1.

I storicul si definitia de patopsihologiei

Psihopatologia ca stiinta se constituie recent in sfera disciplinelor psihologice. Intelegera sensului si a
scopului urmarit atat de psihopatologie, cat si de psihiatrie este strans legat de cunoasterea evolutiei istorice a
psihologiei.
Cel care impune definitiv si solid termenul de psihologie este Ch. Wolff. Acesta pulbica in 1732 prima sa
lucrare Psychologia empirica, urmata de o a doua lucrare in 1734 Psychologia naturalis. Ambele lucrari
ofera o privire ordonata sistematic a psihologiei, impunand si utilizarea termenului de psihologie dar si
recunoasterea acesteia ca stiinta de sine statatoare.

Istoria psihologiei drept tiin experimental ncepe cu a. 1879, cnd a fost creat primul laborator de
psihologie experimental n lume, la Leipzig, Germania, de ctre psihologul german Wilghelm Wundt.
Psihologia s-a constituit ca tiin independent desprins de filosofie abia n secolul al XIX-lea, odat cu
extinderea metodelor experimentale n studiul fenomenelor psihice (Ernst Weber, Gustav Fechner, Hermann
Ebblinghaus, Herman L. Helmholtz, Wilghelm Wundt) i a devenit naturalist i fiziologic. La puin timp
dup aceasta, n a. 1885, Behterev V.M. a organizat asemenea laborator experimental n Rusia.
La sfirsitul sec XIX in incinta celor mai mari clinici psihiatrice-cea a lui Kreapelin(Germania),Janet(Franta),
Behterev(Cazan), au fost organizate laboratoare psihologice.
Primele teste destinate studiului individual-psihologice ale personalitatii erau cunoscute de mai bn de 4 mln
de ani in urma,insa abia in secolul al XIX-lea iin psihologie patrunde idea masurarii. Astfel posibilitatea
exprimarii cantitative devine realitate,iar svantilor Galton,Kraepelin,Cattel,Ebbinhaus,Binett le revine un rol
definitoriu in aceste sens. Pornind de la incercarile de a masura operatiile mentale,de la primele teste de
inteligenta,psihologia isi extinde punctual de pornire si la alte particularitati individuale-psihologice. Astfel in
anii 20 ai sec XIX-lea apar primele instrumente de masurareale studierii personalitatiicare se vor numi ulterior
metode proiective si chestionare.
Un pas important in stabilizarea statutului de stiinta, s-a realizat prin construirea primului test psihologic
veritabil de catre Alfred Binet si Theodore H. Simon (1905); era o scara metrica de inteligenta alcatuita din
serii de sarcini bazate pe principiul lui Binet: indivizii sunt ceea ce fac; prin acest test, autorii isi propuneau sa
diferentieze copii normali de cei care nu pot invata si inaugura utilizarea psihologiei in scopuri pedagogice.
La mijlocul sec XX-lea sa finisat in linii generale si elaborarea celor mai cunoscute probe
psihologice:scalele Wechsler,testul Rorschach,TAT,16 PF etc. eleborarea ulterioara a testelor,in pofida cresterii
lor numerice, nu se deosebesc prin idei si realizari noi.
Problema naturii umane, dezvoltrii umane a fost mereu n centrul ateniei savanilor.
Dea lungul istoriei psihologiei s-au evidentiat diverse teorii in ceea ce priveste factorii ce faciliteaza
dezvoltarea personalitatii, astfel au aparut urmatoarele curente unde prevaleaza un anumit factor
decisiz1) behaviorismul, 2) teoriile cognitiviste, susinute de J.Piaget (1959, 1976), L.S.Vgotskii (1982, 1983,
1984, 2003), 3) psihanaliza, promovat de S.Freud (1925), A.Freud (1958), E.Erikson (1996) .a., 4) teoriile
umaniste, concepia lui A.Maslow (1968), C.Rogers (1980), A.Combs (1965) .a.
Behaviorismul
La nceputul sec.XX psihologii americani au adus n tiina psihologic concepia despre
comportamentul uman (din englez behaviour nseamn comportare, comportament). Adepii acestei teorii
fceau o abstracie de la gndurile, sentimentele, interesele omului, concentrndu-i atenia asupra
comportamentului care poate fi observat n mod exact, acumulnd date despre comportamentul uman.
Importante pentru savantii behavioristi au devenit trei noiuni impulsul, reacia i conexiunea, legtura dintre
impuls i reacie, relaiile dintre ele putnd fi reprezentate schematic astfel: S I R.
Behavioritii consider, c nvarea are loc pe calea condiionrii clasice operative, n urma multiplelor
repetri. Teoriile comportamentale se bazeaz n principal pe lucrrile lui I.P.Pavlov (1849 1936) de studiere
a condiiilor de formare a reflexului condiionat.
Neajunsul principal al acestei teorii Ei au ignorat deosebirile calitative dintre psihicul uman i cel al
animalului, psihicul uman fiind un psihic calitativ superior animalelor.
Teoria social a nvrii
Psihologii au elaborat o teorie social a nvrii comportamentului social, ignornd n acest scop limitele unui
proces condiionat automatizat. A.Bandura (1977), teoretic de vaz n acest domeniu, susine c n viaa de toate
zilele oamenii i contientizeaz aciunile, observnd, care aciuni aduc succes i care, dimpotriv, insucces,
sau nu dau nici un rezultat, reacionnd corespunztor.
Fcnd observri asupra urmrilor reaciilor lor, oamenii primesc informaii, stimul ctre aciune i un suport
contientizat al aciunilor. Oamenii sunt n stare s prevad consecinele anumitor aciuni i n anumite
mprejurri un aa comportament este corect. Spre deosebire de teoriile mecaniciste ale comportrii, teoria
nvrii sociale acord gndirii contiente un rol important n dirijarea comportamentului. Oamenii nva nu
numai din propria experien, dar i din experiena altor oameni, fcnd observri asupra comportamentului lor.
Din aceste observri ei deduc principiile de baz ale comportrii i formuleaz regulile, normele de comportare.
Teoriile cognitiviste
Spre deosebire de teoria social a nvrii, care examina oamenii ca pe nite maini pasive, care acioneaz
sub influena mediului, teoriile cognitiviste examineaz oamenii ca fiind raionali, activi, competeni,
dibaci. Dup prerea psihologilor-cognitiviti, dezvoltarea const din structuri mintale evoluate i moduri de
prelucrare a informaiei programate genetic i depinde de gradul de maturitate al individului. Cognitivitii
cerceteaz schimbrile stadiale, schimbrile n comportare care se produc pe msura maturizrii individului,
schimbrile calitative, n dezvoltarea omului n perioada schimbrilor sociale.
Gestaltismul
Gestaltpsihologia a luat natere n Germania la nceputul sec.XX. Reprezentani de vaz ai acestui curent
au fost: M.Werthaimer (1959), W.Kohler (1929), K.Koffka (1921, 1924).
Gestaltpsihologia a utilizat cu succes experimentul n studiul percepiei, de aceea i coala german, care
practica astfel de experimente, a fost numit coala formei. Aceast concepie nu s-a limitat numai la acest
studiu, extinzndu-i concluziile asupra ntregii lumi materiale.
Conform gestaltpsihologiei, comportarea este ceva mai mult dect o legtur de reflex, ea trebuie s fie
examinat ca un tot ntreg. Cu toate acestea, calitatea unei formaiuni integrale nu se reduce la suma prilor
componente i nu poate fi dedus din ele. Dimpotriv, ntregul determin particularitile calitative ale
elementelor sale. Dup prerea gestaltitilor, informaia, pentru a fi neleas, trebuie structurat,
sistematizat, organizat ntr-un anumit mod. Schematic ntregul, dup gestaltiti, poate fi prezentat astfel:
Dup prerea psihologului elveian J.Piaget (1965,1989), intelectul, ca i oricare alt structur vie, nu
numai reacioneaz la excitani, dar i crete, se schimb, se adapteaz la mediu, dezvoltarea intelectului are loc
n felul urmtor: schemele se organizeaz n operaii, combinrile crora corespund unor stadii calitativ diferite
n dezvoltarea cognitiv. Pe msura dezvoltrii oamenii folosesc scheme tot mai complexe pentru organizarea
informaiei i nelegerea lumii.
Dup prerea lui J.Piaget, pot fi evideniate patru stadii n dezvoltarea intelectului uman:
1) stadiul I , stadiul senzitiv-motor (0 2 ani) corespunde dezvoltrii i coordonrii capacitilor senzoriale i
motorii ale copilului. n acest stadiu predomin inteligena de aciune, apar i forme ale inteligenei simbolice;
2) stadiul I I , stadiul preoperaional (de la 2 pn la 7/8 ani), este o etap pregtitoare pentru stadiul urmtor.
Principala achiziie la acest stadiu este interiorizarea aciunii, mentalizarea acesteia;
3) stadiul I I I , stadiul operaiilor concrete (7/8 11/12 ani). Mobilitatea structurilor mintale i permite
copilului s ia n consideraie diversitatea punctelor de vedere. La acest stadiu are loc cristalizarea operaiilor
mintale, care au la baz achiziia reversibilitii;
4) stadiul I V, stadiul operaiilor formale (11/12 15/16 ani sau niciodat). n aceast perioad este evident
progresul operaionalitii gndirii, raionamentul se desprinde de materialul concret axndu-se pe abstraciuni.
Principala achiziie este ctigarea gndirii ipotetico-deductive, ceea ce permite inversarea raportului dintre
planurile gnoseologice.
Psihanaliza
Teoriile lui S.Freud (1925), ale neofroiditilor i reprezentanilor ego-psihologiei se refer la concepia
psihanalitic. Fondatorul acestei concepii a fost S.Freud (1856 1939), psihiatru austriac, care i-a elaborat
teoria n baza cercetrilor clinice. Urmrind scopul s cerceteze incontientul, a crui importan a exagerat-o.
Psihanaliza nu utilizeaz experimentul, concentrndu-i atenia n special asupra resurselor convorbirii clinice. .
Freud acord o mare importan tentaiilor interne. S.Freud considera c comportamentul, personalitatea
omului sunt determinate de instincte biologice, inclusiv sexuale, agresive.
Dezvoltarea personalitii, dup prerea lui, depinde de dou instincte nnscute: 1) continuarea
speciei, exprimat prin gradul de manifestare a atraciei sexuale libidoului i 2) pstrarea vieii ori frica de
moarte. Manifestarea lor necontrolat n societate este persecutat, de aceea, dup prerea lui S.Freud, aceste
dou instincte trec n sfera incontientului,fiind sublimate prin activitatea permis de societate. Preul unei
asemenea adaptri sunt adesea neurozele, nelinitea, alarma.
La natere copilul reprezint Sinele curat primitiv, tentat de satisfacii care constituie o parte a
personalitii. Sinele este condus de principiul plcerii i-l impune pe individ s caute n permanen
satisfacerea imediat a impulsurilor sale. Pe msura dezvoltrii biologice a omului se dezvolt i Eul. Eul se
bazeaz pe un contact raional al individului cu mediul, pe principiul realitii. El l orienteaz pe individ s se
supun cerinelor societii i s nvee s se abin de la tentaii pentru a atinge nite scopuri sociale mai
importante. Abea la vrsta de 3 6 ani apare Supra-Eul. Supra-Eul este ca un printe povuitor, mustrarea de
contiin, aflat ntr-un conflict permanent cu Sinele, cnd Eul tinde s dezvolte personalitatea.
S.Freud susine c n dezvoltarea psihosexual personalitatea parcurge mai multe stadii. Primele trei stadii
copilul le parcurge naintea maturizrii sexuale, cptnd plcere din diferite zone aerogene ale corpului su.
Stadiul nceptor este stadiul oral i ine de perioada prunciei. n aceast perioad, centrul de stimulare i
plcere este gura. Mai trziu, n perioada anal (vrsta de la 1 an la 3 ani) i n perioada falic (vrsta de la 3 la 5
ani), centrul plcerii se deplaseaz din regiunea gurii n regiunea genitalelor. S.Freud susine c dac la vreuna
din aceste stadii copilul ntmpin o frustraie mare ori o satisfacie prea mare poate surveni fixarea pe
necesitatea acestui stadiu. Influena prinilor la fiecare din aceste stadii se poate rsfrnge asupra dezvoltrii
ulterioare a copilului. Spre exemplu, dac n perioada anal prinii au fost foarte severi cu copilul cnd l-au
nvat s mearg la oal, el ulterior poate fi prea exigent fa de acuratee i punctualitate. Aciunile prinilor
n perioada falic au o importan i mai mare. La acest stadiu copiii, de obicei, au o atracie incontient
sporit fa de printele de sex opus, ncercnd s-i imite. Deoarece aceste aciuni sunt interzise, la copii apare
nelinitea, alarma. n aa fel copilul se nva s-i rein dorinele i ncearc s se asemene cu printele de
acelai sex. Are loc identificarea.
Perioadele oral, anal, falic se refer la perioada pregenital a dezvoltrii, cnd instinctele copilului nc nu
sunt orientate la reproducere. Urmtoarea perioad, cea latent, cuprinde perioada de vrst 6 - 12 ani. Este o
perioad relativ linitit n dezvoltarea copilului, cnd acesta prietenete mai mult cu copii de acelai sex,
concentrndu-se asupra acumulrii cunotinelor. Ultimul stadiu n dezvoltarea psihosexual a copilului ncepe
n preadolescen i se numete stadiul genital. La acest stadiu, n urma maturizrii, simurile sexuale i
atraciile fizice ies la suprafa. n perioada dat este important de a forma un echilibru dintre iubire i munc,
activitate. Dezvoltarea omului la etapa dat depinde n mare msur de faptul cum s-au rezolvat conflictele la
stadiile precedente. Conflictele nerezolvate pot duce la aduli la diferite neuroze.
Teoriile umaniste
Psihologia umanist i-a pus ca scop s creeze o nchipuire despre natura uman ct se poate de apropiat
de experiena uman. Psihologia umanist s-a conturat pe la mijlocul sec. XX care sustine ca dezvoltarea
uman este condusa de tendina omului de a gsi sensul existenei sale. Psihologii umaniti consider c
oamenii singuri trebuie s decid cum s triasc. Un rol important n acest caz joac potenialul uman.
Fondatorul acestei concepii este A. Maslow (1908 1970). n teoria sa de dezvoltare a personalitii,
A.Maslow (1968) acord o mare atenie tendinei nnscute a omului de autoactualizare, care presupune o
dezvoltare deplin a potenialului personal. A.Maslow a grupat trebuinele umane, aranjndu-le n form de
piramid
El a evideniat dou tipuri de trebuine: de deficien i de autorealizare. La baza piramidei stau
trebuinele de deficien: 1) fiziologice; 2) de siguran; 3) de apartenen; 4) de stim. n vrful piramidei stau
trebuinele superioare de autorealizare: 1) de a cunoate; 2) de a nelege; 3) estetice.
A. Maslow meniona c atunci cnd mcar una din trebuinele de deficien va fi satisfcut, omul va
trece neaprat la realizarea unei trebuine de ordin superior. n activitatea de nvare trebuie s ne
strduim s satisfacem trebuinele de deficien ale copiilor.

Patopsihologia inca de la inceputul existentei sale prezenta caracteristici necesare pentru a se confirma ca o
ramura de sine statatoare a stiintei psihologice:
Obiectul cercetariii-tulburarile psihicului
Metodele-tot arsenalul de metode psihologice
Aparatul conceptual-cel al stiintei psihologice.
Pina la momentul actual insa ramine intrebarea privind delimitarea obiectelor de studiu ale patopsihologiei si
psihopatologiei. Dificultatea diferentierii acestora este inevitabila, fiind ca ambele sunt preocupate de caelasi
obiect.

Patopsihologia psihopatologia
-O ramura a psihologiei
-studiaza schimbarile activitatii psihicului aparute in
rezultatul unor boli psihice si somatice
Studiaza legitatile descompunerii activitatii psiihice si
a particularitatilor de personalitate in raport cu
legitatile formarii si desfasurarii proceselor psihice in
norma utilizind metode si notiuni psihologice
-domeniul de competenta a psihologului: cercetarea
psihologica a tulburarilor gindirii
bolnavului,evidentierea functiilor psihice ramase
intacte cu scopul elaborariii planului activitatii de
corectie si reabilitare
-O ramura a medicinii
-axata pe studierea particularitatilor generale ale
tulburarilor,cercetarea simptoamelor si
sindroamelor,elucidarea mecanismelor patogene ale
tulburarilor psihice


-psihiatrul este cel care stabileste diagnoza clinica a
bolii si indica tratamentul
Definitii ale patopsihologiei:
Drujinin:p.p. o ramura a psihologiei care studiaza schimbarile activitatii psihicului aparute iin rezultatul unor
boli psihice si somatice.
Zeigarnicp.p. studiaza legitatiile descompunerii activitatii psihice si a particularitatilor personalitatii in raport
cu legitatile formarii si desfasurarii proceselor psiihice in norma utilizind metode si notiuni psiihologice.
2. Sarcinile si obiectul de studiu al patopsihologiei
Obiectul: studiul tulburarilor psihice.
Obiectivele:
- Achizitionarea datelor suplimentare despre starea psihica a bolnavului(depinde de starea volitiv-
emotionala)
- Efectuarea cerectarilor experimental-psihologice in scopul expertizei psihiatrice, militare, judiciare.
2.1 obiectivul diferential-diagnostic(nivelul proceselor psihice)
2.2 obiectivul de stabilire a structurii tulburarii si a raportului acesteea cu ariile activitatii psihice ramase
iintacte
scopul:de a nu permite extinderea si stoparea tulburarilor sau dezvoltarea proceselor psihice care au
ramas intacte
- cercetarea schimbarilor activitatii psihice sub impactul cercetarii terapeutic
- participarea psihologului in activitatea de reabilitare precum si in sistemul de activitati.
3. Concepte
Conceptul de normalitate-reprezinta persoanele care au o dezvoltare medie, care nu se abat de la standard si
manifesta capacitati de adaptare echilibrate la conditiile mediului inconjurator.
Anormalitate- devierea de la standardele culturale si de virsta fie pozitive sau negative.
Emil Verza defineste conceptul de anormalitate- ca fiind cel care se afla in opozitie cu normalitatea, oferindu-
se la toti indivizii cu insuficiente sau retard in dezvoltare si la cei care au abateri
comportamentale(delicventi),bolnavii psihici in stare critica din punct de vedere senzorial, locomotor,de
limbaj si de inteligenta.
Supranormalitate-se incadreaza persoanele care manifesta capacitati/calitati fizice sau psihice deosebite si
acestea permit realizarea activitatii remarcante.
Confrom OMES deficienta corespunde unei pierderi de substanta sau alterarea unei structuri sau functii
psihologice, fiziologice sau anatomice. Stiintific deficienta se refera la activitatea fizica sau organiza ce
determina o stare critica in planul psihologic.
Dupa Verza termenul de Handicap-o posibila dar nu si o obligatorie consecinta in planul adaptarii
sociale.(copii din familii social-vulnerabile)
Din scoala americana intilnim notiunile tulburari de dezvoltare/dezabilitate-descrie o serie de fenomene cu
referire la trasaturile specifice ale persoanelor care prezinta abateri de la standardele de normalitate.