EDUCATIA INFORMALA SI INFLUENTELE SALE IN

FORMAREA SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII ELEVULUI

  

Educatia informala se refera la experientele zilnice ce nu sunt planificate sau

organizate si conduc catre o invatare informala. Educatia informala este procesul care se
intinde pe toata durata vietii, prin care individul dobandeste informatii, ii formeaza priceperi
si deprinderi,  isi  structureaza convingerile si atitudinile, se dezvolta, prin intermediul
experientelor cotidiene.
Din  punct  de  vedere conceptual,  educatia  informala  include ansamblul influentelor
cotidiene,  spontane, eterogene, incidentale, voluminoase care nu isi propun in mod deliberat
atingerea unor teluri pedagogice, dar au efecte educative, ocupand cea mai mare pondere de
timp din viata individului. Aceste influente spontane, incidentale nu sunt selectate, prelucrate
si organizate din punct de vedere pedagogic.
Dezideratele educatiei informale nu apar in mod explicit. Acest tip de educatie nu-
si  propune in  mod  deosebit, realizarea unor obiective pedagogice,  insa  prin influentele sale
exercitate continuu poate avea efecte educative deosebite atat pozitive, cat si negative.
Prin miile de contacte spontane  si influente cotidiene educatia informala ofera
individului ocazia de a adopta anumite atitudini, de a exterioriza anumite comportamente si
de a interioriza anumite valori, conturandu-se astfel profilul sau psihosocial. Pe aceasta cale,
orice personalitate isi completeaza  informatiile achizitionate prin intermediul celorlalte
forme de educatie. Aceste influente pot fi concordante unele cu altele sau in dezacord, sarcina
de a le orienta si directiona revenindu-i in principal educatiei formale.
Trasaturile caracteristice educatiei informale sunt determinate de multitudinea
influentelor derulate, de regula, in afara unui cadru institutionalizat, provenite din
micromediul social de viata al individului, privite ca membru al familiei, al grupului de
prieteni, al colectivului de munca, al cartierului, al satului sau orasului in care locuieste. Cu
cat aceste influente cunosc o dezvoltare si culturalizare la  standarde inalte, cu atat creste si
valoarea lor ca factori educativi spontani, avand astfel rol in dezvolarea personalitatii umane.
Influentele pedagogice de tip informal pot fi neorganizate, neselectate, spontane,
neprelucrate, transmise de la nivelul institutiilor mass- media, care le proiecteaza si le
orienteaza insa “din perspectiva altor instante si interese decat pedagogice”. Acestea din urma
se diferentiaza insa de programele speciale de educatie din presa, de la radio sau de la
televiziunile scolare si universitare, ce au  finalitati educative   si intra sub incidenta educatiei
nonformale.
Un exemplu de educatie informala este atunci cand copiii mici invata sa vorbeasca. Ei
deprind acest lucru prin ascultare si imitare. Parintii corecteaza spontan greselile de pronuntie
ale acestora, de multe ori silabisind fara intentie si incurajand vorbirea corecta. La fel se
intampla atunci cand parintele sau educatorul analizeaza impreuna cu copii experientele
zilnice petrecute in viata acestuia.
Evaluarea are o situatie speciala in cazul educatiei informale. Evaluarea se realizeaza
la nivelul opiniilor si reusitelor personale si sociale ale cetatenilor, pe baza analizei
comportamentale si factuale. In acest sens, literatura de specialitate semnaleaza faptul ca
viata sociala se desfasoara sub dublu impact: acela al opiniei colectivitatii  si al cenzurarii pe
care o opereaza constiinta in sine.
Invatarea de tip informal este o invatare cu caracter pluridisciplinar, informatiile
provenind din variate domenii, completandu-le pe cele  achizitionate prin intermediul
celorlalte forme de educatie. Aceasta situatie ii confera individului posibilitatea de a
interioriza si exterioriza atitudini, comportamente, sentimente.
 Dezavantajele educatiei informale sunt inerente in conditiile inexistentei unei actiuni
pedagogice,  institutionalizate si organizate sistematic la nivel structural si functional. De
aceea educatia informala are o functie formativa redusa. Putine informatii devin cunostinte.
De multe ori prin intermediul influentelor incidentale individul are acces la informatii care
pot veni in contradictie cu scopurile educatiei formale si nonformale. Pe de alta parte,
“educatia formala ramane in limitele unor sfere de influente care, prin largirea lor, devin
tot  mai aleatorii in lipsa unor scopuri  si efecte pedagogice directe, specifice actiunii
educationale de tip formal sau nonformal.”
Dezvoltarea acestei forme de educatie se poate realiza prin sporirea caracterului
educativ al  influentelor spontane provenite in special din mass-mediei si din mediul
comunitar. Acest fapt presupune cresterea substratului cultural si al beneficiului formativ-
educativ al informatiilor oferite pe diverse cai, lucru care determina la randul sau, ridicarea
nivelului cultural al societatii.
Educatori informali pot fi atat parintii cat si prietenii, rudele, factori implicati intr-un
proces care se deruleaza continuu in sensul sprijinirii individului sa invete si sa se descurce in
viata. La randul nostru, fiecare dintre noi este un educator informal pentru cei din jurul sau si
pentru sine. Facem acest lucru uneori in mod intentionat, alteori intuitiv.
Se vorbeste tot mai mult astazi despre educatorul informal care este preocupat de
deschiderea scolii catre comunitate, si de imbunatatirea relatiilor dintre scoala si familie. El
lucreaza impreuna cu  membrii comunitatii in proiectarea  si realizarea programelor finantate
de  scoala si cu staful educational in dezvoltarea de noi oportunitati socio-educative menite sa
contribuie la dezvoltarea personalitatii umane, discuta cu parintii in scopul ajutarii acestora in
activitatile lor cu copii.
În cadrul unei societăţi evolutive, sistemul de învăţământ şi de educaţie este realizat în
cadrul unui cadru de tipul formal, nonformal sau informal, şi include dimensiunile:
intelectuale, morale, estetice, fizice. Acestea sunt determinate de acţiunile educaţionale
organizate, structurate şi planificate sau sub aspectul influenţelor incidentale pedagogice
rezultate de câmpul psihosocial.
Educaţia informală oferă:
 “o sensibilizare la contactul cu mediul ambient;
 momentul declanşării unui interes de cunoaştere pentru subiect;
 posibilitatea trecerii de la un interes circumstanţial la o integrare mai cuprinzătoare;
 posibilitatea unei explorări personale, fără obligaţii sau prescripţii ferme;
 o marjă de libertate de acţiune pentru elaborarea unui proiect personal;
 posibilitatea de a gestiona propriul process de formare”
Acest tip de educaţie este determinat de influenţele pedagogice exercitate asupra
personalităţii copilului, spontan şi indirect:
 Educaţia  în familie;
 Educaţia în grupul de prieteni, de joacă, vecini;
 Educaţia mass-media (presa scrisă, radio-televiziune etc.);
 Educaţia prin acţiuni culturale şi sociale;
 Educaţia prin intermediul muzeelor, a vizitelor şi expoziţiilor.
 Educaţia informală progresează datorită influenţelor pedagogice sau cotidiene ,,care
nu îşi propun în mod deliberat atingerea unor ţeluri de ordin educativ”
Caracteristicile educaţiei informale înregistrează aspecte contradictorii:
a) pe de o parte diminuarea funcţiei formative determinate de inexistenţei unor acţiuni
pedagogice planificate sistematic, sub aspect funcţional-structural;
b) accentuarea funcţiei informative, determinate de extinderea anumitor surselor de influenţă
pedagogică, care progresează şi evoluează  în societatea actuală.
Bibliografie:
Constantin Cucoş -psihopedagogie, 1996
Constantin Cucoş -psihopedagogie 2014
Cerghit & Vlăsceanu -psihopedagogie
http://www.asociatia-profesorilor.ro/educatia-informala.html