Tema: Statul – și societatea civilă

Plan:
1.Noţiune de stat. Teorii privind
geneza statului
2. Atributele şi funcţiile statului
3. Clasificarea statelor
4. Societatea civilă – esență,
structură, funcții
Bibliografie
1. Roșca A. Probleme privind relația dintre stat, societate
și individ în condițiile tranziției. Chișinău, 1998.
2. Roșca L., Volvov E. Politologie. Chișinău, 2001.
3. Valsan C. Politologie. București, 2003
4. Valeriu Moșneaga. Gheorghe Rusnac, Politologie.
Chișinău, CEP. USM, 2008.
5. Cornea Sergiu. Introducere în politologie. Cahul, USC,
2008.
6. Enciu N. Politologie: Curs universitar.. Chișinău, Civitas,
2005.
7. Marin C. Societatea civilă: între mit politic și pledorie
socială. Chișinău, 2002
8. Пугачев В. Соловьев А. Введение в политологию.
Москва, 2003.
Originea şi semnificaţiile
 Stat (lat. - stato) – stare, stabilitate, statut.
 Cuvintele latine traduse ca stat aparţin altor câmpuri de semnificaţii :
 Imperium (imperiu, putere)
 Dominium (supus unui stăpân) din sec. XIX – se atribuie unor posesiuni engleze
cu o anumită independență: Canada, Australia, Noua Zeelandă
 Civitas, urbs (cetate)
 Res public (lucru public)
Evoluţia termenului
Stat (lat. statim – statornic, nemişcat, pe loc)
Sec. XII – status regis, sau estat (Egidius din
Roma “Guvernarea regilor”) – statutul
regelui, puterea politică.
Per. Renaşterii, Modernă –
 Machiavelli “Principele” (1525) prin stat
desemna entităţile politice (principate,
regate)
 ”Toate statele, toate guvernările, care au
avut putere asupra oamenilor sunt republici,
sau principate”
 Jean Bodin în “Sase cărţi despre stat”
(1576) susţine că Statul - o instanţă aşezată
deasupra familiei (gospodăriei)
 Aprecierea statului
• Aristotel- scopul statului este acela de a-i face pe oameni virtuosi si
fericiti. Cei mai buni dintre oameni pot conduce daca sunt aleși.
• Platon – apreciere pozitivă statului
• Marcus Tullius Cicero - statul este res populi, adica este cauza
poporului (o grupare de oameni asociati unii cu altii prin adeziunea
lor la aceleasi legi si printr-o comunitatea de interese
• Luther, Hobbes – Statul are funcţia de ameliorare a raporturilor
sociale, vendeta este interzisă;
• Freud - statul este o instituţie negativă care îşi arogă monopolul
nedreptăţii (în război obligaţia de a ucide) – cu apariţia bombei
atomice viziunea doar se accentuează;
• Nietzsche - “cel mai rece monstru”
• Lenin în “Statul şi revoluţia” - Statul este un aparat de violenţă;
Statul – o entitate politică plasată pe un anumit
teritoriu şi constituită din o comunitate
naţională sau multinaţională, unde se respectă
o ordine juridică stabilită de elita politică,
înzestrată cu drept juridic de a aplica
constrângerea.
Statul - un sistem organizaţional, care realizează
în mod suveran conducerea unei societăţi,
deţinând în acest scop monopolul creării şi
aplicării dreptului.
Teorii privind geneza statului
 Teoria teocratică (Augustin, Toma d’ Aquino)
 Teoria patriarhală (Aristotel, Confucius, R.
Filmer)
 Teoria violenţei (Ludwig Gumplowicz, Eugen
Karl Dühring)
 Teoria irigaţională (supravieţuire)
 Teoria contractuală (T. Hobbes, Ch.
Montesguieu, J. J. Rousseau)
 Teoria juridică (Ch. Montesguieu, H. Kelsen)
 Trăsăturile statului
 Teritoriul
 Populaţia (cetățeni, străini, apatrizi)
 Puterea
 suveranitatea - calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa;
independență; putere supremă. Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al
statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în
independența ei în relațiile cu alte state. 
 Monopolul violenţei
 Monopolul colectării impozitelor
 Monopolul emiterii legilor
 Monopolul emiterii valutei
 Monopolul elaborării simbolicii de stat
 Pedeapsa capitală - Până în 2017, 142 de țări au abolit
pedeapsa cu moartea prin lege sau în practică, rămânând astfel
56 de țări care încă aplică pedeapsa capitală. Au fost
înregistrate cel puțin 993 de execuții în 23 de țări (cu excepția
Chinei, unde se presupune că ar fi avut loc mii de execuții) și
20.000 de persoane condamnate la moarte.
Funcţiile statului
• Funcţii interne:
 Politică
 Juridică
 Economică – crearea unui echilibru bugetar, stimulente
pentru dezvoltarea ei
 Socială
 Culturală
• Funcţii externe:
 Relaţii de parteneriat etc.
 Contribuția în rezolvarea problemelor globale
 Apărarea teritoriului
 Relații comerciale
 Tipologia statelor
 Forma de guvernare (monarhie, republică )
 Structura administrativ teritorială (stat unitar, federaţie,
confederaţie)
 Relaţia Stat şi societate civilă (stat de drept, poliţienesc,
social)
 După funcţionalitatea instituţiilor de stat
 State eşuate – instituțiile politice nu funcționează, pierderea
legitimității, pierderea controlului asupra terit, conflicte,
corupție. (Sudan, Nigeria, Nepal),
State aflate în zona de alertă - Congo,
State aflate în zona de risc – Moldova – 58 loc din 92,
State aflate cu o stabilitate moderată- Ţările Baltice, Polonia,
State viabile – Canada, Olanda)
Monarhul- este șeful monarhiei, guvernează în mod normal pe viață sau până la
abdicare, în mod tipic moștenește tronul prin naștere.

 Monarhii pot fi: autocrați (monarhii absolute); sau

persoane ceremoniale, cu putere limitată (autoritatea
reală o deține legiuitorul și/sau un cabinet executiv (m.
constituționale).
 Frecvent - monarh. e legat de o religie de stat.
 Dacă monarhul este minor, sau este în incapacitatea de
a se pronunța - regență.
 Dacă doi monarhi domnesc simultan într-un singur
stat (Andorra) - coregență.
Monarhii dualiste: Maroc (Regatul
Maroc), Yordania , Kuweit
 Monarhii se disting prin titlurile lor
- "rege" și "regina", "prinț" și
"prințesă", "împărat" și
"împărăteasă".
 Succesiuneaeste justificată prin:
sânge, primogenitura și vechimea
paternală.
 Unele monarhii nu sunt ereditare,
altele conducătorul este ales printr-
un proces elective (Malaezia)
 • suveranitatea pe
Stat unitar (monarhii, întreg teritoriu
republici) – • Dirijare
centralizat (România) centralizată cu
descentralizat unitățile
(Regatul Unit al Mării administrative
Britanii) • un parlament
• Un guvern
• O constituție
• O cetățenie
 Cca 27 state
•  mai multe centre de putere
(state, pământuri, cantoane,
republici),
• statul este divizat la nivelul
Federația organizării politice și la nivelul
ordinii juridice
• Se respectă autonomia largă a
terit
Subiectele feder.nu sunt
suverane
Armata, finanțele, piața internă
– unice
Nu secesiune unilaterală
Federație (din lat. fœdus) uniune
de state mai mici
 Separarea unilaterală nu este acceptată
 Cele mai cunoscute: Australia (6 st.), Austria (9 land.) Brazilia
(26+1), Canada (10 provin.), Germania (16 land.), India (29
state), SUA (50 +1), Mexic (31 state), Belgia (3 reg.), Elveția
(23 cant.), Rusia (88 subiecte: 46 oblasts, 22 republ., 9 krais, 4
okrug. Autonom., 3 orașe de importanță federală, 1  oblast.
autonom)
 Confederații: SUA (1777-1787); Elveția (1815-1848)
Confederația - uniune de state independente/ unități teritoriale
autonome, înființată pe baza unui acord internațional, prin care se
determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a
acestora.
 membrii sunt suverani, independenți
 Confederația se creează pentru a rezolva un cerc restrâns de probleme
 Se formează doar organele care sunt prevăzute de actele contractuale
 Luarea deciziilor consensuală
 Parlamentul se creează de organele subiectelor confederației
 Subiectele au dreptul de a respinge actele puterii uniunii
 Bugetele se creează din contul cotizațiilor benevole ale subiectelor
 Valuta națională, Armata națională
 Subiectele confederației au dreptul la ieșirea benevolă din cadrul
structurii
 Formațiunile militare aparțin subiectelor
 De obicei lipsește sistemul unic de circulație monetară, cetățenie
 Relaţia Stat şi societate civilă
stat de drept, poliţienesc, social

Stat polițienesc (termen utilizat activ în sec. XVIII-XIX. I. Kant - utilizat ca

opusul statului de drept).
 Statul tinde să controleze aspectele sociale, politice, economice (poliția
secretă, instrumente TIC); Conducere arbitrară
 Lipsa/diviziune slabă a Puterii legislative și executive;
 Legislația de bază nu este Constituția ci dispoziții, ordine orale și arbitrajul
lor; abuz de putere
 Reglementează dur relațiile sociale, chiar –represalii, armament, tunuri cu
apă, soluții lacrimogene;
 Fabricarea dosarelor pe criterii politice (pe numele persoanelor incomode
sistemului);
 Interzicerea protestelor, opiniei personale;
 Poliția – prerogative, drepturi largi în relație cu cetățeanul
 Poliția la toate nivelurile este numită de sus și este responsabilă în fața
celor care au desemnat-o și care oferă bunuri materiale
 Buget enorm. Subiect al romanelor, filmelor. De ex. E. Zameatin ”Noi”
Stat social (stat al bunăstării sociale)
 statul bunăstării, este un concept de guvernare în care statul joacă un
rol cheie în protejarea și promovarea bunăstării economice și sociale a
cetățenilor săi;
 Egalitate de șanse, distribuirea echitabilă a resurselor
 responsabilitatea publică față de cei care nu-și pot asigura resursele
minime pentru a duce o viață mai bună
 Sociologul T. H. Marshall a descris statul modern al bunăstării ca o
combinație distinctă de democrație, bunăstare, capitalism;
 Transferuri de fonduri de la stat către servicii publice (asistență
medicală/socială, învățământ, transport)
 Impozitare progresivă
 Împăratul Așoka al Indiei (mil. III î.Hr.) și-a imaginat religia/calea
(dharma) – grija de tot ce este viu. A renunțat la război, a interzis
uciderea animalelor, măsuri pentru bunăstarea oamenilor, promova
cucerirea lumii prin dragoste și credință (misionari)
 Marea Br. – liberalii, laburiștii; Franța (1930)
efecte

 + Reducerea sărăciei, politicile sociale (1/5 din PIB)

 + acces la studii, educație, servicii medicale
 + tratament uman
 Oamenii au o sursă de existență
 Omul – valoare a statului
 - psihologia întreținutului
 Stat socialist
Sunt negate:
 separarea puterii
 Superioritatea legii
 Controlul puterii de Societatea civilă
 Statul – funcții represive (lichidarea dușman. de clasă),
dar și sociale
 Forma guv.: republică, P concentrată în Sovietul
Poporului (diluat în PC) – stat de partid
 Secretargeneral al CC al PC - rol important (dictatură
personală). Tensiune în perioada alegerilor liderului
Tendinţe separatiste
În jumătatea estică a Europei, destrămarea Uniunii Sovietice
şi cea a Iugoslaviei au creat numeroase ţări noi, dar în
Europa de Vest, graniţele au rămas aceleaşi
• Spania (un.) – Catalonia, Ţara bascilor
• Italia (un.) – Lombardia, Veneţia, Tirolul de Sud
• Franţa (st.unit.) – Corsica, Bretania
• Cipru – divizată în două
• Belgia (f.)– conflicte între flamanzi, valonieni
• Marea Britanie (un.) - Scoţia
În cadrul mişcărilor separatiste apar lideri populişti
Stat eşuat
 Suveranitate – puterea exercitată de stat
(stabilirea politicii, elaborarea deciziilor) în limetele
graniţelor sale, fără interferenţe externe.
 S. Populară – presupune că suveranul legitim într-
un stat este poporul.
 S. Naţională – puterea emană de la naţiune.
 S. de stat – independenţa unui stat în iniţierea
acţiunilor sale în raport cu o forţă externă.
 Constituirea spaţiilor economice integrate (piaţa
comună, uniuni politice cu instituţii supranaţionale)
presupune renunţarea la unele prerogative ale s.
Societatea civilă

 Abordarea restrictivă – totalitatea ONG care satisfac interesele

private ale individului şi care se bucură de o relativă
independenţă de stat.
 Abordarea universalistă – societatea civilă este o societate
capitalistă, nucleul căruia este cetăţeanul liber, a cărui drepturi
sunt garantate.
Structura societăţii civile

 În plan economic – sindicate, firme, întreprinderi, asociaţii de

apărarea consumatorilor
 În plan socio-cultural – biserica, societăţi religioase, sportive,
pentru tineret etc.
 În plan social-politic – partide, mişcări social-politice, lobby
 În plan demografic – societăţi de bătrâni, tineri.