CERCETAREA

PERCEPȚIEI
SOCIALE
Realizat de: Camelia Deputovici
Specialiatea Psihologie, anul II, gr. 211.11
 A PERCEPE ȘI A GÂNDI
LUMEA SOCIALĂ

Primele lucrări cu privire la procesul percepției sociale

au încercat să stabilească dacă percepția variază în
funcție de natura țintei sale și dacă da, să explice prin
ce diferă percepția persoanelor de cea a obiectelor.

Percepția nu corespunde unei reproduceri pasive a

stimulilor, ci este o activitate complexă.

Conform lui Brunswick, aceste fenomene
se amplifică în procesul de percepere a
unei persoane.
ROLUL ACTIV AL OBSERVATORULUI
Unul dintre primele modele ale percepției a fost propus de
Brunswick (1934), care a studiat în principal modul în care sunt
percepute obiectele neanimate.
Conform modelului său, individul le percepe grație receptorilor
senzoriali. El vede obietele, poate auzi sunetele pe care le
produc, le poate atinge etc. Totuși în ciuda acestor diferiți
receptori care îi permit să sesizeze diferitele aspecte ale unuia
și aceluiași obiect, furnizând informații multiple în legătură cu
acesta, individul nu ia în considerație toate aceste informații,
de fiecare dată.
Atenția lui este selectivă, iar capacitatea de prelucrare a
informației este limitată.
Aceasta explică parțial că diferite persoane, confruntate cu
același obiect, nu îl percep întodeauna în același mod.
 Leeper (1935) a efectuat unul dintre primele experimente care
ilustrează rolul activ al observatorului și mai ales faptul că primele
percepții le structurează și le influențează pe următoarele.

El a utilizat o imagine ambiguă, în care putem vedea fie o femeie

batrână, fie una tânără. Plecând de la această imagine, el a
realizat aletele două. Una dintre ele reprezintă fără nici o
ambiguitate o femeie tânără și cealaltă - o femeie batrână

Experimentul se derulează în două etape.

În prima fază, subiecții privesc cele două imagini clare. Jumătate dintre ei
privesc imaginea femeii tinere, iar cealaltă jumătate - imaginea femeii
bătrâne. La sfârșit, fiecare subiect descrie imaginea pe care a văzut-o.
Apoi, toți subiecții privesc imaginea ambiguă și, de asemenea descriu ce au
văzut..
Rezultatele arată că toți subiecții care au privit inițial imaginea femeii bătrâne
continuau să o vadă în imaginea ambiguă și 95% dintre cei care au privit inițial
imaginea femeii tinere continuau să o vadă în imaginea ambiguă.
Aceasta înseamnă că atât unii, cât și ceilalți și-au structurat activ obiectul
percepției. Această structurarea a urmat în sensul primelor lor percepții,
dovedind astfel un anumit grad de stabilitate.
 PRINCIPALELE DIFERENȚE
DINTRE PERCEPEREA
PERSOANELOR ȘI CEA A
OBIECTELOR:
Plecând de la rezultatele diferitelor experimente asupra percepției, Freske și
Taylor (1991) au întocmit o listă a principalelor diferențe dintre perceperea
persoanelor și perceperea obiectelor:

o persoană este sensibilă la opiniile celorlalți, astfel, ea se poate schimba de la o

situație la alta, pentru a produce o impresie cât mai favorabilă celui care o percepe;
o persoană constituie o sursă dinamică de informații; ea se schimbă cu timpul și în
funcție de circumstanțe, mai mult decât se schimbă obiectele;
o persoană poate manipula percepțiile, deoarece ea poate modifica mediul în
funcție de dorințele sau obiectivele sale;
o persoană este în același timp ținta percepțiilor noastre, dar și un observator, ceea
ce face ca percepțiile sociale să fie reciproce;
o persoană este mai complexă decât un obiect, ceea ce face ca perceperea sa să
fie mai dificilă, mai aproximativă și obligă observatorul să infereze caracteristici care
sunt direct vizibile.
 FORMAREA IMPRESIILOR CU
PRIVIRE LA PERSOANE

Solomon Asch (1949) a fost primul care a testat sistematic formarea percepțiilor.
Deoarece s-a ocupat de perceperea persoanelor necunoscute, el a considerat că se putea
vorbi mai curând de formarea impresiilor decât de formarea judecăților sau a
cunoștințelor. În acest caz, Asch a fost influențat de teoria gestaltistică, al cărei adept era.

El a realizat o întreagă serie de experimente și a urmărit mai multe obiective. În

continuare vor fi prezentate două dintre acestea, deosebit de interesante, care
sunt adesea prezentate în cursurile introductive de psihologie socială.
Importanța lor rezidă nu doar în rezultatele obținute, ci și în procedeele utilizate,
care au influențat puternic acest domeniu de cercetare.
 EXPERIMENTUL LUI ASCH CU PRIVIRE LA ROLUL
PRIMELOR INFORMAȚII ÎN FORMAREA IMPRESIILOR

Asch a încercat să surprindă modul în care ne formăm primele impresii cu

privire la o persoană pe care nu o cunoaștem.
 PROCEDURA
Asch le-a propus subiecților o listă ce cuprindea câteva caracteristici ale unei
persoane fictive și necunoscute.

Unii sbiecți au primit o listă care începea cu trăsături pozitive și termina cu

trăsături negative (inteligent, muncitor, mpulsiv, critic, încâpâțînat, invidios).
Ceilalți au primit o listă cu aceleași trăsături, însă cele negative figurau
înaintea celor pozitive (invidios, încăpățânat, critic, impulsiv, muncitor,
inteligent).

În continuare, Asch le-a propus subiecților o listă ce conținea perechi de

trăsături antonime (de exemplu: prietenos- neprietenos, sociabil - nesociabil
etc.). cerându-le să aleagă din fiecare pereche trăsătura care se potrivea cel
mai bine pentru a descrie această persoană.

La sârșit subiecții efectuau o descriere liberă a persoanei repective.

 REZULTATE
Rezultatele arată că subiecții care în prima etapă au primit mai întâi informțiile "pozitive" au ales
din a doua listă mai multe trăsături "pozitive" decât cei care în prima etapă au primit mai intai
trăsături "negative".

În plus, Asch a putut constata că primele informații influențau sensul atribuit informațiilor care
urmau. De exemplu, cei care au fost informați inițial că persoana este inteligentă au interpretat
încăpățânarea ca gandire coerentă, deci intr-o maniera pozitivă. În schimb, cei care au fost
informați inițial că persoana este invidioasă au considerat aceeași informație intr-o maniera
negativă.

În opinia lui Asch, acest rezultat arată că trăsăturile în aparență izolate devin solidare unele cu
altele. Semnificația unei trăsături depinde de rețeaua de trăsături în care este înserată.

Rezultatele acestui experiment evidențiază de asemenea rapiditatea și ușurința cu care

subiecții și-aiu format impresii asupra unor persoane pe care nu le cunoșteau și în legătură cu
care nu dețineau decât câteva informații sumare.
 EXPERIMENTUL LUI ASCH CU
PRIVIRE LA STATUTUL SPECIAL
AL ANUMITOR TRĂSĂTURI ÎN
FORMAREA IMPRESIILOR

Celălalt experiment al lui Asch cu privire la formarea

impresiilor a analizat ipoteza conform căreia teoriile pe
care le formulăm în legătură cu celelalte persoane ne
ghidează percepțiile.
 PROCEDURA
Ca și în experimentul pecredent, Asch le-a prezentat subiecților o listă de trăsături ale unei
persoane fictive și complet necunoscute. Dar, de această dată, a doua listă nu coincide cu prima.
Din cele șapte trăsături, șase rămân neschimbate și una variază în funcție de condițiile
experimentale.
Ordinea de Condiția Condiția Condiția
Condiția 1
prezentare 2 3 4

1 inteligent inteligent inteligent inteligent Subiecții trebuie să își exprime

impresia cu privire la persoana
2 abil abil abil abil
rspectivă. Apoi, ei sun rugați să
3 muncitor muncitor muncitor muncitor aleagă, dintr-o altă listă de perechi
de trăsături opuse (aceeași pentru
4 „cald” „rece” politicos insensibil
toți), pe acelea care, după părerea
5 hotărât hotărât hotărât hotărât lor, caracterizează cel mai bine
această persoană.
6 practic practic practic practic

7 prudent prudent prudent prudent

 REZULTATE

În primele două condiții experimentale, introducerea

adjectivelor "cald" și "rece" a avut un efect surprinzător.
Subiecții care au aflat că persoana era, între altele, "caldă"
și-au făcut despre ea o idee profund diferită față de
impresia pe care și-au format-o subiecții care au fost
informați că era "rece".
De exemplu, primii o considerau simpatică și sinceră, iar
alții - antipatică și trufașă.
 Procentajul de subiecți care consideră că o trăsătură propusă caracterizează
persoana necunoscută, în funcție de condiția experimentală (după rezultatele
obținute de Asch).

  Condiție experimetală Asch a vrut să afle dacă acest efect (un tp de

forță organizatorie) este specific trăsăturilor
Exemple de trăsături Condiția 1 Condiția 2 Condiția 3 Condiția 4


propriu-zise asu mai curând conotației lor
propuse „cald” „rece” „politicos” „insensibil”
(pozitivă pentru "cald" și negativă pentru "rece").
Generos 91 83 8 56 2 58 Pentru a răspunde la această întrebare, el a
introdus alte două conotații experimentale. De
Șiret 65 40 40 30 20 50 această dată, în locul adjectivului "cald" a
introdus calificativul "politicos" (conotație
Fericit 90 56 56 75 10 65
pozitivă) și în locul adjectivlui "rece" a introdus
Petrecăreț 94 77 77 87 31 56
calificativul "insensibil" (conotație negaticvă).
Procentele obținute, arată că efectul ecstei
De încredere 94 5 99 95 5 100 perechi de adjective este mai puțin important.
Atsfel, informația că o persoană este politicoasă
Cifrele scrise în italic corespund diferențelor dintre procentajele celor două condiții experimentale. sau că este insensibilă nu schimbă ideea
(91 - 8) = 83. Cu cât aceste valori sunt maiscăzute, cu atât diferen'ele sunt mai puțin importante. generală pe care urmează să ne-o facem despre
ea.
 BIBLIOGRAFIE

Ewa Drozda-Senkowska. Psihologie Socială Experimentală. București :

POLIROM. 2000. 185 p.