1

LECŢIA NR. 3

ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
SPAŢIUL ROMÂNESC INTRE DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT
ÎN EVUL MEDIU PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL MODERNITĂŢII

Relaţiile Ţărilor Române cu statele vecine Ungaria, Polonia şi Imperiul Otoman au fost :

1. diplomatice sau paşnice prin tratate de alianţă ;

2. confruntarea sau războiul ;
Regatele creştine vecine Ungaria şi Polonia au încercat să-şi impună suzeranitatea asupra Ţărilor
Române, de accea ele au fost nevoite să lupte pentru a-şi păstra fiinţa statală şi autonomia (dreptul de a se
conduce singure).
În evul mediu cel mai mare pericol pentru Ţările Române a fost reprezentat de Imperiul
Otoman aflat în plină expansiune şi care la sfârşitul secolului al XIV lea a cucerit Peninsula Balcanică şi a
atins linia Dunării ameninţând Ţările Române. Pericolul reprezentat de Imperiul Otoman i-a determinat pe
domnitorii şi voievozii români să participe alături de statele creştine la cruciadele târzii = care au fost
expediţii militare organizate de statele creştine împotriva turcilor cu scopul alungării lor din Europa.
Principalele obiective ale politicii externe româneşti au fost:
- lupta pentru menţinerea autonomiei şi independenţa Ţărilor Române;
- apărarea teritoriului ţării de tendinţele expansioniste ale Ungariei, Poloniei şi Imperiului Otoman;
- evitarea transformării Ţărilor Române în paşalâcuri (provincii ale Imperiului Otoman).
- formarea, în caz de primejdie, a unui front comun antiotoman ( „politica blocului românesc ”).

Strategia de apărare a voievozilor români a fost cea defensivă, adoptând tactica „pământului pârjolit”
(ars), constând în:
- distrugerea recoltelor, vegetaţiei, locuinţelor;
- retragerea populaţiei în locuri greu accesibile şi sigure;
- alegerea locului bătăliei de voievozii români care trebuia să le fie favorabil;
- hărţuirea permanentă a armatei inamice cu atacuri dese pentru a-i slăbii forţele;
Această tactică a pământului pârjolit avea ca scop crearea „unui gol demografico-economic” prin
care armata invadatoare era lipsită de posibilităţi de aprovizionare şi de obţinere de informaţii. Bătăliile
decisive se dădeau în locuri alese cu grijă de comandanţii români pentru a anihila superioritatea adversarului:

1. locuri mlăştinoase (Bătălia de la Vaslui – 10 ianuarie 1475 - în care Ştefan cel Mare l-a învins pe
Soliman-paşa; Bătălia de la Călugăreni – 23 august 1595 – în care Mihai Viteazul i-a învins pe turcii
conduşi de Sinan paşa).
2. locuri strâmte (Bătălia de la Posada – 9/12 noiembrie 1330 – în care Basarab I l-a învins pe regele
maghiar Carol Robert de Anjou, obţinând independenţa Ţării Româneşti).
Odată cu introducerea armelor de foc, locul țăranilor(oastea cea mare) a fost luat de mercenari(cea
mai mare parte a bătăliilor lui Mihai Viteazul a fost dată cu trupe de mercenari cazaci) bine pregătiți să lupte
cu noile arme.
De altfel, pe tot parcursul Evului Mediu, tipul de război purtat de Țările Române cu otomanii ar putea
fi caracterizat drept ”conflict asimetric” , întrucât inferioritatea armată îi obligă pe români să ducă un război de
uzură , îndelungat , al cărui rezultat final este silirea adversarului să accepte o pace care le este relativ
favorabilă.
 2
În ciuda inferiorității lor militare, Țările Române au izbutit să-și mențină autonomia și instituțiile
politice proprii, otomanii renunțând la ideea de a transforma spațiul românesc în pașalâcuri.
Principalele probleme ale domnitorilor români erau :
- armata puţin numeroasă în raport cu cea a adversarului ;
- inferioritatea din punct de vedere al armamentului ;
- faptul că nu întotdeauna boierii români doreau războiul cu Poarta ;
- resursele materiale insuficiente pentru susţinerea unui război de durată ;
Tactica pământului ars ca şi înfruntările deschise presupuneau mari sacrificii economice şi umane, de
aceea domnia şi boierimea au ales, în funcție de context, fie războiul de apărare, fie o soluție diplomatică,
fiind acceptată plata unui tribut anual (haraci) = obligaţie în bani sau bunuri pe care o impunea Imperiul
Otoman unui popor învins şi care se plătea la date fixe.
Totuși, boierimea și domnia au avut același obiectiv, de salvare a identității politice a țării, doar că
mijloacele pe care le folosesc unii sau alții pot fi uneori diferite.
Primii domnitori români care au plătit tribut turcilor au fost:
1. Mircea cel Bătrân (Ţara Românească) – 1417;
2. Petru Aron (Moldova ) – 1456.

RELAŢIILE ŢĂRILOR ROMÂNE CU UNGARIA

1. Întemeierea statelor medievale româneşti s-a desfăşurat în condiţiile luptei împotriva regatului
Ungariei: luptele lui Gelu, Glad şi Menumorut, Ahtum, Gyla împotriva cuceririi maghiare aTransilvaniei;
bătălia de la Posada (9/12 noiembrie 1330) în care Basarab I l-a învins pe regele maghiar Carol Robert de
Anjou;
2. În Transilvania din cauza exploatării regalităţii maghiare, o parte a românilor transilvăneni, conduşi
de Negru Vodă şi Bogdan I au trecut la sud şi est de Carpaţi, întemeind Ţara Românească şi Moldova;
3. La 7 martie 1395, la Braşov, Mircea cel Bătrân a încheiat primul tratat de alianţă
antiotomană din istoria S-E Europei cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg;
4. În 1412 a fost încheiat Tratatul polono-ungar de la Lublau (1412) prin care Ungaria şi Polonia
urmau să-şi împartă între ele Moldova;
5. În 1467, regele maghiar Matei Corvinul a încercat să cucerească Moldova, dar a fost învins de
domnul Moldovei Ştefan cel Mare în Bătălia de la Baia (1467);
6. În 1460, Vlad Ţepeş (Ţara Românească) a încheiat un tratat de alianţă antiotomană cu regele
Ungariei, Matei Corvinul;
 3
RELAŢIILE ŢĂRILOR ROMÂNE CU POLONIA

1. În 1387 , Petru Muşat, domnul Moldovei, a încheiat un tratat de alianţă la Lvov cu Polonia
împotriva Ungariei ;

2. La 10 decembrie 1389 la Radom, Mircea cel Bătrân (Ţara Românească) a încheiat un tratat de
alianţă cu Polonia împotriva Ungariei cu regele polonez Wladislav Jagello , prin intermediul
domnului Moldovei , Petru I Muşat ; Tratatul a fost ratificat la Lublin la 20 ianuarie 1390.

3. Pentru a neutraliza pretenţiile Ungariei asupra Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432) a
recunoscut suzeranitatea Poloniei în 1402,1404,1407,1411.

4. Alexandru cel Bun a participat alături de polonezi la lupta împotriva cavalerilor teutoni în anul 1410 la
Grunwald şi în anul 1422 la Marienburg ;

5. Tratatul moldo-polon de la Overchelăuţi încheiat la 4 aprilie 1459 prin care Ştefan cel
Mare a recunoscut vasalitatea ţării faţă de regele Poloniei Cazimir al IV lea ;

6. În 1485 Ştefan cel Mare a depus jurământul de vasalitate regelui Poloniei Cazimir al IV lea, la
COLOMEEA sperând ajutor pentru recucerirea cetăţilor ocupate de turci în 1484 (Chilia şi Cetatea
Albă);

7. Polonezii au încercat să cucerească Moldova, dar au fost învinşi de Bogdan al II lea, în bătălia de la
Crasna (1450) şi de fiul său, Ştefan cel Mare, în bătălia de la Codrii Cosminului (1497) ;
 4
RELAŢIILE ŢĂRILOR ROMÂNE CU IMPERIUL OTOMAN

Turcii osmanlâi (după numele căpeteniei lor Osman) sunt originari din Asia Centrală, dar atacaţi de
mongoli s-au aşezat în Asia Mică şi profitănd de slăbirea Imperiului Bizantin au pus bazele statului otoman.
În 1453 turcii conduşi de sultanul Mahomed II (sau Mehmed II) – 1451-1481- au cucerit
Constantinopolul(29 mai 1453) – capitala Imperiului Bizantin, care va deveni noua capitală a Imperiului
Otoman sub numele de Istanbul .
Religia turcilor era musulmană sau islamică (credeau în Allah) , iar Coranul este cartea sfântă a
musulmanilor. Teriitoriile noi cucerite de turci deveneau pașalâcuri (eylat).
Armata turcă era bine organizată şi era formată din :
a) ieniceri (soldaţi turci- luptau pedestru)
b) spahii (proveneau din aristocraţia turcă şi luptau călare)
c) achingii (ostaşi turci destinaţi incursiunilor în teritoriul inamic înainte de atacul decisiv)
Religia islamică împărţea lumea în trei părţi:
1. Casa Islamului - cuprindea popoarele islamice ;
2. Casa Păcii – cuprindea țările care plăteau tribut turcilor ;
3. Casa Războiului – cuprindea popoarele creştine şi care trebuiau cucerite prin război de turci ;
Pericolul reprezentat de Imperiul Otoman i-a determinat pe domnitorii români să participe la cruciadele
târzii= care au fost expediţii militare ale creştinilor împotriva Imperiului Otoman.Primele lupte între români
şi turci au avut loc în timpul domnitorilor :
1. Vladislav-Vlaicu (Ţara Românească) în 1369 ;
2. Alexandru cel Bun (Moldova) în 1420 ;

În sec. XII-XIII I.Bizantin era în declin, dovadă cucerirea Constantinopolului în timpul Cruciadei a IV a
(1204).Restaurarea statului bizantin în 1261 nu a însemnat refacerea puterii bizantine.
Statele balcanice, precum Ţaratul Bulgar, era în criză şi s-a destrămat în două părţi :
- Ţaratul de Târnovo
- Ţaratul de Vidin
Sultanul Baiazid I (Fulgerul) a cucerit țaratele bulgare de Târnovo în 1393 și Vidin în 1396.
Sârbii au format un stat puternic în timpul lui Ştefan Duşan (1331-1355), dar statul sârb a decăzut după
moartea marelui conducător .

În 1346 turcii pătrund în Europa şi cuceresc statele balcanice şi ajung la sud de Dunăre, ameninţând
Ţările Române.Turcii înregistrează un scurt moment de decădere după ce sultanul Baiazid (Fulgerul) a fost
învins în bătălia de la Ankara (1402) de către mongoli conduşi de Timur Lenk.
Imperiul Otoman a depăşit criza foarte repede şi devine mare putere în timpul sultanilor :
1. Mahomed (Mehmed ) I (1413-1421)
2. Mahomed (Mehmed) II (1451-1481) – cuceritorul Constantinopolului ;
În timpul sultanului Soliman Magnificul (Legiuitorul) – 1521-1566, I.Otoman se întindea pe 3
continente (Asia, Europa, Africa).
În 1526 în bătălia de la Mohachs, Ungaria (condusă de Ludovic II) a fost cucerită de turci şi
transformată în paşalâcul de la Buda, iar Transilvania a devenit în 1541 principat autonom sub
suzeranitazea otomană .

În lupta antiotomană din secolele XIV-XV Țările Române au avut uneori tendința de a face front
comun(politica blocului românesc). Aceasta se explică prin rațiuni militare, diplomatice, prin conștiința
unității de neam, limbă și interese, dar mai ales prin dorința de a-și păstra prin orice mijloace religia,
element de identificare mult mai puternic în Evul Mediu decât cel etnic sau lingvistic.
 5

1394-1396 numită
Cea mai veche reprezentare a spațiului românesc este o hartă din
„ Tractatus de re militari et machinis bellicis”.
Relaţiile Ţărilor Române cu Imperiul Otoman în sec. XVI-XVII

În sec. XVI datorită creşterii puterii Imperiului Otoman , Ţările Române au devenit vasale
(dependente, supuse) Imperiului Otoman , obligându-se la plata unui tribut anual numit şi
haraci.
În 1538 sultanul Soliman I Magnificul l-a învins pe Petru Rareş, fiul lui Stefan cel Mare, cu ajutor
polonez şi tătar.
Anul 1538 a marcat intrarea Ţărilor Române sub dominaţia otomană. Domnii români recunoşteau
suzeranitatea sultanului, acceptau plata unui tribut (haraci) şi promiteau să urmeze politica externă otomană.
În evul mediu, Ţările Române au intrat sub suzeranitatea Imperiului Otoman, acceptând plata
unui tribut anual, dar nu au fost transformate în paşalâcuri, păstrându-şi autonomia (dreptul de a se
guverna după propriile legi, de a avea domn de origine română aleşi de ţară, religia ortodoxă).

În acest context, turcii au reînoit pentru țările române statutul de AHD(jurământ) , adică de state
tributare, acceptat în mod curent pentru Țara Românească(a plătit tribut în 1417) ; Moldova(a plătit tribut în
1456) și Transilvania (a plătit tribut în 1541).
Statutul de AHD al Țărilor Române față de Imperiul Otoman a fost rezultatul unui echilibru la care s-a
ajuns între forța expansionistă a Imperiului Otoman și capacitatea de rezistență a Țărilor Române. Statutul
de AHD era fixat în chip expres în IAHDNAME-le („Cărți de jurământ”, acte de pace), numite de europeni
CAPITULAȚII, datorită redactării acestor acte sub formă de articole (latinescul capitula).

Țările Române nu au fost cucerite de otomani, și-au păstrat autonomia internă, dar au plătit un tribut
anual către sultan.Din secolul al XV lea, relațiile cu Imperiul Otoman au fost reglementate pri documentele
numite CAPITULAȚII.
În sec. al XVI lea dominația otomană asupra Țărilor Române s-a accentuat, regimul tributar
devenind unul vasalic.
Raporturile între Ţările Române şi Poarta otomană erau reglementate prin tratate numite capitulaţii.

Principalele prevederi ale capitulaţiilor erau:

- păstrarea unui domnitor (principe) creştin, confirmat de sultan;

- păstrarea tuturor „drepturilor şi privilegiilor ţării, a legilor şi credinţei conform vechilor obiceiuri”;
- plata unui tribut şi a unor daruri oficiale către sultan şi demnitarii acestuia (mucarerul, peşcheşurile);
- domnul român trebuia să fie credincios sultanului, să urmeze politica externă a Imperiului Otoman.
Domnul trebuia să fie prietenul prietenilor şi duşmanul duşmanilor padişahului (sultanului);
- pe teritoriul Ţărilor Române turcii nu aveau voie să ridice moschei (locaş de cult musulman);
- turcii nu aveau voie să staţioneze la nord de Dunăre;
- după dreptul islamic Ţările Române au făcut parte din „Casa Păcii”;
- Poarta se angaja să apere şi să protejeze Ţările Române în faţa oricărui agresor;
- în sec XV – XVI turcii au format raiale (Turnu, Giurgiu, Brăila) – teritoriu ocupat şi administrat de turci.
Raialele aparţineau Sangeacului de Nicopole şi Silistra. Vilaiet-ul era tot o formă de organizare
administrativ-teritorială în Imperiul Otoman.
 6
Istoricii moderni consideră că statutul Țărilor Române în raport cu Poarta a fost mai degrabă
rezultatul unui compromis între clasa politică de la nord de Dunăre și Imperiul Otoman.În a doua
jumătate a sec.XVI, tributul a înregistrat o creștere fără precedent, fiind însoțit de instituirea
monopolului comercial otoman, de cumpărarea domniei și de un control tot mai sever al Porții otomane
asupra acesteia.De aceea, se poate considera că turcii au avut mai multe avantaje din exploatarea
indirectă a spațiului românesc, decât dacă l-ar fi cucerit direct.
Relaţiile Ţărilor Române cu Imperiul Otoman în sec. XVII ,XVIII, XIX

Dacă în prima jumătate a sec. al XVII lea regimul suzeranității otomane a fost mai puțin aspru , din
a doua jumătate a secolului obligațiile economice către otomani au crescut(tributul, la care se adaugă
peșcheșurile, mucarerul, rusfeturile).
În 1683 turcii sunt învinşi sub zidurile Vienei de armatele austro-poloneze, după care încep
expansiunea habsburgilor şi rusilor în sud-estul Europei.
În bătăliile de la Buda (1686) şi Mohachs (1687) austriecii cuceresc Ungaria de la turci , iar în 1699
prin pacea de la Karlovitz I.Otoman a renunţat la Transilvania în favoarea Imperiului Hasbsburgic , moment
ce a marcat instaurarea regimului habsburgic în Transilvania.
În sec. XVIII apare Problema Orientală care a reprezentat criza şi decăderea Imperiului Otoman
datorită următoarelor cauze :
- infrângerile militare şi pierderile teritoriale suferite de Imperiul Otoman în războaiele cu imperiile
Austriac şi Ţarist ;
- lupta de eliberare a popoarelor aflate sub stăpânirea otomană (greci, sârbi, români, bulgari) ;
- criza financiară a Imperiului Otoman , slaba autoritate a sultanilor ;
Marile puteri europene (Austria, Rusia, Franţa şi Anglia) luptau pentru moştenirea Imperiului Otoman
muribund „omul bolnav al Europei”. În 1792 Rusia devine vecină cu Moldova(Pacea de la
Iași), având o mare influenţă asupra Ţărilor Române (prin Tratatul de la Adrianopol din 1829 Rusia
devine putere protectoare).
La începutul sec. al XVIII lea , turcii au instaurat regimul fanariot în :
a ) 1711 în Moldova ;
b ) 1716 în Ţara Românească ;
Regimul fanariot a fost cel mai crunt sistem de exploatare din Ţările Române şi s-a sfârşit în 1821 cu
Revoluţia lui Tudor Vladimirescu .
Sfârşitul suzeranităţii otomane asupra Ţărilor Române s-a realizat la 9 mai 1877 , când România şi-a
proclamat independenţa de stat , obţinută în urma luptelor de la Plevna şi Vidin şi recunoscută de Marile
Puteri Europene prin Tratatele de pace de la San Stefano şi Berlin (1878).
 7

MIRCEA CEL BĂTRÂN (1386-1418)

ŢARA ROMÂNEASCĂ

Mircea cel Bătrân a domnit în Ţara Românească şi a fost fiul lui

RADU I şi nepotul lui Nicolae Alexandru.
Pe plan intern Mircea cel Bătrân a avut următoarele realizări :
- a stabilit dregătoriile , sistemul de obligaţii şi privilegii ;
- a construit cetăţi de apărare (Giurgiu, Turnu) ;
- a construit mănăstiri (Cozia- 1388) ;
- a organizat armata ;
- în 1388 a unit Dobrogea la Ţara Românească ;
Politica de alianţe
1. Tratatul de alianţă cu Polonia (1389) încheiat la RADOM între Mircea cel Bătrân şi regele
Poloniei Wladislav II Jagello pentru contracararea presiunilor maghiare. Tratatul a fost încheiat prin
intermediul domnului Moldovei Petru I Muşat şi a fost ratificat la LUBLIN la 20 ianuarie 1390 şi
reînoit în 1391.
2. Tratatul de alianţă antiotomană de la Braşov (7 martie 1395) încheiat între Mircea cel
Bătrân şi regele Ungariei Sigismund de Luxemburg , în condiţii de deplină egalitate – prima
alianţă antiotomană din istoria S-E Europei.

Politica externă. Începutul luptelor cu turcii

Pe plan extern Mircea a urmărit apărarea independenţei Ţării Româneşti şi s-a confruntat cu
tendinţele expansioniste ale Ungariei şi Imperiului Otoman , motiv pentru care a colaborat cu domnii
Moldovei , Petru Muşat şi Alexandru cel Bun (politica „blocului românesc”).
 8
În secolul al XIV lea turcii au ajuns la Dunăre şi s-au pregătit să atace Ţările Române În 1355
turcii otomani au atacat Dobrogea .Primele confruntări ale lui Mircea cel Bătrân cu turcii au avut loc în
anul 1388, când Mircea cel Bătrân a alipit Dobrogea la Ţara Românească.
În 1389 Mircea cel Bătrân participă cu trupe alături de forţele sârbeşti conduse de cneazul Lazăr la
lupta de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) împotriva turcilor.În replică , Firuz-bei a efectuat o incursiune
de pradă în Ţara Românească (1389).
Mircea cel Bătrân l-a susţinut şi pe Ştaţimir, ţarul de Vidin, împotriva turcilor.

Bătălia de la Rovine (10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395)

Cauze :
- politica de alianţe antiotomană a lui Mircea cel Bătrân ;
- participarea lui Mircea la bătălia de la Câmpia Mierlei (Kossovopolje) – 1389 împotriva turcilor ;
- în 1394 Mircea cel Bătrân a organizat o expediție militară împotriva bazelor achingiilor, situate la sud de
Dunăre, pentru a-i împiedica să mai organizeze raiduri de pradă ;
- în 1394 Mircea a intrat în conflict cu turcii din cauza stăpânirii Dobrogei ;
Desfăşurare
În 1394 turcii conduşi de sultanul Baiazid I Ilderim (Fulgerul) au trecut Dunărea la Turnu înaintând spre
Argeş. Mircea cel Bătrân a aplicat turcilor o tactică care va deveni tradiţională domnitorilor români :
- a evitat atacul frontal ;
- a evacuat aşezările ;
- pârjolirea recoltelor ;
- hărţuirea permanentă a armatei otomane cu atacuri dese desfăşurate adesea noaptea pentru a-i slăbi forţele
adversarului ;
- alegerea locului bătăliei care să-i fie favorabil ;

În bătălia de la Rovine (rovină = loc mlăştinos) din 10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395 Mircea
cel Bătrân a obţinut o strălucită victorie împotiva turcilor Deşi victorios, Mircea a pierdut pentru o scurtă
perioadă tronul Ţării Româneşti (până în 1397) în favoarea fratelui său Vlad Uzurpatorul.
La 7 martie 1395 la Braşov, Mircea cel Bătrân a încheiat un Tratat de alianţă antiotomană cu
Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei în condiţii de deplină egalitate.Tratatul prevedea faptul că
dacă regele mergea el însuşi în campanie, atunci şi domnul român trebuia să fie prezent.De asemenea ,
tratatul prevedea ca , în drum spre Balcani, efectivele ungare să aibă asigurată libera trecere şi
aprovizionare, contra plată.Tot contra plată avea să se trimită provizii în cadrul operaţiunilor militare
maghiare împotriva turcilor prin alte părţi.
 9

Cruciada de la Nicopole (25 septembrie 1396)

Victoria de la Rovine a lui Mircea cel Bătrân a încurajat statele creştine să organizeze o cruciadă la
Nicopole condusă de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care avea ca scop alungarea turcilor de la
Dunăre şi chiar din Europa.
La cruciadă participă : regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, cavalerii burgunzi, italieni, germani,
anglo-saxoni, voievodul Transilvaniei Ştibor şi oastea Ţării Româneşti condusă de Mircea cel Bătrân.
Deşi Mircea, care cunoştea tactica de luptă a turcilor şi avea experienţă, a cerut să atace primul, a fost
refuzat de ducele Burgundiei .Acesta a pornit la atac, dar s-a îndepărtat prea mult de liniile creştine şi a fost
încercuit de turci.
 10
Cruciada de la Nicopole (1396) a luat sfârşit cu victoria turcilor. După bătălie Mircea cel Bătrân a
reocupat tronul Ţării Româneşti în 1397.

Două consecinţe importante au avut aceste campanii :

- turcii nu au putut integra Ţara Românească sistemului timariot (feudalismul otoman) şi nici nu au putut să
transforme acest teritoriu într-o zonă guvernată de legea islamică ;
- o parte a boierimii a preferat însă recunoaşterea suzeranităţii otomane şi plata tributului ;

Sfârşitul domniei
În bătălia de la Ankara (1402) mongolii conduşi de Timur Lenk au învins armatele otomane , iar sultanul
Baiazid este luat în captivitate de mongoli.
După dispariţia lui Baiazid , Mircea cel Bătrân a încercat să îndepărteze primejdia otomană sprijinind
diverși pretendenți la succesiunea lui Baiazid( susține pe Musa, apoi pe Mustafa ; câştigă Mahomed I care
va deveni mare sultan între anii 1413-1421 ; invadează Ţara Românească şi anexează Dobrogea în 1417).
În 1409 Mircea îl sprijină pe Musa, un fiu al lui Baiazid. Cu ajutor de la Mircea și de la Ștefan
Lazarevici, despotul Serbiei, Musa reușește să preia conducerea părții europene a Imperiului Otoman în
1411.
Domnia lui MUSA(1411-1413) marca apogeul politic și diplomatic al lui Mircea cel Bătrân.
Spre marea neșansă a voievodului român, Musa a fost înlăturat de fratele său mai mic, sultanul Mahomed
I(1413-1421) , care a readus sub o singură stăpânire partea asiatică și cea europeană a Imperiului Otoman.
În 1416 Mircea cel Bătrân intervine pentru a doua oară în sprijinul unui pretendent la succesiunea lui
Baiazid, anume MUSTAFA, dar și acesta este înfrânt de Mahomed I.
Tot pentru a slăbi I.Otoman Mircea susține răscoala condusă de un agitator social, BEDREDDIN,
trimis de Mircea în posesiunile otomane din Balcani.
La sfârşitul domniei , Mircea cel Bătrân îşi dă seama că nu poate rezista singur în faţa ofensivei otomane
şi în 1417 a cedat turcilor Dobrogea şi a acceptat să plătească tribut.Sultanul MAHOMED I a încheiat pace
cu Mircea cel Bătrân, prin care se garanta menținerea autonomiei Țării și a credinței locuitorilor săi.
La moartea lui Mircea cel Bătrân , în 1418 , ofensiva otomană era oprită pe Dunăre.În timpul domniei lui
Mircea cel Bătrân, Țara Românească a cunoscut întinderea teritorială maximă, iar statul a fost bine administrat și
gospodărit.
Mircea cel Bătrân a murit la 31 ianuarie 1418 , fiind înmormântat la mănăstirea Cozia , ctitoria sa.
Sub urmașul lui Mircea, fiul său MIHAIL(1418-1420) otomanii au cucerit cetățile Giurgiu și Turnu
(care devin raiale turcești în 1418 -1420) și au obligat Țara Românească să plătească tributul ,
respectând însă autonomia statului românesc.

ALEXANDRU CEL BUN (1400-1432)

MOLDOVA

A domnit în Moldova, fiind fiul lui Roman I Muşat.

Politica internă
a dat configuraţie politică şi administrativă Moldovei;
lui Alexandru cel Bun i se atribuie astfel, de vechile cronici, înființarea dregătoriilor
și organizarea instituției bisericești ;
- a stabilit dregătoriile şi a organizat Sfatul Domnesc ;
 11
- a acordar avantaje negustorilor autohtoni
- în 1401 mitropolia Moldovei a fost recunoscută de patriarhia din Constantinopol .
Politica de alianţe
Alexandru cel Bun a dus o politică externă în condiţiile rivalităţii sau colaborării dintre Ungaria
(Sigismund de Luxemburg) şi Polonia (Wladislav Jagello) , mai ales că prin Tratatul de la Lublau
(15 martie 1412) Ungaria şi Polonia urmau să-şi împartă între ele Moldova.Tratatul de la Lublau nu a
intrat niciodată în vigoare pentru că Alexandru cel Bun a avut abilitatea de a-și respecta angajamentele luate
față de Polonia. Sigismund de Luxemburg dorea suzeranitatea Ungariei asupra Moldovei ; interesul maghiar
se datora şi drumului comercial ce lega sudul Poloniei de gurile Dunării, drum ce trecea prin Moldova.
Alexandru cel Bun a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei, pentru a pune la adăpost
pretențiile Ungariei, care dorea să controleze importantul oraș comercial Chilia, punctul final al
vestitului ”drum moldovenesc”, ce unea Europa Centrală și Apuseană de Marea Neagră.
Alexandru cel Bun pentru a neutraliza pretenţiile Ungariei asupra Moldovei, s-a apropiat de Polonia şi la
12 martie 1402 Alexandru cel Bun a recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei.
Alexandru cel Bun a participat alături de polonezi la luptele împotriva cavalerilor teutoni în bătăliile de
la Grunwald (1410) şi Marienburg (1422).
În timpul lui Alexandru cel Bun a avut loc primul atac turcesc asupra Moldovei în 1420 când turcii
au atacat Chilia pe mare, dar moldovenii au apărat cetatea cu forțe proprii și au obţinut victoria de la
Cetatea Albă şi Chilia împotriva turcilor. Moldova va plăti tribut Porţii în timpul lui Petru Aron (1456).
În anul 1429 , în condiţiile în care domnitorul află despre conţinutul Tratatului de la Lublau şi dorind
să anexeze Pocuţia, îşi reorientează alianţele . Spre sfârșitul domniei Alexandru cel Bun intră într-o coaliţie
antipoloneză alături de Ungaria, Lituania şi Cavalerii teutoni și a sprijinit încercarea de constituire a unui
stat lituanian care să slăbească puterea Poloniei.
După moartea lui Mircea cel Bătrân (1418) și Alexandru cel Bun (1432) Țara Românească și Moldova
au suportat o lungă perioadă de conflicte pentru tron care le-au slăbit și le-au diminuat influiența în sud-estul
european și în Balcani.

IANCU DE HUNEDOARA(1441-1456)
Voievod al Transilvaniei (1441-1456)
Guvernator al Ungariei (1446-1452)
Căpitan suprem al trupelor regale maghiare (1453-1456)
„ Atletul lui Hristos”(papa Calixt al III lea)

În 1441 este numit voievod al Transilvaniei Ioan de Hunedoara (1441-1452),

fiul lui Voicu, un cneaz român din Ţara Haţegului(originar dintr-o familie din
Țara Românească) care primise castelul şi domeniul Hunedoarei de la regele
 12
Ungariei pentru serviciile aduse.
În 1438 Iancu de Hunedoara a devenit ban de Severin, iar în 1441 a devenit
Voievod al Transilvaniei.
Politica de alianţe
În secolul al XV lea Imperiul Otoman era în plină expansiune.Odată cu venirea la tron a lui Mahomed II
(1444-1446; 1451-1481) a început extinderea stăpânirii otomane asupra Ţărilor Europei sud dunărene şi
cucerirea Constantinopolului (1453).
Iancu de Hunedoara alături de Wladislav III Jagello (1434 - 1444), regele Poloniei şi Ungariei ,
continuă lupta antiotomană, având ca obiectiv crearea unui front antiotoman .Acest front antiotoman
urmărea să cuprindă şi Ţara Românească şi Moldova (formarea unui ”bloc românesc”), de aceea Iancu
de Hunedoara a încercat să impună în Ţările Române extracarpatice domni favorabili luptei antiotomane :
1. 1442 îl înscăunează ca domn pe Vad Dracul în Țara Românească ;
2. în Ţara Românească îl ucide pe Vlad Dracul şi-l înscăunează ca domn pe Vladislav al II lea
(1447) care era favorabil luptei antiotomane.
3. în Moldova îl înscăunează ca domn pe Petru al II lea (1448-1449);
Iancu de Hunedoara a fost unul dintre reprezentanţii cei mai străluciţi ai cruciadei târzii şi a încercat să
formeze, împreună cu Ţara Românească şi Moldova, un bastion antiotoman (politica blocului românesc).
De aceea, Iancu de Hunedoara a susținut,între alții, la tronul Țării Românești pe Vladislav al II lea, iar
pe cel al Moldovei, pe Bogdan al II lea.
Organizare armatei şi tactica de luptă
În faţa pericolului otoman, Iancu de Hunedoara s-a preocupat de întărirea puterii politice şi militare,
sprijinindu-se pe mica nobilime. În armată va convoca şi ţăranii liberi şi va angaja mercenari. În viitoarele
lupte cu turcii Iancu va acorda o mare atenţie cavaleriei şi înzestrării infanteriştilor cu arme de foc. Tactica
sa preferată era aceea de a păstra iniţiativa în teritoriul inamic.Astfel, Iancu de Hunedoara a organizat
campanii ofensive împotriva Imperiului Otoman.
A fost capabil să comande armate formate din oșteni de diferite naționalități(români, unguri, sârbi,
poloni etc) . A cunoscut și aplicat cele mai moderne tactici de luptă ale timpului său (de la husiți, a preluat
utilizarea taberelor întărite de care).
Luptele lui Iancu de Hunedoara cu turcii

In 1441 Iancu de Hunedoara înfrînge o oaste turcească în Serbia condusă de begul de Semendria.
In 1442 Iancu de Hunedoara este înfrînt de turci la Sîntimbru (lîngă Alba-Iulia) pe 18 martie, dar îşi reface
forţele şi îi învinge pe turci lîngă Sibiu (22 martie), apoi trece în Ţara Românească şi-l înscăunează ca domn
pe Basarab al II-lea care era favorabil luptei antiotomane.
In 2 septembrie1442 Iancu îi înfrînge pe turci conduşi de Şehabeddin, beglerbegul Rumeliei, pe rîul
Ialomiţa.
In 1443-1444 are loc „Campania cea lungă”,când Iancu trece la sud de Dunăre în Bulgaria,
cucerind Sofia, dar campania este întreruptă din cauza iernii, încheindu-se pacea de la Seghedin pe timp
de zece ani.
 13

Pacea de la Seghedin (iulie 1444) era avantojoasă pentru creştini şi prevedea :

- Imperiul Otoman se obliga să înceteze războiul împotriva creştinilor timp de 10 ani ;
- Turcii să-şi retragă trupele din Serbia şi Albania ;
- Turcii să elibereze prizonierii ;
- Turcii să plătească despăgubiri de război ;
Pacea a fost ruptă de creştini pentru că statele creştine din Apus , la chemarea papei Eugeniu al IV
lea, au susţinut cruciada cu o flotă trimisă în zona strâmtorilor Bosfor şi Dardanele şi teoretic se crea
posibilitatea ca strâmtorile să fie blocate , turcii reţinuţi în Asia Mică, iar cucerirea Adrianopolului ar fi
fost absolut posibilă.
În 1444 armata cruciată condusă de Wladislav III Jagello, alături de Iancu de Hunedoara au trecut la
sud de Dunăre, au cucerit Vidinul, Nicopole, ajungând la Varna unde s-a aflat o veste surprinzătoare :
galerele(navele) flotei aliate creştine nu reuşuseră să oprească armata sultanului Murad al II lea care se
îndrepta spre locul luptei : 80.000 de soldaţi turci contra 15.000 de creştini ; un raport de forţe care a decis
victoria armatelor Porţii.
Cruciada de la Varna (10 noiembrie 1444) condusă de Wladislav Jagello,rege al Ungariei şi
Poloniei,s-a încheiat cu înfrîngerea creştinilor de către turci.Atras într-o luptă cu trupele de elită ale
sultanului, Wladislav Jagello moare pe cîmpul de luptă.
După moartea lui Wladislav Jagello Iancu de Huneroara a fost numit guvernator al Ungariei (1446-1453)
şi căpitan suprem al armatei regale maghiare(1453-1456).
În 1445 Iancu în colaborare cu domnul Țării Românești, Vlad Dracul, și cu o flotă burgundă, a condus
o expediție pe Dunăre, care s-a soldat cu reluarea cetății Giurgiu. Întrucît Vlad Dracul a recunoscut
suzeranitatea otomană, el a fost omorât din ordinul lui Iancu de Hunedoara, care l-a înscăunat în 1447 pe
VLADISLAV al II lea. Puțin mai târziu, în Moldova a fost înscăunat PETRU al II lea (care a cedat Ungariei
cetatea Chilia - 1448) și astfel a fost format ”blocul românesc”.
 14
In 1448 în bătălia de la Kossovopolje (Câmpia Mierlei) Iancu de Hunedoara este învins de armata
otomană.În 1451 a încheiat un armistiţiu cu Imperiul Otoman pe 3 ani.
În 1453 Mehmed al II lea cucere ște Constantinopolul și vizează extinderea Imperiului Otoman către
Europa Centrală prin cucerirea Belgradului care reprezenta pentru otomani ”cheia Regatului Ungariei”
și ”cheia Europei Centrale” .
În bătălia de la Belgrad(1456), Iancu de Hunedoara a învins armata otomană condusă de Mahomed al
II-lea, oprind înaintarea turcilor spre Europa Centrală și a amânat cu circa 70 de ani transformarea Ungariei în
pașalîc. În 1456 Iancu de Hunedoara a murit bolnav de ciumă în tabăra de la ZEMUN.
Papa Calixt al III lea considera victoria lui Iancu de la Belgrad „ evenimentul cel mai fericit al vieţii
sale” , numindu-l pe Iancu „ atletul cel mai puternic – singurul al lui - al lui Hristos”
A fost înmormântat în Catedrala catolică din Alba Iulia – pe sarcofagul său stă scris „ s-a atins lumina
lumii”.
Fiul lui Iancu de Hunedoara, MATEI CORVIN(1458-1490), a devenit rege al Ungariei și este
considerat unul dintre cei mai străluciți conducători ai Ungariei medievale.
 15
ŞTEFAN CEL MARE (1457- 1504)
MOLDOVA

A fost fiul lui Bogdan al II lea şi nepotul lui Alexandru cel Bun.
Tatăl său, Bogdan al II lea a fost ucis în bătălia de la Răuseni de
Petru Aron (fratele lui Bogdan al II lea şi unchiul lui Ştefan) care
A închinat Moldova turcilor, plătindu-le tribut în 1456.
În 1457 Ştefan cu ajutorul vărului său Vlad Ţepeş îl înfrânge
pe Petru Aron la Doljeşti (pe Siret) şi este proclamat domn al Moldovei.

Politica internă

Pe plan intern Ştefan cel Mare a luat o serie de măsuri :

- a întărit domnia (centralizarea statală) ;
- a organizat armata şi sistemul de apărare , întărind cetăţile Suceava, Roman, Neamţ, Orhei, Soroca,
Chilia şi Cetatea Albă.
- a făcut danii micii boierimi şi răzeşilor (ţărani liberi) ;
- a încurajat comerţul şi a acordat privilegii negustorilor ;
- a întărit Sfatul Domnesc ;
- a promovat oşteni din rândul ţărănimii libere la rangul de viteji ;
- acordă o deosebită importanţă oraşelor- cetăţi de la gurile Dunării (Chilia şi Cetatea Albă) care aduceau
venituri din comerţ.

Politica de alianţe

Ştefan cel Mare a urmărit apărarea independenţei Moldovei şi a încheiat un sistem de alianţe, în funcţie de
primejdia care ameninţa Moldova. Abil diplomat, Ştefan cel Mare a încercat să nu se confrunte cu 2
duşmani în acelaşi timp.
În secolul al XV lea marele voievod şi domn Ştefan a îmbinat diplomaţia cu războiul.
Raporturile cu Polonia
1. Tratatul moldo-polon de la Overchelăuţi din 4 aprilie 1459 prin care Ştefan cel Mare a
recunoscut suzeranitatea regelui Poloniei , Cazimir al IV lea pentru a-l elimina pe Petru Aron şi Ştefan
îi ceda regelui Poloniei cetatea Hotinului (1459).Tratatul a fost reînoit în 1468 şi 1462.
2. În 1469, 1470, 1471, Ştefan cel Mare a refuzat să mai depună jurământul vasalic regelui Poloniei.
3. În 1485 Ştefan cel Mare a depus din nou jurământ de vasalitate regelui Poloniei , Cazimir al IV lea la
Calomeea , sperând ajutor pentru recucerirea cetăţilor ocupate de turci în 1484 (Chilia şi Cetatea
Albă).
4. în 1490 Ştefan cel Mare a cucerit Pocuţia ceea ce a determinat atacarea Moldovei de armata poloneză
condusă de Ioan Albert.
5. 26 octombrie 1497, în bătălia de la Codrii Cosminului Ştefan cel Mare a învins armata
poloneză ;
6. Tratatul de alianţă dintre Moldova şi Polonia de la Hârlău – 12 iulie 1499- prin care
cele două state îşi promiteau ajutor reciproc în caz de război şi se elimina orice formă de dependenţă a
Moldovei faţă de Polonia. Acest tratat consfinţea independenţa Moldovei.
 16

Raporturile cu Ungaria
1.Conflictul cu Ungaria - în 1465 Ştefan cel Mare a intrat în conflict cu Ungaria, deoarece Ştefan a cucerit
cetatea Chilia stăpânită de maghiari. În 1467 armata maghiară condusă de regele Matei Corvin a atacat
Moldova. În bătălia de la Baia (14-15 decembrie 1467) Ştefan a dat foc oraşului Baia, i-a atacat şi învins
pe maghiari.
2. în 1475 şi 1489 două Tratate de alianţă antiotomană ungaro-moldovene dintre Ştefan cel Mare şi Matei
Corvinul . Ştefan cel Mare primea două cetăţi în Transilvania : Ciceul şi Cetatea de Baltă (în care să se
refugieze în caz de primejdie). ; Ştefan recunoştea suzeranitatea maghiară în schimbul unui ajutor împotriva
tuturor duşmanilor.

Raporturile cu Ţara Românească

Ştefan a încercat să scoată Ţara Românească de sub autoritatea turcilor şi să o aducă în frontul
antiotoman.Ştefan a încercat să impună pe tronul Ţării Româneşti domni fideli luptei antiotomane :
1. Laiotă Basarab (1473)
2. Basarab Ţepeluş (cel Tânăr) – 1477 Toţi însă după înscăunare au trecut de partea turcilor.
3. Vlad Călugărul – 1481
A. În 1470 – a fost începutul conflictului dintre Ştefan cel Mare şi Radu cel Frumos, domnul Ţării
Româneşti ;
B. În 1471 Radu cel Frumos atacă Moldova, dar este învins de Ştefan în bătălia de la Târgul Soci .
C. 1473 – în bătălia de la Vodnău , Ştefan îl înfrânge pe Radu cel Frumos şi-l înscăunează ca domn pe
Laiotă Basarab – care era favorabil luptei antiotomane.
D. 1476 – Ştefan îl înscăunează ca domn pe Vlad Ţepeş, care este însă ucis.
E. 1477 – Ştefan îl înscăunează ca domn în Ţara Românească pe Basarab cel Tânăr (Ţepeluş) – la
scurt timp a trecut de partea turcilor.
F. 1481 – Ştefan îl înscăunează ca domn în Ţara Românească pe Vlad Călugărul ;

Luptele cu maghiarii . Bătălia de la Baia (1467)

Ştefan cel Mare a intrat în conflict cu regele maghiar Matei Corvinul în 1465 după ce Ştefan a cucerit
cetatea Chilia stăpânită de maghiari. Interesul maghiar se datora drumului comercial ce lega sudul
Poloniei de gurile Dunării, drum ce trecea prin Moldova
În 1467 armata maghiară condusă de Matei Corvin a atacat Moldova şi a ars Târgul Trotuş,
Romanul şi a ocupat Bacăul, Târgul Neamţ şi Baia.
În noaptea de 14-15 decembrie 1467 armata lui Ştefan, a dat foc oraşului Baia şi i-a atacat pe
invadatori. Armata maghiară, în frunte cu Matei Corvinul, grav rănit, s-a retras. Cronicarul Jan Dlugosz
afirma că bătălia s-a încheiat cu un „ un uriaş dezastru pentru unguri”. Ca urmare Matei Corvinul a
renunţat la intenţia de suzeranitate asupra Moldovei.

Luptele cu tătarii

În bătălia de la Lipnic (1469) oştile moldovene

conduse de Ştefan cel Mare au învins pe tătari.
 17

Luptele lui Ştefan cel Mare cu turcii

În 1473 Ştefan cel Mare a refuzat să mai plătească tribut turcilor şi a intrat în Ţara Românească şi l-a
înlocuit pe Radu cel Frumos cu Laiotă Basarab – care era favorabil unei coaliţii antiotomane.
În 1474 , hanul turcoman Huzun Hasan , care cucerise Persia şi îşi disputa cu osmanlâii stăpânirea
asupra Anatoliei, s-a adresat papei şi i-a trimis o scrisoare şi lui Ştefan cel Mare, îndemnându-l la luptă
comună împotriva sultanului. Acest apel nu a rămas fără ecou, deoarece se potrivea cu intenţiile domnitorului.
Ştefan cel Mare nu a mai plătit tribut turcilor.
BĂTĂLIA DE LA VASLUI (PODUL ÎNALT) 10 IANUARIE 1475
În 1475 armata turcă (120.000) condusă de Soliman- paşa, beglerbegul Rumeliei, a atacat Moldova. Ştefan
cel Mare dispunea de circa 40.000 de oameni, plus trupe trimise de Polonia şi Ungaria (8.000).Tactica a fost
cea tradiţională, a pământului ars şi a hărţuielii, dar în 1475, la Podul Înalt, lângă Vaslui, Ştefan a hotărât să
dea o bătălie decisivă. Prin buna folosire a terenului, unde turcii nu-şi pot valorifica superioritate numerică,
profitând şi de vremea ceţoasă, oastea moldoveană a obţinut victoria împotriva turcilor.
Vestea marii izbânzi a făcut înconjurul Europei . Papa, principii şi monarhii vremii se întreceau în
laude la adresa marelui domn, dar Ştefan cel Mare li s-a adresat direct prin scrisoarea din 25 ianuarie
1475, solicitându-le sprijinul şi numind Moldova „ Poarta creştinătăţii”. Ștefan cel Mare a urmărit și
obținerea sprijinului altor Puteri Europene, fapt demonstrat, de pildă, de trimiterea solului IOAN ȚAMBLAC
la Veneția. Cronicar turc care a relatat bătălia de la Vaslui din 1475 a fost Kemal- Pașa.
Tratatul de alianţă antiotomană cu Matei Corvin .- regele Ungariei (12 iulie 1475)
În iulie 1475 Ştefan cel Mare a încheiat un tratat de alianţă cu Matei Corvinul, regele Ungariei, în condiţii
de deplină egalitate. Regele Ungariei promitea ajutor militar şi refuzul de a acorda azil politic duşmanilor
Moldovei .De asemenea regele maghiar se obliga să respecte graniţele Moldovei, îi acorda dreptul de a se
refugia în Ungaria, în cazul în care era nevoit să-şi părăsească ţara. La rândul său Moldova promitea libertatea
comerţului pentru negustorii unguri.
 18

BĂTĂLIA DE LA RĂZBOIENI (VALEA ALBĂ) – 26 IULIE 1476.

Politica Imperiului Otoman la Marea Neagră viza Chilia şi Cetatea Albă. În 1475 turcii au cucerit
Caffa şi Mangopul.
În 1476 turcii conduşi de sultanul Mahomed al II lea şi tătarii lui Eminek Mârza au atacat Moldova.
Ştefan îi respinge pe tătari şi îi lasă pe ţăranii răzeşi să-şi apere casele de tătari.
Ştefan cel Mare şi oastea cea mică au dat bătălia cu turcii la Valea Albă sau Războieni în iulie
1476, dar sunt înfrânţi de turci. Sultanul nu poate cuceri cetăţile Moldovei şi atacat de Ştefan cel Mare care îşi
refăcuse armata şi primise ajutor de la regele Ungariei, Matei Corvinul, se retrage din Moldova. Turcii nu au
putut transforma Moldova în paşalâc.
Coaliţia antiotomană a statelor creştine se destramă deoarece Veneţia încheie pace cu turcii în
1479; la fel și UNGARIA încheie pace cu turcii în 1483.
În 1484 turcii conduşi de sultanul Baiazid al II lea(1481-1512) au cucerit cetăţile Chilia(14 iulie
1484) şi Cetatea Albă(5 august 1484). Prin cucerirea acestora turcii controlau comerțul pe Marea Neagră
care devenea lac turcesc.
Tratatul de alianţă cu Cazimir al IV lea al Poloniei.(1.485)
În 15 septembrie 1485 la Colomeea Ştefan cel Mare a încheiat un tratat de alianţă cu regele Poloniei
Cazimir al IV lea în speranţa că va fi ajutat de polonezi să recupereze cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.
Ultimele confruntări ale lui Ştefan cel Mare cu turcii au fost la Cătlăbuga (1485) şi Scheia
(1486.).
Pacea cu turcii
Neprimind ajutor din partea Ungariei, Poloniei, Veneţiei şi papei de la Roma, Ştefan cel Mare a
încheiat pace cu turcii în 1486/1487 şi le-a plătit tribut, în schimbul recunoaşterii de către turci a autonomiei
interne.
LUPTELE CU POLONEZII. BĂTĂLIA DE LA CODRII COSMINULUI – 1497
 19
În 1490 Ştefan cel Mare a cucerit Pocuţia ceea ce a determinat atacarea Moldovei de către polonezi
conduşi de regele Ioan Albert.
În bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) Ştefan cel Mare i-a învins pe polonezi
conduşi de Ioan Albert. În 1498 Ştefan cel Mare declanşează o campanie împotriva Poloniei.

Tratatul de alianţă cu Polonia – 1499 – Hârlău

La 12 iulie 1499 Moldova şi Polonia au încheiat Tratatul de la Hârlău în condiţii de deplină
egalitate.
Prevederi :
- era eliminată orice pretenţie de suzeranitate din partea Poloniei ;
- cele două părţi îşi promiteau sprijin reciproc împotriva tuturor duşmanilor ;
În 2 iulie 1504 Ştefan cel Mare a murit, fiind înmormântat la mănăstirea Putna, fiind urmat de fii săi :
1. Bogdan al III lea (1.504- 1.517)
2. Ştefăniţă (1517- 1527)
3. Petru Rareş (1527- 1538)
Ştefan cel Mare a fost ultimul domn român care a reuşit să apere eficient Moldova.

Cronicarul Grigore Ureche în „Letopisețul Țării Moldovei (1359-1595) ” descrie portretul lui Ștefan cel Mare :
„ Fost-au acest Ștefan-Vodă om nu mare de stat, mânios și de grab vărsătoriu de sânge nevinovat : de multe ori la
ospețe omora fără județ. Amintrilea era om întreg la fire , neleneș și lucrul său îl știa acoperi și unde nu gândeai, acolo
îl aflai. La lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vâra, ca, văzându-l ai săi să nu se îndepărteze și
pentru aceia rar război de nu biruia.”

VLAD ŢEPEŞ(1448, 1456-1462, 1476)

ŢARA ROMÂNEASCĂ

A fost nepotul lui Mircea cel Bătrân şi fiul lui Vlad I Basarab
numit şi Vlad Dracul . Vlad a fost poreclit Ţepeş pentru că
utiliza pedeapsa tragerii în ţeapă.Metodele dure folosite de
Vlad Țepeș nu erau mai crude decît cele altor monarhi ai vremii
(Ludovic al XI lea al Franței,sultanul otoman Mehmed al II lea,
țarul Rusiei Ivan cel Groaznic).
Fiul lui Vlad Dracul, Vlad Țepeș este înscăunat în 1456
de către Iancu de Hunedoara, dornic să-și asigure spatele în
vederea apărării Belgradului.
MĂSURILE INTERNE ALE DOMNIEI
- întăreşte autoritatea domnească printr- un program bazat pe ordine şi respectarea legii ;
- frânează tendinţele anarhice ale marii boierimi ;
- anihilează o parte importantă a marii boierimi ;
- aserveşte Sfatul Domnesc ;
- acţiuni protecţioniste pentru negustorii autohtoni ;
- sporeşte efectivele oştirii cu o gardă personală (mercenari) ;
- în 1475 a intrat în conflict cu saşii din Sibiu şi Braşov, pentru că susţineau diferiţi pretendenţi la tronul
Ţării Româneşti şi Ţepeş le-a mărit taxele la vamă ;
POLITICA DE ALIANŢE
În 1459 Vlad Țepeș a refuzat plata tributului către Poarta Otomană.
În 1460 Vlad Ţepeş a încheiat o alianţă antiotomană cu regele Ungariei Matei Corvinul și a intrat în
cruciada antiotomană organizată de papa Pius al II lea.
 20

LUPTELE CU TURCII

Nemulţumit de politica domnului român, Hamza, beiul de Nicopole, a primit misiunea de a-l prinde pe
Vlad Ţepeş „fie cu vicleşug, fie cu alt chip” , dar Vlad a reuşit să scape din capcană.
În iarna anului 1461-1462 Vlad Ţepeş trece la sud de Dunăre, a omorât 20.000 de turci şi a distrus
dispozitivul militar turcesc din zonă.
Bătălia de la Târgovişte cu turcii (16/17 iunie 1462)
În 1462 armata turcă condusă de sultanul Mahomed al II lea a atacat Ţara Românească pentru a-l înfrânge
pe Vlad Ţepeş şi pentru a-l înscăuna la tron pe Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş. În lupta cu turcii
Vlad Ţepeş a folosit arma psihologică : Armata otomană obosită, înfometată şi demoralizată a mai
suportat o lovitură în momentul în care în faţa ei a apărut o pădure de ţepe în care erau expuşi militari
otomani executaţi (20.000) cu câtva timp înainte : „în coşurile piepturilor celor morţi, intraţi în
putrefacţie, ciorile şi vulturii îşi făcuseră cuiburi” (Laonic Chalcocondil).
La fel, cronicarul DUCAS în ”Istoria turco-bizantină” descrie expediția otomană din 1462 împotriva lui
Vlad Țepeș.
În noaptea de 16/17 iunie 1462 la Târgovişte are loc celebrul atac nocturn asupra taberei
sultanului, provocând panică în rândul turcilor. Victoria nu a putut fi valorificată, deoarece Vlad Ţepeş a
fost trădat de boieri şi Ţepeş se retrage în Transilvania. Turcii se retrag lăsând la tronul Ţării Româneşti pe
Radu cel Frumos.
Datorită uneltirilor boierilor şi ale negustorilor saşi cu care Ţepeş era în conflict, Vlad Ţepeş este
acuzat de trădare de regele Ungariei , Matei Corvin şi este întemniţat la Buda .
În 1476 Vlad Ţepeş este eliberat la cererea vărului său , Ştefan cel Mare şi revine la tronul Ţării
Româneşti.
În 1476 Vlad Ţepeş a fost ucis de un complot boieresc. Din timpul lui Vlad Ţepeş datează prima
atestare documentară a oraşului Bucureşti (1459).
Vlad Ţepeş a rămas un personaj controversat.Dincolo de celebritatea sa internaţională, ce-şi află
originea atât în „Povestirile germane”, cât şi în măsurile extreme pe care le aplica, el a rămas în memoria
poporului român ca un duşman al dezordinii, anarhiei, minciunii,hoţiei,leneviei.
Informațiile despre isprăvile sângeroase ale lui Vlad Țepeș din ”Povestirile germane” au fost preluate
și exagerate de irlandezul Bram Stoker , care în 1897 a publicat romanul ”DRACULA” în care era vorba
despre contele Dracula, vampir locuind în Transilvania.

ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL AL XVI LEA

În 1521 Imperiul Otoman cucereşte Belgradul, în 1522 cuceresc insula Rhodos, iar în 1526 în bătălia
de la Mohachs cuceresc Ungaria. Turcii anexează noi teritorii :
1. Tighina a devenit raia sub numele de Bender (1538)
2. Brăila a fost transformată în raia – 1542 ;
3. Banatul a devenit Paşalâcul de Timişoara – 1552 ;
Imperiul Otoman a atins în această perioadă maxima expansiune, în timpul sultanului SOLIMAN
MAGNIFICUL(1520-1566). În urma bătăliei de la Mohachs(1526) turcii au cucerit Ungaria și au
transformat-o pașalâcul de la Buda.
Împeriul Habsburgic, după ce încercase fără succes să-i alunge pe turci din Ungaria cu forțe proprii
caută noi aliați. De aceea, în anii 1590-1592 inițiază o alianță antiotomană numită LIGA SFÂNTĂ
la care au participat Statul Papal, Spania, Austria și ducatele italiene Toscana, Mantova și Ferrara.
Polonia se află într-o perioadă de criză politică, datorită stingerii dinastiei Jagiellonilor (1572).
Franța a încheiat cu sultanul un tratat în martie 1536 , la baza căruia stătea intenția cooperării
împotriva Imperiului Habsburgic.
Imperiul Otoman deşi învins la Lepanto (1571), domină scena politică a Europei.
 21
În sec.XIV-XV domnia a avut un rol esenţial în lupta antiotomană, reuşind să păstreze autonomia
statală (dreptul unui stat de a se conduce singur). Domnul era ales dintre boierii pământeni (de origine
română).
În sec. XVI datorită creşterii puterii Imperiului Otoman Ţările Române au devenit vasale (dependente,
supuse) Imperiului Otoman, obligându-se la plata unui tribut anual (sumă de bani plătită în schimbul
păcii).
În urma bătăliei de la Mohachs (1526) turcii au cucerit Ungaria şi au transformat-o în paşalâc turcesc,
iar Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitatea otomană. (1541).
În 1538 sultanul Soliman I l-a învins pe Petru Rareş, fiul lui Stefan cel Mare cu ajutor polonez şi tătar.
Anul 1538 a marcat intrarea completă a Ţărilor Române sub dominaţia otomană.Domnii români
recunoşteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata unui tribut (haraci) şi promiteau şă urmeze politica
externă otomană.
. Deşi şi-au pierdut independenţa Ţările Române nu au fost transformate în paşalâcuri, păstrându-şi
autonomia (dreptul de a se guverna după propriile legi, de a avea domni aleşi de ţară, religia ortodoxă).
Raporturile între Ţările Române şi Poarta Otomană erau reglementate prin tratate numite capitulaţii
(ahdname- în limba turcă) =nume dat tratatelor încheiate între Ţările Române şi Poarta Otomană.
Motivele pentru care Imperiul Otoman nu a transformat în pașalâcuri Țările Române sunt explicate de
profesorul P.P. Panaitescu care menționează faptul că Valahia (Țara Românească) și Moldova nu s-au aflat pe
calea înaintării trupelor sultanului spre Europa Centrală, un drum ce pleca de la Adrianopol spre Sofia, Niș,
Belgrad și Viena.
Șapte campanii conduse de sultani (3 asupra Valahiei, 3 asupra Moldovei și una împotriva Transilvaniei) s-
au succedat în secolele XIV-XVI și, în pofida rezultatelor lor, de cele mai multe ori favorabile otomanilor,
situația de fapt, de țări tributare, nu a fost schimbată.

DOMNIILE IMPORTANTE DIN ŢARA ROMÂNEASCĂ

DIN SECOLUL al XVI lea

1. NEAGOE BASARAB (1512-1521) – a fost primul caz când un mare boier

din afara familiei domnitoare ajunge domn. A căutat să mărească prestigiul
internaţional al Ţării Româneşti în lumea S-E europeană, în acest caz se înscrie
ceremonia de sfinţire a bisericii de la Argeş la care au fost prezente mari
personalităţi religioase ale Orientului ortodox, în frunte cu patriarhul ecumenic
de la Constantinopol. A întreţinut relaţii bune cu Ungaria, Veneţia, Polonia,
Imperiul Romano- German. A fost un teoretician al ştiinţei politice şi diplomaţiei
în vestita lucrare „ Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”.

2. RADU DE LA AFUMAŢI (1521-1529) – a păstrat independenţa Ţării Româneşti , ameninţată cu

ocuparea militară şi transformarea în paşalâc. În 4 ani, Radu de la Afumaţi a purtat 20 de lupte împotriva
turcilor conduşi de paşa de Vidin, Mehmed. În cele din urmă tenacele domn a acceptat plata unui tribut
ridicat, în schimbul respectării autonomiei Ţării Româneşti.
În 1526 în bătălia de la Mohachs, turcii au cucerit Ungaria și Radu de la Afumați s-a amestecat în
luptele pentru tronul Ungariei între Ioan Zapolya și Ferdinand de Habsburg.
Un complot boieresc a pus capăt vieţii acestui viteaz domn (1529) .Trupul lui odihneşte în vestita
ctitorie a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş.

3.MIRCEA CIOBANUL (1542-1552) – a fost fidel politicii otomane şi a realizat acţiuni de reprimare a
marii boierimi
 22
4. PETRU CERCEL (1583-1585) , fratele lui Mihai Viteazul, a fost om al Renaşterii şi a iniţiat reforme
de inspiraţie apuseană.

DOMNIILE IMPORTANTE DIN MOLDOVA ÎN SECOLUL AL XVI LEA

1. PETRU RAREŞ (1527-1538 ; 1541-1546) – fiul lui Ştefan cel Mare a avut următoarele realizări :
- a iniţiat o politică activă în Transilvania, profitând de luptele pentru tronul Ungariei dintre Ioan Zapolya
şi Ferdinand de Habsburg (după moartea regelui Ludovic al II lea la Mohachs). Petru Rareş a fost alături
de Ioan Zapolya , obţinând victoria de la Feldioara (1529) şi a ajuns să stăpânească oraşe şi cetăţi în
Transilvania : Bistriţa, Rodna, Unguraşul, Ciceul şi Cetatea de Baltă.
- A deschis un nou conflict cu Polonia tot pentru Pocuţia, dar a fost învins de polonezi la Obertyn
((1531).
- A dejucat acţiunea prin care turcii încercau să-şi impună influienţa în Ţările Române prin intermediul
aventurierului veneţian Aloisio Gritti şi a fiilor săi.
- S-a declarat vasalul lui Ferdinand de Habsburg şi a aderat la coaliţia antiotomană alcătuită din
Imperiul Romano – German , Ungaria şi Veneţia.
- Spre deosebire de tatăl său , Petru Rareş era prea impulsiv ;
Acţiunile sale de politică externă au produs îngrijorarea lui Soliman Magnificul , care chemat de boierii
nemulţumiţi de politica sa internă autoritară, a invadat Moldova în 1538. Suceava a fost ocupată, iar Petru
Rareş s-a refugiat în Transilvania.
În acel moment dramatic , probabil că Moldova putea fi transformată în paşalâc, dar sultanul s-a
mulţumit să ocupe un teritoriu din sudul Basarabiei numit Tighina care a fost transformată în raia sub
numele de Bender ( 1538 ).
- a revenit la tron în 1541 , acceptând mărirea tributului ;
- în cultură a realizat picturile exterioare de la Umor, Moldoviţa, Arbore – capodopere ale artei medievale
româneşti.
2. IOAN VODĂ CEL CUMPLIT (1572-1574) – domnul Moldovei.

A fost numit de boieri „cel Cumplit”, deoarece i-a eliminat fără milă
pe membrii clasei boiereşti care i-au pus la îndoială autoritatea .
Ioan Vodă cel Viteaz a făcut o ultimă încercare în acest secol de a
obţine independenţa Moldovei. Motivul ridicării sale împotriva turcilor
l-a constituit cererea acestora de a dubla tributul.
În aprilie 1574 la Jilişte, Ioan Vodă cel Viteaz i-a învins pe turci.
Dar în bătălia de la Roşcani (10 iunie 1574) Ioan Vodă a fost
învins datorită trădării boierimii condusă de pârcălabul Ieremia Movilă. Prins de turci, Ioan Vodă cel
Viteaz a fost omorât în chinuri groaznice, fiind legat de două cămile care l-au rupt în bucăţi.
 23

MIHAI VITEAZUL (1593-1601)

ŢARA ROMÂNEASCĂ

A fost fiul lui Pătraşcu cel Bun şi frate cu

Petru Cercel, ambii domni ai Ţării Româneşti.
Mihai a urcat treptat în dregătorii de la funcţia
de ban de Mehedinţi, la cea de mare stolnic, mare postelnic,
ajungând marele ban al Craiovei.
Fiind bănuit de domnul Alexandru cel Rău(1592-1593)
că dorește domnia , Mihai a fost în pericol de a fi executat.
În 1593 Mihai Viteazul devine domn al Ţării Româneşti,
 24
cumpărând tronul cu bani, în schimbul unei sume imense, împrumutate de la cămătarii şi bancherii de la
Constantinopol. În secolul al XVI lea au crescut obligaţiile economice faţă de Poarta otomană : tributul
ajunsese la 155.000 de galbeni, se adăugau peşcheşurile, mucarerul, rusfeturile (mita), obligaţiile în muncă
şi în natură, monopolul asupra comerţului exterior.
Politica de alianţă. Liga Creștină(1593-1606)
La sfârşitul secolului al XVI lea s-a format LIGA SFÂNTĂ(1593-1606) – o coaliţie antiotomană , organizată
de papa Clement al VIII lea şi condusă de împăratul german Rudolf al II lea de Habsburg. Liga Sfântă
era formată din :
1. Austria – Rudolf al II lea de Habsburg
2. Statul papal – Clement al VIII lea
3. Spania – Filip al II lea
4. Transilvania – condusă de principele Sigismund Bathory
5. Moldova – condusă de Aron Vodă
6. ducatele italiene : Mantua, Toscana, Ferrara ;
La această alianță antiotomană au aderat și Țările Române, fiind angrenate în ”Războiul cel Lung”(1593-
1606).
În 1594 Mihai Viteazul a intrat în LIGA SFÂNTĂ din propria iniţiativă.

Declanşarea luptei antiotomane (1594)

La 13 noiembrie 1594 Mihai Viteazul declanşează în Bucureşti o revoltă împotriva turcilor- distrugând
garnizoana otomană şi ucide pe creditorii turci, greci, evrei, după care cucereşte cetăţile de pe linia Dunării cu
excepţia Giurgiului. Turcii şi tătarii au atacat Ţara Românească , dar sunt înfrânţi de Mihai Viteazul în bătăliile
de la :
1. Putineiu – ianuarie 1595 ;
2. Stăneşti – ianuarie 1595 ;
3. Şerpăteşti – ianuarie 1595 ;
Trupele româneşti au ajuns până în Balcani unde bulgarii şi sârbii (haiducii balcanici) li s-au alăturat.
Un rol important în acţiunile militare conduse de Mihai Viteazul l-au avut căpitanii săi : Fraţii Buzeşti
(Stroe, Preda), Radu Calomfirescu, Banu Manta, Banu Mihalcea, Baba Novac, Deli Marcu .

Tratatul de la Alba Iulia (20 mai 1595) dintre Mihai Viteazul şi Sigismund Bathory
La 20 mai 1595 la Alba Iulia, Mihai Viteazul a încheiat un tratat de alianţă cu principele Transilvaniei,
Sigismund Bathory ale cărui prevederi negociate de marii boieri l-au nemulţumit pe Mihai Viteazul :

- Mihai Viteazul devenea vasal principelui Transilvaniei (Sigismund Bathory devenea „principe al Valahiei
Transalpine”, iar Mihai Viteazul era un simplu locţiitor al principelui Transilvaniei, iar Ţara Românească
urma să fie condusă de un Sfat restrâns alcătuit din 12 boieri).
- În schimb Mihai Viteazul primea ajutor militar de la Sigismund Bathory ;
- Biserica ortodoxă din Transilvania era subordonată Mitropoliei de la Târgovişte a Ţării Româneşti ;
Un tratat asemănător a fost încheiat de către domnii Moldovei , Aron Vodă şi Ştefan Răzvan, astfel că
Sigismund devine suzeranul Ţărilor Române extracarpatice.
 25

BĂTĂLIA DE LA CĂLUGĂRENI (23 AUGUST 1595)

Deoarece Mihai Viteazul intrase în Liga Sfântă , declanşase lupta antiotomană şi încheiase un tratat de
alianţă antiotomană cu Sigismund Bathory, sultanul Mahomed al III lea (1595-1603) a hotărât să-l
pedepsească pe Mihai Viteazul, trimiţând împotriva lui o armată otomană condusă de marele vizir Sinan
Paşa .
Vizir = cel mai important demnitar otoman după sultan ;
Armata lui Mihai Viteazul era alcătuită din 16.000 de oameni , plus 7.000 de ardeleni conduşi de Albert
Kiraly.
La 23 august 1595 a avut loc bătălia de la Călugăreni, pe apa Neajlovului, în care Mihai Viteazul îi
învinge pe turcii lui Sinan Paşa. Presat de forţe otomane superioare , Mihai Viteazul s-a retras în munţi
(Stoeneşti), aşteptând ajutor de la Sigismund Bathory.
După Călugăreni, turcii încep organizarea Paşalâcului de la Bucureşti şi Târgovişte , introducând
garnizoane şi transformând bisericile în moschei.
În septembrie 1595 armatele celor trei Ţări Române, reunite la Rucăr, au eliberat Târgoviştea(5-8
octombrie 1595), Bucureştiul(12 octombrie 1595) şi i-au învins pe turci la Giurgiu(15-20 octombrie
1595).
 26
Acţiunile politice desfăşurate de Mihai Viteazul în perioada 1597-1598 . Pacea cu
turcii şi tratatul de alianţă cu Rudolf al II lea (Mănăstirea Dealul)
Mihai Viteazul a luat o măsură cu caracter fiscal- îi va lega pe rumâni de glie – măsura poartă numele
de aşezământul sau Legătura lui Mihai, în 1596.
În 1597-1598 Mihai Viteazul a încheiat pace cu turcii, plătind tributul, dar turcii i-au trimis lui Mihai
steag de domnie, recunoşteau domnia lui Mihai Viteazul pe viaţă şi autonomia Ţării Româneşti.
Tratatul de la Mănăstirea Dealul (30 mai 1598) dintre Mihai Viteazul şi împăratul Austriei,
Rudolf al II lea de Habsburg prevedea :
- se recunoştea domnia ereditară a lui Mihai Viteazul în Ţara Românească ,
- la rândul lui Mihai Viteazul recunoştea suzeranitatea lui Rudolf al II lea ;
- Mihai Viteazul obţinea sprijin militar împotriva turcilor din partea lui Rudolf al II lea ;
După semnarea tratatului, luptele cu otomanii au reînceput, desfășurîndu-se la sud de Dunăre, de unde
au fost colonizați în Țara Românească 16.000 de țărani sîrbi și bulgari.

UNIREA ŢĂRILOR ROMÂNE DIN 1600

În 1599 frontul românesc antiotoman s-a destrămat deoarece :

1. în Transilvania – Andrei Bathory
au încheiat pace cu turcii
2. în Moldova – Ieremia Movilă
Cancelarul Poloniei Zamoisky, domnul Moldovei, Ieremia Movilă şi principele Transilvaniei, Andrei
Bathory doreau să-l înlocuiască pe Mihai Viteazul cu Simion Movilă (fratele lui Ieremia Movilă).
Rămas singur în coaliţia antiotomană şi ameninţat cu pierderea tronului, Mihai Viteazul a decis să
cucerească Transilvania şi Moldova , pentru a le aduce în lupta antiotomană. Mihai Viteazul a adoptat
„Planul Dacic” = unirea tuturor teritoriilor locuite de români într-un singur stat.
În vara anului 1599 Mihai Viteazul a trimis o solie la Praga , la Rudolf al II lea , cerându-i permisiunea
unei campanii în Transilvania.
La 28 octombrie 1599 în bătălia de la Şelimbăr , Mihai Viteazul l-a învins pe cardinalul Andrei
Bathory şi la 1 noiembrie 1599 a intrat în Alba Iulia şi a fost proclamat principe al Transilvaniei de
Dieta de la Cluj. Otomanii i-au trimis steag de domnie, în timp ce Rudolf al II lea îl considera doar
guvernator al Transilvaniei. Mihai Viteazul acţionase din propria iniţiativă, dar ştia că succesul său va fi
bine primit de Rudolf al II lea. Mihai s-a intitulat „consilier şi locţiitor al împăratului(…), căpitan
general al oştilor imperiale (…). În hrisoavele slavone, titlul său este însă acela de „Domn din mila lui
Dumnezeu al Ţării Româneşti şi Ardealului”, în timp ce supuşii săi, nobilii ardeleni, l-au numit
„Principe”.
În Transilvania Mihai Viteazul a luat o serie de măsuri, unele favorabile românilor :
- a dat porunci în limba română ;
- a adoptat aceeaşi stemă ;
- a acordat dreptul de păşunat iobagilor şi preoţilor români în hotarul necultivat al satelor maghiare şi săseşti ;
- a scutit de robotă pe preoţii români ;
- a prevăzut pedepse împotriva celor care vor maltrata pe iobagi ;
- a întemeiat Mitropolia ortodoxă de la Alba Iulia ;
- a numit ca mitropolit al Transilvaniei pe Ion de Prislop ;
- au fost reconfirmate privilegiile secuilor şi micii nobilimi româneşti ;
 27
Cucerirea Moldovei (1600)
În mai 1600 Mihai Viteazul a cucerit şi Moldova, alungându-l pe Ieremia Movilă care a fugit în Polonia.
În 1600 Mihai Viteazul a unit pentru prima dată cele trei Ţări Române într-un singur stat, intitulându-se
în documente „ Io, Mihai Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a
toată Ţara Moldovei”.

Cauzele destrămării Unirii din 1600

- otomanii, habsburgii şi polonezii nu au acceptat unirea Ţărilor Române, pentru că românii deveneau o
putere rivală în S-E Europei.
- Împăratul Rudolf al II lea dorea să anexeze Transilvania pentru sine ;
- Polonia nu accepta pierderea Moldovei ;
- În Transilvania, Mihai a întâmpinat opoziţia nobilimii maghiare care nu a acceptat să fie condusă de un
principe român ortodox, cerând sprijinul împăratului Rudolf al II lea pentru a-l alunga pe Mihai Viteazul
Generalul austriac Basta, trimisul împăratului, împreună cu oştile maghiare l-au învins pe Mihai
Viteazul în bătălia de la Mirăslău (18 septembrie 1600).
Mihai Viteazul a pierdut şi Moldova şi Ţara Românească deoarece polonezii l-au înscăunat ca domn în
Moldova pe Ieremia Movilă.
Mihai Viteazul a piedut Ţara Românească în luptele de la Năieni, Ceptura, Bucov şi Curtea de Argeş
(octombrie- noiembrie 1600) . Turcii au pătruns în Ţara Românească şi l-au înscăunat ca domn pe Simion
Movilă.

Rămas singur, Mihai Viteazul a plecat la Viena şi Praga pentru a cere ajutorul lui Rudolf al II lea.
Împăratul a acordat lui Mihai banii necesari pentru a forma armata şi i-a ordonat lui Basta să se alieze cu
Mihai Viteazul.
Între timp nestatornicul Sigismund Bathory revenise la conducerea Transilvaniei.
La 3 august 1601 oştile reunite ale lui Mihai Viteazul şi ale generalului Basta l-au învins pe Sigismund
Bathory în bătălia de la Guruslău (Gorăslău). Alungarea lui Simion Movilă din Ţara Românească şi
victoria lui Mihai Viteazul la Guruslău deschideau perspectiva refacerii unirii, fapt cu care împăratul
austriac nu putea fi de acord.
La 19 august 1601 Mihai Viteazul a fost ucis pe Câmpia Turzii din porunca generalului Basta, invidios
pe gloria militară a lui Mihai Viteazul.
Semnificaţia unirii Ţărilor Române din 1600
- pentru prima oară cele 3 Ţări Române au fost unite ;
- în secolul al XVI lea exista o conştiinţă de neam ;
- unirea a răspuns unei necesităţi istorice a românilor ;
- unirea lui Mihai Viteazul a devenit un ideal realizabil pentru români ;
- Domnia lui Mihai Viteazul este considerată de unii istorici o perioadă de trecere de la medieval la modern
în istoria românilor.
Contemporanii l-au elogiat pe Mihai Viteazul :
1. trimisul imperial E. Lassota afirma că „Mihai este viteaz, fără şovăire, doritor de ispravă, care nu s-
ar lăsa oprit în cale de nimic”.
2. cronicarul Baltazar Walter , afirma că Mihai „este zidul creştinătăţii şi răzbunătorul ei”
3. Letopiseţul Cantacuzinesc descrie moartea marelui voievod.
4. Primele ziare apărute în Italia (numite Avvisi) relatau cu admirație faptele de vitejie ale marelui
domnitor român ;
5. Mihai Viteazul apare în tabloul pictorului flamand Frans Franker cel Tânăr numit „ Cressus
arătându-și comorile lui Solon”.
6. Unirea Munteniei, Moldovei și Transilvaniei avea să fie valorizată ca un reper în procesul formării
statului unitar român deabia în epoca modernă de către Nicolae Bălcescu în lucrarea ”Românii supt
Mihai Voievod Viteazul”.
 28
ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL AL XVII LEA PÂNĂ LA INSTAURAREA
REGIMULUI FANARIOT
Contextul internaţional
Ţările Române în secolul al XVII lea s-au aflat în zona de influenţă a 4 mari puteri : Imperiul Otoman,
Imperiul Ţarist, Polonia şi Imperiul Habsburgic.
Imperiul Otoman atingea limitele maximei expansiuni în Europa, în 1672 fiind cucerite Cameniţa şi
Podolia, iar în 1683 avea loc al doilea asediu al Vienei.
Împotriva turcilor s-au format două alianţe creştine : LIGA CREŞTINĂ(1593-1606) şi LIGA
SFÂNTĂ(1684-1699).
Pacea încheiată în 1606 de către turci cu Casa de Austria a rămas valabilă până în 1663.Inamicul cel mai
important al Porţii devenea Polonia.
Războiul de 30 de ani (1618-1648) s-a desfăşurat între statele europene şi a cuprins întreaga Europă.
În condiiţiile în care Imperiul Otoman era ocupat în războiul asiatic cu Iranul, acest conflict i-a împiedicat
pe sultani să profite de faptul că statele europene erau implicate în Războiul de 30 de ani.
La Războiul de 30 de ani au participat și principii Transilvaniei Gabriel Bethlen(1613-1629) și
Gheorghe Rakoczi I (1630-1648). Gheorghe Rakoczi I și regele Franței , LUDOVIC al XIV lea , au
încheiat un tratat de alianță în anul 1645. Principele transilvănean Gabriel Bethlen urmărea punerea în
aplicare a „ Planului Dacic” , acțiune politică vizând unirea Țărilor Române.
Din a doua jumătate a sec. al XVII lea Imperiul Otoman se confruntă cu o perioadă de criză internă.
În 1683 turcii sunt învinşi sub zidurile Vienei şi în 1684 s-a format Liga Sfântă din : Polonia, Austria,
Ungaria, Republica Veneţiană şi Rusia.

DOMNII IMPORTANTE ÎN SECOLUL AL XVII LEA ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ

După Mihai Viteazul(1593-1601) statutul Țărilor Române s-a ameliorat considerabil în secolul al XVII
lea. Astfel, obligațiile materiale au scăzut considerabil, iar statutul de autonomie a fost, în general, respectat
de către otomani.
Un mare număr de familii grecești au venit în Țările Române, au cumpărat pământ și și-au construit
reședințe într-un timp relativ scurt(cu deosebire în vremea Mihneștilor, după 1620) , ajungând să dețină
poziții cheie în Sfatul Domnesc și în conducerea bisericii. Domniile ”restauratoare” ale lui Matei Basarab
și a lui Vasile Lupu(un albanez care și-a luat la urcarea pe tron numele împărătesc Vasile) au consacrat
sfârșitul preponderenței străine, e drept în schimbul unei consistente majorări a tributului, deși unul și
celălalt au acceptat în preajma lor demnitari de această origine.
Schimbarea raportului de forțe dintre Marile Puteri, în cursul secolului al XVII lea, i-a determinat pe
domnitorii români să desfășoare acțiuni de politică externă care să țină cont de schimbările intervenite la
nivel european. Domnitorii români au inițiat legături diplomatice secrete cu Imperiul Habsburgic și
Rusia, dar pentru a nu trezi suspiciuni au întreținut relații foarte bune cu Poarta Otomană.

1. RADU ŞERBAN (16O1-1611) – a asigurat stabilitatea domniei şi a fost un continuator al politicii

lui Mihai Viteazul ;
2. MATEI BASARAB (1632-1654)
- descendent a Craioveștilor ; A ctitorit mănăstirea Arnota în 1633.
- a fost ales domn de către ţară ca reacţie la pătrunderea elementelor greceşti ;
- s-a agravat fiscalitatea ,
- a incheiat un tratat în 1635 cu principele Transilvaniei Gheorghe Racoczy I ;
1658-1659 domnitorul MIHNEA al III lea încearcă o apropiere diplomatică între Țările Române.
ŞERBAN CANTACUZINO (1678-1688)
În 1683 Şerban Cantacuzino şi Gh. Duca (domnul Moldovei) au participat alături de turci la asediul
Vienei ; Cu toate acestea a întreţinut relaţii secrete cu Austria şi Rusia.
A purtat tratative cu împăratul Austriei Leopold I pentru a se răscula împotriva turcilor.
În anul 1688, el a încheiat, prin intermediul trimisului său, arhimandritul IOAN, un tratat cu țarii
ruși Ioan și Petru, pentru o viitoare acțiune antiotomană, care nu a mai avut loc.
 29
3. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714)
Datorită averii sale a fost numit de turci „Altân-bey”(Prinţul de aur).
Pe plan extern a fost abil diplomat, fiind numit „meşterul neîntrecut
al diplomaţiei „ . Politica Ţării Româneşti a fost dominată şi de
familia Cantacuzinilor.
Constantin Brâncoveanu a fost recunoscut domn pe viață de către turci .
A întreţinut relaţii cu Imperiul Habsburgic fiind numit „prinţ al
scaunului Imperiului Romano- German”(1701), obținând protecția
împăratului LEOPOLD I de HABSBURG.
Brâncoveanu a înţeles că alungarea turcilor ar fi deschis calea expansiunii austriece.
După victoria austriecilor la Zenta (1697) contra turcilor , pericolul habsburgic a crescut ;
aceasta l-a determinat pe Brâncoveanu să ducă o politică de echilibru , de apropiere de Rusia şi Polonia ,
pentru păstrarea autonomiei ţării.În 1689 a făcut propuneri Rusiei în vederea unui război antiotoman.
În 1709 C.Brâncoveanu a încheiat un tratat de alianţă cu Rusia prin care românii se angajau să
sprijine cu un corp de 20.000 de oameni campania antiotomană a ţarului Petru I cel Mare.
În 1711 C.Brâncoveanu a trecut de partea ruşilor , când Toma Cantacuzino i-a ajutat pe ruşi în
bătălia cu turcii de la Stănileşti .C.Brâncoveanu a fost acuzat de turci de trădare , a fost mazilit şi
ucis. După C.Brâncoveanu şi Ştefan Cantacuzino se instaurează regimul fanariot în Ţara Românească.
DOMNII IMPORTANTE ÎN MOLDOVA ÎN SECOLUL AL XVII LEA
1. VASILE LUPU (1634-1653)
- A fost un albanez care la urcarea pe tron și-a luat numele împărătesc Vasile.
- a fost numit de sultan şi a fost protector al ortodoxiei ;
- intră în contradicţie cu domnul Ţării Româneşti , Matei Basarab, deoarece
Vasile Lupu dorea să domnească şi peste Ţara Românească ,
În 1653 – Vasile Lupu este învins de Matei Basarab în bătălia de la Finta (1653);

2. DIMITRIE CANTEMIR (1710- 1711)

- a fost fiul domnului Constantin Cantemir, crescut şi educat la Constantinopol ;
De la început s-a orientat spre Rusia şi în aprilie 1711 a încheiat
Tratatul de la Luţk cu Petru I prin care se recunoştea independenţa şi
hotarele Moldovei ;
În 1711 în bătălia de la Stănileşti, Dimitrie Cantemir îi va ajuta pe ruşi,
dar sunt înfrânţi şi ţarul Petru I al Rusiei a semnat Pacea de la Vadul Huşilor (1711).
- Dimitrie Cantemir s-a refugiat în Rusia, unde a devenit consilierul ţarului ,
A fost om de cultură şi a scris lucrările : „Descrierea Moldovei”, „Hronicul vechimii moldo-vlahilor”
în care a demonstrat pe bază de documente originea latină a românilor şi permanenţa lor pe teritoriul de la
nord de Dunăre. După domnia lui Dimitrie Cantemir au fost instaurate în Moldova domniile fanariote.
 30
TRANSILVANIA ÎN SECOLUL AL XVII LEA
Transilvania era principat autonom sub suzeranitate otomană, fiind condus de un principe ales de Dietă
şi confirmat de sultan.
În secolul al XVII lea pentru Transilvania a fost declanşată o rivalitate turco-habsburgică.
Pe plan extern principatul Transilvaniei s-a afirmat prin implicarea lui în Războiul de 30 de ani
(1618-1648) în timpul principilor Gabriel Bethlen şi Gheorghe Rakoczy I împotriva habsburgilor.
Gabriel Bethlen şi familia Rackoczy au încercat o alianţă între cele 3 Ţări Române, în vederea unei
posibile lupte antiotomane comune.
Pentru a asigura un anume echilibru în relațiile cu otomanii , voievozii Țării Românești și Moldovei ,
Matei Basarab și Vasile Lupu au încheiat tratate de alianță cu principii Transilvaniei, Gheorghe Rakoczy I
și Gheorghe Rakoczy al II lea.
Principele Transilvaniei, GHEORGHE RAKOCZY I (1630-1648) și regele Franței, Ludovic al XIV
lea , au încheiat un Tratat de alianță în anul 1645.
Principii transilvăneni au fost cei care au preluat cel mai clar ideea unui regat al Daciei – aşa cum a
fost proiectul lui Gabriel Bethlen de a uni Transilvania, Moldova şi Ţara Românească într-un regat de
confesiune protestantă. Principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen l-a însărcinat pe trimisul său Mihail
Toldolagi să obțină de la Poarta otomană și investitura Moldovei și Valahiei cu „ titlul de rege al Daciei”.
Principii Transilvaniei în secolul XVII au fost :
1. GABRIEL BATHORY (1606-1613)
2. GABRIEL BETHLEN (1613-1629) – proiectează un Regat al Daciei ;
3. GHEORGHE RACKOCZI I (1630-1648)
4. GHEORGHE RACKOCZI II (1648-1660)
5. MIHAI APAFI (1661-1690) – acceptă instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania ;

ŢĂRILE ROMÂNE ÎN SECOLUL AL XVIII LEA

Înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei (1683) a marcat începutul decăderii Imperiului Otoman şi a deschiderii
Problemei (Crizei) Orientale . Cu prilejul Păcii de la Karlowitz (1699) s-a pus problema moştenirii I.Otoman
cunoscută în istoria diplomaţiei sub numele de Problema Orientală. În cadrul Problemei Orientale s-au
pronunţat pentru menţinerea integrităţii I.Otoman , Franţa şi Anglia.
De asemenea, POLONIA a încetat să mai fie o mare putere europeană în secolul al XVIII lea, când a
dispărut de pe hartă, fiind împărțită între vecinii mai puternici, Rusia, Prusia și Austria.
Ţările Române au devenit teatrul operaţiunilor militare în războaiele dintre Rusia, Austria şi
Imperiul Otoman. Războaiele au avut drept consecinţă mari pagube pentru economia Principatelor şi pentru
populaţie, ceea ce a contribuit la înapoierea lor economică.

Aceste războaie au avut drept urmare ocupaţii militare străine şi pierderi teritoriale :
1. în 1699 Transilvania a fost anexată de habsburgi – Pacea de la Karlowitz ;
2. în 1718 Banatul şi Oltenia au fost anexate de habsburgi până în 1739 – Pacea de la Passarowitz
3. în 1775 Bucovina a fost anexată de habsburgi – Pacea de la Kuciuk- Kainargi :
4. în 1812 Basarabia a fost anexată de ruşi – Pacea de la București (Hanul lui Manuc);
În sec. al XIX lea intenţiile Rusiei şi Austriei de anexare a Principatelor Române s-a lovit de intervenţia
Franţei şi Angliei care au susţinut principiul integrităţii statelor româneşti. De exemplu contele
Walewski (ministrul de externe francez) a susţinut în cadrul Congresului de la Paris (1856) constituirea
unui”stat tampon”( între cele 3 Imperii ) prin unirea Principatelor Române. Talleyrand (Anglia )
aprecia la începutul secolului al XIX lea că „ centrul de gravitaţie al lumii este Dunărea, la
frontierele Europei”.
 31
INSTAURAREA STĂPÂNIRII HABSBURGICE ÎN TRANSILVANIA – 1699
PACEA DE LA KARLOWITZ

După înfrângerea turcilor la Viena – în 1683 – a început expansiunea habsburgilor spre Europa
Centrală şi Răsăriteană.
Creșterea puterii habsburgilor și încercările lor de a se amesteca în Țările Române au determinat
Transilvania să încheie o alianță cu Franța , prin TRATATUL DE LA FĂGĂRAȘ(1677), dar
aceasta nu a împiedicat pătrunderea armatelor imperiale austriece în Transilvania.(1687).

În urma bătăliilor de la Buda (1686) şi Mohachs (1687) Ungaria a fost cucerită de habsburgi.
În 1686 s-a semnat la Viena un tratat între împăratul austriac Leopold I şi principele Transilvaniei
Mihai Apafi prin care se recunoştea protecţia habsburgilor asupra Transilvaniei.
În 1687 prin Tratatul de la Blaj s-a acceptat prezenţa armatei austriece în Transilvania.
La 9 mai 1688 prin Tratatul de la Sibiu generalul austriac Anton Caraffa a impus nobilimii din
Transilvania renunţarea la suzeranitatea otomană şi înlocuirea acesteia cu cea austriacă.
În 1699 prin Pacea de la Karlovitz turcii au renunţat la Transilvania în favoarea Imperiului
Habsburgic (Austriac).
Diploma Leopoldină din 1691 avea rol de constituţie şi prevedea următoarele:
1. Transilvania a devenit provincie imperială, fiind condusă de un guvernator ales de Dietă;
2. era recunoscută autonomia şi statutul separat al Transilvaniei;
3. ortodocşii care vor accepta unirea cu Roma vor primii unele drepturi şi privilegii (preoţii, ţăranii uniţi
erau scutiţi de robotă);
4. erau recunoscute privilegiile şi religiile oficiale (catolică, calvină, unitariană, luterană);
5. românii erau consideraţi natiune tolerată, iar religia ortodocsă nu era recunoscută;
În 1765 Transilvania a devenit Mare Principat, împăratul având titlul de principe, fiind reprezentat
de un guvernator care era şeful Guberniului (guvernului), însărcinat cu aplicarea legilor imperiale în
principat.
A fost înfiinţată o Cancelarie aulică (imperială) a Transilvaniei care depindea direct de Viena şi
supraveghea aplicarea legilor austriece. Armata era condusă de un general austriac subordonat împăratului
(Maria Tereza – 1740 – 1780; Iosif al II-lea – 1780 – 1790). În felul acesta autonomia Transilvaniei era
simţitor redusă, rolul Dietei locale devenea secundar, Transilvania fiind subordonată direct Austriei.
În 1784 s-a desfăşurat în Transilvania Răscoala ţărănească condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
 32
INSTAURAREA REGIMULUI FANARIOT ÎN
ŢARA ROMÂNEASCĂ (1716)
ŞI MOLDOVA (1711)

La începutul sec. XVIII turcii nu mai aveau încredere în domnii de origine română şi au numit la
conducerea Ţării Româneşti şi Moldovei domni de origine greacă din cartierul Fanar al Constantinopolului,
regimul numindu-se regim fanariot. Astfel Imperiul Otoman instaurează controlul asupra domniei prin
înlocuirea domnului pământean cu unul străin adus din cartierul grec – Fanar al Constantinopolului.
 Regimul fanariot se instaurează în:
1. 1711 în Moldova;
2. 1716 în Ţara Românească;
 Nume de familii de domni fanarioţi:
- Mavrocordat;
- Caragea;
- Ipsilanti;
- Şuţu;
- Ghica;
- Racoviţă;
- Callimachi;

Caracterizarea epocii fanariote:

1. domnii erau numiţi de sultan dintre grecii din Fanar (cartier al Constantinopolului) mai ales dragomani
(dregători otomani care se ocupau de relaţiile diplomatice ale Porţii)
2. domnii fanarioţi aveau statutul de înalţi funcţionari ai Porţii, cu rang de paşă cu două tuiuri (tui = steag
otoman alcătuit din două cozi albe de cal atârnate de o lance cu o semilună în vârf; însemn al puterii sultanului
acordat domnitorilor Ţărilor Române);
3. odată ajuns la tronul Ţărilor Române, domnul căuta să se îmbogăţească cât mai repede posibil, punând
biruri asupra populaţiei: pogonăritul, văcăritul, dijmăritul, fumăritul;
4. domniile s-au schimbat foate des, în medie la 2,5 - 3 ani: în Ţara Românească au fost 36 de domnii, iar în
Moldova 34;
5. teritoriul Principatelor Române era considerat parte integrantă a Imperiului Otoman, drept pentru care putea
fi înstrăinat;
 33
6. cresc obligaţiile economice faţă de Poartă:
- tributul;
- mucarerul (reînnoirea domniei);
- peşcheşurile (daruri ocazionale);
7. pe teritoriul Ţărilor Române s-au desfăşurat o serie de războaie (turco-ruso-austriece) soldate cu pierderi
umane, perioade de ocupaţie militară şi cu pierderi teritoriale:
- în 1699 Transilvania a fost anexată de Habsburgi – Pacea de la Karlowitz ;
- în 1711 Banatul şi Oltenia a fost anexat de Habsburgi- Pacea de la Passarowitz ;
- în 1775 Bucovina a fost anexată de Habsburgi – Pacea de la Kuciuk – Kainargi ;
- în 1812 Basarabia a fost anexată de Ruşi – Pacea de la București ;
Domnul fanariot al Moldovei GRIGORE al III lea GHICA(1774-1777) este asasinat de turci deoarece s-a
împotrivit anexării Bucovinei de către habsburgi.
8. armata a fost desfiinţată, domnii păstrând doar o gardă personală de arnăuţi (mercenari);
9. schimbările de domni au fost foarte dese, iar boierii români pământeni sunt treptat eliminaţi din conducere.
Boierimea pământeană (română) se grupează în „partida naţională” ce avea ca principal obiectiv revenirea
la domniile pământene, adoptarea modelului occidental. Boierii români au înaintat memorii marilor puteri
pentru modificarea statutului internaţional. Între 1772 – 1830 Vlad Georgescu a identificat 209 memorii,
dintre care 10 vizau independenţa;
10. datorită nevoii permanente de bani a domnilor fanarioţi, s-a generalizat sistemul venalităţii dregătoriilor
(al vânzării);
11. domnii fanaraoţi au realizat şi o serie de reforme precum desfiinţarea servituţiilor personale (rumânia şi
vecinia) în 1746 în Ţara Românească şi în 1749 în Moldova. În domeniul legislaţiei Codul Callimachi în
Moldova şi Legiuirea Caragea în Ţara Românească.

Alte REFORME ale domnilor fanarioţi :

A) REFORMA FISCALĂ iniţiată de Nicolae şi Constantin Mavrocordat
presupunea :
- introducerea unei dări globale plătită în 4 rate ;
- abolirea răspunderii fiscale colective ;
- reducerea categoriilor de scutiţi sau privilegiaţi fiscali ;
În 1746 a fost desfiinţată şerbia în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat.
A fost introdusă claca (12 zile pe an) ; în 1766, în Moldova Grigore Ghica a menţinut claca la 12
zile/an , ca îndatorire generală, dar a introdus şi nartul.
B) REFORME ÎN ADMINISTRAŢIE
- În timpul domniei lui Constantin Mavrocordat în fruntea judeţelor şi ţinuturilor au fost numiţi
câte doi ispravnici, a fost introdusă salarizarea dregătorilor ;
C) ÎN JUSTIŢIE au fost adoptate coduri de legi :
1. Pravilniceasca Condică (1780) scrisă de Alexandru Ipsilanti ;
2. Legiuirea Caragea (1818) în Ţara Românească ;
3. Codul lui Scarlat Calimachi (1816-1817) în Moldova ;
La sfârșitul secolului al XVIII lea și începutul secolului al XIX lea în Țara Românească și Moldova au
fost deschise primele agenții și consulate ale Rusiei, Austriei, Prusiei, Marii Britanii. Încă din 1752,
ambasadorii Franței îi considerau pe domnitorii Principatelor Române ca suverani, cu titlul de Alteță.
Fanarioții au inițiat legături, în secret, prin intermediul capuchehăilor(reprezentantul domnului la
Poarta Otomană), cu reprezentanții altor state la Constantinopol. Alți domni fanarioți au negociat cu mari
Puteri vecine :
a) în Moldova, Alexandru Mavrocordat(1782-1785), a acordat un privilegiu comercial negustorilor
din Imperiul Habsburgic ;
b) Alexandru Ipsilanti (1786-1788) a negociat o convenție comercială cu Imperiul Habsburgic în
1787.
 34
Regimul fanariot se va sfârşi în 1821 odată cu revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.
RĂZBOAIELE RUSO-AUSTRO-TURCE ŞI TRATATELE DE PACE

I. 1699 Războiul austro-turc încheiat cu Pacea de la Karlowitz care prevedea :

- turcii cedau Transilvania habsburgilor ,
- s-a pus problema moştenirii Imperiului Otoman , cunoscută sub numele de Problema Orientală ; Theophille
Lavalle afirma că „Karlowitz a însemnat o proclamare a decadenţei Imperiului Otoman „

II. 1718 Războiul austro-turc încheiat cu Pacea de la Passarowitz care prevedea :

- Austria a obţinut Banatul şi Oltenia ;

III. 1739 Războiul ruso-austro-turc încheiat prin Pacea de la Belgrad care prevedea:
- Oltenia a revenit în hotarele Ţării Românesti

IV. 1774 Războiul ruso-turc încheiat prin Pacea de la Kuciuk Kainargi care prevedea:
- Austria anexa Bucovina în 1775. Domnul Moldovei Grigore III Ghica este asasinat de turci
deoarece se împotrivea anexării Bucovinei de către austrieci
- Principatele Române erau scutite 2 ani de plata tributului
- A reprezentat începutul protectoratului rusesc asupra Principatelor, deoarece Rusia dobândea
dreptul de a interveni pentru protejarea creştinilor ortodocşi.

V. 1792 Războiul ruso-austro-turc încheiat cu două păci:

a. la Şiştov în 1791 cu Austria
b. la Iaşi în 1792 cu Rusia care ajunge vecină cu Moldova
Poarta era obligată să respecte autonomia Principatelor.
VI. 1812 Război ruso-turc încheiat cu Pacea de la Bucureşti „semnată la Hanul lui Manuc care
prevedea:
- Rusia a anexat Basarabia (1812)
În anul 1826, Rusia a impus Imperiului Otoman încheierea unei convenții la AKKERMAN(1826) pentru
a îngrădi posibilitatea sultanului de a se amesteca în Principatele Române. Convenția de la
AKKERMAN prevedea :
a) Instaurarea domniilor pământene pe o durată de 7 ani ;
b) Obligația Porții de a respecta drepturile Principatelor Române ;
c) Redactarea unor Regulamente prin care să se reglementeze organizarea internă a Țării Românești
și Moldovei ;
Imperiul Otoman nu a respectat Convenția de la AKKERMAN și Rusia a declanșat un nou război împotriva
turcilor(1828-1829).Acest război s-a încheiat cu victoria Rusiei prin Tratatul de la Adrianopol, iar Moldova
și Țara Românească s-au aflat sub ocupația rusă între 1828-1834.
VII. 1829 Război ruso-turc încheiat prin Pacea de la Adrianopol.
Tratatul de la Adrianopol din 1829 prevedea :
1. Ţările Române rămâneau sub suzeranitatea otomană , dar intrau sub protectoratul rusesc (formă
de dependenţă politică a unui stat mic faţă de un stat puternic, conform căreia statul protector conduce
politica externă a statului protejat, fără să se amestece în politica internă, adică respectând autonomia).
2. Respectarea graniţei cu Imperiul Otoman pe linia Dunării ;
3. Autonomia administrativă a ambelor Principate ;
4. Retrocedarea raialelor : Turnu, Giurgiu, Brăila ;
5. Se recunoștea autonomia Serbiei ;
De reținut ! După pacea de la Kuciuk- Kainargi(1775), Rusia devine putere protectoare a celor
2 Principate Românești (dar nu oficial) ; prin pacea de la Adrianopol(1829) se instituia oficial
protectoratul Rusiei.
 35
Protectoratul rusesc s-a menţinut până la Tratatul de la Paris din 1856.