluri;
 dispoziție importantă: „Domnul nu are alte atribuții decât cele date lui prin
Constituțiune” – art. 96;
 nu existau dispoziții în legătură cu inamovibilitatea judecătorilor;
 fiecare cetățean (de sex masculin și major) făcea parte din armata regulată sau
din miliții sau din garda cetățenească;
 suspendarea Constituției era expres interzisă;
 procedura revizuirii era una rigidă; a fost revizuită de trei ori: 1879 – Tratatul
de Pace de la Berlin care stabilea că recunoașterea independenței României va
fi condiționată de inserarea în legea fundamentală a unor clauze referitoare la
libertatea religioasă și la egalitatea în dobândirea și exercitarea drepturilor
civile și politice; 1884 – pentru că în 1881 România fusese declarată Regat +
reorganizarea colegiilor electorale (trei colegii la Camera Deputaților și două
colegii la Senat); 1917 – în condițiile refugiului în Moldova, legea făcea
posibile exproprierea terenurilor agricole și împroprietărirea țăranilor fără
pământ sau cu pământ puțin + eliminarea colegiilor și introducerea votului
universal;
 la încheierea tratatelor de pace cu statele învinse în război și cu consacrarea
internațională a noilor frontiere, România a semnat un tratat al minorităților
care impunea obligații cu rang de lege fundamentală ce includeau și acordarea
cetățeniei, atât a locuitorilor din noile provincii, cât și a evreilor din Vechiul
Regat care nu dobândiseră încă cetățenia română;
32. Constituția din 1923 – caracterizare generală – pg. 228 – 234
 În contextul situației de după război, se considera că este nevoie de o revizuire
amplă și consistentă a Constituției din 1866, astfel sunt cunoscute patru ante-
proiecte de lege fundamentală elaborate în primii ani de după Unire: ante-
proiectul Cercului de Studii al PNL din 1921, ante-proiectul Partidului
Național Român din Transilvania, elaborat de universitarul clujean Romul
Boilă, ante-proiectul profesorului cernăuțean Constantin Berariu, ante-
proiectul Partidului Țărănesc, elaborat de Constantin Stere;
 Legiuitorul ordinar este abilitat să instituie noi cauze de utilitate publică;
 Inovații care limitează libertatea presei prin introducerea condițiilor
răspunderii pentru publicațiile periodice și neperiodice;
 Inovație: crearea Consiliului Legislativ, consacrarea contenciosului
constituțional; decizia asupra constituționalității legilor și inaplicabilității celor
găsite ca fiind contrare legii fundamentale este rezervata ICCJ, iar soluția
Curții este valabilă doar pentru cazul judecat; este consacrată inamovibilitatea
judecătorilor; reglementarea contenciosului administrativ; crearea Consiliului
Superior al apărării țării;
33. Constituția din 1938 – caracterizare generală – pg. 235-239
 Produsul unei lovituri de stat;
34. Constituțiile comuniste-caracterizare generală – pg. 252-270
- Puterea politică a aparținut în totalitate partidului comunist; puterea politică a
comuniștilor se întindea asupra întregii societăți;
Constituția din 1948:
  Petru Groza prezintă adunării proiectul de constituție, care este adoptat
în unanimitate;
 Dispare sintagma „puterile statului”, înlocuită cu formula „puterea de
stat”; apar drepturile social-economice; nu este menționată
inamovibilitatea judecătorilor; independența justiției este afectată prin
numirea judecătorilor de la instanța supremă de către MAN; este o
constituție flexibilă (a fost revizuită o singură dată);
Constituția din 1952:
 Structura o copiază fidel pe cea a constituției staliniste din 1936;
 A fost revizuită de 11 ori; în 1961, în locul Prezidiului MAN a fost
creat Consiliul de Stat;
Constituția din 1965:
 Statul își va schimba numele în „Republica Socialistă România”,
schimbare consacrată printr-o nouă constituție;
 9 titluri; revizuită de 10 ori;
35. Principii ale organizării politice a statului român=decizii fundamentale ale
constituantului român – pg. 289-308
Democrația reprezentativă și pluralismul politic;
Statul de drept;
Statul social;
Caracterul unitar;
Integrarea euroatlantică.
36. România – stat pluralist și democratic – pg. 291-299
37. România – stat de drept – pg. 300-303
38. România – stat social – pg. 303-306
39. România – stat unitar – pg. 306-307
40. Principii care guvernează reglementarea cetățeniei române – pg. 312-317
a. Egalitatea în drepturi;
b. Lipsa relevanței directe a căsătoriei în privința dobândirii sau pierderii
cetățeniei;
c. Ius sanguinis;
d. Interdicția privării arbitrare de cetățenie;
e. Tempus regit actum;
f. Reglementarea în mod exclusiv de către statul român a cetățeniei române;
g. Unicitatea.
41. Moduri de dobândire a cetățeniei române – pg. 317-327
 De dobândire de drept:
 Prin naștere;
 Prin adopție;
 Prin efectul dobândirii cetățeniei române de către unul dintre
părinți;
 De dobândire ca efect al unui act juridic al unei autorități;
 La cerere;
 Redobândirea;
42. Pierderea cetățeniei române – pg. 327-333
 Prin retragere;
  Prin aprobarea renunțării;
 În urma desființării adopției;
 Prin adopția de către un cetățean străin;
 Prin stabilirea filiației copilului găsit;
43. Cetățenia europeană – pg. 334-335
44. Drepturi și libertăți fundamentale: noțiune și clasificări – pg. 335-350
45. Restrângerea exercițiului unor drepturi –
46. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică -
47. Drepturi și libertăți fundamentale-principii generale – pg. 350-365
Demnitatea umană;
Libertatea;
Egalitatea;
Universalitatea;
Neretroactivitatea;
Distincția dintre cetățeni și necetățeni;
Prioritatea dreptului internațional în materia drepturilor omului;
Liberul acces la justiție;
Caracterul excepțional al restrângerii exercițiului unor drepturi;
48. Dreptul la viață – pg. 365-369
49. Dreptul la integritate fizică și psihică – pg. 369-371
50. Libertatea individuală – pg. 372-376
51. Dreptul la apărare- pg. 376-377
52. Dreptul la liberă circulație – pg. 378-379
53. Viața intimă, familială și privată – pg. 380-385
54. Inviolabilitatea domiciliului – pg. 385-386
55. Secretul corespondenței – pg. 386-388
56. Libertatea conștiinței – pg. 388-397
57. Libertatea de exprimare – pg. 397-403
58. Dreptul de asociere – pg. 411-414
59. Accesul la justiție – pg. 415-418
60. Dreptul de proprietate – pg. 418-432
61. Drepturi social-economice și culturale – pg. 444-454
62. Drepturi și îndatoriri specifice cetățenilor români – pg. 454-455
63. Îndatoririle fundamentale – din Constituție

Instituțiile politice
64. Sistemul electoral și scrutinul - Tănăsescu
a. Parlamentul României
65. Structura Parlamentului – pg. 10-12
66. Funcționarea Parlamentului – pg. 20-22
67. Ședințele comune ale Camerelor – pg. 21-22
68. Drepturile și îndatoririle parlamentarilor – pg. 25-26
69. Protecția mandatului parlamentar – pg. 27-28
70. Imunitatea parlamentară – pg. 28-29
71. Funcțiile Parlamentului – pg. 29-33
72. Controlul parlamentar – pg. 30-32
 73. Categorii de legi – pg. 33-47
74. Procedura legislativă actuală – pg. 47-63
75. Sesizarea Camerelor – pg. 47-63
76. Ce legi sunt adoptate de Senat în calitate de cameră decizională? – pg. 50-52
77. Proceduri legislative speciale – pg. 63-73
b. Președintele României
78. Alegerea Președintelui României – art. 81 din Constituție
79. Mandatul Președintelui României – pg. 3-5 + art. 82 și 83 din Constituție
80. Suspendarea Președintelui României – pg. 12-16 + art. 95 din Constituție
81. Funcțiile Președintelui României – pg. 19-20
82. Atribuțiile Președintelui României – pg. 20-22 + art. 85-94 din Constituție
c. Guvernul României
83. Învestitura Guvernului României – pg. 5-7
84. Răspunderea Guvernului și a membrilor Guvernului – pg. 15-17
d. Autoritatea judecătorească
85. Autoritatea judecătorească – pg. 1-2
86. Principii fundamentale în realizarea justiției – pg. 2-6
87. Principiul independenței judecătorilor – pg. 4-5
88. Consiliul Superior al Magistraturii – pg. 9-11
e. Curtea Constituțională
89. Organizarea Curții Constituționale – pg. 1-3
90. Atribuțiile Curții Constituționale: enumerare și clasificare – pg. 4-5
91. Curtea Constituțională: controlul constituționalității legilor anterior promulgării – pg.
5-11
92. Curtea Constituțională: controlul constituționalității legilor pe cale de excepție – pg.
11-17
93. Curtea Constituțională: soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională –
pg. 17-18
94. Actele Curții Constituționale și efectele acestora – pg. 20-25

Negru – aspecte generale și introductive;

Roșu – instituții;
Albastru – teme suplimentare;