Facilitatori si inhibitori ai imitarii comportamentale automate

Exista o multitudine de studii care au evidentiat diferentele interindividuale si situationale cu privire la

imitarea comportamentala automata si neintentionata.

Facilitatorii efectului cameleon

1. Intensitatea relatiei dintre interlocutori amplifica efectul cameleonului Se observa ca între

persoanele care au o relatie foarte apropiata de încredere si respect se manifesta mai intens reflexul de
imitare automata, dar si ca în interactiunile unde se imita mai mult, membrii grupului au sentimentul
unei interactiuni de calitate, cu oameni empatici, între care exista o comunicare clara si eficienta.

2. Existenta motivatiei persoanei de a se afilia unui grup La nivel inconstient, omul foloseste imitarea
în avantajul lui, pentru ca manifesta o cunoastere implicita a faptului ca imitareaa îi va aduce avantaje
sociale personale. Oamenii folosesc automat imitarea pentru a se face placuti si pentru a creste
probabilitatea unor comportamente pozitive din partea membrilor grupului. Cercetari recente au
demonstrat, de asemenea, ca, imitarea comportamentului altor persoane este un raspuns natural în
situatii în care exista o dorinta de afiliere.

3. Interdependenta în construirea imaginii de sine In anul 2000 Leary si Baumeister au propus ideea ca
stima de sine poate fi înteleasa ca barometru despre cum se simt oamenii referitor la acceptarea lor de
catre grupurile sociale. Ei sustin ca stima de sine ar trebui sa scada de fiecare data când o persoana se
afla în pericol de eliminare sociala iar aceasta scadere ar informa individul ca trebuie sa faca ceva pentru
a-si redresa pozitia în cadrul grupului. Excluderea ar trebui sa activeze sistemul stimei de sine, care ar
informa persoana în cauza ca se afla în pericol (social), iar aceasta activare a sistemului stimei de sine ar
putea fi un factor care activeaza la rândul lui tendinta de a imita comportamentul membrilor grupului.
De asemenea, cercetarile arata ca persoanele care au tendinta de a se gândi doar la sine fara a se
raporta major la parerea celorlalti (autoreprezentare independenta) sunt mai putin active în imitarea
comportamentala decât persoanele care se definesc pe sine în contextul grupului si în functie de
calitatea relatiei cu membrii acestuia (autoreprezentare interdependenta).

4. Empatia Chartrand si Bargh (1999) au descoperit ca oamenii care aveau un scor mai mare la sub-scala
ce viza asumarea perspectivei altora din chestionarul referitor la empatie al lui Davis (1983), prezentau o
probabilitate mai mare de a imita comportamentul altora, fata de cei care înregistrasera un scor mai
mic. Astfel, capacitatea de asumare a perspectivei altora creste efectul cameleonului, sugerând ca
indivizii care sunt capabili sa se afilieze unui grup datorita abilitatii lor de a-i întelege pe altii, folosesc în
mod frecvent comportamentul mimetic.

5. Distinctivitatea ridicata a unei persoane Alta situatie care ar putea avea ca rezultat o crestere a
gradului de imitare ar fi atunci când cineva se simte prea diferit de un grup important. Conform Teoriei
distinctivitatii optime a lui Brewer (1991), oamenii sunt într-o cautare continua a echilibrului dintre
nevoia de a fi diferit de ceilalti si nevoia de asimilare sau de a fi la fel ca ceilalti. Acest lucru conduce la
anticiparea ideii ca indivizii, care în mod frecvent se simt prea diferiti de un grup important (adica
manifesta o nevoie accentuata de asimilare), ar trebui sa se angajeze în comportamente care sa-i aduca
mai aproape de grup, adica mimetism. Uldall, Hall si Chartrand (2003) au testat aceasta ipoteza oferind
participantilor feedback fals la un „inventar de personalitate” fictiv, care a sugerat ca acestia aveau fie
un profil de personalitate relativ rar, fie unul relativ comun. Dupa ce au primit feedback-ul fals, s-au
implicat într-o sarcina de lucru cu un complice, care si-a scuturat piciorul pe tot parcursul interactiunii.
Conform asteptarilor, participantii care au fost determinati sa creada ca sunt prea diferiti, fiind plasati
într-o categorie rara, au imitat complicele mai mult, fata de cei care au fost facuti sa creada ca sunt la fel
ca toti ceilalti, fiind plasati într-o categorie obisnuita. Astfel, participantii au imitat mai mult când s-au
aflat în situatia în care s-au simtit prea diferiti de grupul de egali.

6. Cultura si imitarea automata Generalizarea interculturala a efectelor de ajustare comportamentala

nu exclude faptul ca s-ar putea, de asemenea, sa existe diferente culturale în tendinta de a imita
comportamentul partenerilor de interactiune. Cercetari recente au aratat ca indivizii din culturi
interdependente ar putea sa manifeste o tendinta cronica de a imita comportamentul altora într-o mai
mare masura decât indivizii din culturi mai independente. Oamenii cu o interpretare de sine
interdependenta (japonezii) au manifestat un grad mai mare de imitare neconstientizata fata de oamenii
cu o interpretare de sine independenta (americanii), indiferent de etnia partenerului de interactiune.

7. Ostracizarea anterioara a persoanei Se stie ca a fi respins de un grup este una din experientele
psihologice cele mai daunatoare pe care un individ o poate suporta. Lakin (2003) a descoperit ca
participantii care au fost exclusi dintr-un joc de aruncare a mingii au avut o probabilitate mai mare de a
imita comportamentul unui partener de interactiune ulterior.

8. Oportunitatea primirii de ajutor si alte tipuri de comportament pro-social Stim ca imitarea

comportamentala determina activarea automata a comportamentelor pro-active de suport si
întrajutorare. Van Baaren et al. (2003) au evaluat imitarea comportamentala în cazul acordarii de
bacsisuri în restaurante. Ei au descoperit ca, atunci când chelnerul i-a imitat pe clienti, numarul de
bacsisuri pe care le-a primit a crescut semnificativ. De asemenea, ei au constatat ca participantii la un
bal de caritate faceau donatii semnificativ mai mari daca erau imitati nonverbal si verbal, decât în cazul
lipsei imitarii. Aceste studii demonstreaza ca mimetismul poate sa conduca la împartirea resurselor cu
altcineva, ceea ce trebuie sa fi fost important pentru stramosii nostri, care nu reuseau mereu sa faca
rost de suficienta mâncare pentru a se hrani pe sine si pe cei care depindeau de ei. Este posibil chiar ca
imitarea comportamentului altora sa fi reusit sa intensifice comportamentul pro-social în general,
precum si sa conduca la alte rezultate adaptative. Acest efect inconstient este cu atât mai intens cu cât
planul de cumparaturi este mai neclar.

Inhibitorii imitatiei automate:

1. Dezgustul si reactivitatea fata de altii S-au realizat diverse studii care au aratat ca, de exemplu în
interiorul partidelor politice, efectul cameleonului este foarte ridicat, membrii aceluiasi partid
manifestând un reflex de imitare comportamentala foarte puternic. De asemenea, când aceleasi
persoane observau un reprezentant dintr-un partid advers, acestia manifestau reactii comportamentale
opuse, aratând în acest fel o dezicere de la principiile sustinute de adversarii politici, un mesaj clar de
opozitie.

2. Pozitia egocentrica a persoanei, focalizarea pe sine In 1979 Clark a realizat un experiment care a avut
ca scop evidentierea diferentelor interindividuale cu privire la imitarea automata si neintentionata si a
constatat, pe de o parte, ca efectul cameleon nu depinde substantial de nivelul de empatie al celui care
percepe (daca nu sunt niveluri psihopatologice ale empatiei), ci mai degraba de atitudinea orientata spre
relatie. Pe de alta parte, pentru a cerceta mai amanuntit acest aspect, echipa de cercetatori a constata
ca efectul cameleon se manifesta mai slab la persoanele care au o orientare individualista,
independenta, care se centreaza pe diferente în vederea unui schimb uman complementar.

Efectul cameleon se bazeaza pe legatura perceptie-comportament si are o functie adaptativa, de

facilitare a interactiunilor placute dintre oameni si a implicarii emotionale dintre acestea, prin cresterea
întelegerii empatice în interactiunile sociale. La nivel de grup, efectul cameleon sporeste coeziunea si
intensitatea schimburilor dintre indivizi si faciliteaza coordonarea comportamentala, creste empatia si
rigidizeaza functional granitele care protejeaza grupul. Legatura total pasiva si neintentionata dintre
perceperea comportamentului celuilalt si cresterea tendintei perceptorului de a se comporta în aceeasi
maniera creeaza un fel de „liant social” si raspunde nevoii de afiliere, adica acelei nevoi de a avea relatii
nonagresive, puternice si stabile cu semenii.