Test № 1 pentru evaluarea intermediară la disciplina „Politici educaționale”

Munteanu Ana gr 202 Biologie si Chimie

1. Ce este statul? Care credeți că este relația dintre stat și națiune? Explicați.

Statul este organizația care deține monopolul asupra unor servicii pe un teritoriu delimitat de
frontiere. Statul este titular al suveranității și personifică din punct de vedere juridic națiunea.
Din punct de vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o instituție separată
care poate să reflecte mai mult sau mai puțin interesele societății. O teorie pe deplin
satisfăcătoare despre stat nu există nici în acest moment, dezbateri despre natura, formele,
funcțiile statului existând și astăzi în cercurile specialiștilor din variatele domenii (politologie,
drept, sociologie, filozofie) care cercetează și analizează viața socială.

Natiunea este reprezentata de oameni, iar statul este cel care reprezinta natiunea in relatie cu alte
state

2. Din ce cauză statul este considerat cea mai importantă instituție politică?

Pentru ca are niste functii primordiare npentru intreg poporul

Funcţiile statului pot fi divizate în două grupe: a) interne şi b) externe

3. Care sunt teoriile de apariție a statului?

Teoriile de formare a statului: teologică (religioasă), contractuală, patrimonială,

patriarhală, violenţei, psihologică, organicistă (biologică), marxistă, juridică (dreptului)
etc.

1. Teologică (religioasă) - este una dintre cele mai răspândite teorii de formare a statului,
care susţine că statul este o creaţie divină „Biblia”. Era foarte larg răspândită în antichitate şi
mai ales în epoca medievală, chiar şi în cea modernă şi contemporană, în cadrul monarhiilor
absolute şi constituţionale, când monarhul se socoate că este investit cu puterea de la
dumnezeu (unsul lui dumnezeu).

2. Contractuală - răspândită în sec.17-18 în operele lui T. Hobs, J.J.Russo, Ş.L.Monteschie

ş.a. Statul a apărut în rezultatul încheierii unei înţelegeri (contract) între putere şi cetăţeni în
condiţiile comunei primitive pentru contracararea aşa zisului „război a tuturor împotriva
tuturor”. Cetăţenii se dezic de bună voie de anumite drepturi şi libertăţi şi le cedează puterii
(statului) prin intermediul acestui contract, în schimb statul îşi asumă obligaţia de a respecta
aceste drepturi şi libertăţi, asigurând astfel securitatea întregii societăţi.
 3. Patrimonială - Se consideră că statul apare odată cu apariţia proprietăţii private, mai ales
dreptul de proprietate asupra pământului, care se considera proprietatea exclusivă a statului.

4. Patriarhală (lat. Pater - tată: Platon, Aristotel...) - adepţii căreia consideră că la baza
formării statului a stat familia, prin unirea mai multor familii în cadrul unui trib şi al
triburilor într-o comunitate umană unică. Capul familiei era bărbatul, care avea o putere
absolută asupra tuturor membrilor familiei. Iar autoritatea monarhului s-a constituit după
modelul puterii părinteşti asupra membrilor familiei.

5. Violenţei, care susţine că statul a apărut drept rezultat al stărilor conflictuale dintre
oameni, în care tribul învingător îşi instituia puterea asupra celui învins. Din această teorie
reiese şi teoria rasială, pe care o promova ideologia fascistă, când o rasă este mai superioară
(presus) decât altele.

6. Psihologică, care explică esenţa statului prin factori de ordin psihologic, adică se afirmă că
rolul decesiv la apariţia statului îl joacă diferite stări psihice şi retrăiri ale oamenilor. Adepţii
acestei teorii consideră că din punct de vedere psihic societatea se împarte în două categorii:
unii sunt destinaţi să conducă, iar alţii să fie conduşi. De aici apar relaţiile de putere, de
dominaţie şi de supunere.

8. T.Organicistă sau biologică – se consideră că statul s-a format ca rezultat al evoluţiei

organice. După cum în natură supraveţuiesc cele mai adaptate specii, tot aşa şi în societate, în
rezultatul războaielor are loc selecţia naturală...

9. Marxistă, care afirmă că cauzele de apariţie a statului sunt următoarele: diviziunea socială
a muncii; proprietatea privată; divizarea societăţii în două clase antagoniste, cei bogaţi
(exploatatori), care deţin toate mijloacele de producţie şi cei săraci (exploataţi), care sunt
lipsiţi de mijloace de producţie. Statul este un instrument al dictaturii clasei dominante
îndreptat împotriva celei exploatate.

10. Juridică (dreptului), care reduce statul la dimensiunea juridică (R. Aron, M.
Duverjer...), potrivit căreia raporturile dintre oameni nu pot exista decât pe baza unor
reglementări juridice.

4. Care sunt funcțiile interne și externe ale statului?

Funcţiile statului pot fi divizate în două grupe: a) interne şi b) externe.

Funcţiile interne:

1. Legislativă - în care statul adoptă întreaga legislaţie din societate, inclusiv şi

constituţia, menite să reglementeze activitatea din toate sferele vieţii sociale şi prin care sunt
prevăzute drepturile şi libertăţile, dar şi îndatoririle cetățenilor;
2. Executivă, care are menirea de aplicare în practică a legilor cât şi altor decizii adoptate
de puterea legislativă;
3. Judecătorească, prin care supraveghează aplicarea corectă a legilor şi sancţionarea
încălcărilor acestora;
4. Economică, prin care este organizată activitatea economică în cadrul proprietăţii de
stat şi asigură cadrul necesar desfăşurării unei activităţi eficiente a celorlalţi agenţi
economici;
 5. Socială – prin care se asigură condiţiile ca toţi cetăţenii ţării să ducă un mod de viaţă
cât mai decent prin organizarea unui sistem de protecţie socială, sănătate...
6. Culturală, prin care se asigură condiţii de instruire şi educaţie a tuturor cetăţenilor
prin instituţii specializate de cercetare ştiinţifică, învăţământ, cultură...
7. Ecologică, prin care se apără mediul ambiant, biologic, prin măsuri îndreptate
împotriva tuturor surselor sau agenţilor de poluare;
8. Demografică – prin reglementarea proceselor de natalitate şi mortalitate, dar şi
controlul statului asupra proceselor de migraţie şi imigraţie a forței apte de muncă.
Funcţiile externe:

1. Apărarea independenţei şi suveranităţii statului în toate sferele de relații internaţionale;

2. Realizarea intereselor economice, politice, militare, culturale ale statului prin intermediul
participării lui în cadrul organizaţiilor internaţionale în calitate de membru ca: ONU, NATO, UE,
CSI...
3. Apărarea păcii în lume, menţinerea unui climat de linişte şi înţelegere între popoare.
4. Ce se subînțelege prin noțiunile de „stat suveran” și „stat independent”?

Un stat suveran este un stat cu un teritoriu determinat (definit), asupra căruia el exercită

intern și extern suveranitate și dispune de capacitatea de a avea și întreprinde relații cu alte
state suverane. Se subînțelege de aici că un stat suveran nu este dependent sau supus
influenței unui alt stat sau unei puteri statale străine. Termenul țară poate reda frecvent atât
noțiunea de stat (suveran), cât și pe aceea de regiune geografică (consacrată). Oficial, se
vorbește de regulă despre state suverane

Stat independent unei țări, organizații politice sau a unui guvern este capacitatea acestuia să-și
manifeste suveranitatea politică, în contrast cu situația în care autoritatea sa este redusă de
puterea suzerană sau colonială.
Independența este în principal de natură politică. Independența se manifestă și din punct de
vedere:
–energetic, care este determinat de siguranța aprovizionării cu energie ( țiței, gaze
naturale, uraniu, etc.)
–alimentar;
–monetar;
–economic.
5. Care sunt trăsăturile distinctive ale statului?

Trăsăturile statului: În comparaţie cu alte instituţii ale sistemului politic, statul are următoarele
trăsături;

1. este instituţia politica cu cel mai înalt grad de organizare si structurare. Sub acest aspect,
are trei componente: puterea legislativa, puterea executiva și puterea judecătorească.  Acestea sunt
organizate atât la nivel central, cât si local.  Ele se folosesc de un aparat specializat constituit în
diferite instituţii: parlament, guvern, ministere etc. Prin gradul de organizare și instituționalizare,
statul asigură, în principal, exercitarea puterii politice în societate;
2. are caracter suveran. Suveranitatea este o calitate esenţială a unui stat independent de a nu
depinde de nici o alta putere de stat și se exprima în dreptul inalienabil și indivizibil al statului de a
stabili liber, conform propriei voințe, politica sa interna și externă, precum și masurile practice
pentru realizarea acestor politici, respectând totodată drepturile suverane ale celorlalte state;
3. are o putere monopolă ce se extinde asupra tuturor cetățenilor;
4. are caracter istoric, apariţia sa fiind impusa de nevoile sociale, de faptul că o comunitate
umană, ca sistem social global, nu poate să existe și să funcţioneze fără organizarea politică
asigurată prin intermediul statului;
5. are un drept absolut de a emite anumite legi, hotărâri şi decrete obligatorii pentru toţi;
6. un teritoriu a cărui inviolabilitate este garantată de organele oficiale ale puterii de stat;
7. este o instituţie specializată, care asigură funcționalitatea socială prin contribuții financiare ale
cetățenilor, prin taxe și impozite şi de a forma bugetul de stat;
8. limba de stat, ca mijloc de comunicare şi simbolica statului (imnul, stema, drapelul), care este
ocrotită de stat;
9. are, de regulă, caracter național, cel puţin pentru epocile moderne și contemporane,
reprezentând organizarea politică a unei națiuni.
6. De făcut distincție între noțiunile: Stat poli etnic, Stat multinațional

Statul multinațional (sau, după Hannah Arendt, Nationalitätenstaat — statul

naționalităților) este o denumire descriptivă a celor mai multe state istorice, pe ale căror
teritorii se întindeau atât spațiile culturale cât și spațiile lingvistice ale mai
multor popoare și etnii (naționalități). Prin urmare, statul multinațional nu este omogen din
punct de vedere etnic și e diferit de statul uninațional / statul național, care constă (cu
precădere) doar dintr-un singur popor (naționalitate).

7. Explicați cele două forme de guvernământ ale statului (Monarhia și

Republica)

Monarhia (gr. Mono - singur; arhe - conducere, putere) este atunci când puterea de stat este
concentrată în mâinile unei persoane, care o deţine pe un termen nelimitat şi se transmite prin
ereditate. Există două forme principale de monarhie: absolută şi limitată (constituţională).

Monarhia Absolută, este atunci când prerogativele monarhului nu sunt limitate de nici un
organ constituţional. El deţine controlul atât asupra puterii legislative, cât şi executive şi
judecătoreşti (ex.: Arabia Saudită, Oman, Catar, Emiratele Unite, Brunei-monarhie teocratică
absolută etc.).

Monarhia Limitată, atunci când împuternicirile monarhului sunt reduse (limitate) de

către un oarecare organ constituţional în favoarea parlamentului, guvernului etc. Se mai
spune că în acest tip de monarhie puterea monarhului este simbolică, formală (el conduce dar
nu guvernează). Ex.: Marea Britanie, Suedia, Norvegia, Olanda, Belgia, Danemarca, Spania,
Japonia etc.

Republica (lat. res publica - treburi publice) este forma de guvernare care se bazează
pe principiul de alegere a tuturor organelor reprezentative de putere (centrale şi locale)
pe un termen stabilit: 4, 5, 6 ani. În această formă de guvernare cetăţenii deţin şi exercită
puterea prin reprezentanţii săi aleşi (preşedinte, parlament). Republica poate fi de trei
tipuri:1) parlamentară; 2) prezidențială şi 3) semiprezidenţială, adică mixtă. De făcut
analiza acestor trei tipuri.
8. Explicați cele trei tipuri ce constituie structura statului (State unitare, State
federale, Confederații statale)
Statul unitar constituie un tot întreg, este un stat centralizat în componenţa căruia nu
există unităţi teritoriale, care să aibă trăsături de state. În statul unitar există un singur
centru de putere, un singur guvern, o singură autoritate judecătorească, o singură constituţie
şi legislaţie, o cetăţenie cu anumite exepţii, două niveluri de putere: centrală şi locală. În
lume, peste 70% din toate statele sunt unitare, dar după suprafaţa teritorială, ocupă mai puţin
de 50% din suprafaţa globului. Ex.: RM (de jure, art. 1, al. 1 din constituţie), România,
Ucraina, Polonia, Belarus, Ungaria, Cehia, Slovacia etc. Din punct de vedere administrativ
statele unitare se împart în: regiuni, raioane, judeţe, oraşe, sate. Unele teritorii, unde locuiesc
compact anumite minorităţi naţionale se pot bucura de o autonomie culturală, economică şi
teritorială, ex.: Găgăuzia, Crimeia în Ucraina etc.

Statul federal constituie o comunitate de state, care dispun de o anumită suveranitate,

independenţă. Organizarea statală de tip federal are ca obiectiv central rezolvarea
problemelor comune, funcţiile statale fiind împărţite între statul federal şi statele membre. De
obicei federaţiile sunt state multinaţionale, spre deosebire de cele unitare, cu anumite exepţii
(Germania). Statului federal îi sunt caracteristice următoarele trăsături: două constituţii, două
legislaţii (constituţia şi legislaţia subiectului nu trebuie să contravină celor federale), două
cetăţenii, două guverne, două parlamente, trei niveluri de putere: federală, a subiectului şi cea
locală. Însă armata, organele de interne, politica externă, valuta este prerogativa centrului.
Ex.: aproximativ 30 de state sunt federaţii, dar după teritoriu, ele ocupă mai mult de 50% din
suprafaţa globului (Rusia, Germania, Austria, Belgia, SUA, Canada, Mexic,Venesuela,
Brazilia, Australia, India etc.).

Confederaţia statală - o uniune de state, complet suverane şi independente, unindu-se

cu scopul de a coordona anumite activităţi de ordin comun în diferite domenii: financiar-
bancar, economic, politic, militar etc. Până nu demult forma confederativă se socotea ca o
formă temporară de trecere spre federaţie. La etapa actuală nu se mai socoate aşa
(globalizarea, integrarea, circulaţia liberă etc.) Forma confederativă a existat şi în trecut, de
ex. SUA, în timpul războiului civil 1861- 64 între nord şi sud, când 9 state sudice au ieşit din
componenţa federaţiei. Germania, până în 1870 era alcătuită din 35 de state, care făceau parte
din „Confederaţia statelor germane” şi în acest an Bismarc a unificat-o şi a transformat-o în
federaţie. Elveţia tot a fost o confederaţie, alcătuită din patru state. Astăzi, în calitate de
confederaţie poate fi arătată UE, din componenţa căruia fac parte 28 state şi CSI - din care
face parte şi R.M.

9. Ce se subînțelege prin „stat de drept”? și care sunt trăsăturile lui?

Statul de drept este o doctrină în gândirea juridică continentală europeană, originară

din jurisprudența germană. Poate fi tradus în limba engleză ca „stat de drept”, alternativ „stat
juridic”, „stat de drept”, „stare de justiție”, „stare de drepturi” sau „stat bazat pe justiție și
integritate”.[1]
Statul de drept este un „stat constituțional” în care exercitarea puterii guvernamentale este
constrânsă de lege[2] și este adesea legată de conceptul anglo-american al statului de drept,
dar diferă de acesta prin faptul că subliniază și ceea ce este doar (adică, un concept al
 dreptății morale bazat pe etică, raționalitate, drept, drept natural, religie sau echitate). Astfel
este opusul lui Obrigkeitsstaat sau Nichtrechtsstaat[3] (un stat bazat pe folosirea arbitrară a
puterii) și al lui Unrechtsstaat (un non-Rechtsstaat cu capacitatea de a deveni unul după o
perioadă de dezvoltare istorică).
Într-un „Rechtsstaat”, puterea statului este limitată pentru a proteja cetățeanul de exercitarea
arbitrară a autorității. Cetățenii împărtășesc libertăți civile și pot folosi tribunalul.

Trăsăturile statului.
Statul reprezintă instituţia cu cel mai înalt grad de organizare şi structurare în
scoietate. Sub acestaspect, are trei componente bine conturate şi strict organizate: puterea
legislativă, puterea executivă şi puterea judecătorească, toate acestea fiind organizate atât la
nivel central,cât şi local şi se slujeşte de un aparat specializat, constituit în diferite instituţii
(parlament, guvern, tribunal, ministere, armată, poliţie ). Prin gradul de organizare şi
instituţionalizare, diversificat pe orizontală şi verticală, statul asigură exercitarea,
în principal,a puterii politice în societate. De asemenea, constituie  o organizaţie
politică a unei comunităţi umane pe raza unui teritoriu delimitat prin frontiere stricte. De
regulă, statul reprezintă modul de organizare politică a naţiunilor în cadrul frontierelor
respective, sub forma statelor naţionale  are  caracter  suveran,  prin  faptul  că  reprezintă
organizarea politică a unei comunităţi în cadrul unei frontiere, ca expresie a
voinţei cetăţenilor. Mai mult, este o instituţie specializată, care asigură
funcţionalitatea socială  prin contribuţii financiare ale cetăţenilor, prin impozite.

Are caracter istoric, apariţia sa fiind impusă de nevoile dezvoltării sociale, de faptul că o
comunitate umană, ca sistem social global, nu poate să existe şi să funcţioneze fără
organizarea politică asigurată prin intermediul statului; are, de regulă, caracter naţional
cel puţin pentru epocile modernă şi contemporană, reprezentând organizarea politică a unei
naţiuni.

Prin trasaturile sale, prin modul său de organizare, prin scopul pentru care a aparut, statul
constituie principala institutie a sistemului politic, caruia îi dă contur şi consistenta. Se poate
conchide că, şi cronologic şi ca rol, statul constituie o instituţie politică de cea mai mare
importanţă în cadrul vieţii sociale.

10.Care sunt cele trei puteri ale statului?

Legislativă
Legislativul (Parlamentul) este una dintre cele trei puteri fundamentale independente și este
însărcinat cu dezbaterea și aprobarea legilor în sensul conținutului și formei acestora, precum și
cu controlul asupra executivului și judiciarului.
Judecătorească
Rolul puterii judecătorești este de a interpreta și aplica legile în numele statului. Această putere
se concretizează printr-o ierarhie de curți de justiție. În România, curtea supremă este Înalta
Curte de Casație și Justiție.
Executivă
Executivul (guvernul) se ocupă cu implementarea legilor în practică și cu administrarea
birocrației de stat. În fruntea guvernului se află prim-ministrul.
Rolul acestei puteri nu este emiterea legilor (rol al legislativului) și nici nu este interpretarea lor
(rol al judiciarului). Guvernul însă poate propune legi spre aprobare de către legislativ.

12. Alegeți varianta corectă:

a) Rep. Moldova și-a proclamat independența pe: 24.06.1990, 27.08. 1991,

29.07.1994

b) Ce lege este considerată „lege supremă a statului”? Codul penal,

Constituția, Codul familiei. Explicați de ce?

Constitutia reprezinta legea suprema a statului prin care sunt prevazute principiile
de functionare a statului a institutiilor de stat cit si drepturi si libertati ale
cetateanului dar si indatorii constitutionale.

c) Puterea a patra de stat (neoficială) este considerată pe drept: Biserica, Mass

media, forțele armate.