DRUSCA MIHAI PETRONEL CLASA XI B SERAL

REFERAT DOMNITORI ROMANI

1. Mircea cel Bătrân ( 1386-1418 )-domn al Ţării Româneşti

a. prima etapă- orientarea spre Polonia pentru a contracara presiunea maghiară

- în primii ani ai domniei politica expansionistă a Ungariei a determinat o apropiere de regatul Poloniei.
- prin intermediul lui Petru I Muşat ( domnul Moldovei) Mircea cel Bătrân încheie un tratat la Radom, în 1389, cu regele
Poloniei
b. a doua etapă- lupta antiotomană
-ameninţarea otomană a determinat o reorientare a politicii externe şi o apropiere de Ungaria, la fel de ameninţată ca şi
Ţara Românească de expansiunea otomană
-la 7 martie 1395 - tratatul de la Braşov între Mircea cel Bătrân şi Sigismund de Luxemburg ce se constituia în prima
alianţă antiotomană din istoria sud-estului european.
- tratatul prevede sprijinul reciproc împotriva turcilor.
- abilitatea diplomatică a domnitorului reiese şi din recunoaşterea de către regele Ungariei a titlurilor lui Mircea ca duce de
Făgăraş şi ban de Severin, anterior contestate.
Cauza luptei antiotomane: -otomanii s-au instalat la Dunăre
- politica domnului îndreptată împotriva stăpânirii otomane în Peninsula Balcanică,
- sistemul de alianţe cu statele creştine
- sprijinul militar acordat sârbilor
- stăpânirea Dobrogei
Acţiuni militare -sultanul Baiazid îşi propune să cucerească Ţara Românească.
 -Mircea cel Bătrân a evitat la început lupta directă, a adoptat tactica hărţuielii, a evacuat satele, a
dezlănţuit atacuri prin surprindere
-lupta decisivă se dă la Rovine ( 1394 sau 1395) ,Ţara Românească obţine victoria.
- Mircea cel Bătrân continuă lupta antiotomană

- participă la o mare coaliţie antiotomană iniţiată de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, cu

sprijinul unor cavaleri occidentali, burgunzi şi germani.

- Cruciada de la Nicopole ( 1396) a fost un eşec, oştile creştine fiind înfrânte de otomani

-spre sfârşitul domniei sale turcii ocupă Dobrgea, pe care domnitorul român o inclusese Ţării Româneşti

2. Iancu de Hunedoara ( 1441-1456 )-voievod al Transilvaniei

Context: - în sec. al XV-lea situaţia internaţională a fost marcată de ascensiunea puterii otomane

- prin implicarea în lupta antiotomană Ţările Române se integrează în cruciada târzie, alianţele şi acţiunile lor militare
contribuind la stoparea expansiunii otomane

Politica externă : dominată de două obiective:

- lupta antiotomană

- integrarea tuturor Ţărilor Române în efortul antiotoman

1442 – Iancu înfrânge armata otomană în Transilvania şi apoi intervine în Ţara Românească

- aici obţine o importantă victorie pe râul Ialomiţa împotriva otomanilor

1443- organizează campania cea lungă, la care participă şi regele Vladislav, puternică acţiune militară în interiorul Peninsulei
Balcanice

- aceasta era o încercare de a dezorganiza forţele otomane pe propriul teritoriu, pentru a întârzia cât mai mult noi
atacuri împotriva Ungariei

- armata creştină trece Dunărea în 1443 şi cucereşte oraşele Niş şi Sofia cu ajutorul populaţiei locale, dar venirea iernii şi
greutatea aprovizionării întrerup campania cea lungă

1444 -se încheie o pace avantajoasă pentru creştini, la Seghedin, pe o perioadă de 10 ani

- pacea e încălcată de creştini şi se organizează o nouă cruciadă

-creştinii sunt înfrânţi la Varna (1444) şi regele Vladislav cade în luptă, fapt ce sporeşte deruta în rândul armatelor sale.

-implicarea lui Iancu în lupta antiotomană continuă şi după alegerea sa ca guvernator al Ungariei. (1446)

1453- sultanul Mehmed al II-lea cucereşte Constantinopolul, capitala Imperiului bizantin

 -planul otoman viza extinderea Imperiului spre Europa Centrală, unde principala sa ţintă devenea Ungaria.

-deschiderea porţilor Europei putea fi asigurată prin cucerirea Belgradului, „ cheia Europei centrale”

1456- este organizată o nouă campanie antiotomană

- Iancu de Hunedoara obţine o victorie categorică la Belgrad, oprind înaintarea otomană spre Europa Centrală

- la scurt timp moare în tabăra de la Zemun, de lângă Belgrad

-prin acţiunile sale militare şi prin diplomaţie, Iancu de Hunedoara a reuşit să întârzie pătrunderea turcilor înspre Europa
Centrală, dovedindu-se un apărător al creştinătăţii

3. Vlad Ţepeş ( 1448, 1456-1462, 1476)- domn al Ţării Româneşti

- lupta sa antiotomană se încadrează în acelaşi efort al cruciadei târzii

- după ce întăreşte în interior puterea domnească în raport cu marea boierime, în 1459 refuză plata tributului

- momentul era bine ales deoarece papa Pius al II-lea se arăta dispus să sprijine financiar un nou război antiotoman

- pe la 1460- Vlad Ţepeş încheie o alianţă cu Matia Corvin, regele Ungariei

-1461-1462- Vlad Ţepeş lansează expediţii în sudul Dunării pentru a dezorganiza forţele otomane

-1462- riposta otomană, condusă de Mehmed al II-lea

- Vlad Ţepeş aplică tactica tradiţională de retragere şi pustiire în calea unei armate foarte numeroase, evită lupta decisivă

- turcii îşi aşează tabăra lângă Târgovişte, domnul muntean lansează atacul de noapte de lângă Târgovişte (1462 )

- victoria nu poate fi fructificată deoarece boierimea îl acceptă ca domn pe Radu cel Frumos, fratele lui Vlad

- Vlad se refugiază în Transilvania, sperând că Matia Corvin îşi va onora angajamentele faţă de papalitate

- acesta preferă să se debaraseze de domnul muntean ce e acuzat de trădarea cauzei creştinilor şi închis la Buda

- 1476- Ungaria tinde reluarea luptei antiotomane şi Vlad e eliberat şi impus domn la sugestia lui Ştefan cel Mare

- în acelaşi an îşi pierde viaţa datorită unei conspiraţii boiereşti

4. Ştefan cel Mare ( 1457-1504)- domn al Moldovei

-a avut ca principal obiectiv în politica externă contracararea tendinţelor hegemonice ale marilor puteri vecine, Ungaria,
Polonia, Imperiul Otoman
Lupta antiotomană

-lupta antiotomană e declanşată în 1457, prin refuzul plăţii tributului

-intervine în Ţara Românească pentru impunerea unor domni favorabili luptei antiotomane

- consecinţa: organizarea unor campanii otomane de pedepsire împotriva Moldovei,

- dec. 1474- armata otomană, ce avea în jur de 120.000 de soldaţi pătrunde în Moldova sub comanda lui Soliman

- Ştefan avea o armată de aproximativ 40000 de oameni la care se adaugă trupe din Ungaria şi Polonia

- aplicând tactica terenului pustiit, moldovenii s-au retras spre nord.

-locul ales de Ştefan era unul îngust ce nu permitea desfăşurarea numeroasei armate otomane.

- în 10 ianuarie 1475, la Vaslui- bătălia decisivă şi victoria categorică a lui Ştefan

- victoria de la Vaslui a fost cea mai importantă victorie a lui Ştefan împotriva turcilor.

- Ştefan cel Mare şi-a dat seama că sultanul nu va renunţa la gândul cuceririi Moldovei de aceea încearcă să obţină sprijin
diplomatic şi militar în cazul unui nou atac.

-25 ianuarie Ştefan a trimis o scrisoare capetelor încoronate creştine din Europa pentru a cere sprijin împotriva turcilor. Cu
această ocazie, într-o scrisoare către Veneţia, Moldova este denumită ”poartă a creştinătăţii”.

- în iulie 1475 el încheie cu Matei Corvin un tratat de alianţă

- prin acest tratat regele Ungariei promitea ajutor militar şi refuzul de a acorda azil politic duşmanilor domnitorului.

- la rândul său Moldova promitea libertatea comerţului pentru negustorii unguri.

-vara 1476- expediţia otomană, condusă de sultanul Mahomed al II-lea e precedată de raiduri ale tătarilor

- iulie 1476, la Războieni ( Valea Albă)- armata moldoveană e înfrântă

- otomanii nu pot valorifica victoria deoarece cetăţile moldovene rezistă

- în anii următori Ştefan caută noi aliaţi, dar Veneţia şi Ungaria încheie pace cu turcii

- 1484 - Imperiul Otoman cucereşte Chilia şi Cetatea Albă

- 1487 – Ştefan încheie pace cu Imperiul Otoman

- acceptă plata tributului, în schimbul conservării autonomiei ţării

- la moartea lui Ştefan, în 1504, Moldova era autonomă faţă de Poartă, puternică, având un prestigiu deosebit pe plan
internaţional şi beneficiind de o înflorire culturală şi artistică unică în istoria ei medievală.

5. Diplomaţie şi conflict în secolul al XVI-lea

- Imperiul Otoman a atins în această perioadă maxima expansiune în timpul sultanului Soliman Magnificul
- în 1521 turcii cuceresc Belgradul

- în 1541 partea centrală şi sudică a Ungariei au devenit paşalâc

- Imperiul habsburgic, după ce încercase fără succes să-i alunge pe otomani din Ungaria cu forţe proprii, caută noi aliaţi.

- de aceea, la sfârşitul sec. al XVI-lea iniţiază o alianţă antiotomană numită Liga Sfântă, la care au participat Statul Papal,
Spania, Austria şi ducatele italiene Toscana, Mantova şi Ferrara.

6. Mihai Viteazul ( 1593-1601)

Lupta antiotomană

- domnia lui coincide cu relansarea de către papa Clement al VIII-lea a Ligii Sfinte, alianţă la care aderă: principele Transilvaniei,
Sigismund Bathory, domnul Moldovei, Aron Vodă şi Mihai Viteazul, domn al Ţării Româneşti.

- în iarna 1594- Mihai iniţiază răscoala antiotomană la Bucureşti prin:

- uciderea creditorilor levantini şi a garnizoanei otomane din capitală

- în vederea confruntărilor cu Imperiul otoman Mihai încheie un tratat cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, la Alba
Iulia ( 20 mai 1595 ), prin care:

- boierii acceptă suzeranitatea principelui Transilvaniei

- ţara urma să fie condusă de un sfat alcătuit din 12 boieri, domnul având la calitatea de locţiitor al principelui Ardealului

- biserica ortodoxă din Transilvania este pusă sub jurisdicţia Mitropoliei Ţării Româneşti

-un tratat asemănător este încheiat de către Aron Vodă al Moldovei, astfel că Sigismund Bathory devine suzeranul ţărilor
române extracarpatice

- 1595- o armată otomană condusă de marele vizir Sinan-paşa vine într-o campanie impotriva lui Mihai

- lupta prin care se încerca oprirea invaziei otomane s-a dat la Călugăreni ( august 1595)

- românii au cauzat mari pierderi armatei otomane, dar nu au putut opri înaintarea acesteia

- Bucureştiul e ocupat de turci, la fel Târgoviştea, iar otomanii încep organizarea ţării în paşalâc (introduc garnizoane şi
transformă bisericile în moschei)

- Mihai se retrage spre munţi şi aşteaptă sprijinul principelui Transilvaniei.

- în oct. 1595, cu sprijin din Transilvania, eliberează Târgovişte si Bucureşti

- la Giurgiu s-a dat bătălia care s-a soldat cu victoria creştină şi alungarea turcilor peste Dunăre

- în anii 1597- 1598 Mihai desfăşoară o importantă activitate diplomatică:

- 1597- încheie pace cu turcii- în condiţii foarte avantajoase pentru Ţara Românească: se recunoştea domnia lui Mihai pe viaţă
şi se diminua semnificativ tributul
-1598- încheie tratatul de la Mănăstirea Dealu cu Rudolf al II-lea de Habsburg, prin care i se recunoştea domnia ereditară şi i
se promitea sprijin militar antiotoman

- Mihai îşi reafirmă poziţia antiotomană, declarându-se gata să rupă pacea cu turcii

Uniunea politică

- Sigismund Bathory renunţă la tronul Transilvaniei în favoarea vărului său Andrei Bathory, apropiat de Polonia şi partizan al
păcii cu otomanii

- în Moldova, noul domn Ieremia Movilă era susţinut de Polonia şi acţiona în vederea tronului Ţării Româneşti pentru fratele
său, Simion

- în aceste circumstanţe, printr-o solie trimisă la Praga, în iulie 1599, Mihai solicita îngăduinţa intervenţiei în Ardeal

- Mihai Viteazul pătrunde în Transilvania şi învinge oastea ardeleană la Şelimbăr, iar la 1 noiembrie intră triumfător în Alba
Iulia.

- în mai 1600 politica ostilă a lui Ieremia Movilă, instigat de Polonia, îl face pe Mihai să pătrundă în Moldova, pe care o ocupă

- în 27 mai 1600- se poate intitula „ Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei”

-principatele rămân politic şi administrativ separate

- consecinţe:

- creaţia politică a lui Mihai Viteazul nu a durat decât patru luni, prăbuşindu-se ca efect al puternicilor competitori externi
(Imperiul habsburgic, Imperiul Otoman, Polonia) şi al ostilităţii nobilimii ardelene

-septembrie 1600- nobilimea maghiară se revoltă

- 16 septembrie Mihai Viteazul este înfrânt la Mirăslău şi pierde Transilvania

- Mihai pleacă în exil la Praga şi Viena, încercând să-l convingă pe Rudolf al II-lea să-şi recapete domnia

- Mihai revine în Transilvania cu ajutor militar imperial şi îl înfrânge pe Sigismund Bathory la Guruslău (august 1601)

- victoria nu a permis refacerea unităţii politice româneşti, deoarece Mihai a fost ucis în tabăra de pe Câmpia Turzii de
mercenarii valoni plătiţi de generalul Basta.

7. Secolul al XVII-lea

-aduce o modificare a raporturilor internaţionale din spaţiul central şi est european

-ca urmare a afirmării Rusiei teritoriul românesc a intrat în zona de influenţă a patru mari puteri: Imperiul Habsburgic, Polonia,
Imperiul Otoman şi Rusia.

- în această perioadă în care diplomaţia a rămas cea mai importantă activitate s-au afirmat câteva personalităţi importante:
Vasile Lupu, Matei Basarab, Dimitrie Cantemir, Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu.
- după un secol de politică defensivă ce a urmat cuceririlor lui Soliman Magnificul, turcii au reluat ofensiva spre Europa Centrală
în ultimele decenii ale sec. al XVII-lea.

-1683- asediul otoman asupra Vienei- încheiat cu victoria coaliţiei antiotomane

-înfrângerea turcilor la Viena are consecinţe deosebite- prin tratatul de la Karlowitz (1699)- Imperiul otoman pierde Ungaria şi
Transilvania care trec sub stăpânire habsburgică

-domnitorii români au urmărit să ducă o politică de echilibru între turci şi marile puteri intrate în competiţie cu aceştia:
Imperiul Habsburgic, Polonia şi Rusia.

-Constantin Brâncoveanu ( 1688-1714)- adoptă politica de echilibru

-şi-a creat un adevărat cabinet diplomatic cu oameni pricepuţi în negocieri şi a stabilit legături cu Franţa, Veneţia, Statul Papal,
Rusia, etc.

-s-a implicat, în secret, în negocieri antiotomane

- în 1711, într-o luptă dintre turci şi ruşi, unul din marii săi dregători a trecut cu o parte a armatei de partea ruşilor

-pe fondul unor intrigi acest lucru a fost văzut de otomani ca o trădare, urmând mazilirea şi executarea sa.

-Dimitrie Cantemir (1710-1711), domn al Moldovei- se orientează spre Rusia care promitea eliberarea tuturor ortodocşilor de
sub dominaţia otomană

- în 1711 încheie la Luck un tratat cu ţarul Petru I, obţinând împotriva otomanilor.

- acţiunea sa eşuează o dată cu înfrângerea de la Stănileşti unde otomanii i-au înfrânt pe ruşi şi pe moldoveni.

- Cantemir a fost nevoit să se refugieze la curtea ţarului unde va trăi până la moarte.

Consecinţa:- acţiunile domnilor români eşuează şi la scurtă vreme, Imperiul otoman pune capăt domniilor pământene pe care
le înlocuiesc cu cele fanariote