Educația formală,

nonformală și informală
Nume: Bălăban Antonela 
Bîrgoan Bianca – Magdalena 
Cojocaru Sabina – Andreea
Facultatea de Istorie, anul 1, grupa h111
 Definiția educației 

Putem defini educaţia atât ca proces cât şi ca rezultat: când vorbim de

educaţia ca proces avem în vedere ansamblul de acţiuni prin care se
realizează transmiterea cunoaşterii şi influenţele sistematice prin care se
realizează formarea personalităţii umane. 

ca rezultat, educaţia indică nivelul de instrucţie, de cultură, de conturare a

diferitelor componente ale personalităţii în urma influenţelor educaţionale
 Funcțiile educației
• După O. Safran sunt următoarele funcții:         După I. Nicola funcțiile
sunt: 
1. Funcția cognitivă 
Transmitere de 1. De selectare și transmitere a
cunoștințe  valorilor de la societate la individ.
Formare a indivizilor
2. Funcția economică pentru activitatea
productivă  2. De dezvoltare a potențialului
biopsihic al omului
3. Funcție Valorizare și
anxiologică dezvoltare a
potențialului de creație 3. De asigurare a unei inserții
culturală sociale active a subiectului uman.
 Formele educației 
• În funcţie de gradul de organizare şi de oficializare al formelor educaţiei
putem delimita trei mari categorii:

O definiție a educației formale a fost dată de către Philip

Educația Coombs , conform căreia  educația formală este  sistemul
formală educațional sistematic  structurat ierarhic  și gradat cronologic
pornind de la școala primară și până la universitate. 
 Educaţia non-formală (extraşcolară), reprezintă
Educația non-
activităţile educative organizate de alte
formală instituţii, cum ar fi muzeele, bibliotecile,
cercurile ştiinţifice etc.
  Educaţia informală (spontană), reprezentată de
influenţele spontane sau neorganizate din mediu,
familie, grup de prieteni, mass media etc., este
procesul care durează pe tot parcursul vieţii prin
Educația care individul acumulează cunoştinţe, informaţii,
informală atitudini, abilităţi prin intermediul experienţelor de
zi cu zi şi relaţiei cu mediul înconjurător.
Delimitarea dintre aceste trei forme ale educaţiei
este una teoretică, în practică ele funcţionând ca un
complex ale cărui graniţe sunt dificil de trasat.
 • Educația formală.
1. EDUCAȚIA •  Se referă la totalitatea
FORMALĂ influențelor intenționate și
sistematice, elaborate în cadrul
unor instituții specializate (școală,
universitate), în vederea formării
personalității umane. Scopul
acestui tip de educație îl
constituie introducerea progresivă
a elevilor în paradigmele
cunoașterii și instrumentalizarea
lor cu tehnici culturale care le vor
asigura o anumită autonomie
educativă. 
 EDUCAȚIA FORMALĂ
•  Educația formală permite o asimilare
sistematizată a cunoştințelor și
facilitează dezvoltarea unor capacități,
aptitudini și atitudini necesare pentru
inserția individului în societate.
Educaţia formală se realizează pe baza
unor finalităţi şi obiective explicite, a
unor conţinuturi structurate şi transmise
sistematic de către un personal calificat
în acest scop, cadrele didactice
Avantajele și dezvantaje educației formale
Avantajele educaţiei formale: • posibilitatea realizării unei evaluări individualizate de tip
formativ;
• dezvoltarea sistematică a deprinderilor de muncă intelectuală a celui care se educă.

Carențe ale educației formale: • predispunerea către rutină şi monotonie;

 • dezinteres, plictiseală; • inevitabila „cursă” pentru parcurgerea programei şcolare;
• puţine corelaţii interdisciplinare; 
• activismul elevilor este redus; 
• nu se fac legături cu experiaţa de viaţă a elevilor;
• conţinutul învăţării formale este supus evaluării de tip sumativ, cu tot cortegiul
de consecinţe negative.
 EDUCAȚIA NON-FORMALĂ
• Definiție: cuprinde totalitatea influențelor educative ce se derulează în
afara clasei sau prin intermediul unor activități opționale sau facultative.
Acțiunile incluse în acest perimetru se caracterizează printr-o mare
flexibilitate și vine în întâmpinarea intereselor variate, individuale ale
elevilor. În unele situații ,educația non-formală poate fi o cale de ajutor
pentru cei care au șanse mai mici de a accede la o școlarizare normală:
săraci, locuitori din zonele retrase, analfabeți, persoane cu nevoi speciale.
 Obiectivele educației non-formale
• Ajutarea populației pentru a exploata mai bine resursele locale sau
personale
• Alfabetizarea 
• Desăvârșirea personală sau inițierea într-o nouă activitate
• Educația pentru sănătate sau timpul liber
• educaţia nonformală a devenit
treptat un mijloc de suplimentare a
educaţiei formale ► şcoala îşi
lărgeşte sfera de activitate spre
educaţia nonformală prin
parteneriate cu societatea civilă,
comunitatea locală, cu instituţii
sociale/culturale.
• activităţile nonformale pot fi: în
afara clasei – cercuri pe
discipline, competiţii, expoziţii
etc în afara şcolii – spectacole,
excursii, conferinţe, cluburi,
dezbateri etc
Exemple de educație non-formală
• elevii pot participa la programe de educaţie nonformală:
programe europene ptr tineret – Comenius, Erasmus,
Leonardo da Vinci vizite de studiu în ţară/străinătate,
ateliere de pictură, muzică, teatru, graffiti, IT, fotografie etc
tabere ptr elevi, cluburi ale elevilor, proiecte iniţiate de
ONG-uri etc. Se includ și emisiunile de radio și televiiune
special structurate și fixate pentru elevi, caracterizate prin
continuitate sau frecvență riidcată ( emisiunile Teleșcoala)
și realiate cu profesionalism de către pedagogi ( chiar și
activitatea unor eviste su ziare in măsura în care se
adresează explicit copiiilor și elevilor stă tot sub semnul
edcației non-formale)
 • Avantaje: cultural, îmbogăţirea cunoştinţelor
din anumite domenii şi dezvoltarea unor
aptitudini şi interese speciale, promovează
Avantaje și munca în echipă, accentuează obiective de
tip formativ-educativ, spaţiu instructiv-
dezavantaje educativ mult mai flexibil decât cel strict
 ale şcolar (mai mare libertate de acţiune); o mai
bună selectare a informaţiilor; facilitează
educației munca în echipă; realizează un demers pluri
şi interdisciplinar; accentuiază obiective de
non- tip formativ – educativ.
• Dezavantaje: • absenţa unor demersuri
formale evaluative sistematice; • cultivarea
derizoriului, vehicularea unei culturi
desuete.
 EDUCAȚIA INFORMALĂ
• Educaţia informală se referă la influenţele educative
neorganizate, nesistematice şi nesubordonate unor finalităţi
educaţionale precise. Include totalitatea informaţiilor
cotidiene cu care se confruntă individul. Aceste informaţii
au conţinuturi variate, nu sunt selectate, prelucrate
pedagogic sau transmise în conformitate cu principiile de
organizare a procesului instructiv-educativ. Educaţia
informală este un proces de învăţare continuu şi spontan,
care se realizezază în afara cadrului educaţiei formale şi al
educaţiei nonformale. Familia este principalul grup social
în care se desfăşoară acest tip de educaţie, apoi prietenii şi
persoanele cu care individul intră în contact. 
Un rol important îl au mijloacele de informare în masă. Internetul, televiziunea,
radioul, presa scrisă, prin varietate de informații pe care o transmit, ne permit să
fim în continuu în contact cu diferitele evenimente sociale politice și economice,
atât în plan național și internațional, lărgindu-ne, astfel, mediul vizual și
perceptiv. Acest lucru influențează comportamentul și modul de gândi a
indivziilor modifică forma prin care oamenii cunosc și înțeleg realitatea
înconjurătoare. 

Modelându-ne gusturile și valorile, obiceiurile și opiniile, canalele informative și

functiile comunicative constitutie un mijloc puternic de educație informală.
 Avantajele și dezavantajele educației
informale
Avantaje: • oferă o mai mare libertate de acţiune individului;

• posibilitatea de gestionare a formării propriei personalităţi

Dezavantaje: • informaţiile sunt aleatorii, neselectate în funcţie de

valoarea lor euristică;

• informaţiile sunt achiziţionate de cele mai multe ori involuntar

(mass-media, discuţii ocazionale ect)

• decalaje şi lipsă de comunicare între conţinuturile educaţiei formale

şi cele ale educaţiei informale.
• Problematicii “informalului” - trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită
datorită exploziei tehnologice. În acest fel, “nouă eră socială”, produce în
mod continuă mutaţii semnificative în întreg parcurs al vieţii noastre. 
• În educația informală , importante sunt îmcercările și trăirile  existențiale,
care, acumulate și selectate, pot încuraja apariția unor raporturi noi din ce
în ce mai eficiente cu realitatea înconjurătoare . În contextul informal de
ducație, inițiativa învățării revine  individului ; educația este voluntară ,
iar grilele de evaluare sunt altele decât în educația formală , competența
într-un domeniu sau altul fiind criteriul reușitei.
În același timp, pot fi invocate mai multe rațiuni
pentru o integrare a celor trei modalități: •
capacitatea de a răspunde la situații și nevoi
complexe; conștientizarea unor situații specifice, cu
totul noi; o mai bună conştientizare a unor nevoi
individuale și colective; o mai mare sensibilitate la
situații de blocaj care cer noi abordări şi rezolvări;
 Concluzii
• cele trei educații „paralele", dacă au propriul câmp de acțiune și funcționalități
diferite, îngăduie extensiuni și întrepătrunderi benefice, această articulare
conducând la întărirea lor reciprocă și la eficientizarea demersului educativ.
Cele trei forme se sprijină şi se condiționează reciproc. Trebuie recunoscut
totuşi că, sub aspectul succesivității în timp și al consecințelor, educația formală
ocupă un loc privilegiat, prin necesitatea anteriorității ei pentru individ și prin
puterea ei integrativă și de sinteză. De amploarea și profunzimea educației
formale depinde calitatea coordonării și integrării influențelor nonformale și
informale. Faptul că la un moment dat ponderea educației se poate deplasa în
favoarea nonformalului sau a informalului este adevărat. Depinde când, cu ce se
pleacă mai departe și ce reuşeşte individul să (mai) facă în continuare.
 Bibliografie
1. Cucoș Constantin 2014. Pedagogie. Iași, editura Polirom
2. Cucoș Constantin ccord.2009. Psihopedagogir pentru examenele de
definitiivare și cadre didactice. Iași. Editura Polirom
3. http://www.sinuc.utilajutcb.ro/V.5.pdf
4. http://studii-media.blogspot.com/2015/01/mass-media-si-educatia-inform
ala.html