Constituțiile României

Introducere 5. Constituția de la 1952(comunistă)

1.Constituția de la 1866(democratică). 6. Constituția de la 1965(comunistă)

2.Constituția de la 1923(democratică). 7. Constituția de la 1991(comunistă)

3.Constituția de la 1938(autoritară)

4.Constituția de la 1948(totalitară/comunistă)

INTRODUCERE

Constituția este o creație a epocii moderne, prima din lume, fiind cea americană, elaborată în 1787. În ceea ce privește spațiul
românesc, necesitatea unei constituții a apărut în condițiile procesului de modernizare de la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec.
XIX. Sistemul constituțional român își are originile în câteva acte având caracter constituțional (nu au fost puse în aplicare) și în
acte cu valoare constituțională (au fost puse în aplicare) elaborate mai ales de factorul extern. Astfel, primele acte interne având
caracter constituțional datează din prima jumătate a sec. XIX dintre ele remarcându-se „ Constituția Cărvunarilor” elaborată în
Moldova la 1822 de Ionică Tăutu prin care se solicită egalitatea în fața legii, libertatea presei, limitarea puterii domnului, precum
și „ Osăbitul act de numire a suveranilor români” elaborat în Țara Românească la 1838 de Ion Câmpineanu prin care se cerea
domnie ereditară, egalitatea în fața legii, introducerea votului universal.

Primele acte cu valoare constituțională au fost impuse de marile puteri: începutul a fost făcut de către Regulamentele Organice
din 1831, 1832, elaborate în timpul ocupației militare ruse. Pentru prima oară în spațiul românesc se introducea principiul
separării puterilor în stat. Regulamentele Organice s-au aflat în vigoare până în 1858 când au fost înlocuite de Convenția de la
Paris.

În condițiile în care Adunarea Legislativă se opunea reformelor dorite de Cuza în 1864 se elaborează o nouă lege fundamentală
(constituția) Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris prin care Parlamentul devenea bicameral prin introducerea Corpului
Ponderator (Senatul)

1. Constituția de la 1866
a. Cauza adoptării

Istoria constituționala a României moderne începe cu adoptarea primei constituții interne la 1 iulie 1866, în condițiile abdicării lui
Cuza și urcării pe tronul țării ai prințului german Carol.

b. Prevederi

Prima constituție română se inspira din constituția belgiană de la 1831 fiind adoptată realităților românești. La baza redactării
sale stăteau principiile fundamentale ale democrației: separarea puterilor în stat, guvernarea reprezentativă, suzeranitatea
națiunii.

Astfel puterea executivă era împărțită între domnitori și guvern, primul numind șeful guvernului și aproba guvernul. Puetrea
legislativă aparținea domnitorului și parlamentului, acesta fiind compus din AD și S. Parlamentul dezbatea și adopta legile, vota
bugetul, interpela guvernul. Inițiativă legisilativă avea și domnitorul, însă orice act al său trebuia semnat de un ministru ce
devenea responsabil de acel act. Puterea judecătorească era exercitată de instanțele de judecată, Instanța Supremă fiind Înalta
Curte de Justiție și Casație. Judecătorii erau inamovibili, iar hotărârile tribunalelor sepronunțau în numele domnitorului.

Erau prevăzute largi drepturi și libertăți cetățenești: dreptul la libera asociere, libertatea persoanei, a presei, proprietatea era
declarată sacra și inviolabilă. Sistemul de vot era cenzitar, dreptul de vot îl aveau cei care obțineau un venit și în funcțiede acest
criteriu, electoratul era împărțit pe colegii: 3-S, 4-AD.

Deși era una dintre cele mai liberale legi fundamentale ale vremii, constituția de la 1866 avea și unele limite: art 7 prevedea că
cetățenia română putea fi obținută numai de creștini, fiind excluși mulsumanii și evreii. O altă limită se referea la femei, ce nu
aveau drept de bot și posibiltatea de a ocupa o fcț publică, fiind astfel afectat principiul egalității în fața legii.

Constituția de la 1866 va suferi de-a lungul timpului: 1879-este eliminat art 7, fiind o condiție a recunoașterii independenței
Rom. de către marile puteri; 1884-sunt reduse colegiile electorale:2-S, 3-AD și introdusă titulatura de regat; 1917- sunt
modificate art. necesare intrducerii votului universal și a unei noi reforme agrare.

c. Consecințe

Comstituția de la 1866 a contribuit la modernizarea instituțiilor statului și la apariția primelor partide in sens modern, PNL și P.
Conservator.

2. Constituția de la 1923 
a. Cauze 

În condițiile realizării României Mari, a introducerii   votului universal, era nevoie de o nouă lege fundamentală. Proiectul acestei
noi constituții a aparținut partidului național-liberal si a intrat în vigoare la 29 martie 1923. 

b. Asemănări  
Noua constituție prezintă numeroase asemănări cu cea de la 1866, mai ales în condițiile în care 76 de articole din cele 138 erau
păstrate fără nicio modificare. Astfel  ambele constituții consfințeau  monarhia constituțională ereditara ca forma de
guvernământ si avea la bază principiile fundamentale ale democrației :separarea puterilor în stat, guvernarea reprezentativă,
suveranitatea națiunii. Amândouă garantau Importante drepturi si libertăți cetățenești. Atribuțiile, modul de organizare
si funcționare a parlamentului  rămâneau aceleași. Apoi s-a păstrat vechiul obicei ca monarhul sa numească guvernul care
organiza alegerile si pe care le câștigă, astfel mecanismul democratic era inversat, desemnarea guvernului nu era rezultatul
voinței alegătorilor ci desemna  voința regelui. 

c. Deosebiri 

Adoptate în epoci diferite (1866-moderna|1923-contemporană) intre cele doua constituții existau si deosebiri. Astfel in 1923 se
preciza că România este regat si stat național unitar, in timp ce la 1866 nu  sunt precizate aceste elemente întrucât la acel
moment istoria Rom se află sub suveranitate otomană  si existau numeroase provincii romane aflate sub dominație străină. O
deosebire majoră o reprezenta tipul de vot exercitat de cetățeni , în locul celui cenzitar de la 1866, cel de la 1923 era universal,
egal, direct, secret, obligatoriu, acordat numai bărbaților de peste 21 de ani fiind excluși magistrații, militarii de carieră și femeile.
Altă deosebire consta in faptul ca la 1923 minoritățile beneficau6 de toate drepturile, orice restricție fiind eliminată( mai ales
articolul 7) 

d. Consecințe  

Constituția de la 1866 a reprezentat un pas înainte pe drumul modernizării principalelor instituții ale statului, a contribuit la
apariția primelor partide politice moderne (p.național-liberal/ conservator). Prin prevederile sale Constituția de la 1923 a
contribuit la democratizarea societății române, sub impactul votului universal numărul alegătorilor a sporit considerabil, a
determinat creșterea spirtului civic, implicarea cetățenilor în luarea deciziilor publice. 

e. Concluzie  

În concluzie o componentă esențială a oricărui sistem politic o reprezintă si legea fundamentală a  statului. În acest sens orice
regim politic , democratic sau totalitar are la bază o constituție care legitimează regimul. De fiecare data cand  Rom a cunoscut
transformări majore s-a elaborat  o nouă constituție  așa cum s-a întâmplat in 1948 odată cu instaurarea regimului comunist sau
in 1991 când s-a revenit la democratic.

3. Constituția de la 1938
a. Cauze

Înca de la începutul domniei sale, Carol II(1930-1940) s-a manifestat partizanul unei guveranări autoritare ”peste partidele
politice” dorind să facă din monarhie, principalul factor al vieții politice. Rezultatul alegerilor din 20 oct. 1937 a oferit regelui
ocazia de a-și instaura guvernarea personală. In urma alegerilor, niciun partid nu a reușit să obțină 40% din voturi pentru a
forma un guvern conform legii electorale din 1926. In această situație, Carol a numit un guvern condus de Octavian Goga ce
obținuse în alegeri 9,15% din voturi. In spatele unui guvern slab, Carol și-a instaurat monarhia autoritară la 10 feb. 1938. Bazele
juridice ale noului regim au fost puse prin publicarea la 20 feb.1938 a unei noi constituții redactate de Istrate Micescu. La 27 feb.
1938 constituția a fost supusă aprobării pop. printr-un publicist deschis, la acea dată intrând în vigoare.

b. Prevederi

Avea 8 titluri și 100 de articole fiind în vigoare până în 1940. Principiile nu mai erau liberale, separea puterilor în stat fiind
desființată, întreaga putere revenind regelui ,considerat capul statului, puterea executivă aparținea regelui care o exercita prin
guvernul său, miniștrii fiind respunzători doar în fața legii, puterea legislativă se exercita de rege prin parlament bicameral ce
avea rol decorativ. Regele era singurul ce dădea legi, putea convoca, închide, amâna, dizolva parlamentul, regele numea
jumătate din membrii senatului, putea refuza motivarea aprobării legii, conducea prin decrete cu putere de lege semnarea
tratatelor, nu mai avea nevoie de acordul parlamentului și putea modifica oricând constituția,puterea judecătorească aparținea
Curții de Justiție și Casație, hotărârile erau luate în numele regelui.

c. Alte prevederi

Legea electorală ridica dreptul de vot la 30 ani și numai pentru știutorii de carte, pe de altă parte, dreptul de vot era acordat
pentru prima oara în Rom. și femeilor care nu erau însă eligibile, astfel numărul alegătorilor scădea de la 4,6 mil în 1937 la 2 mil
in 1939.

d. Drepturi și libertăți

Titlul 2 era o noutate instituțională ”Despre datoriile și drepturile romănilor”. Dacă în Constituția din 1923, românii aveau doar
doua obligați: de a urma școala primară și de a efectua serviciul militar, noua constituție cuprindea 2 cap. referitoare la
obligațiile romănilor. În concluzie, Rom. devenea monarhie autoritară în care regele nu numai că domnea, dar și guverna.

4. Constituția de la 13 apr. 1948

a. Cauza

În condițiile instaurării comunismului, era necesară adoptarea unei noi legi fundamentale care să legitimeze noul regim. Prima
constituție comunistă a fost adoptată la 13 apr. 1948 având ca model constituția stalinistă de la 1936.

b. Prevederi
Însa, din primul articol se consfințea noua reformă de guvernământ Republica Populară Română ”Stat popular, independent și
suveran”, o prezicere neconformă, în care Rom. era practic o țară aflată sub ocupație sovietică. Aparent, constituția prevedea
principii democratice, precum suveranitatea pop., egalitatea în fața legii, dar care în realitate nu funcționau, de asemenea erau
prevăzute largi drepturi și libertăți, dar în marea lor majoritate au fost încălcate sistematic în timpul regimului comunist. Art. 27
stabilea că libertatea religioasă era garantată de stat, însă în același an, biserica greco-catolică a fost desființată.

Legea electorală prevedea votul universal pentru toți cetățenii în vărstă de cel puțin 18 ani, acest drept fiind acordat prima data
si femeilor. Erau cuprinse și o serie de restricții, numeroși cetațeni fiind considerați ”dușmanii pop.” ce erau lipsiți de dreptul de
vot.

Constituția nu mai prevedea separarea puterilor în stat, formal, puterea legislativă aparținea unui parlament unicameral Marea
Adunare Națională(MAN) aleasă pe 4 ani și care se întrunea doar de căteva ori pentru a aproba legile deja stabilite de PC. Intre
sarcinile sale, prezidiul MAN prelua practic atribuțiile acesteia având în frunte un președinte care oficial era șeful statului român.
Puterea executivă era exercitată de un guvern numit Consilul de miniștrii, condus de un prim-ministru, miniștrii conducând țara
d.p.d.v. administrativ. Puterea judecătorească aparținea Curții Supreme și instanțelor judecătorești, dar independența justiției
era anulată de intervenția PC. Deși se susținea garantarea proprietății privte, constituția avea un capitol nou intitulat ”Structura
social-economică” în care se susținea că în cazul de necesitate publică, proprietatea putea fi naționalizată și cooperativă, adică
desființarea proprietății private.

5. Constituția din 24 sept. 1952

a. Cauza

În condițiile transformărilor economice, sociale și politice ale societății românești (desființarea prop. private , instaurarea
partidului unic) precum și aservirea față de URSS, era nevoie de o nouă constituție.

b. Prevederi

Astfel se preciza că Republica Populară Romană luase naștere cu urmare a luptei URSS împotriva fascismului, se vorbește
pentru prima dată de economia planificată și proprietatea colectivistă, de asemenea se specifică clar că PMR era singura forță
conducătoare a societății. Denumirile, structura, atribuțiile organelor de stat erau aceleași. Deosebirea este că în 1961 în locul
prezidiului MAN era Consiliul de stat, erau menținute restricțiile în ceea ce privește dreptul de vot.

6. Constituția de la 1965
a. Cauza

În condițiile preluării puterii de către Nicolae Ceaușescu , a transformării societății, a continuării distanțării de Moscova, la 21
august 1965 se adoptă o nouă lege fundamentală.

b. Prevederi

Reflectând rolul statului în întreaga viață economică, socială și politică, se consfințea noua denumire a statului Republica
Socialistă Română. Se prevedea în mod explicit (art.3) că forța conducătoare aparținea partidului unic, revenit la denumire de
PCR. Denumirile, structura, atribuțiile organelor de stat erau aceleași. De asemenea, statul era proprietarul bogățiilor de orice
natură a subsolului și solului. Legea electorală era aceeași, insă fără niciun fel de restricții.

Constituția va suferi o primă modificare in 1963, cănd prin reforma administrativă s-a revenit la organizarea Rom. pe județe,
renunțându-se la regiunile și raioanele de origine sovietică. Pe măsură ceputerea personală a lui Ceaușescu creștea, s-au
introdus noi funcții. La 28 mar 1974 era ales în fcț. de președinte al Rep. Soc. Rom. cu largi atrbuții.

7. Constituția de la 1991
a. Cauza

În condițiile prăbușirii comunismului și a revenirii la democrație, era nevoie de o nouă constituție. După mai bne de un an de
dezbateri, constituția era aprobată de parlament la 21 mai 1991 și supusă pop. prin referendum la 3 dec 1991, când a intrat in
vigoare.

b. Prevederi

Astfel, se revenea la principiile fundamentale ale democrației: guvernare reprezentativă, separarea puterilor în stat,
suveranitatea democrației, pluralismul politic era considerat o condiție esențială a democrației. Astfel puterea legislativă
aparținea parlamentului bicameral (AD și S), considerat ”unica autoritate legiuitoare a țării”. Parlamentul dezbate și aprobă legi,
votează bugetul, controlează executival. Puterea executivă aparține guvernului ce conducea politica internă și externă a
statului, administrează țara, poate propune proiecte de lege ce trebuie să aibă aprobarea parlamentului. Puterea
judecătorească aparține Curții Constituționale, judecătotii se supun numai legii, sunt inamovibili si incompatibili cu orice altă fcț,
cu excepția învățământului superior. Președintele este garantul independenței naționale, factor de mediere între puterile
statului, veghează la respectarea constituției. Constituția prevedea largi drepturi și libertăți cetățenești, unele fiind noi, precum
libertatea circulației (art 25), inițiativa legislativă a electoratului (art 73). In 2003, constituția va suferi unele modificări în
perspectiva aderării la UE. Cele mai importante sunt: mandatul președintelui de la 4 la 5 ani, dreptul de a fi des în parlamentul
european, armata pe bază de voluntariat.