Secolul XX între democrație și totalitarism.

Ideologii și practici politice

Context: Sec.XX este un secol al extremelor: pe de o parte s-au impus principii democratice, pe de
altă parte s-au instaurat regimuri totalitare care au încălcat drepturile omului. La originea și răspândirea
mișcărilor și regimurilor totalitare au stat cele două războaie mondiale; dintre acestea, primul război
mondial a condus la o eră nouă, a maselor.
TOTALITARISMUL – de dreapta: fascismul, nazismul / - de stânga: comunismul (URSS, țările din Estul
Europei, China, Cuba, Corea de Nord, Vietnam)
Caracteristici: - întreaga putere este deținută de o singură persoană, dictatorul
- existența unui partid unic, a poliției politice și a inchisorilor politice
- societatea, economia, cultura sunt controlate de partidul unic
- o propagandă puternică în favoarea regimului și existența unui cult al
conducătorului
- încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești mergând până la crime împotriva
umanității (Holocaustul, gulagul)

Fascismul
Cauze: Deși învingătoare în război, Italia, aflată într-o criză profundă, era nemulțumită de câștigurile
obținute în război. Populația era debusolată de război și sărăcie. În fața grevelor numeroase și a
pericolului comunist, industriașii și bancherii au susținut Partidul Fascist, înființat în 1921 de Benito
Mussolini, un naționalist, de profesie învățător, care întemeiase, în 1919, fasciile de luptă.
Preluarea puterii: La 29 oct 1922, fasciștii organizează Marșul cămășilor negre asupra Romei, silindu-l pe
regele Victor Emanuel al III-lea să-l numească pe Mussolini prim ministru; ulterior, în același an,
Mussolini primește puteri sporite, iar în 1924 practic întreaga putere în Italia.

Practici politice: - introducerea cenzurii și înființarea unui Tribunal special (1925) care pedepsea
opozanții politici ai regimului
- în 1926 au fost desființate partidele politice, astfel încât Partidul Fascist a
devenit partid unic; au fost desființate sindicatele și a fost interzisă orice formă
de opoziție. Sindicatele au fost înlocuite cu corporații, grupări profesionale care
erau mai ușor de controlat, de unde și denumirea de corporatism pt societatea
italiană.
- a fost înființată poliția politică, OVRA și organizații paramilitare, cum ar fi
Cămășile negre, care să susțină Partidul Fascist
- îndoctrinarea poporului prin *propagandă și întreținerea cultului personalității
conducătorului; Mussolini și-a luat, din 1922, titlul de lI Duce, iar pe pereții
clădirilor din Roma era scris: „Mussolini are întotdeauna dreptate”
*populația era cuprinsă în organizații fasciste,
inclusiv copiii de la 8 ani

Ideologie: - fascimul denigra liberalismul și punea accent pe naționalism. Mussolini promitea

restaurarea onoarei naționale a italienilor și spunea: „Italia nu va mai fi niciodată o țară de mâna a
doua”.
-corporatismul
-fasciștii au susținut razboiul, violența și militarismul considerând că acestea ceează spirit și
vitalitate națională.
 Nazismul

Cauze: După primul război mondial, Germania s-a considerat umilită de tratatul de pace, iar partidul
nazist (NSDAP), condus de Adolf Hitler, promitea restaurarea onoarei naționale și ruperea „lanțurilor de
la Versailles”. La această stare de spirit s-au adăugat nemulțumirile din timpul marii crizei economice
din 1929-1933.

Preluarea puterii: În noiembrie 1932, Partidul Național Socialist Muncitoresc German (NSDAP) câștigă
alegerile parlamentare, iar în ian. 1933, bătrânul mareșal Hindenburg, președintele Germaniei, îl
numește pe Hitler cancelar. În 2 ani instituțiile democratice ale republicii germane au fost desființate,
libertățile publice interzise, opozanții regimului arestați sau omorâți, iar teroarea devine practică de
guvernare.

Ideologia: -ideologia nazistă este rasistă, antisemită și de un naționalism exacerbat, susținând

superioritatea rasei germane ariene față de celelalte rase inferioare și impure. Dintre
acestea, evreii erau văzuți ca o amenințare pt puritatea rasei germane și în plus erau
acuzați de înfrângerea Germaniei în primul război mondial. Hitler, de origine austriacă, a
luptat voluntar în armata germană și a fost deprimat de înfrângerea Germaniei, acuzând
o conspirație iudeo-bolșevică
-nevoia de spațiu vital, cucerirea de noi teritorii în vecinătatea Germaniei, locuite de
populație germană
-Hitler susținea nevoia unui om nou, a unei noi ordini, dictatura unui partid unic și a unui
conducător providențial. El și-a făcut ideile cunoscute în cartea sa, Mein Kampf,
publicată în anii 20 și care s-a vândut într-un milion de exemplare.

Practici politice: -au fost desființate partidele și sindicatele și interzisă orice formă de opoziție, astfel
încât partidul nazist să fie partid unic (... veți scrie tot ce știți despre partidul nazist)
-a fost organizată poliția politică, Gestapo și organizații paramilitare
-Hitler își ia titlul de Fuhrer și obține puteri dictatoriale (... veți scrie tot ce știți despre Hitler)
- Parlamentul, Reichstag, a fost lăsat să funcționeze doar pt a aproba hotărârile luate
de Fuhrer
-a fost introdusă cenzura
-cetățenii erau îndoctrinați prin propagandă, aplicată de Goebbels și prin includerea
în organizații naziste, inclusiv copiii
- antisemitismul devine politică de stat: * 1935 – legile de la Nurnberg interzic evreilor căsătoriile
mixte și obligația de a purta cusută steaua galbenă
ca semn distinctiv
*9/10 noiembrie 1938 – Noaptea de cristal (distrugerea și
vandalizarea magazinelor evreiești) a fost urmată de
interzicerea dreptului evreilor de apractica comerțul și
de a conduce întreprinderi
*1942 – se aplică soluția finală (exterminarea evreilor). Până în 1945
Au fost exterminați în jur de 6 milioane de evrei.
 Comunismul

Ideologia comunistă are la bază operele militantului german Karl Marx, în primul rând
Manifestul Partidului Comunist, din 1848, care susținea principiul luptei de clasă
a proletariatului împotriva burgheziei, o revoluție proletară pt preluarea puterii
de către muncitori și pt instituirea noii orânduiri comuniste în care să nu existe
proprietate privată și capitalism
- V.I.Lenin, conducătorul bolșevicilor, care își dorea un partid format din
„revoluționari de profesie”, a preluat aceste idei, inclusiv lozinca „Proletari din
toate țările, uniți-vă!”, care a rămas scrisă pe piatra de mormânt a fondatorului
marxismului și pe stema URSS
- edificarea societății socialiste, formulă preluată și de Ceaușescu sub forma
„societatea socialistă multilateral dezvoltată”

Preluarea puterii: În 1917, pe fondul revoluției din Imperiul rus, țarul Nicolae al II-lea abdică, iar
puterea e preluată de un guvern revoluționar. Opt luni mai târziu, la 25 oct/7 noi 1917, printr-o lovitură
de stat, bolșevicii preiau puterea politică la Petrograd. Ei au reușit să păstreze puterea prin teroare și cu
ajutorul Armatei Roșii.

Practici politice: Statul a fost organizat conform tezelor din aprilie elaborate de Lenin
- a fost desființată orice fel de opoziție și interzisă funcționarea altor partide
politice, PCUS fiind partid unic
- crearea poliției politice, CEKA, numită apoi NKVD și ulterior, până în 1991, KGB
- naționalizarea întreprinderilor cu scopul de aprelua controlul statului în
economie
- I.V. Stalin (1924-1953), care a inițiat colectivizarea agriculturii, a realizat și o
industrializare forțată, planificată rigid în planuri cincinale
- teroarea instituită de comuniști e fără precedent, milioane de oameni au murit
în gulag
- o propagandă brutală: cultul personalității capătă proporții uriașe
- sovieticii au ocupat teritoriile țărilor din Răsărit „eliberate” în al doilea război
mondial, iar aici, prin presiuni deosebite și prin fraudarea alegerilor, au reușit să
instaureze comunismul (România, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia,
Albania, Germania de Est), fapt care a divizat Europa economic, politic și cultural.
Simbolul acestei divizări este Zidul Berlinului (1961-1989).

Din fericire pt noi, sistemul politic comunist s-a erodat. * Din anii 50 au loc revolte în RDG,
Ungaria (1956), Cehoslovacia (1968). * Cel mai cunoscut disident a fost electricianul polonez Lech
Walesa, conducătorul Sindicatului liber Solidaritatea. * În 1985, noul conducător al URSS, Mihail
Gorbaciov, a încercat să refacă partidul și statul, dar nu a făcut decât să grăbească sfârșitul
comunismului . Anul 1989 a adus prăbușirea Zidului Berlinului, a regimurilor comuniste în Europa, iar în
1991 URSS s-a destrămat, formându-se Comunitatea Statelor Independente (CSI).
 DEMOCRAȚIA, care se confundă cu statul de drept, presupune: (caracteristici)

 respectarea drepturilor omului: dr. civile (libertatea individuală), dr. politice (dr. la vot), dr.
sociale (dr. la educație) și a libertăților cetățenești ca: libertatea de exprimare, de întrunire,
libertatea presei
 un regim parlamentar și constituțional în care există principiul separării puterilor (executivă,
legislativă și judecătorească)
 principiul suveranității poporului conform căruia guvernarea emană de la națiune și se
realizează prin intermediul reprezentanților aleși de popor, în baza ideii că există un contract
social între popor și putere
 pluripartidism politic

Primul război mondial a adus triumful democrației în Europa. Exemple:

-Marea Britanie introduce în 1918 votul universal. Pluripartidismul e reprezentat de
Partidul Laburist și de Partidul Conservator, ac, din urmă dând țării pe prim ministrul Winston Churchill
(1940-1945, 1951-1955).
-Anul 1918 a însemnat și pt România consolidarea democrației:
*în 1918 a fost adoptat votul universal pt bărbații peste 21 de ani
*Constituția din 1923 are un profund caracter democratic, consfințind separarea puterilor și
drepturile și libertățile cetățenești
*apar partide politice noi, cum ar fi Partidul Țărărnesc (1918) sau partide ale minorităților naționale
care au trimis reprezentanți în Parlament

IDEOLOGII DEMOCRATE: LIBERALISMUL ȘI ȚĂRĂNISMUL

Ideologia liberală -a fost promovată de neoliberalii: Ștefan Zeletin, Mihail Manoilescu, Vintilă Brătianu
-susținea politica prin noi înșine, adică dezv. țării prin forțe proprii, naționale,
construind o industrie puternică, respingând împrumuturile străine și în general
importurile
-dpdv social susținea întărirea burgheziei ca clasă
-dpdv politic sustinea democrația parlamentară
Liberalismul a fost promovat de PNL în frunte cu I.I.C. Brătianu (Ionel Brătianu, 1909-1927), Vintilă
Brătianu (1927-1930), I.G. Duca (1930-1933) și Constantin Brătianu. Liberalii au dominat viața politică
interbelică patronând adoptarea constituției din 1923, legea minelor (1924), legea electorală(1924) ; nu
întâmplător anii 20 au fost numiți decada brătienistă.

Ideologia țărănistă -a fost promovată de teoreticieni ca: Virgil Madgearu, Constantin Stere, Ion
Mihalache
-susținea rolul principal al agriculturii în economie și politica porților deschise față
de capitalul străin, cu mențiunea că după marea criză economică din 1929-1933
au abandonat această politică susținând și ei protecționismul
-dpdv social susține aprimatul țărănimii ca clasă
- dpdv politic, țărăniștii au susținut formarea unui stat țărănesc
Țărănismul a fost promovat de PNȚ, format în 1926 din fuziunea PȚ cu PNR din Transilvania, condus de
Iuliu Maniu, având la conducere pe Iuliu Maniu (1926-1933 , 1937-1947) și pe învățătorul Ion
Mihalache (1933-1937).

EXTREMA DREAPTĂ (legionarii)

- în 1927, Corneliu Zelea Codreanu, o personalitate carismatică și controversată, înființează Legiunea

Arhanghelului Mihail, numită din 1930 Garda de Fier
- extrema dreaptă condamnă democrația parlamentară, dar și comunismul
- promova antisemitismul, intoleranța, mergând până la asasinatul politic
- în 1938, prin decret regal, partdele sunt desființate; în același an, din ordinul regelui, CZC este asasinat

EXTREMA STÂNGĂ (comunismul)

- în 1921 s-a format Partidul Comunist din România care a aderat la Internaționala a III-a comunistă.
Partidul Comunist a acționat împotriva intereselor României, susținând, la indicațiile Internaționalei
comuniste, desființarea României Mari, considerată „stat multinațional” care trebuie dezmembrat. În
1924, Partidul Comunist a fost scos înafara legii, activând în ilegaliate până în 1944 cu cei aproape 1000
de membri ai săi.
- din 1945, secretar general de partid este Gheorghe Gheorghiu Dej. Partidul avea și o aripă moscovită,
din care făcea parte Ana Pauker, o evreică din Vaslui, membră de partid din 1921, care s-a întors în
România, în 1944, călare pe tancurile „eliberatoare” ale Armatei Roșii. Ea avea funcția de secretar de
partid și a primit în 1947 funcția de ministru de externe al României. Dar, devenită incomodă pt Dej, în
1952-1954 a fost eliminată din partid și din funcții alături de aripa moscovită, sub acuzațiile de deviere
de dreapta și de legături cu agenții străini.
- în 1954, Lucrețiu Pătrășcanu, fondator al Partidului Comunist din România și membru în conducerea
de partid, a fost condamnat la moarte de asemenea tot pe fondul luptei pt putere în cadrul partidului,
fiind acuzat de spionaj imperialist și înaltă trădare.