Invatarea social cognitiva

Învăţarea socială reprezintă o însușire a cunoştinţelor şi a deprinderilor prin

observarea directă sau indirectă a comportamentelor unor modele şi a consecinţelor pe
care le au aceste comportamente asupra modelelor.
Teoria învăţării sociale explică procesele prin care: se achiziţionează un
comportament sau o secvenţă de comportament, se iniţiază comportamentele şi se
menţin pattern-urile de comportament.
Psihologul care a abordat această teorie este Albert Bandura care a aplicat
teoria învăţării sociale în studierea agresivității.
Bandura demonstrează în cadrul experimentului faptul că micuţii deprind şi
imită comportamentele pe care le observă la cei din jur. Copiii din studiul lui Bandura
observă cum un adult se manifestă violent faţă de o păpuşă. Lăsaţi mai târziu singuri să
se joace într-o cameră alături de respectiva marionetă, ei încep să imite acţiunile
agresive ale adulţilor pe care i-au privit anterior.
Autorul a încercat să explice modelele comportamentale agresive, dorind să
demonstreze că agresivitatea poate fi, măcar parţial, înţeleasă, prin a sa teorie a
învăţării sociale. Teoria afirmă că modelele comportamentale agresive sunt deprinse în
urma observării şi imitării acţiunilor celor din jur.
Teoria învățării sociale cognitive încearcă să prezică modul în care oamenii
învață observând alții. Exemple ar fi modul în care studenții imită profesorii sau cum o
fiica o imita pe masa sa.
Bandura consideră că achiziţia de noi comportamente are loc în cadrul unei
interacţiuni între mediu şi caracteristicile personale ale individului. Comportamentul
este influenţat de atitudinile persoanei, de convingerile sale, de istoria intăririlor
anterioare dar şi de stimulii din mediu. De asemenea, un comportament odată produs,
poate determina schimbări ale mediului, la fel cum şi aspecte ale personalităţii pot fi
influenţate de acţiunea mediului.
O mare parte a procesului de învăţare socială se realizează prin expunerea la
modele de viaţă reale care produc, intenţionat sau nu, structuri de comportament ce pot
fi imitate de către alţii.
Bandura consideră că învăţarea socială se produce în principal prin aportul
proceselor de imitare şi identificare.
1. Imitarea:
• De la început, copilul observă şi imită persoanele din jurul său.
• Deseori, copiii mici se simt foarte bine când sunt lăsaţi să facă lucruri „pentru
oameni mari”, de exemplu, să ajute la spălat
• De asemenea, copiii mici se joacă, de multe ori, adoptând roluri sociale şi imitând
adulţii pe care i-au văzut în astfel de roluri.
Toate acestea fac parte din procesul prin care copilul învaţă o gamă largă de
comportamente sau deprinde o serie de abilităţi. Imitarea permite fiinţei umane să
dobândească o serie de deprinderi, foarte rapid şi eficient.
2. Identificarea:
 Învăţarea socială începe prin procesul de imitare, învăţarea interiorizându-se rapid, astfel
încât copilul ajunge să se identifice cu persoana din rolul respectiv.
Identificarea are loc într-o perioadă mai mare de timp decât imitarea şi se crede că, în
mare măsură, învăţarea rolurilor sociale, cum ar fi învăţarea rolului de gen, are loc prin
procesul de identificare. Condiţionarea vicariantă, procesul de învăţare a reacţiilor
emoţionale prin observarea altor persoane, este un proces ce a fost observat atât la oameni cât
şi la animale. Se întâmplă destul de frecvent ca indivizii să dezvolte reacţii emoţionale
intense faţă de locuri, persoane sau obiecte, fără să fi avut vreun contact personal cu ele.
Odată dezvoltată, condiţionarea vicariantă se dovedeşte a fi deosebit de intensă şi de lungă
durată, ea fiind relevată chiar şi în situaţii diferite de cea în care s-a manifestat prima dată.
Teoria învăţării sociale a lui Albert Bandura pune accentul pe importanţa observării şi
modelării comportamentului, atitudinilor şi reacţiilor emoţionale a celorlalţi. Bandura crede
că oamenii îşi însuşesc atitudinile prin observarea celorlalţi, imitând ceea ce au văzut.
Agresivitatea este învăţată printr-un proces numit modelare comportamentală. Individul în
sine nu moşteneşte aceste tendinţe violente ci le modelează. Copiii învaţă în cea mai mare
parte a cazurilor, reacţiile violente observându-i pe ceilalţi, personal sau prin intermediul
mediului înconjurător şi a mass-media.
Când oamenii îi văd pe alții ca ei reușind, ei cred, de asemenea, că pot fi capabili să
reușească. Astfel, modelele sunt o sursă de motivație și inspirație.
Percepțiile despre autoeficacitate influențează alegerile și credințele oamenilor în sine,
inclusiv obiectivele pe care aleg să le urmeze și efortul depus în ele, cât timp sunt dispuși să
persevereze în fața obstacolelor și a eșecurilor și a rezultatelor pe care le așteaptă. Astfel,
autoeficacitatea influențează motivațiile cuiva de a efectua diverse acțiuni și credința cuiva în
capacitatea lor de a face acest lucru.
Tinand cont de toate aceste informatii, si de faptul ca oamenii si copiii tind să imite ceea
ce văd în modelele lor de referință, este foarte important să avem grijă la comportamentele și
atitudinile pe care le adoptam atât în mediul familial, cât și în cel educațional. Este important
sa nu transmitem celor din jur frica, agresivitate, sa incercam sa fim modele pasnice in orice
situatii si nu in ultimul rand sa devenim o sursa de inspiratie pozitiva pentru cei din jur. Insa,
datorita faptului ca traim in secolul vitezei si a tehnologiei, este foarte important sa avem
grija de modelele, sursele si informatiile din mass-media la care au acces copiii, sursele
media acaparand tot mai mult atentia si interesul copiilor.

Bibliografie:
1. Learning Theories – An Educational Perspective – Sixth Edition, Dale H. Schunk,
The University of North Carolina at Greensboro, 2012;
2. Bandura, Albert. „Teorie cognitivă socială pentru schimbări personale și sociale prin
activarea mass-media”. Divertisment-educație și schimbări sociale: istorie, cercetare
și practică , editat de Arvind Singhal, Michael J. Cody, Everett M. Rogers și Miguel
Sabido, Lawrence Erlbaum Associates, 2004, pp. 75-96.
3. Bandura, Albert. „Teoria cognitivă socială a comunicării de masă. Psihologia mass-
media , vol. 3, nr. 3, 2001, pp. 265-
299, https://doi.org/10.1207/S1532785XMEP0303_03
4. Bandura, Albert. Fundamente sociale ale gândirii și acțiunii: o teorie cognitivă
socială . Prentice Hall, 1986.
5. Bandura, Albert, Dorothea Ross și Sheila A. Ross. „Transmiterea agresivității prin
imitarea modelelor agresive”. Jurnalul de psihologie anormală și socială, vol. 63,
nr. 3, 1961, pp. 575-582, http://dx.doi.org/10.1037/h0045925
6. Bandura, Albert, Dorothea Ross și Sheila A. Ross. „Imitația modelelor agresive
mediate de film”. Jurnalul de psihologie anormală și socială, vol. 66, nr. 1, 1961, pp.
3-11, http://dx.doi.org/10.1037/h0048687
7. Crain, William. Teorii ale dezvoltării: concepte și aplicații . Ediția a 5-a, Pearson
Prentice Hall, 2005.
8. http://www.asecib.ase.ro/mps/aurel-
marin_dramnescu_MODELUL_PEDAGOGIC_AL_INSTRUIRII_SOCIALE_BAND
URA.pdf

Nume: Balaj Alexandra

Modul Psihopedagogic 1