III

SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI

CONFLICT ÎN EVUL MEDIU ŞI LA
ÎNCEPUTURILE MODERNITĂŢII

În Evul Mediu statele învecinate (Ungaria, Polonia) au încercat să-şi impună

dominaţia asupra spaţiului românesc. Cel mai mare pericol l-a reprezentat însă Imperiul
Otoman care, în doua jumătate a secolului al XIV-lea, se extinde asupra Peninsulei
Balcanice. În consecinţă, principalele obiective ale politicii externe duse de Ţările
Române devin apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale în faţa expansiunii
otomane.
Tipul de război purtat între Ţările Române şi Imperiul Otoman în Evul Mediu
poate fi denumit drept ,,conflict asimetric”, datorită superiorităţii numerice a armatelor
turceşti. În campaniile militare pe care le-au purtat împotriva otomanilor, românii au
aplicat următoarele tactici de luptă :
-tactica pământului pârjolit bazată de distrugerea surselor de aprovizionare din
calea duşmanului (incendierea recoltelor, otrăvirea fântânilor)
-evitarea luptei în câmp deschis şi alegerea unor locuri de confruntare favorabile
(trecători, locuri mlăştinoase, păduri)
-atacuri prin surprindere.
În acelaşi timp, românii au încheiat numeroase alianţe cu alte state creştine şi au
participat la mai multe ,,cruciade târzii” (expediţii organizate de statele creştine în
secolele XIV-XVI pentru a opri expansiunea Imperiului Otoman).

MIRCEA CEL BĂTRÂN

-domnitor al Ţării Româneşti între anii 1386-1418.

-în 1390 a încheiat un Tratat de alianţă cu Polonia prin care domnitorul român a urmărit
combaterea pretenţiilor de dominaţie (suzeranitate) ale Ungariei. Alianţa a fost
intermediată de domnitorul Moldovei, Petru Muşat. Odată cu îmbunătăţirea relaţiilor cu
Ungaria, Mircea a renunţat la acest tratat.
-în 1394 sau 1395 sultanul Baiazid supranumit Fulgerul a condus o mare expediţie de
cucerire a Ţării Româneşti. Iniţial Mircea a evitat o confruntare directă şi a aplicat tactica
pământului pârjolit. A urmat bătălia de la Rovine desfăşurată într-un loc mlăştinos,
probabil pe valea Argeşului. Deşi victorios pe câmpul de luptă, Mircea este trădat de o
parte a boierilor, tronul fiind ocupat pentru scurt timp de Vlad Uzurpatorul, primul
domnitor al Ţării Româneşti care a acceptat să plătească tribut Imperiului Otoman.
-în 1395 Mircea a încheiat Tratatul de la Braşov cu regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg, prin care cei doi îşi ofereau sprijin reciproc împotriva turcilor. Acesta a fost
primul tratat de alianţă antiotomană încheiat de un domnitor român. Cu ajutorul
regelui maghiar, Mircea a reuşit să-l înlăture pe Vlad Uzurpatorul. O altă consecinţă

1
directă a tratatului o reprezintă participarea domnitorului român la cruciada din anul
următor.
-în 1396 domnitorul român s-a alăturat la cruciada antiotomană condusă de regele
Sigismund de Luxemburg, la care au mai participat cavaleri burgunzi (francezi),
germani şi englezi. Bătălia hotărâtare s-a dat în apropierea cetăţii Nicopole din nordul
Bulgariei. Cererea lui Mircea de a deschide lupta cu un atac al cavaleriei uşoare
româneşti a fost refuzată. Atacul cavalerilor occidentali a fost oprit de armata otomană
condusă de Baiazid cu ajutorul fortificaţiilor alcătuite din ţepuşe care au blocat cavaleria
grea a cruciaţilor.
-a stăpânit Dobrogea, cucerită însă de turci la sfârşitul domniei sale.
-în ultimii ani de domnie a plătit tribut turcilor, recunoscând astfel suzeranitatea acestora
în schimbul menţinerii autonomiei interne.

IANCU DE HUNEDOARA

-voievod al Transilvaniei între anii 1441-1456, a fost considerat unul dintre cei mai
importanţi conducători ai creştinilor în războaiele împotriva Imperiului Otoman.
-în 1443 Iancu de Hunedoara a condus în Peninsula Balcanică o expediţie antiotomană
cunoscută sub numele de Campania cea Lungă. Expediţia a durat aproximativ 4 luni,
Iancu obţinând numeroase victorii, eliberând orasele Niş (Serbia) şi Sofia (Bulgaria).
-în 1444, dupa încheierea campaniei, între Ungaria si Imperiul Otoman s-a semnat
Tratatul de pace de la Seghedin care trebuia să dureze 10 ani. În scurt timp, tratatul a
fost încălcat de regele maghiar Vladislav I, acesta fiind convins de Papă să organizeze o
nouă cruciadă atiotomană. Cruciada, la care participa şi Iancu de Hunedoara, s-a încheiat
cu înfrângerea de la Varna în care îşi pierde viaţa Vladislav I. După moartea regelui
maghiar în această bătălie, Iancu a deţinut şi funcţia de guvernator al Ungariei.
-în 1456 Iancu de Hunedoara a condus o nouă cruciadă antiotomană prin care l-a oprit pe
sultanul Mahomed al II-lea (cuceritorul Constantinopolului) să ocupe Belgradul şi să
înainteze astfel în Europa Centrală. După obţinerea victoriei de la Belgrad, considerată
cea mai mare biruinţă de până atunci a creştinilor împotriva turcilor otomani, în tabăra
cruciaţilor a izbucnit o epidemie de ciumă, printre victime aflându-se şi Iancu de
Hunedoara. Mormântul lui se află în catedrala romano-catolică din Alba Iulia, iar pe
piatra sa funerară stă înscris "s-a stins lumina lumii". Fiul său, Matia (Matei) Corvin a
ajuns unul dintre cei mai importanţi regi ai Ungariei medievale.

2
VLAD ŢEPEŞ

-domnitor al Ţării Româneşti între anii 1456-1462.

-în 1460 a încheiat o alianţă antiotomană cu Matei Corvin, regele Ungariei. Cei doi
urmau să primească sprijinul financiar al papei Pius al II-lea pentru a organiza o cruciadă
împotriva turcilor. Tratatul nu a fost respectat de către regele maghiar care nu i-a acordat
domnitorului român sprijinul promis.
-în 1462 după ce a aplicat iniţial tactica pământului pârjolit, Vlad Ţepeş l-a învins pe
sultanul Mahomed al II-lea în atacul de noapte de lângă Târgovişte. Oştenii români au
atacat deghizaţi în turci, stârnind astfel confuzie în tabăra otomanilor. Vlad Țepeș a
condus personal atacul, încercând fără scucces să găsească cortul sultanului.
-acuzat pe nedrept de trădare a cauzei creştine, este arestat de regale Ungariei, Matei
Corvin, care îl ţine prizonier timp de 14 ani.
-în 1476 revine pe tron cu sprijinul lui Ştefan cel Mare, dar este asasinat de boieri.

ŞTEFAN CEL MARE

-domnitor al Moldovei între anii 1457-1504.

-l-a înlăturat de pe tron pe Petru Aron, primul domnitor moldovean care a acceptat să
plătească tribut turcilor.
-pentru apărarea independenţei a trebuit să lupte împotriva a trei adversari externi:
Ungaria, Imperiul Otoman şi Polonia.
-în 1467 l-a învins pe Matei Corvin, regele Ungariei, în bătălia de la Baia, respingând
astfel ultima tentativă a regalităţii maghiare de a-şi împune dominaţia asupra Moldovei.
-în 1475 a obţinut celebra victorie de la Vaslui (Podul Înalt) împotriva lui Soliman Paşa
care conducea o armată de 120 000 de oameni. Pentru a epuiza armata otomană, Ştefan a
aplicat iniţial tactica ,,pământului pârjolit”, iar pentru a nu-i lăsa pe turci să-şi valorifice
superioritatea numerică a atras armata otomană într-o zonă mlăştinoasă şi a atacat într-o
zi ceţoasă.
-imediat după obţinerea victoriei de la Vaslui, conştient de posibilitatea unui nou atac
otoman, Ştefan cel Mare a trimis o scrisoare către principalii monarhi europeni, prin care
solicita ajutor militar pentru apărarea Moldovei, considerată o adevărată ,,poartă a
creştinătăţii”. Singurul monarh care a răspuns pozitiv a fost Matei Corvin (regele
Ungariei) cu care Ștefan a încheiat un Tratat, doi suverani se angajându-se să rezolve
orice neînţelegere pe cale paşnică şi să se sprijine reciproc în lupta antiotomană. Pentru a
menţine bunele relaţii cu Ştefan cel Mare, regele maghiar i-a oferit acestuia două domenii
feudale în Transilvania, Ciceul şi Cetatea de Baltă.
-în 1476 a fost învins de Mahomed al II-lea în bătălia de la Războieni (Valea Albă).
Principalele cetăţi ale Moldovei (Neamţ, Suceava, Hotin) au rezistat, iar otomanii au fost
nevoiţi să se retragă.
-în 1484 turcii au cucerit cetăţile porturi de la Marea Neagră, Chilia şi Cetatea Albă. În
aceste condiţii, Ştefan a încheiat Tratatul de la Colomeea din 1485 prin care a depus
jurământ de vasalitate regelui polonez Cazimir al IV-lea, urmărind să obţină în schimb
sprijin militar împotriva Imperiului Otoman. Deoarece sprijinul polonez nu s-a

3
concretizat, domnitorul moldovean a acceptat în anul 1487 să plătească tribut turcilor,
recunoscând astfel suzeranitatea otomană în schimbul menţinerii autonomiei interne.
-în 1497 îi invinge pe polonezii conduşi de regele Ioan Albert în bătălia din Codrii
Cosminului. Ștefan îi atacă prin surprindere atunci când aceştia se retrăgeau din
Moldova după un asediu nereuşit asupra cetăţii de scaun a Sucevei.
-în 1499, ca urmare a acestei victorii, s-a încheiat Tratatul de la Hârlău între Ştefan cel
Mare şi Ioan Albert prin care regele polon renunţă la pretenţiile de suzeranitate asupra
Moldovei, iar cei doi se angajează să menţină ,,liniştea şi pacea veşnică‟ între Moldova şi
Polonia. O altă prevedere este oferirea sprijinului reciproc împotriva turcilor. Încheierea
acestui tratat reprezintă cel mai mare succes diplomatic din timpul domniei lui Ştefan cel
Mare.

Mahomed al II-lea, cuceritorul

Constantinopolului

MIHAI VITEAZUL

A.Luptele cu turcii

-a domnit iniţial în Ţara Românească începând cu anul 1593.

-a aderat la Liga Sfântă, alianţă antiotomană creată la inițiativa papei Clement al VIII-
lea, din care mai făceau parte: Statul papal, Imperiul Habsburgic (Austria), Spania,
Veneția, Toscana, Transilvania, Moldova. În cadrul acestei alianţe toate cele trei Ţări
Române luptau pentru prima dată împreună împotriva turcilor.
-în 1595 a încheiat un Tratat de alianţă cu Sigismund Bathory (principele
Transilvaniei) semnat la Alba Iulia. Prin acest tratat era recunoscută suzeranitatea lui
Sigismund asupra Ţării Româneşti. Deşi devenea vasal al principelui, Mihai Viteazul a
acceptat acest compromis deoarece avea nevoie de ajutor împotriva turcilor.
-în 1595 otomanii conduşi de Sinan Paşa organizează o campanie de cucerire a Țării
Românești și de transformare a acesteia în pașalâc (provincie a Imperiului Otoman).
Turcii sunt înfrânţi de Mihai în bătălia de la Călugăreni, lupta desfăşurându-se pe valea
râului Neajlov, într-un loc mlăştinos şi împădurit. Cu sprijin transilvănean, domnitorul
determină retragerea turcilor din Ţara Românească şi îi învinge din nou în bătălia de la
Giurgiu, surprinzându-i când încercau să fugă peste Dunăre.
-în 1597 tratat de pace cu turcii prin care aceştia recunosc din nou autonomia Ţării
Româneşti iar tributul este redus.
- în 1598 a semnat Tratatul de la Târgovişte, prin care încheia o alianţă antiotomană cu
împăratul austriac, Rudolf al II-lea de Habsburg acesta recunoscându-i lui Mihai
domnia ereditară și promițându-i ajutor financiar pentru angajarea a 5 000 de mercenari.

4
Prin acest tratat era anulată suzeranitatea principelui Transilvaniei asupra Ţării
Româneşti.
B.Unirea Ţărilor Române

-În condițiile în care Ieremia Movilă (domnitorul Moldovei) şi Andrei Bathory

(principele Transilvaniei) hotărăsc să nu mai lupte împotriva turcilor, singura soluţie
pentru refacerea frontului comun antiotoman al celor trei Ţări Române era unirea acestora
sub un singur conducător.
-în 1599 Mihai Viteazul îl învinge pe Andrei Bathory în bătălia de la Şelimbăr, iar la 1
noiembrie îşi face intrarea triumfală în Alba Iulia, proclamându-se conducător al
Transilvaniei.
-în primăvara anului 1600 Mihai îl izgoneşte pe Ieremia Movilă din Moldova, pentru
prima data în istorie toate cele trei Ţări Române având un singur conducător. Unirea a
nemulţumit marile puteri vecine (Austria, Polonia, Imperiul Otoman) şi pe nobilii
maghiari din Transilvania.
-în septembrie 1600 nobilii maghiari din Transilvania îl înving pe Mihai în bătălia de la
Mirăslău, în timp ce Moldova şi Ţara Românească sunt ocupate de polonezi.
-august 1601 Mihai revine în Transilvania cu sprijin habsbugic şi îi învinge pe nobilii
maghiari conduşi din nou de principele Sigismund Bathory în bătălia de la Guruslău. La
scurt timp de la victorie este asasinat de generalul austriac Giorgio Basta pe Câmpia
Turzii, acesta dorind impunerea dominaţiei habsburgice asupra Transilvaniei.

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU

-domnitor al Ţării Româneşti între anii 1688 – 1714, a fost supranumit de turci prinţul
aurului (Altân-Bey) datorită marilor bogăţii adunate în timpul domniei sale
-a purtat numeroase tratative secrete cu marile imperii vecine (Imperiul Habsburgic,
Imperiul Ţarist) pentru a obţine sprijin împotriva Imperiului Otoman
-datorită relaţiilor diplomatice bune cu habsburgii a obţinut de la aceştia titlul de principe
al Imperiului în anul 1695.
-deşi a semnat o convenţie secretă antiotomană cu Imperiul Rus, a refuzat să lupte
alături de Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, în anul 1711.
-tratativele sale au fost descoperite de turci, Brâncoveanu fiind executat la Constantinopol
împreună cu cei patru fii ai săi în anul 1714.

DIMITRIE CANTEMIR

-domnitor al Moldovei în anii 1710 – 1711, a fost și un mare cărturar umanist al

spaţiului cultural românesc.
-în anul 1711 a încheiat un Tratat de alianţă antiotomană la Luţk cu ţarul Rusiei,
Petru cel Mare. Prin acest tratat, Petru cel Mare se angaja să sprijine domnia ereditară a
familiei Cantemir. Era garantată integritatea teritorială a Moldovei, graniţa dintre cele
două state fiind stabilită pe Nistru.
-în acelaşi an are loc Bătălia de la Stănileşti, pe Prut. Armata inferioară numeric a celor
doi aliaţi este înconjurată de turci și este negociată Pacea de la Vadul Hușilor prin care

5
armata țarului capătă dreptul să se întoarcă în Rusia, țară îm care se refugiază și Dimitrie
Cantemir împreună cu familia sa.
-aceste evenimente i-au determinat pe turci să-i înlocuiască pe domnitorii români cu
domnitori de origine greacă (fanarioţi).

CONCLUZII ŞI APRECIERI

Lupta antiotomană a domnitorilor români din secolele XIV-XVI a împiedicat

transformarea Ţărilor Române în provincii (paşalâcuri) ale Imperiului Otoman. Prin
tratate speciale numite capitulaţii, Ţările Române recunoşteau însă sistemul
suzeranităţii otomană (plata tributului în schimbul autonomiei interne).
La sfârşitul Evului Mediu şi la începuturile modernităţii domnitorii români au
renunţat la confruntarea militară directă cu Imperiul Otoman, purtând însă tratative
secrete de alianţă cu marile puteri vecine (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus).
Ultima încercare a domnitorului Moldovei, Dimitrie Cantemir, de a lupta
împotriva turcilor, îi determină pe aceştia să introducă domniile fanariote la începutul
secolului al XVIII-lea.