III.

CONSTITUŢIILE DIN ROMÂNIA

Constituţia: lege fundamentală a unui stat care reglementează sistemul politic stabilind drepturile
cetăţenilor şi raportul între puterile statului.
AN REGIM PUTERI VOT PROPRIETATE

1866 Liberal L: Domn + Parlament Cenzitar Sacră, inviolabilă

E: Domn + Guvern

J :Instanţe

1923 Democrație L: Rege + Parlament Universal garantată

Liberal
E: Rege + Guvern (masculin)

J: Instanţe

1938 Autoritar Regele are toată puterea Universal garantată

(irelevant)

1948 Totalitar Partidul Unic Universal Privată, colectivă,

(Comunist) (MAN + Consiliu de Miniştri) (irelevant) de stat

1952 Totalitar Partidul Unic Universal Privată, colectivă,

(Comunist) (Muncitoresc Român) (irelevant) de stat

1965 Totalitar Partidul Unic Universal Privată, colectivă,

(Comunist) (Partidul Comunist Român) (irelevant) de stat

1991 Democrație L: Parlament Ocrotită,

Liberala E: Preşedinte + Guvern Universal Garantată (2003)

J: Instanţe

LEGI FUNDAMENTALE ANTERIOARE CELEI DIN 1866

→ Până atunci au existat în spațiul românesc fie proiecte const.e propuse de români care nu au fost puse
în aplicare, fie legi cu valoare const. impuse de străini şi care au fost puse în aplicare
→ În prima categorie putem menţiona: Constituţia Cărvunarilor (Moldova,1822, Ionică Tăutul),
Osăbitul Act de Numire al Suveranului Românilor (Ţara Românească, 1838, Ion Câmpineanu)
→ Primele legi cu valoare constituţională care au funcţionat în ţările române:
● Regulamentele organice adoptate în timpul ocupaţiei militare ruseşti (conduse de Kiseleff) şi
aplicate în 1831 (Ţ.R) şi 1832 (Moldova)
● Ele formulează pt. prima dată principiul separării puterilor: L: Adunarea Obşteşteasca,
E: Domnul,
 J: Înaltul Divan
● R.O. au funcţ. până în 1848 şi din 1849 până în 1859
→ În 1858 Marile Puteri Europene adoptă Convenţia de la Paris, act cu valoare const. pt. Ţ.R.
→ Conform ei cele 2 ţări - Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei, având 2 domnitori, 2 guverne,
2 Adunări Legislative, instituţiile comune:Înalta Curte și Comisia Centrală + sunt desfiinţate rangurile
boiereşti.
→ A funcţionat ca lege până la lovitura de stat a lui Cuza (2 mai 1864), când se adoptă noua lege
fundament: *Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris* care îi oferea puteri extinse (domnie
autoritară) şi introducea o nouă cameră legislativă - Senatul (corp ponderator).
CONSTITUŢIA DIN 1866

→ Contextul abdicării lui Cuza şi a venirii pe tron a lui Carol

→ A fost promulgată de Carol pe 1 iulie 1866
→ E elaborată fără nicio intervenţie străină, însă a avut-o ca model pe cea belgiană, 1831
→ E de tip liberală, bazată pe 3 principii:
1. P. Suveranităţii Naţionale: puterea statului emană de la poporul român, nu face nicio referire la
puterea suzerană din acel moment (Imp. Otoman), teritoriul este inalienabil și indivizibil.
2. P. Drepturilor şi Libertăţilor Cetăţenilor: cuprinde un capitol larg referitor la drepturile şi
libertăţile cetățenești (liberă exprimare, presă, întruniri), proprietatea este sacră şi inviolabilă, vot
censitar, conform art. 7 - obţinerea cetăţeniei este condiţionată de credinţa creştină.
3. P. Separării Puterilor: puterile sunt împărţite – L: Domn + P. Bicameral: Senat+Ad.Deputaţilor;
E: Domn + Senat;
J: instanţele de judecată - Înalta Curte
→ Domnul are puteri extinse atât L (iniţiativă L. şi drept de veto) cât şi E (numeşte și revocă miniştri)
→ Carol nu a făcut abuz de puterile sale, a permis o viaţă politică liberă
→ La sf. sec XIX şi înc. sec. XX a funcţionat principiul rotativei guvernamentale prin care domnul
numea alternativ prim-miniștri din cele 2 mari partide: PNL (1875) şi P. Conservator (1880)
→ Consecinţa adoptării constituţiei din 1866: România modernă a funcţionat într-un regim politic
liberal bazat pe respectarea drepturilor, separarea puterilor, pluralism.
→ A fost modificată de 3 ori:
I. 1878 (R. de independenţă): modificat art. 7 ca o condiţie pt. obţinerea independenţei
II. 1884: modificat sistemul electoral + a fost consemnat în C noul statut de regat
III. 1917: s-a creat cadrul constituţional necesar adoptării reformei agrare şi votului universal
CONSTITUŢIA DIN 1923
→ A fost realizată în contextul Marii Uniri
→ A fost promulgată de Regele Ferdinand în martie 1923 pe baza proiectului propus de PNL
→ Diferenţe faţă de cea din 1866:
a) România era considerată *stat naţional unitar*, dar rămâne indivizibil
b) Puterile statului rămân aceleaşi, dar şeful statului este regele
c) Votul universal
d) Sunt oferite drepturi specifice pt. minorităţi
e) Proprietatea nu mai e sacră şi inviolabilă, doar garantată + resursele de subsol aparţin statului
→ Consecinţă a adoptării C din 1923: Romania interbelica a funcţionat într-un regim politic democratic
bazat pe vot universal şi respectarea drepturilor minorităţilor
→ Partidele politice în perioada interbelică sunt mai multe decât în cea antebelică
→ Partidul Conservator dispare, rămâne PNL (principalul partid de guvernare)
→ Principalul partid de opoziţie - P. Naţional Ţărănesc (format în 1926 prin fuziunea dintre P. Naţ.
Român din Transilvania şi P.Ţărănesc din vechiul regat)
→ Alte partide democratice: Liga Poporului; P. Social Democrat
→ Partide de extremă: stângă - P.Comunist din România (1921, scos în afara legii în 1924);
dreaptă- Garda de Fier/Liga Arhanghelului Mihail/Mişcarea Legionară (1927)
CONSTITUŢIA DIN 1938
→ Adoptată în contextul loviturii de stat a Regelui Carol al II-lea, februarie 1938
→ Redactată de Istrate Micescu şi supusă confirmării poporului prin referendum
→ Se desparte de tradiţia liberal democratică a C anterioare: separarea puterilor în stat, deşi se menţine
teoretic, nu mai are valoare practică
→ Regele deţine atribuţii sporite: poate dizolva Parlamentul; legifera prin decrete-legi; numi şi revoca
miniştri
→ Se menţine în Parlament însă o mare parte din membri lui sunt numiţi de lege
→ La capitolul privind drepturile se introduce o secţiune referitoare la îndatoririle românilor
→ Consecinţă a adoptării C din 1938: România în timpul lui Carol II a funcţionat sub un regim autoritar
în care întreaga putere aparţinea regelui (dictatura regală)
→ La scurt timp după adoptarea ei, partidele politice au fost desfiinţate şi înlocuite cu un PU – Frontul
Renaşterii Naţionale
→ A funcţionat până în septembrie 1940 când Carol abdică şi Mihai îi oferă puterea lui Ion Antonescu,
în calitate de *conducător al statului *
→ În timpul conducerii lui Antonescu , Romania nu are o C, guvernarea se face prin decrete-legi (D-l pt.
Înfiinţarea Statului Naţional, septembrie 1940; D-l a instanţelor publice, februarie 1941)
→ August 1944, Mihai în înlătură pe Antonescu şi se decide revenirea la C din 1923
→ Această perioadă în care partidul comunist acaparează instituţiile statului şi preia puterea
→ Decembrie 1947 Mihai abdică iar România devine Republică Populară Română (RPR)
CONSTITUŢIA DIN 1948
1940-1944: Vid constituţional
→ Adoptată în contextul abdicării Regelui Mihai şi al instaurării regimului comunist
→ O constituţie de tranziție de la reg. democratic la comunist şi de la economia de piaţă la cea colectivă
→ Este o constituţie stalinistă copiată după cea sovietică din 1936
→ Conform C, organul suprem al puterii statului este Marea Adunare Naţională (MAN)
→ Ea are pe lângă atributii L şi specifice şefului statului statului (ex: declara război şi semnează tratate)
→ MAN alege un prezidiu al cărui preşedinte avea funcția de şef al statului, îi este subordonată
Consiliul de Miniştri (condus de Petru Groza)
→ România era Republica Populară, puterea în stat aparţine poporului muncitor
→ Menţine o gamă largă de drpt, se adaugă drpt la muncă, = între b şi f, însă există un articol, conform
căruia exercitarea acestor drepturi se realiz. doar dacă nu intră în contradicţie cu noua ordine dem.
→ PU nu este menţionat în C, puterea îi aparţine ptc atât mem. MAN cât şi Cons. de Min=mem de part
→ Conţine o serie de prev. econ nec. proceselor iniţiate de PM: naţionalizare(1948), colectivizare (1949)
CONSTITUŢIA DIN 1952
→ Adoptată în contextul în care partidul a reuşit să-şi subordoneze societatea pe model stalinist
→ Principalele deosebiri faţă de cea din 1948: descurajează proprietatea privată, favorizând proprietatea
socialistă (colectivă, de stat) + rolul conducător al partidului este menţinut în capitolul privind
drepturile cetăţenilor (libertatea de asociere)
→ Modificată în 1961 când s-a renunţat la prezidiul MAN. care a fost înlocuit cu Consiliul de Stat al
Republicii Populare Române

CONSTITUŢIA DIN 1965

→ Adoptata în contextul schimbării numelui ţării din R.P.R. în Republica Socialistă România şi al
schimbării numelui partidului PM în Partidul Comunist Român (PCR)
→ Aceste schimbări au fost iniţiate de noul secretar general al partidului, Nicolae Ceauşescu
→ Similară cu anterioarele, dar explică faptul că în România s-a încheiat edificarea societăţii socialiste
→ A doua schimbare este menţionarea rolului conducător al partidului încă din secţiunea introductivă
→ A fost modificată în 1974 când a apărut funcţia de preşedinte al R.S.R. creată pt. N.Ceauşescu
→ Valabilă până în decembrie 1989: 1989-1991 - vid constituţional

CONSTITUŢIA DIN 1991

→ Adoptată în contextul căderii comunismului
→ Noua conducere şi-a exprimat dorinţa de a reveni la democraţie şi la economia de piaţă
→ A fost adoptată de Parlament, întrunit ca Adunare Constituantă şi promulgată în urma referendumului
din dec 1989
→ România rămâne republică dar redevine *stat naţional unitar*
→ Se reafirmă separarea puterilor: L: Parlamentului Bicameral,
E: Preşedinte + Guvern,
J: Instanţele
→ Drepturile cetăţenilor sunt reafirmate, însoţite de îndatoriri şi apar noi instituţii care veghează
respectarea lor (Avocatul Poporului)
→ Vot universal
→ Proprietate ocrotită şi din 2003, garantată
→ Consecinţa adoptării constituţiei din 1991: România postcomunistă a funcţionat într-un regim
democratic în care funcţiona: Separarea puterilor, drepturile sunt respectate și exista pluralism politic.
→ A fost modificată în 2003 atunci când s-a creat cadrul constituţional necesar aderării Romaniei la
structurile euroatlantice (NATO, UE)