I.

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

PERCEPEREA PERSOANEI ŞI FORMAREA IMPRESIILOR

În momentul primei interacțiuni umane, cei doi participanți își formează individual o
impresie despre interlocutorul cu care are de a face, chiar dacă informațiile sunt insuficiente sau
chiar inexistente. Această impresie se numește impresie cvasi-totala.
Efortul pentru a ne crea o impresie despre cineva nu este deosebit și conștient, devenind un
automatism. Acest automatism s-a format în urma necesității cunoașterii interlocutorului pentru a
ne da seama ce comportament să abordăm în interacțiunea imediată sau ulterioară.
Cercetătorul Solomon Asch a pus bazele acestui domeniu. Experimentele lui Asch au
implicat două categorii de oameni: participanții fictivi și subiecții reali, neconștienți de studiul
efectuat. Cei care participau la experiment și-au însușit diferite tipuri de comportament pentru a
vedea dacă acțiunile lor vor influența subiecții reali. În fiecare experiment, un student „naiv”
participant a fost plasat într-o cameră cu alți colegi. Subiecților li s-a spus că iau parte la un „test de
vedere”. În condiția experimentală a lui Asch au participat în totat 50 de studenți. Confederaților li
s-a spus care vor fi răspunsurile lor atunci când va fi prezentată sarcina liniei. Participantul naiv,
însă, nu a avut nici o bănuială că ceilalți elevi nu au fost participanți reali. După ce sarcina liniei a
fost prezentată, fiecare elev a anunțat verbal ce linie (linia 1, 2 sau 3) se potrivea cu linia țintă.
Aproape 75% dintre participanții la experiment au mers împreună cu restul grupului cel puțin o dată.
Experimentele au analizat, de asemenea, efectul pe care numărul de persoane prezente în grup l-a
avut asupra conformității. Când a fost prezentă o singură confederată, practic nu a existat niciun
impact asupra răspunsurilor participanților. Prezența a doi confederați a avut doar un efect minuscul.
Nivelul de conformitate observat cu trei sau mai mulți confederați a fost mult mai semnificativ.
Acest efect se mai numește popular “efect de turmă”.
Concluziile experimentelor lui Solomon Asch sunt următoarele:

 Indiferent de cantitatea și calitatea informațiilor, impresiile despre ceilalți se pot organiza cu

ușurință într-o imagine coerentă și unitară și pot reprezenta construcții care, chiar dacă au în
structură părți goale, acestea vor fi completate de către subconstientul nostru;
 Impresiile despre ceilalți pot fi formate prin interacțiuni directe (de exemplu: prin
comunicare orală, verbală sau paravervală etc.), prin interacțiuni indirecte (de exemplu:
autorul unei carti etc.) și prin intermediul comunicării cu un terț despre persoana în cauză;
Precum în orice acțiune umană, și în formarea impresiilor pot apărea erori omenești. Acestea
sunt determinate de către:

 Valența informației;
 Ordinea prezentării informațiilor;
 Ordinea și valența informației acționând simultan;
 Nevoia de coerență;
 Relevanța informației pentru organizarea interacțiunii;
 Socializarea și experiența personală etc.

În formarea unei impresii, există doua tipuri de informații:

 Informația anterioară: reprezintă momentul în care este receptat primul bit de informație
despre interlocutor, aceasta influentând judecata despre abilitățile persoanei;
 Informația recentă: aceasta este prezentă în situațiile în care individul care își formează
impresiile despre interlocutor este limitat în resurse cognitive (de exemplu: are o stare de
discomfort din cauza sănătății etc) sau însusi scopul intercațiunii este de a îmbunatății
performanța țintei percepute.
În fruntea clasamentului tipurilor de intercațiuni, cea mai precisă este intercațiunea socială,
ajutând persoana în cauză să prezică dacă interlocutorul este o fire prietenoasă sau ostilă în
comunicare și, în cazul unui interviu pentru angajare, daca persoana percepută este competentă
sau nu pentru a îndeplini skill-urile necesare.
În momentul primei interacțiuni, ne vom creea o părere pozitivă sau negativă în funcție de
valența informației. În absența informației negative, oamenii au tendința de a avea o părere buna
despre celelalte persoane, acest lucru numindu-se efectul informației neutre. În caz contrar,
efectul informației negative ne va atrage atenția către o persoană anume în momentul în care
există cel puțin o informație negativă, acest lucru ducând la o exacerbare disproporțională a
importanței informației. O ultimă categorie ar fi efectul informației externe, categoria care
reprezintă cel mai de efect impact asupră unei impresii generale.
Prin intermediul valenței informației anterioare se poate determina o distorsiune a
informațiilor subsecvente în sensul evaluarii inițiale, lucru care se numește eroare evaluativă sau
efectul de halo. De exemplu, în momentul în care ne confruntăm mai întâi cu o informație
pozitivă despre un interlocutor vom avea tendința de a interpreta pozitiv informațiile
subsecvente. Acest lucru se mai numește halo pozitiv. Halo-ul negativ reprezintă contrariul halo-
ului pozitiv, ceea ce înseamnă că dacă prima informație auzită depsre o persoană reprezintă o
informație negativă, toate informațiile care vor urma vor fi influențate în mod negativ
În concluzie, mai presus de caracteristicile comune ale procesului de formare a impresiilor,
există diferenţe interindividuale în considerarea relevanţei informaţiilor şi interpretarea acesteia.