Spațiul românesc între diplomație și conflict

În evul mediu, Țările Române s-au aflat, în sec XIV-XVI, la interferența intereselor marilor
puteri europene: Ungaria, Polonia și Imperiul Otoman, iar în sec. XVI-XVII au trebuit să țină cont de
ascensiunea altor două mari puteri, Imperiul Habsburgic și Rusia. Dintre acestea, cel mai mare pericol
îl reprezenta Poarta Otomană, care- i considera pe creștini în Casa Războiului. Țările Române nu erau
pe direcția înaintării turcilor în Europa și nu au fost niciodată pașalâcuri, ci doar vasale Porții; primii
domnitori care au plătit tribut turcilor au fost Mircea cel Bătrân, în Țara Românească, după 1417 și
Petru Aron, în Moldova, în 1456.
Țările Române au dus o politică de echilibru în raporturile cu aceste mari puteri, alternând
conflictele militare cu diplomația, semnând tratate de pe poziții de egaliate sau de supunere,
obictivul principal fiind menținerea ființei statale. În conflicte, strategia domnitorilor a fost în general
defensivă, recurgând la tactica pământului pustiit sau la lupte de hărțuială; în unele momente, însă,
boierii au preferat soluția diplomatică în locul conflictului.

Mircea cel Bătrân (1386- 1418) este primul domnitor care a organizat apărarea țării împotriva
pericolului otoman.
- în 1394, sultanul Baiazid Fulgerul trece Dunărea, înaintând spre Argeș, capitala țării. Mircea a
adoptat tactica luptelor de hărțuială, atacând prin surprindere, mai ales noaptea, reușind să-l
învingă la Rovine, un loc mlăștinos, moment evocat de M.Eminescu în Scrisoarea a III a.
- La 7 martie 1395, la Brașov, Mircea semnează un tratat antiotoman cu regele Ungariei,
Sigismund de Luxemburg, prin care regele îl recunoștea domn al țării, al Amlașului,
Făgărașului și Banatului de Severin.
- În 1396, Mircea cel Bătrân participă la cruciada de la Nicopole, fapt care arată includerea
Țărilor Române ca factor important în cruciadele târzii; cruciații sunt, însă, înfrânți de turci.
- În 1417, sultanul Mahomed I cucerește Dobrogea, rămasă în stăpânirea turcilor pentru
următorii 460 de ani, iar Mircea este nevoit să plătească tribut sultanului, drept
răscumpărare a păcii.
Este îngropat la mănăstirea Cozia, ctitoria sa, unde este înfățișat într-o frumoasă frescă.

Iancu de Hunedoara (1441- 1456) , voievodul Transilvaniei și apoi regent al Ungariei, a reluat ideea
de cruciadă; după mai multe victorii strălucite împotriva turcilor, el a organizat campania cea lungă la
sudul Dunării, în 1443-1444, încheiată cu pacea de la Seghedin pe 10 ani. Turcii s-au angajat sa
respecte pacea, dar la inițiativa papei, regele Ungariei a încălcat-o, organizând o nouă cruciadă în
1444, cruciada de la Varna, la care participă și Iancu, unde, însă, cruciații sunt învinși.
- În 1456, el i-a oprit pe turci în înaintarea lor spre Centrul Europei, învingându-l pe sultanul
Mehmed al- II-lea, cuceritorul Constantinopolului, la Belgrad, oraș considerat cheia Europei
Centrale.Răpus de ciumă, Iancu de Hunedoara este depus până în ziua de astăzi la catedrala
catolică din Alba Iulia.

Vlad Țepeș refuză plata tributului, atacă cetăți turcești de la Dunăre și, în 1462 organizează un
celebru atac de noapte la Târgoviște împotriva sultanului Mahomed al-II-lea.

Ștefan cel Mare (1457- 1504) deschide în istoria noastră una din cele mai strălucite pagini. De-a
lungul unei domnii de aproape 50 de ani, el a transformat Moldova într- un factor al relațiilor
internaționale.
Prima parte adomniei:
 La începutul domniei, ȘM se aliază cu Polonia, recunoscându- l pe regele Cazimir al IV- lea
suzeran. Astfel, el se îndepărta de pericolul reprezentat de Ungaria.
  În 1465, ȘM ocupă cetatea Chilia, stăpânită de regele maghiar Matei Corvin, care avea
tendința de a impune suzeranitatea sa asupra Moldovei. În cinstea acestui succes, ȘM a
ridicat Putna.
 În 1467, Matei Corvin organizează, în replică,o campanie în Moldova, dar ȘM îl învinge pe
regele maghiar la Baia.

A doua parte a domniei:

 Cea mai strălucită victorie a lui ȘM poate fi considerată bătălia de la Vaslui (10 ianuarie 1475)
Refuzul tributului și încercarea de a scoate Țara Românească de sub suzeranitatea sultanului
determină campania turcilor din 1475. Sultanul îl trimite împotriva Moldovei pe Soliman pașa în
fruntea unei armate covârșitoare ca număr, de 120 000 de turci. ȘM a ridicat 40 000 de oameni, în
mare parte răzeși. El a aplicat tactica clasică a pământului pustiit și a les locul de luptă în fața orașului
Vaslui, la Podul Înalt, unde, după Bobotează, în dimineața de 10 ian. 1475, i-a așteptat pe turci. Era o
vreme de dezgheț, cu ceață groasă. Moldovenii i-au ademenit pe turci cu buciumele, i-au atacat
frontal, din flanc și din spate, astfel încât Soliman s- a retras în derută. În onoarea acestei victorii,
Ștefan sfințește Voronețul, cea mai frumoasă biserică pictată din România.
 După luptă, ȘM trimite o scrisoare capetelor încoronate ale Europei pt a cere sprijin
împotriva dușmanilor creștinătății. El considera Moldova „o poartă a creștinătății”, iar papa
Sixt al IV- lea l-a numit „atlet al lui Hristos”. Însă, singurul ajutor primit a fost din partea
regelui Ungariei, Matei Corvin cu care semnează un tratat de alianță antiotomană la 12 iulie
1475, în condiții de deplină egalitate, reînnoit 14 ani mai târziu. Cele două părți se angajau să
păstreze relații de bună vecinătate; negustorii din Ungaria primeau libertatea comerțului în
Modova, iar Ungaria se angaja să nu acorde azil lui Petru Aron, ucigașul tatălui lui Ștefan,
Bogdan al II-lea
 În vara anului 1476, ȘM suferă înfrângerea de la Războieni, unde, cu tot eroismul lor,
moldovenii au fost copleșiți de numărul mare al soldaților turci, retrăgându-se în pădurile de
la Pârâul Alb; turcii ard Suceava și alte orașe, dar ȘM adună o nouă oaste din cetăți și îi atacă
cu forțe noi pe turcii răspândiți în țară după jaf, reușind să transforme înfrângerea în victorie.
 În 1484, sultanul atacă Moldova pe apă și pe uscat, cuceresc cetățile port Chilia și Cetatea
Albă, importante puncte comerciale și strategice despre care ȘM spunea că „ valorează cât
toată Moldova”.
 În 1485, pt a obține ajutor în recuperarea cetăților, ȘM prestează omagiul de vasalitate în
fața regelui polonez Cazimir al IV- lea la Colomeea. Dar polonezii încheie pace cu sultanul,
astfel că ȘM, ca vasal al Poloniei, este nevoit să plătească din nou tribute sultanului. În
aceste condiții, el se îndepărtează de Polonia
 Bătălia de la Codrii Cosminului
În 1497, sub pretextul ajutorului pt. recuperarea celor două cetăți port pierdute,regele polonez
Ioan Albert organizează o expediție militară în Moldova, adevărata sa intenție fiind aceea de a-l
detrona pe ȘM și așezarea unui prinț polonez pe tronul Modovei. La 26 octombrie, în ziua de Sf.
Dumitru, ȘM a surprins și nimicit armata regelui Ioan Albert la Codrii Cosminului, în regiunea
Cernăuți . Prizonierilor leși li s-a refuzat răscumpărarea și au fost siliți să planteze o pădure pe o
lungime de 5 km, cunoscută azi ca Dumbrava Roșie. Prin această victorie, ȘM s-a emancipat de
suzeranitatea Poloniei, fapt consemnat în tratatul de la Hîrlău, la 12 iulie 1499.

Mihai Viteazul (1593- 1601)

- În 1590, Imperiul Habsburgic inițiază o alianță antiotomană numită Liga Sfântă, cuprinzând:
Spania, Austria, ducate italiene și statul papal. În acest timp, cerințele Imperiului Otoman față de
Țările Române au crescut, tributul ajungând la 155 000 de galbeni. Domnia lui Mihai Viteazul a coincis
cu relansarea de către papa Clement al VIII- lea a Ligii Sfinte, la care au aderat și principele
Transilvaniei, Sigismund Bathory și domnul Moldovei, Aron vodă. Mihai Viteazul a ocupat tronul Țării
Românești în 1593 cu asentimentul Porții, dar a aderat din proprie inițiativă la Liga Sfântă, în 1594 și a
declanșat o revoltă antiotomană.
 -După cucerirea cetăților de la Dunăre, Mihai trimite o solie în Transilvania, la Sigismund
Bathory pt încheierea unei alianțe, dar delegația de boieri a depășit indicațiile domnului și a închinat
țara principeleui ardelean printr-un tratat semnat la 20 mai 1595, la Alba Iulia: * noul suzeran se
angaja să sprijine lupta antiotomană și recunoaște hotarele țării; * Mihai devine înlocuitorul
principelui în Țara Românească și era nevoit să accepte tutela marii boierimi; * Biserica ortodoxă
din Transilvania intra sub dependența Mitropoliei Țării Românești.
Un tratat asemănător este încheiat cu Aron vodă, astfel principele Transilvaniei devine
suzeranul celor două țări române.

-Bătălia de la Călugăreni (23 august 1595)

Pt cucerirea liniei Dunării, intrată sub stăpânirea lui Mihai, oastea turcească de la Dunăre se pregătea de luptă.
Sultanul a încredințat comanda bătrânului vizir Sinan pașa, care a trecut Dunărea pe la Giurgiu. Mihai, ajutat de
o oaste din Transilvania, a ales locul de luptă la Călugăreni, pe Neajlov. Mihai Viteazul a folosit cu pricepere
terenul (râul, mlaștina, zona păduroasă) și a dat un puternic exemplu personal în luptă, obținând, după unii
istorici, o victorie, în timp ce alții consideră rezultatul luptei indecis.

-Bătălia de la Giurgiu (octombrie 1595)

Turcii, cu o armată de aproape 100 000 de oameni, reușesc să ocupe, după bătălia de la Călugăreni, București și
Târgoviște și încep organizarea țării în pașalâc. Dar, după ce reușește să elibereze orașele, în octombrie 1595,
cu ajutor transilvănean și moldovean, Mihai zdobește armata lui Sinan pașa care încerca să treacă Dunărea pe
la Giurgiu, pe un pod de vase și obține o strălucită victorie.

-Unirea din 1600

În condițiile în care în Transilvania devenise principe cardinalul Andrei Bathory, care a adoptat o
atitudine dușmănoasă față de Mihai, iar la tronul Moldovei a ajuns Ieremia Movilă, supus polonilor și,
de asemenea, dușman al lui Mihai, domnitorul hotărăște să pătrundă cu aramata în Transilvani și în
Moldova.
 În octombrie 1599, Mihai învinge oastea principelui ardelean la Șelimbăr, victorie care a
însemnat trecerea Transilvaniei sub stăpânirea sa. Mihai intră triumfător în Alba Iulia, la 1
noiembrie 1599 și va lua măsuri importante: introducerea de boieri munteni în Dieta
Transivaniei, a emis acte și scrisori în limba română, a numit un mitropolit al Transilvaniei.
 În mai 1600, Mihai cucerește Moldova. El s-a intitulat de acum Domn al Țării Românești, al
Ardealului și a toată Țara Moldovei.
Unirea nu a rezistat decât 4 luni, din cauza puternicilor dușmani interni (nobilimea maghiară) și
externi. Mihai a fost asasinat în 1601 la ordinul generalului austriac Gheorghe Basta, în tabăra de la
Turda, dar unirea din 1600 a rămas un reper important în constituirea națiunii române.

Încheiere:
În evul mediu, Țările Române au jucat rolul de state tampon între marile puteri creștine și
Poarta Otomană. Domnitorii români au opus o puternică rezistență în fața turcilor. Ei au încheiat
tratate de importanță europeană și au purtat bătălii pt apărarea țării , dar au contribuit, în același
timp, și la apărarea creștinătății, adică a Europei.
 Sfârșitul evului mediu și începutul modernității (sec XVII – XVIII)
Românii în criza orientală (= criza Imperiului Otoman dintre 1683-1918)

În sec XVII se afirmă în politica europeană două mari puteri: Imperiul Habsburgic și Rusia. În
aceste condiții, Constantin Brâncoveanu (1688-1714) a dus o politică de echilibru între Habsburgi și
Poartă.
Dimitrie Cantemir (1710-1711) a fost investit de sultan ca domn al Moldovei. Pt turci, el era
considerat un om de încredere, dar, în condițiile afirmării Rusiei, Cantemir a încheiat în 1711, tratatul
de la Luțk cu țarul Petru I. Tratatul prevedea: - integritatea teritorială a Moldovei;
- recunoașterea domniei ereditare și absolute în familia
Cantemir.
Însă, la Stănilești, pe Prut, în 1711, rușii și moldovenii sunt înconjurați de turci. DC s-a refugiat în
Rusia, la curtea țarului, iar aici și-a continuat activitatea culturală până în 1723 când a murit.

Criza sau problema orientală se referă la decăderea Imperiului Otoman, pe fondul căreia marile
puteri creștine luptă pt a dobândi teritoriile deținute de turci în Europa. Decăderea a început în 1683
când turcii sunt învinși sub zidurile Vienei de o coaliție austro-polonă condusă de regele polonez Jan
Sobieski al III-lea.

Între 1711- 1829 au loc 7 războaie ruso-austro-turce purtate în mare parte pe teritoriul Țărilor
Române, comparate cu un cronicar cu „o corabie pe o mare furtunoasă”. Poarta a încălcat autonomia
Principatelor române, iar românii au pierdut:
- Banatul, în 1718, prin pacea de la Passarowitz, în favoarea Habsburgilor;
- Bucovina, „Țara codrilor de fag”, cu vechea capitală la Suceava, în 1775, luată în stăpânire de
austrieci;
- Basarabia, în 1812, răpită de ruși prin pacea de la București; rușii încep aici un proces de
rusificare forțată, ale cărui urmări se pot vedea și astăzi.

În 1828-1829 are loc un nou război ruso-turc. Prin tratatul de la Adrianopol (1829), se
oficializează protectoratul rus asupra Principatelor, păstrat până în 1856.

Războaiele balcanice În 1912 are loc un război balcanic în care turcii sunt învinși de Grecia, Bulgaria,
Serbia, Muntenegru. În al doilea război balcanic, din 1913, Bulgaria luptă cu foștii săi aliați. România
decretează și ea mobilizarea generală. În aceste condiții, Bulgaria capitulează, iar pacea se încheie la
București, semn al recunoașterii prestigiului României în această parte a Europei. Prin această pace,
România obține Cadrilaterul (județele Durostorum și Caliacra din sudul Dobrogei)

Alte acțiuni românești în timpul crizei orientale : mișcarea lui Tudor Vladimirescu, mișcarea unionistă,
războiul de independență, primul război mondial.