INTRODUCERE:

Un training este o sesiune de formare a unei relatii dintre animator si grup. Ca si in oricare
relatie vor fi stabitite regulile de baza. O metoda importanta de incurajare a oamenilor pentru ca
ei sa participe in totalitate in reducerea anxietatilor.Aceasta se poate face informandu-i asupra
celor ce se vor intampla si avizandu-i asupra regulilior de baza.
Aceste aspecte vor fi aprobate la inceputul sesiunii si vor ramane deschise pt renegociere la orice
timp pe parcursul acestora. Poate parea destul de artificial daca procedura se anunta formal la
inceputul cursului,dar aceasta reprezinta o procedura destul de importanta pt stabilirea unui
mediu care va fi perceput ca sigur.Negocierea contractului de grup impresioneaza participantii
prin faptul ca ei accepta o masura de responsabilitate pentru ceea ce se intampla in sala de curs.
Pentru ca un training sa functioneze eficient, moderatorul trbuie sa ia in
consideratie urmatoarele reguli:
1. contactul de grup
2. confidentialitate
3. responsabilitate pt utilizarea jocurilor-participantii trebuie sa constientizeze ca ceea ce iau
dintr-o activitate va depinde de ceea ce investesc in aceasta.
4. costrangere –participantii nu vor fi constansi sa faca ceea ce nu doresc si orice participant
trebuie sa poata sa se retraga oricand din activitate.
5. clarificare-orice persoana care nu a inteles exercitiul poate solicita explicatii animatorului
daca simta nevoia.
6. context-obiectivele trebuie sa fie relevante sesiunii.
7. demonstrare-moderatorul trebuie sa demonstreze in fata participantilor exercitiile atat pt
al imita cat si pt a verifica intelegerea lui.
8. Feedback-modul in care oferi feedback va influenta modul in care participantii vor
accepta ideea implicarii in alte jocuri.
9. alegerea naturala-presupune ce participantilor nu trebuie sa le impui un anumit joc.
10. ritm-dupa un joc solicitant ,participantii vao avea nevoie sa-si restabilesaca respiratia.
11. receptionarea feedback-lui.
12. prezentare-modul in care este prezentat un joc este crucial.
Regulile unui trainig sunt:
 Ascultarea reciproca.
 Activizm.
 Nu criticam persoana, ci ne expunem parerea vizavi de situatie.
 Prezenta obligatorie, punctualitate.

1
  Excludem adresarile “TU” si le transformam in “Eu”.
 Sinceritate.
 Regula”Aici si Acum”.
 Grup inchis: fizic si psihic.
 Aresarea pe nume.
Comunicarea interpersonală

Ce este comunicarea interpersonală?

Un mod de a defini comunicarea interpersonală este de a o compara cu alte forme de

comunicare. Comunicarea interpersonală diferă de alte forme de comunicare prin faptul că
numărul participanţilor la comunicare este mai redus, interactanţii se află în proximitate fizică
unii faţă de alţii, există multe canale senzoriale implicate, iar feedback-ul este imediat. Un aspect
relevant în definirea comunicării interpersonale îl constituie luarea în consideraţie a relaţiei
dintre interactanţi.

Avem multe relaţii, diferite unele de altele, cu semenii din jurul nostru. Ţinând seama de
natura acestor relaţii, o parte a cercetătorilor consideră că ar fi potrivit a defini comunicarea
interpersonală drept comunicare care apare între oamenii care se cunosc de ceva vreme.

În acest context, făcând distincţia între comunicarea impersonală şi comunicarea

interpersonală, Mihai Dinu, în lucrarea sa intitulată Fundamentele comunicării interpersonale,
afirmă:

 „Relaţia interpersonală se întemeiază pe cunoaşterea unor date psihologice privitoare la

interlocutor. Datorită acestor informaţii putem anticipa reacţiile partenerului de dialog într-un
mod mult mai eficient decât în cazul în care ne adresăm unei persoane total necunoscute. În
anumite limite, predicţiile comportamentale sunt posibile şi în comunicarea impersonală, dar ele
se bazează exclusiv pe factori socio-culturali, nu psihologici.
 Pe lângă posibilitatea de a prevedea reacţiile interlocutorului, cunoaşterea interpersonală
ne oferă şi explicaţii ale acestor reacţii. Observaţia că cineva a devenit nervos sau s-a întristat la
auzul cuvintelor noastre e una impersonală, dar dacă dispunem de date suficiente despre felul de
a fi şi despre viaţa personală a respectivului, putem spune şi de ce s-a comportat astfel.
 Spre deosebire de comportamentul impersonal, supus unor regului de convieţuire cu
caracter de norme sociale general, strategiile interpersonale se bazează pe aplicarea de reguli
individuale determinate de cunoaşterea particularităţilor interlocutorului. Deosebirile de

2
 temperament şi profil psihologic dintre prietenii noştri ne „obligă” să îi tratăm diferenţiat,
discutând cu fiecare în alt fel.

E de la sine înţeles că orice relaţie interumană începe prin a fi impersonală şi dobândeşte

treptat caracter interpersonal.”
Funcţiile comunicării interpersonale
Comunicarea interpersonală este importantă datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte. Ori de câte
ori ne angajăm în comunicarea cu o altă persoană, încercăm să acumulăm informaţii despre acea
persoană. Oferim, la rândul nostru, informaţii printr-o varietate de modalităţi verbale şi
nonverbale.

Potrivit Teoriei Penetrării Sociale (autori: Irwin Altman şi Dalmas Taylor) noi încercăm
să acumulăm informaţii despre ceilalţi, în aşa manieră încât să putem interacţiona cât mai
eficient cu aceştia. Putem prezice mai bine cum vor gândi, simţi şi acţiona ei, dacă ştim cine
sunt. Dobândim aceste informaţii fie pasiv observându-i dezinteresat, fie activ observând cum
1
relaţionează cu ceilalţi, fie interactiv, angajându-ne noi în relaţia cu ei. Auto-dezvăluirea este
adesea utilizată pentru obţine informaţii de la altă persoană.

Abordăm comunicarea interpersonală şi pentru a ne ajuta pe noi înşine în a înţelege ce

spune cineva într-un anumit context. Cuvintele pe care le rostim pot însemna anumite lucruri, în
funcţie de modul în care sunt spuse, sau în funcţie de contextul rostirii lor. Comunicarea
interpersonală ne ajută să-i înţelegem mai bine pe ceilalţi.

Un alt temei pentru care ne angajăm în comunicarea interpersonală este de a ne stabili o

identitate. Rolurile pe care le interpretăm în relaţiile cu ceilalţi ne ajută în a ne stabili o identitate.
Acelaşi lucru îl face şi chipul nostru, imaginea sinelui public cu care ne prezentăm celorlalţi. Atât
rolurile, cât şi chipurile noastre sunt „construite” în funcţie de modul în care interacţionăm cu cei
din jur.
În fine, ne angajăm în comunicarea interpersonală deoarece avem nevoie atât de a
exprima, cât şi de a primi necesităţi interpersonale. William Schutz, în lucrarea Firo: A three-
dimensional theory of interpersonal behavior a identificat trei astfel de nevoi:
 incluziunea este nevoia de a stabili identitatea în raport cu ceilalţi;

1
Auto-dezvăluirea nu înseamnă pur şi simplu a oferi informaţii unei alte persoane, ci trebuie să ne trimită cu
gândul la împărtăşirea informaţiilor cu o altă persoană, informaţii pe care aceasta, în mod normal, nu ar avea
de unde să le afle. Auto-dezvăluirea implică risc şi vulnerabilitate din partea persoanei care împărtăşeşte
informaţia.

3
 controlul este nevoia de a exercita leadership-ul şi de a demonstra abilităţi;
 afecţiunea este nevoia de a dezvolta relaţii cu semenii.
Principiile comunicării interpersonale 2
1. Comunicarea interpersonală este inevitabilă
Aşa cum ne învaţă Şcoala de la Palo Alto, prin intermediul primei sale axiome, nu putem să nu
comunicăm. Chiar dacă nu prin cuvinte, cu siguranţă prin aceleaşi canale prin care transmitem
informaţii despre noi (tonul vocii, gestică, postură, expresii faciale etc.) primim, la rândul nostru,
informaţii despre cei din jurul nostru. În orice caz, este bine să nu uităm că: oamenii ne judecă în
funcţie de comportamentul pe care îl adoptăm, iar nu după intenţiile noastre.
2. Comunicarea interpersonală este ireversibilă
Nu putem „lua înapoi” ceea ce am spus, odată ce am făcut-o. În mod inevitabil, efectul rămâne.
Aşa cum afirmă un proverb rusesc: „Odată ce îţi iese un cuvânt din gură, nu-l mai poţi înghiţi
înapoi.”
3. Comunicarea interpersonală este complicată
Nici o formă de comunicare nu este simplă. Datorită numărului de variabile implicate, chiar şi
cele mai simple solicitări sunt extrem de complexe. Potrivit teoreticienilor, ori de câte ori
comunicăm, există cel puţin şase „oameni” implicaţi: a) cel care crezi că eşti; b) cel care crezi că
este cealaltă persoană; c) cel care crezi că cealaltă persoană crede că eşti; d) cel care cealaltă
persoană crede că eşti; e) cel care crede cealaltă persoană că eşti; f) cel care cealaltă persoană
crede că tu crezi că este.
În realitate, noi nu facem schimb de idei, ci facem schimb de simboluri. Şi acest lucru
contribuie la complicarea comunicării, întrucât cuvintele (simbolurile) nu au semnificaţii proprii,
noi folosindu-le doar în anumite moduri. Niciodată două persoane nu vor folosi exact aceleaşi
cuvinte pe care le foloseşte un alt grup de două persoane.
4. Comunicarea interpersonală este contextuală
Cu alte cuvinte, comunicarea nu se petrece în izolare. Contextele în care se petrece comunicarea
sunt:
 Contextul psihologic, are în vedere cine suntem şi ce am adus interacţiunii.
Nevoile, dorinţele, valorile, personalitatea etc., toate formează contextul psihologic.
 Contextul relaţional, care se preocupă de reacţiile noastre vizavi de
persoanele din jur.
 Contextul situaţional este focalizat pe „locul” psiho-social în care are loc
comunicarea. O interacţiune care se desfăşoară într-o clasă va diferi foarte mult de una dintr-un
bar.
2
traducere de pe www.pstcc.edu/facstaff/dking/interpr.htm
4
 Contextul ambiental are în vedere „locul fizic” în care comunicăm: mobila,
spaţiul, nivelul de zgomot, temperatura, anotimpul, intervalul zilei.
 Contextul cultural include toate comportamentele dobândite prin învăţare şi
regulile care afectează interacţiunea. Cel care vine dintr-o cultură în care se consideră că un
contact ocular prelungit este un lucru nepotrivit, va fi catalogat drept nepoliticos dacă va evita
contactul ocular, într-o ţară în care acest lucru este încurajat. Dacă o altă persoană venind dintr-o
cultură în care contactul ocular prelungit denotă loialitate, onestitate, se poate spune că avem, în
contextul cultural, o bază pentru dezacord.
Obiectivele trainingului:
- dezvoltarea unui stil de comunicare eficientă prin folosirea asertivităţii şi ascultării
active;
- deyvoltarea comunicării interpersonale prin mai multe activităţi;
- transmiterea eficientă a mesajelor verbale;
- învingerea dificultăţilor de exprimare;
- acceptarea cu mai multă uşurinţă a existenţei unui punct de vedere diferit al celor din jur.

Şedinţa nr. 1
Cunoaşterea de sine

Scopul: cunoaşterea de sine

La sfărşitul şedinţei subiecţii vor:

1. descrie trăsăturile pozitive şi abilităţile de care dispun;

2. analizează trăsăturile încrezute, neîncrezute, brutale;
3. propune un model de comportament al trăsăturilor încrezute.
4. Argumentează ce este stima de sine şi necesitatea că ea să se situeze la nivel înalt.
5. Argumentează calităţile prezente şi rolul lor în comunicarea profesională;

6. Propune modalităţi de întărire a stimei de sine

Cuv. Cheie – cunoaşterea de sine

Cunoaşterea şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcţionarea şi adaptarea

optimă la mediul social, cu scopul menţinerii sănătăţii mentale şi emoţionale. Conform
psihologiei umaniste dezvoltate de Carl Rogers şi Abraham Maslow, fiecare persoană este
valoroasă în sine. Prin natura sa umană, are capacitatea de a se dezvolta şi de a-şi alege propriul
destin, de a-şi valida calităţile şi caracteristicile pozitive în condiţiile în care mediul este capabil
să-i ofere posibilitatea de actualizare a sinelui.

5
 DEFINIŢII:
Cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional individual ce suportă
influenţe puternice de mediu. Se dezvoltă odată cu vârsta şi cu experienţele prin care trecem,
tocmai de aceea niciodată nu putem afirma că ne cunoaştem pe sine în totalitatea, deoarece nu
există o limită temporală sau o treaptă evolutivă până la care se dezvoltă acest proces.
Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalităţii sau le
dezvoltă pe cele subdimensionale, conturând complexitatea propriei personalităţi.
Putem descrie portretul persoanelor cu o imagine de sine pozitivă:
 Comunică cu uşurinţă cu ceilalţi
 Cunosc posibilităţile şi limitele de care dispun
 Cunosc drepturile şi ştiu să le folosească
 Sunt optimişti, activi
 Sunt încrezători în propriile forţe
 Nu se lasă descurajaţi de eşecuri
 Îşi asumă responsabilitatea pentru faptele lor
 Îşi exprimă propriile opinii
 Nu au complexe faţă de ceilalţi
 Acceptă schimbările
 Sunt dispuşi să înveţe
 Nu se consideră autoştiutori
 Acceptă cu uşurinţă valorile altora, fără a renunţa la propriile valori
 Dezvoltă relaţii pozitive cu cei din jur
 Se apropie de oamenii care au încredere în ei
Desfăşurarea şedinţei:
Activitatea 1: „Salutul”
Obiectiv: Cunoaşterea participantilor cu programul de lucru pe parcursul trainingului.
Moderatorul salută participanţii trainingului, le expune motivul pentru care au fost invitaţi la o
asemenea activitate. Participanţilor le sunt anunţate obiectivele, scopul trainigului şi a primei
şedinţe pe baza cărora se desfăşoară şedinţa în cauză.
Durata: cca.3 min
Activitatea 2: Joc de cunoaştere: ,,Istoria numelui”
Obiectiv: Cunoaşterea participantilor şi a sinelui nume.

6
 Participanţii sunt rugaţi să expună grupului o istorioară a propriului nume. A cui a fost ideea:
în cinstea cui a fost dat numele, ce semnificaţie are.
Durata:cca.5 min
Activitatea 3: Regulile trainingului
Obiectiv: Cunoaşterea regulilor în training.
Moderatorul enunţă următoarele reguli (care ar putea fi următoarele), pe marginea cărora se
vor mai duce discuţii, cer de la participanţi să mai adauge la listă în viziunea lor ce reguli mai
lipsesc la lista enunţată:
-Stimă reciprocă.
-Nu spunem cuvîntul ,,Nu” , spunem ,,Da,dar….”
- Ne ascultăm reciproc.
- Începem a vorbi cu ,,Eu”.
-Confidenţialitate.
-Punctualitate.
- ,,Nu criticăm persoana,ci criticăm acţiunea, ideea ”.
-Sinceritate.
Totodată vor fi discutate aşteptările pe care le au participanţii de la acest training.
Durata: 5 min
Activitatea 4: Joc:”Eu sunt…”
Obiectiv: Pentru a afla mai multe despre ei însuşi.
Materiale: fisa “eu sunt”
Timp: 10 min
Desfasurare: Distribuie fiecarui participant cate o foaie sau o copie a fisei Eu sunt… si roaga-i sa
copmleteze proprozitiile. Dupa ce toti au terminat de scris, invita-i sa sa prezinte raspunsurile pe
rand. Alte modalitati de prezentare pot fi :
1.colecteaza toate foile si apoi redistribui-le, iar participantii sa incerce sa gaseasca autorul fisei,
dupa care sa-l prezinte grupului;
2.participantii isi pot impartasi raspunsurile in perechi, iar apoi fiecare va prezenta grupului fisa
partenerului.
FISA EU SUNT…
1.Eu
sunt…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………

7
2.Cel mai mult imi place
sa……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………
3.Daca as fi un animal,(pasare,insecta) as
fi……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………
4.Prietenii spun despre
mine………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………
5.Daca as avea puteri magice
as……………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………
I pas:

1) Cum credeţi ce părere au cei din jur despre dumneavoastră?

2) Cum cunoaşteţi dacă sunt adevărate părerile din jur?
3) Cu ce vă schimbă părerea celorlalţi?
4) Ce tip de comportament aplicaţi la părerile celorlalţi (încrezut, neîncrezut, brutal).
II pas: Amintiţivă
Propuneţi situaţii care ar avea ca rezultat comportamente încrezute, neîncrezute, brutale.
Ex: 1) dar subalternii nu te primesc în grup;
2) refuzi cuiva o cerere, favor.
La sfârşit se face o discuţie şi se determină ce înseamnă comportament încrezut, neîncrezut,
brutal?
III pas: Propuneţi comportamente caracteristice pentru persoane încrezute, neîncrezute, brutale,
se scriu în 3 coloniţe, se analizează.

În discuţie se accentuază influenţa oamenilor asupra gândurilor noastre, asupra

comportamentului nostru încrezut, neîncrezut, brutal:

- Cum influenţează ceilalţi gândurile noastre?

- Cum ne influenţează comportamentul încrezut, neîncrezut, brutal?
IV pas: Subiecţii sunt rugaţi să listeze calităţile lor, să precizeze în ce mod le utilizează în
prezent şi cum apreciază ei că acele însuşiri îi ajută azi şi în viitor.

a) Listaţi câteva calităţi ale dvs;

b) Cum utilizaţi acele calităţi?
8
 c) Cum apreciaţi că acele calităţi vă ajută în viaţă, sau o să vă ajute?

Discuţie asupra stimei de sine şi comportamentele sale.

V pas: Proiectaţi realizările personale şi profesionale în dependenţă de stimă de sine.

Activitatea 5: Energizer: “ Atinge ceva albastru”

Obiectiv:  Pentru a se destinde, descărcare de energie, " contact fizic între ei".
Timp : 7 minute
Desfasurare: participantii sunt rugati sa se ridice, sa gaseasca un obiect albastru de care sa se
apropie cit mai repede si sa-l atinga. Obiectul poate fi un tricou albastru, un pix ,un pantof sau
orice altceva. Activitatea poate continua, rugand participantii sa sugereze propriile categorii de
obiecte care sa fie atinse.
Întrebări pentru discuţii:
 Cum se influenţează părerile celorlalţi?
 Când putem spune că ne cunoaştem pe sine?
 Ce tip de comportament aplicaţi/ folososiţi când (eşti încrezut, neîncrezut, brutal) te
cunoşti pe sine.
 Cînd stima de sine are efecte negative asupra celorlalţi?
 Cum vă simţiţi acum?
 Ce aţi aflat nou despre colegii voştri?
 Ce le-a placut ? Important este ca fiecare sa-si exprime parerea.

Pe acasă:
- Propune- ţi modelul de comportament ale trăsăturii de personalitate pozitive;
- Propune modalităţi de întărire a stimei de sine.
Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Şedinţa nr. 2

Stima de sine şi dorinţa de afirmare

Scopul: autocunoaşterea şi întărirea de sine

Obiective:
Subiecţii vor:

1. Argumenta ce este stima de sine şi necesitatea că ea să se situeze la nivel înalt.

2. Analiza trăsăturile pozitive şi posibilităţile de care dispun.

9
 3. Argumentează calităţile prezente şi rolul lor în comunicare.

4. Propune modalităţi de întărire a stimei de sine.

Cuv. Cheie – stima de sine

 Stima de sine este o dimensiune fundamentală pentru orice fiinţă umană,

indiferent că este copil, adult sau vârstnic, indiferent de cultură, personalitate,
interese, statut social, abilităţi.
 Stima de sine se referă la modul în care ne evaluăm noi înşine, cât de „buni” ne
considerăm comparativ cu propriile expectanţe sau cu alţii.
 Stima de sine este dimensiunea evaluativă şi afectivă a imaginii de sine.
Stima de sine pozitivă este sentimentul de autoapreciere şi încredere în propriile forţe. Indivizii
cu stimă de sine scăzută se simt nevaloroşi şi au frecvente trăiri emoţionale negative, de cele mai
multe ori determinate de experienţe negative. O stimă de sine pozitivă şi realistă dezvoltă
capacitatea de a lua decizii responsabile şi abilitatea de a face faţă presiunii grupului.
Un rol important în dezvoltarea stimei de sine joacă stabilirea de scopuri realiste. Un
prim pas în acest sens este reprezentat de identificarea domeniului în care se situează scopul
dorit. Procesul de a descoperi ceea ce îţi doreşti este primul pas în stabilirea scopurilor. Există
opt mari categorii ce trebuie investigate pentru a avea o imagine asupra nevoilor şi dorinţelor
personale:
 scopuri materiale: „ îmi doresc o maşină nouă”;
 familia şi prietenii: îmbunătăţirea relaţiilor sau calităţii timpului petrecut
împreună;
 sănătatea: mai multe exerciţii fizice sau alimentaţie sănătoasă;
 scopuri educaţionale/ intelectuale/ profesionale;
 activităţi recreative: plimbări mai frecvente;
 scopuri spirituale: reflectarea asupra valorilor personale;
 scopuri creative: pictarea unor tablouri;
 dezvoltarea emoţională şi psihologică: dorinţa de a controla reacţia de furie.
Există o serie de bariere care se interpun în atingerea scopurilor şi care pot periclita
dezvoltarea sau menţinerea unei stime de sine pozitive:
 Planificarea insuficientă: pentru o planificare eficientă, scopurile mari trebuie
divizate în scopuri mai mici, în paşi mărunţi sau în perioade de timp: scopuri de
scurtă, medie, lungă durată;

10
  Cunoştinţe insuficiente: înainte de a începe implementarea celor mai mici paşi e
nevoie de cunoştinţe de bază;
 Managementul deficitar al timpului: persoanele ocupate îşi stabilesc adesea
scopuri realizabile, le divid pe paşi mai mici şi logici, însă nu reuşesc să găsească
momentul potrivit pentru implementarea lui.
 Scopuri nerealiste: stabilirea unor scopuri nerealiste, care nu au şanse să fie
realizate, este o garanţie a eşecului.
 Teama de eşec: tuturor ne este frică de eşec, dar pentru cei cu stimă de sine
scăzută este foarte greu să o depăşească. Deşi unele persoane şi-au stabilit scopuri
realiste pe care le-au planificat în timp, în paşi mărunţi, teama de un posibil eşec
le face să amâne în permanenţă momentul startului.
 Teama de succes: există persoane care sunt terorizate de teama de a nu dezamăgi,
prin urmare refuză situaţiile care pot deveni favorabile pentru ele. Motto-ul
acestei îngrijorări este „ cu cât urci mai sus, cu atât vei cădea mai mult.”
Stima de sine şi încrederea în sine nu trebuie confundate cu sentimentul de
autosuficienţă.

Desfăşurarea şedinţei:
Activitatea 1: Salut ”Prenume, gest, sunet”
Obiectiv: dezvoltarea de mijloace non-verbale de abilități de comunicare.
Timp:10 min
Desfasurare:Stand in cerc fiecare participant face un pas inainte,isi spune prenumele si trece la
loc. La al doilea cerc, fiecare face un gest,o miscare ce i-ar caracteriza personalitatea(de ex:canta
la chitara,doarme etc); pentru a se prezenta, la fel, facand un pas in interiorul cercului. Apoi
participantii mai fac un tur, repetandu-si gestul si adaugandu-i in acelasi timp un sunet. La
urmatorul cerc fiecare face inca o data gestul si sunetul sau, iar tot grupul il repeta.
Activitatea 2: Jocul: “Esti deosebita pt ca…….”
Obiectiv: pentru ai înveseli şi dezvolta modul de a expune un compliment.
Timp:10 min
Desfasurare: Participantii in cerc stand pe scaune. Un voluntar va intra in interiorul cercului si va
spune fiecarui participant de ce este deosobit/a, propozitia va incepe: ”Esti deosebit/a pt ca…”.
Fiecare din participanti va trebuie sa treaca in interiorul cercului si sa execute aceleasi
instructiuni.
Activitatea 3: Discuţii asupra temei pentru acasă

11
Obiectiv: Evaluarea participanţilor asupra temei pentru acasă. Autocunoaşterea şi întărirea de
sine.
1: Subiecţii sunt rugaţi să listeze calităţile lor, să precizeze în ce mod le utilizează în prezent şi
cum apreciază ei că acele însuşiri îi ajută azi şi în viitor.

a) listaţi câteva calităţi ale dvs;

b) cum utilizaţi acele calităţi?
c) Cum apreciaţi că acele calităţi vă ajută în viaţă, sau o să vă ajute?
Discuţie asupra stimei de sine şi comportamentele sale.
2: Delimitarea efectelor stimei de sine la nivel înalt, a stimei de sine la nivel scăzut:
- Ce înseamnă pentru dvs. stima de sine?
- Ce importanţă are pentru dvs. stima de sine?
- Cînd depistaţi nivel scăzut al stimei de sine?
3: enumaraţi 3 calităţi personale:

- cît de importante sunt pentru dvs.?

- cum le-aţi valorificat/dezvoltat până acum?
4: Proiectaţi realizările personale şi profesionale în dependenţă de stimă de sine.

5: Propune modalităţi de întărire a stimei de sine.

Activitatea 4: Energizer: “In sus spre curcubeu”

Obiectiv: reglarea propriei stări emoţionale:
Timp:10 min
Desfasurare:Participantii se ridica de pe scaune, inchid ochii fac o inspiratie adanca si isi
imagineaza ca odata cu aceasta inspiratie ei se ridica spre curcubeu si expirand coboara de pe
curcubeu ca de pe un topogan. Se repeta de 3 ori.Dupa aceasta doritorii isi impartasesc
trairile.Apoi acest exercitiu se repeta cu ochii deschisi. Participantilor li se comunica scopul
acestui exercitiu: pt reglarea propriei stari emotionale.

Întrebări pentru discuţii:

1) Poate sau nu stima de sine afecta pe ceilalţi?
2) Cînd stima de sine are efecte negative asupra celorlalţi?
3) Care e rolul stimei de sine în activitatea Dstră profesională?
4) Cum s-au simtit astazi?
5) Ce le-a placut ?

Important este ca fiecare sa-si exprime parerea.

12
Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Sedinta nr. 3
Dezvoltarea increderii in sine

Obiective:
Subiecţii vor:

1. Argumenta ce este încrederea în sine şi necesitatea că ea să se situeze la nivel înalt.

2. Analiza posibilităţilor de care dispun.
3. Argumentează calităţile prezente şi rolul lor în comunicare.

4. Propune modalităţi de întărire a încrederii în sine.

Cuv. Cheie – încrederea în sine

Lipsa încrederii în sine poate fi o piedica foarte importanta în calea comunicarii interpersonale.
Acestă şedinţă ne arată importanta încrederii în sine si modul în care aceasta poate fi dezvoltata.
Pentru a putea stabili relatii interpersonale de calitate, bazate pe o comunicare eficace este
necesar sa poti fi deschis, sa-ti dezvalui sentimentele, motivele, opiniile, sa fii receptiv la
feedbackul oferit de ceilalti. Toate acestea solicita încredere în sine. Cu cât o persoana îsi
sporeste încrederea în sine cu atât aceasta este mai dispusa sa-si asume riscurile asociate
autoexpunerii si expunerii la opiniile celorlalti.

 Încrederea în sine nu este un scop în sine. De altfel, consideram ca numai o încredere în sine
moderata, bazata pe autocunoastere, pe recunoasterea atât a calitatilor cât si a limitelor proprii
poate fi eficace. Supraevaluarea potentialului propriu, ca si subevaluarea acestuia vor conduce la
esec.
Sporirea încrederii în sine este un proces ciclic. Iată pasii necesari sunt:

1. recunoasterea anxietatii
2.  identificarea mecanismelor defensive

3.  procesul de schimbare prin folosirea comportamentelor compensatorii adecvate

In functie de modul in care se desfasoara, comunicarea cu sinele poate creste respectul de

sine si increderea in fortele proprii. De asemenea ea poate imbunatati relatiile cu cei din jur si te
poate ajuta sa dormi linistit noaptea, avand o parere mai buna despre tine.

13
 Asa cum ne tratam noi insine, asa ne vor trata si ceilalti.
Daca relatia cu noi insine nu este una in armonie si echilibru, ne vorbim urat si cu dispret, ne
tratam cu lipsa de respect si altele… cam asa ne vor trata si ceilalti. Nu spun ca ne vor trata toti
asa, dar in mod cert le vom permite unora sa ne trateze urat, fara sa luam atitudine, fara sa-i
punem la punct, pentru ca in sinea noastra le dam dreptate acestor persoane si consideram ca
meritam acest tratament.
Uneori dialogurile noastre interioare suna cam asa: “asa-mi trebuie daca sunt prost…”,  ”nu pot
sa….”, “nu sunt in stare…”, “nu merit…”etc. Aceste conversatii ne fac sa ne simtim mici, ne
diminueaza increderea in fortele proprii si ne impiedica sa avem succes in activitatile pe care la
intreprindem.

Iertarea si acceptarea propriei persoane, aduc cu sine un echilibru interior care nu poate fi
atins altfel.
Intotdeauna cauta sa ai o relatie buna cu tine insuti. Aceasta este sursa echilibrului tau.

Afirmatii pozitive despre sine:

 Sunt echilibrat si in armonie cu mine insumi.
 Ma iubesc si ma accept asa cum sunt in clipa de fata.
 Am grija cu toata dragostea de corpul meu, de mintea mea si de emotiile mele.
 Sunt inteligent, curajos si puternic.
 Ma iert pe mine insumi cu iubire. Sunt liber.
 Toate experientele prin care trec ma ajuta sa evoluez.
 Am o relatie excelenta cu mine si cu cei din jur.
 Ma simt bine in pielea mea si imi place sa interactionez cu persoane noi.
 Iubesc echilibrul, armonia, abundenta si prosperitatea si imi umplu viata cu ele in fiecare
zi.
 Sunt bogat din toate punctele de vedere.
 Merit fara doar si poate mai multa prosperitate.
 Iubesc si sunt iubit. Am relatiile pe care mi le doresc.

Desfăşurarea şedinţei:
Activitatea 1: Salutul: “ Lumini miscatoare”
Obiectiv: Evidenţierea importanţei comunicării non-verbală şi importanţei tonalităţii în salut.
Timp:15 min
Desfasurare:Participantii stau in cerc.Moderatorul se saluta cu cel de alaturi, intr-un anume fel,
cu o anumita miscare Ex: plecaciune, asezare insotit de miscare si cuvinte . Urmatorul
14
participant repeta si miscarea si cuvintele moderatorului si prezinta propriul salut insotit de
cuvinte si miscare.Urmatorul participant repeta salutul moderatorului si primului participant si
tot asa mai departe. Exercitiul se repeta de 2-3 ori cu cresterea ritmului actiunilor.

Activitatea 2: Joc: ”Pisica- Leu”

Obiectiv: Dezvoltarea încrederii în sine.
Timp:20 min
Materiale: o imagine cu o pisica privinduse în oglindă
Desfasurare: se propune un exercitiu practic la dezvoltarea increderii in sine si se afiseaza
imaginea.

Apoi discutam in grup urmatoarele intrebari :

1. Ce vede pisica in oglinda?
2. Cum se simte pisica?
3. Ce crede pisica despre sine?
Apoi discutam ce planuri de viitor o astepta pe aceasta pisica (important ca fiecare sa-si dea cu
parerea macar o singura data).

Dupa aceasta moderatorul pune o serie de intrebari gruprilor si fiecare este rugat sa raspunda la
ele.
1. Pe o scara de la 1 la 10 unde te afli la nivelul increderii in sine?
2. Te-ai acceptat pe tine?
3. Esti o persoana autonoma?
4. Unde vrei sa ajungi?
5. Cum te visezi?

15
 Insa inainte de a adresa aceste intrebari moderatorul va mentiona ca : vrea sa auda ceea ce
cred persoanele despre sine, ce simt pentru sine si nu ce zic altii cum ar fi iubitul, prietenii,
sau parintii.

Activitatea 3: Energizer: ”Vaporasul”

Obiectiv: Detaşarea energiei, evaluarea propriei încrederii în sine.
Materile:o cuvertura
Timp:15min
Desfasurare: Se ia o cuvertura si 2 persoane tin de capetele acesteia.Un voluntar se aseaza in
mijlocul cuverturii. Moderatorul da instructiunea: ” valurile se misca incet”, atunci se
leagana incet persoana din interiorul cuverturii. Cand se da instructiunea: ”Vine furtuna”,
atunci participantul se leagana mai tare si ceilalti participanti scot vuiete, sunete de furtuna.
Participantul din cuvertura trebuie sa strige cat mai tare: ”Eu sunt cel mai curajos! Nu mie
frica de nici o furtuna”.
Activitatea 4: Joc: ”Vantul si copacul”
Obiectiv: dezvoltarea încrederii în sine.
Timp: 20 min
Desfasurare: Se formeaza echipe mici. Persoana din centru ramane in pozitie de “Drepti”.ceilalti
o vor impinge usor atunci cand ea se lasa peste mainele lor. Jocul trebuie sa decurga intr-o liniste
absoluta.Cate unul dintre membrii echipei fiecarei echipe vine in centrul cercului si inchide
ochii. Bratele ii cad de-a lungul corpului, care trebuie sa fie drept, fara a indoi picioarele (pt a nu
cadea). Restul echipei formeaza un cerc strans in jurul sau si-l “transmit”atent de la unul la altul.
La sfarsitul exercitiului e important de a-l al readuce in pozitie verticala, inainte ca el sa deschide
ochii.

Întrebări pentru discuţii:

1. In inchiere ii rog pe participanti sa-si acorde unui altuia note, in functie de cat de multa
incredere are in propria persoana.
2. Cum s-au simtit astazi?
3. Ce le-a placut?

Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Sedinta nr.4
Cunoasterea şi conştientizarea emoţiilor

16
Obiective:
Subiecţii vor:

1. descrie trăsăturile emoţionale şi abilităţile de care dispun;

2. conştientiza trăsăturile emoţiilor personale;
3. propune un model de echilibru al emoţiilor proprii.
4. Argumenta prezenţa emoţiilor şi rolul lor în comunicarea profesională cît şi cea
interpersonală;

Cuv. Cheie – emoţii

Emotiile sunt raspunsuri spontane ale interpretarilor si evaluarilor facute. Ele furnizeaza
informatii importante care ne pot ajuta sa intelegem ce facem si de ce procedam astfel.
Constientizarea sentimentele unei anumite persoane nu este intotdeauna un lucru usor. Uneori
avem parte de sentimente negative precum furia, tristetea si resentimentele. Experimentarea unor
astfel de sentimente poate reprezenta o experienta neplacuta. In consecinta acestea se incearca a
fi suprimate, ignorate, negate sau rationalizate. Suprimand sau ignorand emotiile se elimina
oportunitatea de a le analiza. Recunoscandu-le si analizandu-le devenim capabili sa le facem fata
si sa mergem mai departe. Constientizarea sentimentelor necesita o permanenta analiza practica.

Urmatorul scenariu poate ajuta la intrarea in contact cu propriile sentimente:

 Fii atent la simptomele fizice ce corespund sentimentelor
 Sentimentele sunt de obicei insotite de simptome fizice. Tinzand spre aceste simptome,
se poate intelege ce reflecta sentimente respective (de exemplu daca transpiri probabil esti
speriat).
 Monitorizarea comportamentului ce corespund sentimentelor
 Examinand modelele comportamentale se poate descoperi despre ce sentiment este vorba
(de exemplum inclestarea bratului unui scaun poate indica o suparare ascunsa)
 Diferite semne comportamentale se pot dovedi puncte de reper valoroase pentru a
indentifica sentimentele ce nu sunt evidente, sau care sunt mascate de alte sentimente.

Desfăşurarea şedinţei:
Activitatea 1: Salut: ”Intreaga sala îsi strange mana”
Obiectiv: Stabilirea de contact a grupului.
Timp: 10 min
Desfasurare: Ajuta grupul sa formeze 2 cercuri concentrice mari-unul in interiorul altuia.
Participantii din cercul intern se intorc cu fata spre participantii din cercul exterior, se prezinta
17
repede si dau calduros mana. Cercul extern se roteste mereu spre stanga si cercul extern se
roteste mereu spre dreapta pana cand toti participantii se reintalnesc.

Activitatea 2: Joc: ”Feţele”

Obiectiv: determinare emoţiilor redate în imagini
Timp:15min
Materiale: fişă cu un chip ce exprimă emoţie
Desfasurare: Fiecare participant primeste cate o fişă - emotie,fara al aratea colegilor.Apoi trebuie
sa exprime acea emotie pe fata lor, iar grupul trebuie sa ghiceasca acea emotie.

Activitatea 3: Energizer: ”Arata”

Obiectiv: dezvoltarea abilităţilor de verbalizare a obiectelor prin non-verbal.
Timp:15 min
Desfasurare: Moderatorul spune si arata diferite pozitii, iar grupul trebuie sa arate sau sa
indeplineasca pozitiile si directiile opuse prezentate de moderator, fara a le verbaliza.
Exemplu:
Moderatorul,spune si arata: Grupul arata:
1. tavan 1.Podea
2. orizontal(cu bratul) 2.vertical(cu bratul)
3. asezati-va(pe scaun) 3.ridicati-va(de pe scaun)
4. picior 4.mana
5. fereastra 5.usa ,perete

18
 6. urechea dreapta 6.urechea stanga
7. obrazul stang 7.obrazul drept
8. sus 8.jos

Activitatea 4: Joc: ” Un compliment”

Obiectiv: asigurarea posibilităţilor de a-şi reda sentimentele, de a iniţia discuţia, de a simţi
plăcere, de a auzi ceva plăcut în adresa ta.
Continutul: fiecare subiect e plasat în poziţia de a spune un compliment vecinului său, astfel încît
acesta să se simtă cît mai bine. Apoi subiecţii îşi expun cele simţite cînd au spus complimentul şi
cînd au primit acele cuvinte. Se încheie exemplul cu o generalizare succintă.

Activitatea 5: Energizer: ”Divizibil la 3”

Obiectiv: de a simţi plăcere, de a se distinde, dezvoltarea atenţiei şi a gesturilor, mimicilor.
Timp:15 min
Participantii stau in cerc si numara de la 1 la 50. Cand trebuie numita o cifra care contine
“3”(3,13,23,33,43) sau se imparte la “3”(3,6,9,15,) etc, participantul respectiv tace si in loc sa
pronunte cifra, bate din palme. Daca cineva greseste, jocul se incepe de la inceput. Pt a complica
sarcina, cind grupul a atins deja un anumit nivel de perfomanta, se poate propune numararea
inversa, de la 50 la 1. In loc de 3 se poate alege orice alta cifra.

Întrebări pentru discuţii:

1) Cum s-au simtit astazi?
2) Ce le-a placut ?
Important este ca fiecare sa-si exprime parerea.

Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Şedinta Nr. 5

Principiile comunicării asertive

Scopul: Identificarea modalităţilor de comunicare asertive cu cei din jur

La sfărşitul şedinţei subiecţii vor:

1) să identifice paşii esenţiali în comunicare;

2) să saracterizeze stilul asertiv de comunicare;
3) să analizeze principiile comunicării asertive;
4) să propună modalităţi de utilizare a comunicării asertive cu cei din jur.

19
 Asertivitatea reprezinta o atitudine fata de sine si fata de ceilalti in procesul
comunicarii interpersonale. Toti suntem egali, nimeni nu este mai important decat celalalt,
toti avem aceleasi drepturi fundamentale pe care aparam, fara a le incalca pe ale celuilalt.

"Asertivitatea implica apararea drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor

si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fără a viola drepturile altei persoane",
sustineau Lange si Jucubowski .

Principiul asertivităţii exprima urmatoarele drepturi pe care le ai: 

• De a exprima trairile
• De a exprima opiniile si convingerile 
• De a spune da sau nu pentru sine si pentru altii 
• De a schimba opinia 
• De a spune "eu nu inteleg" , "nu stiu", "nu ma intereseaza" 
• De a fi tu insuti fara a trebui sa actionezi in beneficiul sau pentru binele altora 
• De a refuza responsabilitatea pentru problemele altora 
• De a face altora solicitari rezonabile 
• De a stabilii propriile prioritati 
• De a fi ascultat 
• De a nu-ti justifica viata in fata celorlalti 

Desfăşurarea şedinţei:
Activitatea 1: Salutul: “ Mesaj de felicitarea”
Obiectiv: Să creeze o atmosferă plăcută şi destinsă pentru activitate.
Timp : 7-10 minute
Desfasurare: spune participantilor ca este o bucurie cind oferim cuiva complimente si ca este
placut si pentru cel care le primeste. Roaga-i sa discute 1-2 minute cu opersoana pe care cel mai
putin din acest grup. Dupa ce fac cunostinta mai bine, fiecare va alcatui o felicitare, un mesaj, un
compliment pt a-l oferi partenerului. Dupa aceasta se vor duce la alte persoane si vor indeplini
acelasi lucru. Felicitarile pot fi aceleasi sau pot fi alcatuite altele pt o noua persoana.
Activitatea 2:

Obiectiv: evidenţierea modurilor de comunicare.

Exerciţiu: Scrieţi câteva moduri în care comunicaţi cu colegii:

1) ________________________________________________________
2) ________________________________________________________
3) ________________________________________________________
20
 4) ________________________________________________________
5) ________________________________________________________

Comunicarea asertivă este cea care are cel mai mare succes pe termen lung; de aceea este
recomandată pentru dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor interumane.

Câteva caracteristici ale stilului asertiv:

1. Spune ce vrei să spui şi fă-o clar.
1. Dă instrucţiuni politicos, dar ferm.
2. Asigură-te de contactul vizual cu persoana înainte de a da instrucţiuni.
3. Acţionează conform cu cele spuse.
4. Nu-i cereţi persoanei să facă ceea ce spuneţi. Amintiţi-i că instrucţiunile trebuie urmate.
5. Dacă persoana încearcă să se târguiască cu dvs., rămâneţi ferm pe poziţie.

Paşi esenţiali în comunicare:

1. Stabiliţi contactului vizual: „Uită-te la mine!”
2. Vorbiţi clar şi distinct, pe un ton normal.
3. Rostiţi solicitarea într-o manieră simplă şi concisă, subliniind ce doriţi să facă.
Evitaţi solicitările negative (adică ce nu vreţi să facă interlocutorul).
4. Verificaţi dacă interlocutorul a auzit ce aţi spus, cerîndu-i să repete. Dacă
repetă corect puteţi întări percepţia corectă spunând: „Exact. Ai înţeles bine.
Acum fă ce te-am rugat”. Dacă nu poate repeta corect, mai spuneţi-i o dată şi
cereţi-i din nou să repete. Dacă nu poate realiza ceea ce-i cereţi împărţiţi
solicitarea în fragmente mai mici.
Activitatea 3:

Obiectiv: pentru a vorbi despre problemele lor și care pot agrava starea lui.

Exerciţiu: Scrieţi câteva instrucţiuni pe care le utilizaţi în comunicarea cu clienţii, colegii:

1) _______________________________________________________
2) _______________________________________________________
3) _______________________________________________________
4) _______________________________________________________
5)_______________________________________________________

21
 Comparaţi-le cu cele oferite mai jos pentru a determina claritatea, concizia, formularea
pozitivă, modul în care sunt percepute de bineficiar. Puneţi-vă întrebarea „Va înţelege clientul ce
are de făcut cînd aude ceea ce-i spun acum?”

Exemplu:
 Pune-ţi haina la cuier.
 Pune-ţi toate lucrurile la loc.
 Aranjează documentele conform ordinii necesare.

Comunicarea non-verbală poate avea ca efect confuzia ascultătorului, dacă se trimit mesaje
conflictuale. Acestea se referă la conflictul care poate exista între conţinutul informaţional al
mesajului şi maniera sau tonul emoţional în care acesta este emis.
De exemplu, mesajul „Pune-ţi picioarele pe podea!” poate fi transmis în timp ce
interlocutorul zâmbeşte sau cu o voce foarte moale. Acest lucru îi comunică ascultătorului că
interlocutorul nu este foarte serios sau că e slab, ceea ce l-ar putea face să ignore mesajul. Pe de
altă parte, formele extreme de comunicare non-verbală trebuie evitate (ex. vocea înaltă, ca un
tunet, expresii faciale imobile, ameninţătoare etc.).
Activitatea 3: Joc: ”Formularea mesajului”
Obiectiv: Pentru a afla ce există probleme în comunicare atunci cînd se spune mesajul în cor.
Timp:10 min.
Desfasurare: roaga unul sau mai multi voluntari sa iasa din sala.Alege impreuna cu grupul o
strofa simpla,cum ar fi “Catelus cu parul cret…”, si imparte fiecarui participant cate un cuvant
din poezioara.invita pe rand cate un voluntar si spune-i ca grupul vrea sa-i spuna ceva,iar el va
asculta atent si va incerca sa ghiceasca mesajul transmis.La semnal,participantii vor pronunta
cocomitent cuvintele lor.Voluntarul are 3 incercari pt asi da seama. Daca nu reuseste ,grupul ii
va spune.Apoi invita urmatorul voluntar si urmeaza procedura.La sfarsit discuta cu participantii
despre comunicarea eficinta ,transmiterea mesajului,ascultarea activa.
A fi asertiv presupune stăpânirea unor abilităţi de comunicare, control al comportamentului
non-verbal, dar intenţia de a ne exprima nevoile, drepturile protejînd în acelaşi timp nevoile,
sentimentele şi drepturile altora este cea care determină comportamentul asertiv.

Asertivitatea se referă la comunicarea fermă, într-o manieră şi pe un ton lipsit de ambiguitate

şi cu un limbaj non-verbal sigur (fără a fi agresiv). În acest sens abilitatea de a fi asertiv este una
„conştient aplicată” şi nu este o simplă reacţie la situaţie.
Asertivitatea nu are legătură cu a câştiga sau a pierde o dispută, ci se referă la stabilirea şi
afirmarea unor drepturi şi nevoi juste.
22
 Ca profesionişti avem responsabilitatea de a reflecta asupra modului în care comunicăm în
mod tipic în contextual social. Comunicarea prin intermediul limbajului este un proces dinamic,
dependent de contextul în care are loc şi conferă baza pentru stabilirea unor relaţii funcţionale ca
de exemplu între profesor şi elev.

Principii:
1. Menţineţi interacţiunile cu scop corectiv cât mai puţin intruzive posibil (un semnal non-
verbal scurt, o instrucţiune directă, o reamintire a regulii); astfel veţi reuşi să păstraţi o
atmosferă pozitivă, plăcută.
2. Evitaţi confruntările (sarcasm, ostilitate, ameninţări). Umorul poate reduce tensiunea şi
ridica spiritele.
3. Menţineţi un ton al vocii respectuos, pozitiv.

4. Menţineţi limbajul în sine pozitiv. De exemplu: „Când...atunci...” este mai util decât „Nu,
nu poţi pentru că...”. Evitaţi excesul de „nu trebuie”, „nu se poate”, „nu vrei” şi
întrebările de tipul „De ce?” sau „Nu-i aşa că...?”
5. Evitaţi gesticulaţia excesivă.
6. Fiţi cât mai concis posibil.
7. Restabiliţi relaţia funcţională cu beneficiarul cât mai repede posibil după un incident.

8. Dacă trebuie să vă comunicaţi frustrarea – sau chiar furia – faceţi-o într-o manieră
asertivă mai degrabă decât agresivă:
9. Formulaţi propoziţii scurte.
10. Focalizaţi-vă pe comportamentul primar.
11. Evitaţi să divagaţi spre comportamente secundare şi discursuri moralizatoare.
12. Reduceţi tensiunea reziduală.

Activitatea 4: Energizant: “Statuiele grupurilor”

Obiectiv: destinderea participanţilor şi crearea oportunităţii de a comunica non-verbal.
Timp: 10 minute
Desfasurare: Participantii se deplaseaxa liber prin sala, leganindu-si miinile, relaxindu-si cu grija
capul si gitul. Dupa putin timp, animatorul spune un cuvint, de exemplu “ pace”. Participantii
formeaza statui care ar descrie acest cuvint, fara a vorbi , aratind ce semnifica cuvintul “ pace” pt
ei. Activitatea se repeta de cuteva ori, folosind alte cuvinte.

23
Întrebări pentru discuţii:
1. Cum a-ţi caracteriza o persoană care va răspunde agresiv la o întrebare ce ţine de
serviciile sale?
2. Cum credeţi că vă va caracteriza, dacă a-ţi răspunde singuri agresiv sau pasiv la cererea
clientului?
3. Poate fi oboseala sau rutina o scuză de a comunica agresiv sau pasiv cu clienţii?
4. Cum s-au simtit astazi?
5. Ce le-a placut ?
Important este ca fiecare sa-si exprime parerea.

Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Şedinta Nr. 6

Comunicarea asertivă şi barierele ei

Scopul: Identificarea barierelor în comunicare şi eficientizarea ei.

Obiectivele şedinţei:

1 . să definească şi să descrie ce este comunicarea asertivă

2. să identifice barierele în comunicarea eficientă
3. să analizeze indicatorii unei ascultări active
4. să propună modele de exprimare asertivă a emotiilor
Concepte cheie:
- comunicare
- asertivitate
- bariere

Informaţii preliminare
Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emotiile si convingerile fară a afecta şi ataca
drepturile celorlalti.
Deprinderile de comunicare şi relaţionare reprezintă un factor protector faţă de
comportamentele de rasă (droguri, fumat, alcool...) şi faţă de situaţiile de criză (suicidul);
nedezvoltarea lor este asociată cu performanţe şcolare scăzute, probleme emoţionale,
comportamentale şi de adaptare socială. Dezvoltarea acestor abilităţi de relationare pozitivă are
ca efect pe termen lung formarea unor abilitati de management al situatiilor problematice sau de
criză. Cele mai multe mesaje se transmit nonverbal. Modul în care sunt încrucişate bratele, felul

24
în care mişca gura, direcţia privirii sau modalitatea în care e atinsă o persoană, sunt considerate
de către majoritatea psihologilor ca fiind canale de comunicare.
Comunicarea nonverbală se referă la mesajele transmise de la o persoana la alta, prin alte căi
decat cele lingvistice. Acestea includ mesaje corporale (pozitia corpului, gesturi, mimica, contact
vizual si contact fizic), comunicarea spatială (distanta dintre doua persoane care conversează) si
paralimbajul (cum ar fi tonul, intonaţia sau accentul folosite).

Materialele utilizate
Lista cu mesaje care blocheaza comunicarea, fişa de lucru, foi cu pixuri pentru fiecare
participant.

Activitatea 1: Salut: „ Vrem sa fim ascultaţi”

Obiectiv: conştinetizarea importanţei de a verbaliza pe rînd mesajul.
Moderatorul roaga participanţii să formeze perechi a cite 2 persoane, şi roagă participanţii să
vorbească fiecare în acelaşi timp despre un anumit lucru timp de un minut. În timp ce vorbesc
participanţii trebuie să încerce concomitent să asculte ce zice celălalt. După ce timpul a expirat
participanţii îsi spun unul altuia ce au auzit şi ce îşi amintesc din ce a spus celălalt.
Durata: cca 10 min
Activitatea 2: „Discuţie”

Obiectiv: Pentru a învăța modalități eficiente de comunicare.

Subiecţii se împart pe grupe mici, rugati sa descrie care sunt indicatorii unei ascultari eficiente.
Dupa ce fiecare grupa a descris ce inseamna ascultarea eficientă, se listeaza pe tabla cei mai
importanţi indicatori ai ascultării active.
Intrebări pentru discutii:

Ce înseamnă a asculta?

A recunoaşte? convingeri, atitudini, fapte, nevoi, mesaje nonverbale).

Cum focalizăm comunicarea?

... fapte: ,,Ce te-a deranjat în comportamentul prietenului tau?”

.... convingeri: ,,Ce crezi despre problema asta?”

.... interese: ,,Ce ţi-ai dori să faci în timpul liber?”
.... emoţii: ,,Cum te simţi acum, dupa ce ţi-au povestit?”
.... optiuni: ,,Ce crezi faţă de opţiunile pe care le avem?”
,,Spune-mi mai multe despre....”

Activitatea 3: Energizer: ”Apa, foc, furtuna”

25
Obiectiv: detaşarea emoţiilor, de a se simţi bine.
Timp:10 min
Desfasurare: Aranjeaza scaunele in forma de semicerc si explica regulile: Cand vei rosti
“Apa”,toti vor urca pe scaune pt a nu-si uda picioarele. Cand vei striga “furtuna”,toti se vor aseza
in pirostrii in mijlocul semicercului, iar la comanda “foc”, participantii vor fugi din
semicerc.Alterneaza comenzile de cateva ori si incheie activitatea pana va scadea energia
grupului.
Activitatea 4: Spectru de emotii;

Obiectiv: Pentru a afla ce există probleme în comunicare.

Pentru a clarifica situatia, subiecţii sunt rugati sa se grupeze şi să identifice barierele în

comunicarea eficientă. Fiecare grupă îşi va prezenta propria listă cu barierele în comunicare şi se
va realiza o lista comună a barierelor în comunicare. Exemple de bariere în comunicarea
eficientă:

1) tendinţa de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu parerile interlocutorului;

2) oferirea de solutii, fie direct prin oferirea de sfaturi, fie indirect, folosirea întrebărilor într-
un mod agresiv, autoritar sau cu o nota evaluativă;
3) recurgerea la ordine are ca efecte reacţii defensive, rezistenta, reacţii pasive sau agresive;
4) folosirea ameninţărilor;
5) moralizarea ,,ar trebui” sau ,,ar fi cea mai mare greseală din partea ta sa....”.

În continuare, subiecţilor, li se va oferi o listă cu mesaje care blocheaza comunicarea.

Sarcina lor este să transforme mesajele în mesaje ale limbajului responsabilităţii. (Anexa f. 1)

Apoi fiecare subiect va complecta fişa, vor fi discutate în grup mare, dificultăţile exerciţiului şi
va fi analizat modul de exprimare asertivă a emoţiilor. (Anexa f. 2)

Subiecţii vor realiza individual un proiect cu tema: ,,A fi asertiv înseamna...” Fiecare participant
îşi va prezenta colegilor proiectul, în care vor fi precizate modalităţile prin care îşi îmbunatăţeste
asertivitatea.

Ex: A fi asertiv înseamnă să-ţi conştientizezi punctele tari şi punctele slabe. A fi asertiv
înseamna sa fii onest cu tine însuţi:

- să te respecţi pe tine şi pe ceilalţi

- să-ţi dezvolţi stima de sine
- să ai grijă de tine.
26
1. Ce forme de comunicare eficientă cunoaşteţi?
2. De ce asertivitatea are mai multe definiţii?
3. Cum se poate promova în societate comunicarea asertivă? Daţi exemple de situaţii.
Anexa:

I. Lista cu mesaje care blocheaza comunicarea - limbajul responsabilitatii.

1) ,,Intotdeauna întîrzii sau lipseşti!»
 Sunt îngrijorată (emoţia şi consecinţa) pentru că nu m-ai anunţat că nu vii la
serviciu (comportamentul).
2) Iar nu ţi-ai făcut ordine în documente!
3) Nu ştii să-ţi ţii promisiunile.
4) E o idee tîmpită!
II. Fisa:
1. Cînd cineva îşi exprimă nemulţumirea faţă de mine, eu....
2. Cînd sunt supărat pe un coleg, eu...
3. Cînd sunt suparat pe un prieten apropiat, eu...
4. Cînd sunt suparat la universitate, eu...
5. Daca îmi exprim nemulţumirea, mă voi simţi...
6. Daca nu-mi exprim nemulţumirea ma voi simţi...
7. Situaţiile care mă fac sa mă simt furios şi frustrat sunt...
8. Dacă îmi exprim furia, consecinţele ar fi...
Activitatea 3: Energizer: „Mitraliera”
Obiectiv: să cooperareze pe care participanţii trebuie să o evidenţieze.
Un joc care are ca scop obţinerea unui răpăit asemănător rafalei mitralierei, prin transmiterea cit
de bine şi repede se poate a unei singure bătăi din palme de persoană. Participanţii se aşează într-
un cerc şi declanşarea zgomotului poate fi din partea moderatorului , care indică sensul mişcarii,
de exemplu ca acele ceasornicului. Fiecare trebuie să fie atent ca absolut imediat după ce vecinul
a bătut o dată din palme să bată la rîndul său din palme, urmînd apoi vecinul şi tot aşa, pînă cînd
se revine la moderator. Exerciţiul se repetă pînă cînd se obţine o cascadă de bătăi din palme
apropiată zgomotului urmărit de produs (apropiat sonorului rafalei). Ce este ascuns în acest
exerciţiu – e cooperarea pe care participanţii trebuie să o evidenţieze.

Întrebări pentru discuţii:

Se încheie şedinţa cu o generalizare succintă.

1) Cum s-au simtit astazi?

27
 2) Ce le-a placut ?
Important este ca fiecare sa-si exprime parerea.

Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Şedinta Nr. 7

Susţinerea propriului punct de vedere şi respectarea opiniei celorlalţi

Scopul: Dezvoltarea abilităţii de cerere şi refuz.

Obiectivele şedinţei:
Participanţii vor fi capabili să:

1. identifice formularea solicitărilor faţă de diferite persoane

2. compare modalităţile de comunicare cu persoane care au diferite roluri/status
3. propună modele de comunicare pentru persoane de diferite profesii şi statute
4. propună abilităţi de a refuza
5. propună strategii asertive de exprimare a dorinţelor

Cuvinte cheie
Cerere - solicitare de la o persoană a unui anumit lucru, comportament, informaţie etc.

Rol - ansamblu de comportamente care sunt asociate unui anumit statut

Statut - poziţie socială pe care o ocupă persoana într-un grup, comunitate

A refuza asertiv — abilitate de a respinge în mod hotărât, ferm, dar fără a jigni

persoana, o solicitare pe care nu dorim s-o îndeplinim (întrucât contravine

propriilor noastre dorinţe şi necesităţi, legii, afectează siguranţa noastră sau a altor

persoane, ne consumă inutil timpul şi energia).

A te afirma inseamna a comunica opiniile personale, prin sustinerea punctului de vedere, prin
formulare in mod adecvat a acestora in fata altor persoane. 

Daca vrei ca persoana ta sa se transforme intr-un adult increzator in sine si capabil sa isi
revendice drepturile fara teama, este important sa ii incurajezi primele tentative de a se exprima
liber: chiar daca acest lucru inseamna ca poti auzi lucruri cu care sa nu fii de acord!

Materialele folosite
28
Foi, pixuri pentru fiecare grup de subiecţi, câte un rol din fişa de lucru „Cererea asertivă” pentru
fiecare subiect.

Desfăşurarea şedinţei
Activitatea 1: Salutul: ”Aleea plecaciunilor”
Obiectiv: dezvoltarea de mijloace non-verbale de abilități de comunicare.
Timp: 10 min.
Desfasurare: Grupul se imparte in 2 coloane ce se aranjeaza una in fata alteia(cu fata unul se
altul, lasand o trecere intre randuri). Toti participantii vor trece unul cate unul prin aceasata alee
improvizata (alegandu-si un mers si o plecaciune cat mai originala).Ceilalti ii vor incuraja cu
aplauze.
Activitatea 2:
Obiectiv: capacitatea de a găsi argumente în favoarea poziției lor, abilitati de prezentare.
Propuneţi subiectilor să-şi imagineze ce ar dori ei să li se întâmple: ca membru al unei echipe, ca
membru al societăţii etc. Apoi rugaţi-i să-şi amintească situaţii când doreau să refuze ceva, să
spună „nu”. Discutaţi puţin despre aceste dorinţe.
Dacă observaţi că subiecţii au anumite dificultăţi, le puteţi oferi 2 exemple de dorinţe: să
negocieze responsabilităţile în familie, să invite un/o prieten/ă în oraş etc. sau de situaţii
de refuz: un/o prieten/ă te invită în oraş, prietenul/a îţi propune să faceţi sex, un copil mic
te roagă săi cumperi ceva ş.a.

Activitatea 3:
Obiectiv: Pentru a antrena capacitatea de a convinge interlocutorul.
Ajutaţi subiecţii să formeze perechi şi propuneţi-le să-şi aleagă 2 situaţii din cele expuse anterior.
Rugaţi participanţii să decidă cine din pereche va fi „A” şi cine va fi„B”. Spuneţi-le
persoanelor cu rolul „A” să formuleze clar care este dorinţa lor, iar persoanelor „B” - să o
respingă, să refuze realizarea ei, să spună „nu”. „A” va trebui să convingă pe „B”, să-i explice
de ce pentru el este important realizarea dorinţei. La a doua situaţie, rugaţi perechile să
inverseze rolurile.
Activitatea 4:

29
Obiectiv: să găsească modalităţi de a le rezolva fără a crea tensiuni în relaţia cu cealaltă
persoană.
Propuneţi subiecţilor să formeze grupuri a câte 4-5 persoane, să aleagă câte 2 situaţii (expuse la
etapa întâi a activităţii sau la celelalte) de afirmare a dorinţei şi de refuz şi să găsească modalităţi
de a le rezolva fără a crea tensiuni în relaţia cu cealaltă persoană. Invitaţi grupurile să prezinte
celorlalţi colegi rezultatele lucrului lor.

Activitatea 5:
Obiectiv: Pentru a afla mai multe despre modul de a stabili starea de spirit.
Lipiţi de spatele participanţilor, la întâmplare, fişe pe care sunt indicate diferite roluri (fişa de
lucru „Cerere asertivă”). Spuneţi participanţilor că este important ca ei să nu ştie ce este scris
pe fişă, în timp ce alţii pot cunoaşte acest lucru.
Rugaţi subiecţii să se mişte haotic în spaţiu, iar la semnul Dumneavoastră să se oprească şi să
formeze perechi cu o persoană din apropiere. Propuneţi-le să discute în perechi, ţinând cont de
rolul pe care îl are partenerul, dar fără a şti ce rol are personal, în timpul discuţiei, participanţii
nu trebuie să-şi spună unul altuia ce rol au, dar trebuie să ceară ceva de la celălalt, în funcţie de
rolul acelei persoane. După câteva minute de discuţii, rugaţi participanţii să se mai plimbe prin
sală pentru a forma perechi cu alte persoane, care au alte roluri.
După ce au comunicat cu mai multe persoane, rugaţi subiecţii să revină în grupul mare şi fiecare,
pe rând, să spună ce rol a avut scris pe fişă.

Fişa de lucru „Crearea asertivă”- Prieten

 Coleg
 Asistent social
 Măturător
 Profesor
 Ministru
 Persoană suspectată de furt
 Preşedinte al ţării
 Director de şcoală
 Femeie de serviciu
 Ambasador
 Vânzător

30
 Mamă
 Şeful direcţiei asistenţei sociale
 Sportiv celebru
 Şofer de taxi
 Bătrîn singuratic
 Scriitor
 Fermier
 Academician
 Poliţist
 Contabil la SRL
 Interpret de muzică folk
 Copil cu deficienţe fizice
 Aviator
 Educator în prevenirea HIV/SIDA
 Lucrător social
 Lucrător într-un laborator de cercetări
 Avocat
 Infirmieră
Activitatea 6:
Obiectiv: descoperirea elementelor unei cereri asertive.
Propuneţi subiecţilor să elaboreze în comun o listă care ar întruni toate elementele unei cereri
asertive.
Întrebări pentru discuţii:

1. Cum v-aţi simţit când trebuia să insistaţi asupra realizării dorinţei/când aţi fost refuzat?
2. Cum v-aţi simţit când aţi spus „nu”?
3. Ce sugestii aţi da unei persoane care nu poate refuza/spune „nu”?
4. Ce aţi lua util din această activitate?
5. Care sunt avantajele şi dezavantajele?
6. Când putem folosi refuzul asertiv fiind în calitate de manager, director?
7. Cum v-aţi dat seama ce rol aveţi?
8. Cum v-aţi simţit în rolul pe care 1-aţi jucat?
9. Cu cine v-a fost mai uşor să discutaţi, să cereţi ceva? De ce?
10.Cum putem comunica eficient cu persoane în diferite roluri?

31
Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Şedinţa Nr. 8

Aveţi o atitudine asertivă?

Scopul: evaluarea comportamentului asertiv.

Obiectivele şedinţei: Participanţii vor fi capabili să:

1. identifice emoţiile
2. propună abordări diferite a problemei
3. propună metode de soluţionare a problemei.
Cuvinte cheie- diferite abordări ale problemei.

Un comportament asertiv implica anumite caracteristici: autoacceptare, autovalorizare,

comunicare, respect.

• autoacceptare – sa ai asteptari realiste de la tine, sa nu consideri ca trebuie sa fii perfect pentru

a avea un loc in lume 

• autovalorizare – sa nu iti fie rusine de tine si de dorintele tale, sa nu te simti stigmatizat pentru
ca este o diferenta intre tine si ceilalti, pentru ca fiecare este unic

• capacitatea de a comunica, de a impartasi propriile experiente cu ceilalti mai degraba decat a

pastra totul in tine

• respectarea drepturilor si a nevoilor celorlalti

• sentimente confortabile in legatura cu propria persoana, cu nevoile si actiunile personale.

Componenta comportamentala a asertivitatii include o serie de elemente non-verbale.

Desfăşurarea şedinţei
Activitatea 1: Joc de rol

Obiectiv: Pentru a învăța modalități de comunicare asertivă.

a) Sunteţi pe lista să fiţi chemat la minister, sunteţi bine pregătit şi vă grăbiţi, insa pe neprins de
veste intră în oficiu, cu întârziere şi se aşează în fata Dvs colega care, îşi dă aere de cea mai
bună.

32
b) Reacţionaţi la situaţie prinvind următoarele expresii :
 Găsiţi modalităţi de a reacţiona asertiv
 nu reacţionaţi nici într-un fel
 puteţi scoate flăcări pe nas, impunându-vă drepturile
 arătaţi ce este corect, fără a fi ameninţător
c) Notaţi „cea mai bună” reacţie agresivă pe care o puteţi avea (ideal înseamnă aici că n-ar putea
aduce ce doriţi) şi cea mai bună reacţie asertivă.
d) Analizaţi diferenţele
e) ,,Respectă principiile celui mai scurt curs de relaţii umane’’

1. Cele mai importante 6 cuvinte sunt: ,,Trebuie să admit că a greeşit”

2. – 5 cuvinte sunt: ,,Ai făcut un lucru bun”
3. – 4 cuvinte sunt: ,,Ce părere ai tu?”
4. - 3 cuvinte sunt: ,, Vrei, te rog!”
5. – cel mai important cuvânt este ,,Noi”
6. – Ultimul cuvânt, cu adevărat important este: ,,Eu”
Activitatea 2: Tehnica: Placa zgâriată

Obiectiv: capacitatea de a găsi argumente în favoarea poziției lor.

Imaginaţi-vă o situaţie în care trebuie să vă plângeţi de ceva. De ex: înapoiaţi un produs stricat şi
cereţi -să vi se returneze banii (repetând cererea indiferent de ce spune cealaltă persoană).

a) Reflectare. Cum să repetăm cererea, fără a produce conflict ce va genera stresul, în loc să se
reducă? (Blând, prietenos, aprobarea de înţelegere, apoi cereţi iar). Funcţionează cel mai bine
contactul direct.
b) Propuneri:
- modificarea propunerilor
- mai multe propuneri (variante).
Analiza sfaturilor: Sfaturi:

1. Menţineţi interacţiunile cu scop corectiv cât mai puţin intruzive posibil (un
semnal non-verbal scurt, o instrucţiune directă, o reamintire a regulii); astfel veţi
reuşi să păstraţi o atmosferă pozitivă, plăcută.
2. Evitaţi confruntările (sarcasm, ostilitate, ameninţări). Umorul poate reduce
tensiunea şi ridica spiritele.
3. Menţineţi un ton al vocii respectuos, pozitiv.

33
 4. Menţineţi limbajul în sine pozitiv. De exemplu: „Când...atunci...” este mai util
decât „Nu, nu poţi pentru că...”. Evitaţi excesul de „nu trebuie”, „nu se poate”,
„nu vrei” şi întrebările de tipul „De ce?” sau „Nu-i aşa că...?”
5. Evitaţi gesticulaţia excesivă.
6. Fiţi cât mai concis posibil.
7. Restabiliţi relaţia funcţională cu el, clientul cât mai repede posibil după un
incident.
8. Dacă trebuie să vă comunicaţi frustrarea – sau chiar furia – faceţi-o într-o manieră
asertivă mai degrabă decât agresivă.
9. Formulaţi propoziţii scurte.
Activitatea 3: Test de asertivitate: Sînteţi o persoană asertivă?
Obiectiv: Pentru a determina nivelul general al asertivitaţii.
Elaborat de dr. Mariana Caluschi, asist. cercet. Oana Gavril
Răspundeţi la urmatoarele întrebări (itemi), marcînd pe o scală de la 1 la 5 în ce masura ce vi se
potrivesc comportamentele exprimate de respectivele afirmajii, ţinînd seama că pentru:

“Întotdeauna adevărat pentru mine” (acord absolut faţă de ideea exprimată de item) veti avea 5
puncte; “În mare măsură adevarat pentru mine” — 4 puncte; “Uneori adevărat, alteori nu (relativ
adevarat) pentru mine” — 3 puncte; “Puţin adevărat pentru mine” — 2 puncte;“Cu totul fals
pentru mine” (dezacord absolut) veţi acorda 1 punct.

Interpretarea rezultatelor
Pentru a delimita nivelul general al asertivitaţii se aduna punctele la toţi cei 40 de itemi ai
chestionarului.
Daca aţi obţinut:

Pînă la 80 de puncte: nivel slab al asertivitatii, caracterizat prin lipsa curajului de a afirma şi
a susţine propriul punct de vedere, de a spune “Nu” la o solicitare, de a-şi apara drepturile fără a
le incalca pe ale altora, dificultate în exprimarea sentimentelor pozitive şi negative, în a
argumenta şi a convinge pentru succesul unei cereri, nivel scazut al stimei de sine şi al dorintei
de afirmare. Probabil, există blocaje la nivel afectiv şi conativ fie necunoscute subiectului, fie
persoana în cauza nu şi-a insusit tehnici, metode de depaşire ale acestora. Consideram că este
absolut necesar să se urmeze un antrenament pentru dezvoltarea asertivitaţii şi, probabil, şi a
altor componente ale competenţei sociale.
Intre 81 şi 150 de puncte: nivel mediu al asertivităţii, caracterizat prin: preocupare pentru
impunerea personalitaţii prin afirmarea drepturilor, asumarea responsabilitaţii, exprimarea

34
emoţiilor, curajul de a refuza o cerere, abilitatea de a solicita un favor, de a susţine o conversaţie
în general si de a-i afirrna punctul de vedere.
Considerind ca aceste persoane trebuie să identifice care din atitudinile componente ale
asertivitaţii sunt mai pufin dezvoltate şi să-şi orienteze preocuparea spre a le exersa, daca se
doreşte cresterea nivelului de manifestare a asertivitaţii.
Intre 151 şi 200 de puncte: nivel înalt de manifestare a asertivitaţii, caracterizat prin
abilitatea persoanei de a-şi exprima emoţiile şi sentimentele, de a-şi apăra drepturile, ţinînd
seama în acelaşi timp şi de drepturile celorlalţi, de a-şi susţine şi a-şi asuma responsabilitatea
pentru ideile emise, de a anticipa şi a pregati succesul social.
Sunt persoane cu multa putere de convingere, care utilizeaza diverse tehnici de comunicare atît
în conversaţie, cît şi în discursuri în faţa unui public, care stiu să apere drepturile, pe ale lor şi pe
ale altora, să solicite favoruri.

Daca vrei sa-ti ajuti pe subiecţi, indiferent de stilul de comunicare pe care il are, ai putea sa-i
oferi urmatoarele indrumari:
1.Recomanda-i sa-si acorde un timp pentru a decide cum anume doreste sa raspunda unei
solicitari. Incearca sa-i explici ca violenta nu il va duce la nimic, in nicio situatie.
2.Nu este nevoie sa se scuze intotdeauna. A cere iertare de fiecare data pentru ceva ce a facut
sau crede ca el este principalul vinovat nu este solutia cea mai potrivita. De obicei este foarte util
acest lucru, dar nu trebuie exagerat. Ceilalti il vor percepe o persoana foarte slaba si va avea mai
multe probleme de socializare.
3.Ar fi bine ca de fiecare data sa precizeze si continutul refuzului. Ce anume este dispus sa
faca si ce nu.
4.Utilizarea limbajului nonverbal de tip asertiv este foarte utila. Asta inseamna a privi
interlocutorul in ochi, a adopta o pozitie fata in fata, un ton calm si ferm, fara reactii emotionale.
5.Asigura-l de faptul ca poate sa-si gaseasca mereu prieteni noi, depinde doar de
disponibilitatea lui. Daca prietenii pe care ii are  in prezent nu il  apreciaza pentru ceea ce este si
ii cer sa faca lucruri care contrazic educatiea pe care a primit-o, poate ar fi bine sa ia in
considerare si posibilitatea de a-si face noi prieteni.
Ce stil de comunicare prezinta copilul tau luand in considerare caracteristicile exprimate mai
sus? Ce metode crezi ca mai pot fi utilizate pentru a spune "nu" si a adopta un stil asertiv fata de
cei din jur?
Reflecţii şi evaluare
l. Ce ar trebui să întreprindeţi pentru a trece de la agresivitate la aserţiune?
2. Cum aţi proceda dacă cineva ar folosi placa zgâriată cu Dvs?

35
3. Care sunt avantajele comunicării asertive?
4. Care ar fi limitele asertivităţii?

36
Întrebări pentru discuţii:
Se încheie şedinţele cu o generalizare succintă.
1) Cum s-au simtit pe tot parcursul trainingului?
2) Ce le-au placut ?
3) Ce nu le-au plăcut?
4) Ce sa schimbat după aceste şedinţe?
5) Ce învăţăminte au luat din tot parcursul trainingului?
6) Ce au reuşit să aplice deja în practică?
7) Ce schimbări de interior şi din exterior au observat la ei?
Important este ca fiecare sa-si exprime parerea.

Ramas bun ritualizat: Imbratisare de grup.

Bibliografie

1. “ 855 de jocuri si activitati” Unicef, 2005

2. “ Cartea mare a jocurilor “ Unicef
3. “ i vce- vce- vce”, B. A. Podionov, 2002
4. “ 100 Exercitii gratuite pentru training-uri - Energisers”, Bogdan Grigore
5. “Технологии группового тренинга”, Вачков И. В.
6. “Групповой психологический тренинг”, Пахальян, В. Э.
7. www.pstcc.edu/facstaff/dking/interpr.htm
8. http://trepsy.net/world/?stat=2576

37