Ștefan cel Mare(1457-1504)

Urcă pe tronul Moldovei, cu sprijinul lui Vlad Țepeș, în anul 1457.

A încercat, în primii ani ai domniei sale ,să evite confruntarea cu doi adversari politici și militari
în același timp, preferând relații bune cu Polonia și continuând să plătească tribut turcilor încă 15
ani.

La 4 aprilie 1459, Ștefan cel Mare semnează, cu regele Poloniei Cazimir al IV-lea, tratatul de la
Overchelăuți, pe Nistru, recunoscându-se vasal al regelui Poloniei.Tratatul prevedea alungarea
din granițele Poloniei a lui Petru Aron , cel care l-a ucis pe Bogdan al II-lea , tatăl lui Ștefan.

Domnul Moldovei se obliga să respecte ,la rândul său,averile boierilor refugiați în Polonia alături
de Petru Aron și să acorde sprijin politic și militar lui Cazimir al IV-lea.

În anul 1465 , Ștefan cel Mare readuce în granițele Moldovei cetatea Chilia, pe care Petru al II-
lea o cedase lui Iancu de Hunedoara în anul 1448.

Prin acest fapt, Ștefan a lovit atât în interesele economice ale Țării Românești cât și în cele ale
Regatului Maghiar.

A urmat o campanie de pedepsire a voievodului Moldovei,inițiată de regele Ungariei, Matias

Corvin. A fost ultima încercare a coroanei maghiare de a aduce la ascultare Moldova.

În bătălia de la Baia (15 decembrie 1467) Matias Corvin este învins de Ștefan cel Mare, un uriaș
dezastru pentru armata maghiară, după cum relatează cronicarul Jan Dlugosz.

Conflictul cu Imperiul Otoman se va declanșa în anul 1473, când Ștefan cel Mare refuză să
mai plătească tribut turcilor.

Mai mult, acesta va interveni în Țara Românească pentru a pune un domn favorabil luptei
antiotomane –Laiotă Basarab, în locul lui Radu cel Frumos.

Între anii 1474-1475 s-a desfășurat campania otomană în Moldova, inițiată de Mahomed al II-
lea.

Beglerbegul Rumeliei, Soliman eunucul ,atacă Moldova cu o armată de 120 000 de soldați. Era
sprijinit și de un corp de oaste condus de Radu cel Frumos.

Ștefan cel Mare deținea o armată de 40.000 de sodați la care se adăugau trupele maghiare și
poloneze.

La 10 ianuarie 1475 a avut loc bătălia de la Vaslui, Podul Înalt, pe valea Bârladului.Soldații
moldoveni au obținut o victorie răsunătoare, folosindu-se condițiile climatice și de terenul
accidentat.
La 25 ianuarie 1475 , Ștefan cel Mare adresa o scrisoare circulară principilor creștini ai Europei,
dar și lui Uzun Hasan ,hanul turcmen, prin care anunța victoria împotriva turcilor și cerea sprijin
pentru luptele ulterioare arătând că Moldova reprezenta ,,o poartă a creștinătății”.

La 12 iulie 1475 , Ștefan cel Mare încheie un tratat antiotoman cu Matias Corvin , regele
Ungariei.Tratatul a fost încheiat pe poziții de egalitate , punând capăt neînțelegerilor dintre
Moldova și Regatul Ungar. Matei Corvin se angaja să nu sprijine alți pretendenți la tronul
Moldovei și îi dăruia , domnului Moldovei, cetăți în Transilvania- Ciceul și Cetatea de Baltă.

Ștefan cel Mare acorda privilegii comerciale negustorilor unguri.

Imperiul otoman reușise să ocupe Caffa și Mangop și sa-i supună pe tătarii lui Uzun Hasan , din
Crimeea.

În vara anului 1476, sultanul Mahomed al II-lea întreprinde , în fruntea unei armate de 100.000
de soldați, o expediție militară în Moldova.Concomitent țara va fi atacată și de tătarii din
Crimeea. Ștefan cel Mare se va confrunta cu turcii la Războieni –Valea Albă 26 iunie 1476,
având o armată compusă din 10.000 de soldați( oastea cea mică a țării).Moldovenii vor fi
înfrânți, dar turcii nu vor putea fructifica victoria pentru că cetățile Moldova , Suceava , Neamț
au rezistat, iar Matias Corvin se pregătea să vină în sprijinul lui Ștefan cel Mare.

Armata otomană se retrage din Moldova în luna august a anului 1476.

În condițiile în care Veneția încheie pace cu Imperiul otoman în anul 1479 și Moldova a fost
obligată să încheie pace cu turcii în anul 1480, plătind tribut.

În anul 1481, sultanul Mahomed al II-lea moare, iar Baiazid al II-lea , noul sultan se pregătește
să atace Moldova.

În anul 1484 au fost asediate și ocupate cetățile Chilia ( 14iulie 1484)și Cetatea Albă (5
august 1484). Marea Neagră devine lac turcesc, Moldova fiind grav afectată economic de
pierderea ieșirii la Marea Neagră.

În dorința de a recuceri cetățile pierdute, Ștefan cel Mare depune la Colomeea , omagiul vasalic
regelui Cazimir al IV-lea ala Poloniei, la 15 septembrie 1485.

Din păcate ,domnul Moldovei nu va primi sprijin militar polonez atunci când va fi atacat de turci,
obținând singur victoriile de la Cătlăbuga 16 noiembrie 1485 și la Șcheia (6 martie 1486)
împotriva sultanului Baiazid al II-lea.

Ștefan cel Mare va relua plata tributului în anul 1487, în condițiile în care cetățile nu au fost
recuperate. Polonia va semna pace cu Imperiul Otoman în anul 1489.

În anul 1490 ,Ștefan cel mare ocupa Pocuția, fapt ce a dus la înrăutățirea relațiilor cu noul rege
polonez Ioan Albert.
Campania organizată de regele Poloniei în anul 1497, s-a soldat cu un eșec, fiind învins de
Ștefan cel Mare la Codrii Cosminului , la 26 octombrie 1497.

Luptele vor continua până în anul 1499 când se încheie tratatul de la Hârlău( 12 iulie 1499).
Acest tratat elimina pretențiile de suzeranitate ale Poloniei asupra Moldovei, declara,, pace și
prietenie veșnică între cele două state și sprijin reciproc în caz de primejdie.În privința
Pocuției ,situația a rămas neschimbată, regele Poloniei refuzând cedarea acesteia către Moldova.

Moldova va plăti tribut Imperiului Otoman , în condițiile în care în anul 1503 fusese prinsă
alături de Țara Românească în tratatul Ungaro-Turc.

Acțiunile militare antiotomane din sec.XIV-XV au avut ca scop păstrarea autonomiei și existența
statală, precum și apărarea religiei creștine. Voievozii români au contribuit la stoparea pentru o
perioadă îndelungată a expansiunii otomane la Dunăre.

În timpul sultanului Soliman Magnificul , Imperiul Otoman atinge apogeul.În anul 1521 este
cucerit Belgradul ,iar în anul 1526 obține victoria de la Mohacs, împotriva Regatului Maghiar.

Din anul 1541 o mare parte din Ungaria este transformată în pașalâc, în vreme ce Transilvania
devine Principat autonom sub suzeranitate otomană.

În secolul XVI , amestecul Imperiului otoman în politica internă a Țărilor Române se

intensifică.Domnitorii vor fi numiți direct de sultan, fiind considerați funcționari otomani, fiind
obligați să desfășoare aceeași politică externă promovată de Înalta Poartă.

În Țările Române se menține ,până în secolul XVIII , domnia pământeană, dar domnitorii sunt
obligați să-și cumpere tronul de la sultan.

Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546)

S-a implicat în luptele pentru tron din Ungaria, după moartea regelui Ludovic al II-lea la
Mohacs 1526.

Pătrunde cu armata sa în Transilvania obținând victoria de la Feldioara din anul 1529, fiind
precursor al lui Mihai Viteazul.Petru Rareș stăpânea în Transilvania cetăți și orașe precum
Ungurașul,Rodna,Bistrița,Ciceiul și Cetatea de Baltă.

În anul 1531 intră în conflict cu Polonia pentru Pocuția , dar este învins de polonezi la Obertyn.

Petru Rareș a aderat la alianța antiotomană alături de Imperiul Romano-German și Veneția,

declarându-se vasal al împăratului Ferdinand de Habsburg.
Din acest motiv sultanul Soliman Magnificul va întreprinde o expediție militară în Moldova,
ocupând Suceava.Petru Rareș se retrage în Transilvania. Sudul Basarabiei, cu centrul la Tighina
este transformat în raia cu numele Bender.

Petru Rareș își recapătă tronul în anul 1541, după acceptarea măririi tributului către Poartă.

Mihai Viteazul (1593-1601)

Domnia lui Mihai Viteazul coincide cu relansarea ideii de cruciadă antiotomană de către papa
Clement al VIII-lea. Între anii 1590-1592 este creată Liga Sfântă, la care au participat
Imperiul Romano-German,Spania,Statul Papal, Ferrara, Mantova.

În anul 1594 vor adera la Liga Sfântă, Transilvania ,sub conducerea principelui Sigismund
Bathory, Moldova sub domnia lui Aron Vodă și Țara Românească în timpul domniei lui
Mihai Viteazul.

În anul 1593, Mihai Viteazul, fost ban al Craiovei, cumpără tronul Țării Românești de la sultan.

După un an va adopta o politică antiotomană aderând la Liga Sfântă cu ajutorul boierilor Buzești.

În anul 1594 conducătorii Țărilor Române au încheiat un acord de acțiune împotriva turcilor.

La 13 noiembrie 1594 se declanșează la București o răscoală antiotomană în urma căreia

creditorii levantini ai domnitorului Mihai Viteazul sunt lichidați.

Turcii și tătarii au atacat Țara Românească, dar au fost înfrânți la Putineiu ,Stănești și
Șerpătești, în ianuarie 1595. Mihai atacă cetățile turcești de la Dunăre, iar în martie 1595
incendiază Brăila , înaintând până în Balcani.

Concomitent domnul Moldovei, Aron Vodă, declanșează răscoala antiotomană de la Iași și

atacă Tighina.

De teama pericolului otoman ,Mihai Viteazul va trimite o delegație munteană pentru a semna un
tratat de alianță antiotomană cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei.

Prin tratatul de la Alba Iulia, încheiat la 20 mai 1595, boierii munteni închinau țara
principelui Transilvaniei, subordonându-l pe Mihai Viteazul atotpuerniciei boierilor.Țara urma
să fie condusă de un sfat compus din 12 boieri. Domnitorul devenea locțiitorul principelui
Sigismund Bathory în Țara Româneacă.

Mihai primea în schimb sprijin militar ,iar Biserica ortodoxă din Transilvania urma să intre sub
autoritatea Mitropoliei de la Târgoviște.
În iunie 1595 se va încheia un tratat asemănător între Sigismund Bathory și domnul Moldovei,
Aron Vodă.

În luna august a anului 1595, armata otomană ,în frunte cu Sinan Pașa , invadează Țara
Românească. Confruntarea militară a fost asimetrică, Sinan Pașa deținea o armată alcătuită din
100 000, în vreme ce Mihai Viteazul avea o armată formată din 16 000 de oameni , la care se
adăugau 7000 de soldați conduși de Albert Kiraly, din Transilvania.

În bătălia de la Călugăreni -13/23 august 1595, Mihai Viteazul a obținut victoria asupra
trupelor otomane, dar aceasta nu a fost una decisivă.Sinan Pașa deținea o armată mult prea
numeroasă ,fapt ce l-a obligat pe Mihai să se retragă , așteptând sprijin din partea lui Sigismund
Bathory.

Între timp, Sinan Pașa trece la transformarea Bucureștiului și Târgoviștei în pașalâcuri ( dărâmă
biserici, construiește fortificații).

Ofensiva declanșată de forțele reunite ale Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei duce la
eliberarea Târgoviștei ( 8 octombrie1595) și Bucureștiului (12 octombrie 1595).

Între 15-20 octombrie 1595 are loc bătălia de la Giurgiu unde românii au obținut victoria
împotriva turcilor.Ofensiva militară antiotomană a domnitorului Mihai Viteazul continuă la sud
de Dunăre ,în anul 1596, ajungând până la Plevna și Sofia.

Mihai încheie pace cu turcii în anul 1597, sultanul recunoscându-i domnia pe viață .Tributul
țării va fi substanțial diminuat.

Pentru a continua lupta antiotomană , Mihai Viteazul semnează la 30 mai 1598, la Mănăstirea
Dealu, un tratat cu împăratul Rudolf al II-lea. În schimbul vasalității sale, domnului muntean
îi era recunoscută domnia ereditară. Împăratul german promitea să sprijine financiar întreținerea
a 5000 de soldați.

Prin dubla vasalitate otomană și habsburgică, Mihai se emancipa de prevederile tratatului de

la Alba Iulia ,din anul 1595. În același timp, cele două suzeranități acceptate de Mihai Viteazul
se anualau una pe cealaltă.

Frontul antiotoman se afla în pericol din cauza schimbărilor petrecute în Transilvania și

Moldova.

În Transilvania, Sigismund Bathory a renunțat la tron în favoarea vărului său Andrei Bathory
care ducea o politică filopolonă și era adeptul relațiilor pașnice cu imperiul otoman.În Moldova,
a fost adus domn Ieremia Movilă, în anul 1595, cu ajutorul cancelarului polonez Zamoysky.
Atât Andrei Bathory cât și Ieremia Movilă doreau înlăturarea lui Mihai Viteazul de la
conducerea Țării Românești și aducerea la tron a lui Simion Movilă.

Mihai Viteazul îi cere împăratului Rudolf al II-lea , în vara anului 1599, la Praga, dreptul de a
interveni în Transilvania pentru înlăturarea lui Andrei Bathory.