T.III.

Spatiul romanesc intre diplomatie si conflict

in Evul mediu si la inceputurile modernitatii (XIV-XVIII)
Relațiile internaționale ale Tărilor Române în sec. XIV-XVI

1. Situatia internationala
→ In cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Tara Românească și Moldova se afirmă ca state
independente în S-E Europei, dar independența lor este amenințată de politica expansionistã dusă de marile
puteri din zonä: Regatul Ungariei, Regatul Poloniei și Imperiul Otoman
-Ungaria stăpânea Transilvania și dorea să-și extindă dominația asupra Tării Româneşti și Moldovei.
-Polonia avea pretenții politice asupra Moldovei, până în secolul al XVIII-lea, când dispare ca mare putere de pe
harta Europei
-La sfarsitul secolutui al XIV-lea, turcii ajung la Dunăre
-Dunărea a constituit pentru Imperiul Otoman principalul front european, unde Tärile Române, uneori alianță cu
Polonia și Ungaria, i-au opus rezistență

-Prima confruntare a Tării Româneşti cu turcii are loc in 1369, în vremea lui Vladislav Vlaicu, iar prima
confruntare a Moldovei cu turcii are loc în 1420, în vremea lui Alexandru cel Bun.
- In secolul al XV-lea, în timpul lui Mahomed al Il-lea, în 1453, Imperiul Otoman cucerește Constantinopolul
capitala Imperiului Bizantin, fapt ce a avut un puternic ecou în lumea creștină. -In secolul al XVI-lea, Imperiul
Otoman atinge apogeul în timpul sultanului Soliman Magnificul / Soliman cel Mare (1520-1566), care a cucerit
Belgradul, în 1521, și a cucerit regatul Ungariei, în urma victoriei de la Mohacs, din 1526=> în 1541, Ungaria
este transformată în paşalâcul de la Buda, iar Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană.
- După moartea lui Soliman Magnificul (Legiuitorul) începe lenta decădere a Imperiului Otoman, care va
culmina cu înfrângerea turcilor sub ziduríle Vienei, în 1683, moment considerat începutul „crizei orientale"
(destrămarea Imperiului Otoman și împărțirea teritoriului acestuia, de care erau interesate Rusia și Austria).

În acest context, Țările Române au avut ca principale obiective:

 Apărarea independenței / a autonomiei;
 Apărarea integrității teritoriale.

Mijloacele folosite de Tările Române au fost:

 Diplomatice: au constat în formarea unui sistem de alianțe al celor trei țări române (frontul românesc
antiotoman), realizarea a unor alianțe cu state vecine creștine (Ungaria, Polonia), dar și în realizarea de alianțe cu
alte state creștine din Europa (Veneția, Statul Papal, Austria, Spania).

 Militare: au constat în lupte, conflicte militare, tactica pământului pârjolit (se distrugeau recoltele,
locuințele, populația se retrăgea în locuri greu accesibile, erau atacate detașamentele plecate după hrană, totul
având ca scop slăbirea duşmanului și demoralizarea sa) și conflictul asimetric (inferioritatea armată a românilor
în raport cu adversarul care îi obligă pe români să ducă un război de uzură, îndelungat, al cărui rezultat final este
silirea adversarului să accepte o pace care le este relativ favorabilă);
 Strategia folosită este, de regulă, una defensivă, de apărare a teritoriului propriu
→În politica de „cruciadă târzie" antiotomană (lupta statelor creștine pentru alungarea turcilor din Europa),
specifică secolelor XIV-XVI, s-au remarcat voievozii români: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de
Hunedoara, Vlad Țepeş, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul.
2. Politica de cruciadă a voievozilor români

1. Mircea cel Bătrân (1386-1418) – domn al Țării Româneşti

Este primul mare conducător al Țării Românești care a organizat instituțiile statului.
 Principalul obiectiv al politicii sale externe a fost apărarea independenței Țării Românești.

A încheiat alianțe cu:

 Petru Muşat – domnul Moldovei;- a realizat front romanesc
 Vladislav Jagello, regele Poloniei, în 10 decembrie 1389, la Radom; tratatul este intermediat de Petru
Muşat și avea ca scop să contracareze politica Ungariei, care dorea Banatul de Severin și cele două țări româneşti
extracarpatice; mai târziu, Mircea va renunța la acest tratat.
 Sigismund de Luxemburg regele Ungariei, la Brașov, la 7 martie 1395; este primul tratat de alianță
antiotomană din sud-estul Europei încheiat de pe poziții de egalitate, prin care cei doi suverani îşi promiteau
ajutor reciproc în lupta antiotomană și prin care regele maghiar ii recunoaște lui Mircea titlurile de „Duce de
Făgăraş" și „Ban de Severin". – duce de Herteg si al Almasului

→ Luptele cu turcii:
 10 octombrie 1394/17 mai 1395 – Bătălia de la Rovine:
Sultanul Baiazid I lldârâm (Fulgerul) atacă Țara Românească cu 40000 de oșteni, în timp ce Mircea avea doar
10000 => Mircea aplică tactica „pământului pârjolit"=> lupta decisivă are loc într-un loc mlăştinos numit Rovine
și se încheie cu victoria lui Mircea.
 Deși învins, Baiazid 1 (1389-1402), sprijinit de o parte a boierilor, îl impune pe tron pe fratele lui Mircea,
Vlad Uzurpatorul, care acceptă să plătească tribut turcilor şi care controla partea de est a Țării Românești, în
timp ce Mircea controla partea de vest a țării => până în 1397, Mircea il înlătură pe Vlad.
 Mircea se amestecă în aceste lupte, sprijinindu-i pe Musa și Mustaſa împotriva lui Mahomed = apogeul
politicii externe a lui Mircea.
 Mahomed I atacă Țara Românească şi ocupă Dobrogea, în 1417/1420, și cetățile Turnu şi Giurgiu.
 La sfârşitul domniei, Mircea acceptă să plătească turcilor un tribut anual de 3000 de galbeni, care însemna
răscumpărarea păcii.

2. Alexandru cel Bun (1400-1432) – domn al Moldovei

→ In politica externă, s-a orientat spre o alianţă cu Polonia, cu care a încheiat un tratat de alianță în martie 1402
și care, apoi, a fost reînnoit de câteva ori
 Oastea moldovenilor a luptat alături de oastea Poloniei împotriva cavalerilor teutoni la Grunwald
Marienburg-1422.
 In anul 1420, Alexandru cel Bun respinge cu propriile forțe primul atac al turcilor asupra Moldovei, când
sunt atacate de pe mare Chilia și Cetatea Albă

3. Iancu de Hunedoara (1441-1456)- voiévod al Transilvaniei– “atlet al crestinătății".

 1441-1456 – Voievod al Transilvanici
 1446-1453 – Guverna al Ungariei
 1443-1444 – Iancu organizenză o cruciadă numită „campania cea lungă, când trece la sudul Dunăril, pe
teritoriul Serbiei și Bulgariei, provocând turcilor mai multe înfrângèri =>sultanul cere pace => pacea se încheie
în iulie 1444, la Seghedin, și este favorabila creştinilor, pentru că sultanul se obligă să nu atace statele creștine 10
ani.
 1456 - Sultanul Mahomed al II-lea atacă cetatea Belgrad, considerată „cheia Regatului Ungariei" oastea
creștină se adună sub conducerea lui lancu de Hunedoara şi, în iulie 1456, îl înfrânge pe Mahomed
4. Ştefan cel Mare (1457-1504) – domn al Moldovei
 Stefan ajunge domn al Moldovei în anul 1457, cu ajutórul lui Vlad Tepeş, care dorea un aliat în lupta
antiotomană, după ce il învinge la Doljești pe unchiul său, Petru Aron, în aprilie 1457.
 → Obiectivele politicii lui Ștefan;
 Scoaterea Moldovei de sub dominația statelor vecine;
 Participarea la iupta antiotomană
 Incheierea de alianțe cu acordarea
 1465 - Stefan cucerește de la maghiari cetatea Chilia.
 1467 - Regele Ungariei, Matei Corvin, organizează o expediție de pedepsire a lui Ștefan => lupta decisivă
este localizată în decembrie 1467, la Baia, și se pot încheia cu victoria lui Stefan -> scoaterea Moldovei de sub
suzeranitatea Ungariei.
 În 1473, Ștefan refuză plata tributului, declanșând lupta antiotomană => în 1474 Suleyman Pasa, beilerbeiul
Rumeliei, ataçă Moldova cu 120000 de oameni, în timp ce Ștefan are nevoie doar 40000, la care s-au adăugat
5000 de secunde, 2000 de polonezi și 2000 de transilvăneni => lupta decisivă sunt la 10 ianuarie 1475, la Podul
Inalt Vaslui și se împărtășesc cu victoria lui Ștefan
 Ștefan trimite solii în Polonia, Ungaria, Veneția, Roma, Hanatul Crimeii și Caffa => în iulie un tratat
de alianță antiotomană cu regele Ungariei, Matei Corvin, prin care:
 Ștefan încheie Ștefan promitea libertatea comerțului în Moldova, pentru negùstorii din Ungaria;
 Matei Corvin promitea ajutor militar și refuzul unei acorduri azil politice dușmanilor lui Ștefan

5. Petru Rares (1527-1538; 1541-1546) – domn al Moldovei

 A dus o politică activă în Transilvania, profitând de Tuptele pentru fronul Ungariei, după mearten regelui
maghiar Ludovic al II-lea, la Mohnes in1526
 În 1529, obtine o victorie la Feldioara, împotriva unuia dintre pretendenții la tronul Ungarici,și ajunge,
practic, stăpânul Transilvaniei, unde deținea cetăți și oraşe: Bistrifa, Rodna, Ungurașul, Ciccul și Cetatea de
Baltă
 A aderat la o coaliție antiotomană formată din Imperiul Romano-German, Ungaria și Veneția.
 În 1538, sultanul Soliman Magniſicul, chemat de boierii nemulțumiți de politica sa autoritară, ocupă
Modova, inclusiv capitala Suceava, iar Petru Rares se reſugiază în Transilvania

6. Mihai Viteazul (1593–1601) – domn al Tării Românesti

 Urcă pe tron într-un moment difícil pentru țară, când tributul a ajuns la 155000 de galbeni și exista pericolul
transformării Țàrii Românești în paşalâc.
 A fost atras, incă de la început, de lupta antiotomană, iar când Papa de la Roma, Clement al VIII-lea,
lansează ideea unei alianțe antiotomane numite Liga Sfântă / Liga Crestină, în 1592, Mihai va adera din proprie
inițiativă la această alianță, în septembrie-octombrie 1594.
 → Liga Sfântă este o alianță antiotomană formată în 1592, din Statul Papal, Spania, Austria, Toscana,
Ferrara și Mantova.
 → În 13 noiembrie 1594, Mihai declanşează, la București, răscoala antiotomană, când își ucide cămătarii
levantini (turci, greci) și garnizoana otomană din București.
 Mihai atacă cetățile turcești de pe Dunăre (Giurgiu, Hârșova, Silistra), în decembrie 1594 => turcii şi tătarii
atacă Țara Românească, dar sunt înfrânți, în ianuarie 1595, la Putineiu și Șerpătești.
 În mai 1595, Mihai Viteazul trimite o delegație de boieri în Transilvania, pentru a negocia cu
Sigismund Bathory,un tratat de alianță => la 20 mai 1595, aceștia semnează un tratat dezavantajos pentru
Mihai, la Alba Iulia:
 Mihai devenea vasal al lui Sigismund Bathory și locțiitor al acestuia la conducerea Tării Româneşti.
 Mihai trebuia să accepte tutela marii boierimi, care deținea adevărata putere în Ţara Românească, sub
forma unui sfat domnesc alcătuit din 12 boieri.
 Biserica Ortodoxă din Transilvania intra sub jurisdicția mitropolitului Țării Românești.
 → Mihai este nevoit să accepte tratatul, fiind iminentă o invazie otomană => sultanul deja declarase
Moldova şi Țara Românească paşalâcuri (paşalâc este numele unor provincii turceşti guvernate de un paşă) => în
vara anului 1595, o mare armată otomană atacă Țara Românească, sub conducerea lui Sinan Paşa => Jupta
decisivă cu turcii are loc la Călugăreni, la 13 august 1595, şi se încheie cu victoria lui Mihai. (Mihai a avut o
armată de 16000 de oameni + 7000 de transilvåneni conduși de Albert Kiraly, iar turcii - 100000.)
 Mihai se retrage spre munți, unde aşteaptă ajutor din Transilvania iar Sinan Paşa ocupă Bucureștiul și
Targoviștea și se pregătește să transforme Ţara Românească în pașalâc.
 In 1597, Mihai încheie pace cu turcii, prin care acceptă suzeranitatea otomană, tributul este redus substanțial
și i se recunoaște domnia pe viață.
 → In iunie 1598, la mänāstirea Dealu, Mihai incheie un tratat de alianță antiotaman, cu impăratul Rudolf al
II-lea prin care:
 Mihai recunoștea suzeranitatea împăratului Austriei.
 Mihai primea bani pentru a-şi întreține o armată de 5000 de mercenari.
 Se angaja să continue lupla antiotomana.
 Rudolf al II-lea îi recunoștea lui Mihai domnia ereditară
 In iulie 1599, trimite o solie la Praga, impāratului Rudolf al Il-lea, căruia ii solicită permisiunca de a cuceri
Transilvania.
 In octombrie 1599, armata lui Mihai Viteazul pătrunde în Transilvania pe trei coloane și îl învinge pe
Andrei Bathory la Selimbăr, lângă Sibiu, la 18/28 octombrie 1599.
 La 1 noiembrie 1599, Mihai intră triumfal în Alba Iulia şi sultanul l-a recunoscut domn, Rudolf al II-lea il
consideră guvernator, în timp ce Dicta Transilvaniei îl recunoaște ca loctiitor al împăratului.
 În mai 1600, Mihai pătrunde în Moldova, unde leremia Movilă uncltea împotriva sa=> Mihai cucerește
Moldova în două săptămâni, pentru că țara i s-a supus.
 Mihai realizează, astfel, príma unire politică a celor trei Țări Române => într-un document din 27 mai
1600, el se intitula „Domn al Tării Româneşti, al Ardealului și a toată Țara Moldovei"
 La 3/13 august 1601, la Guruslău, Mihai, aliat cu Basta; îl învinge pe Sigismund Bathory și recucerește
Transilvania.

Voievozi din secolul al XVII-XVIII-lea

 → La începutul secolului al XVII-lea, regimul dominației otomane a fost mai puțin aspru, datorită domniei
lui Mihai Viteazul, când scad obligațiile materiale către Poartă și se respectă autonomia Tării Româneşti.
 →. Acest lucru se datorează și faptului că Imperiul Otoman şi-a concentrat atentia spre zona sa asiatică, in
conflicte
 → În secolul al XVII-lea, domnitorii români duc o politică de echilibru între marile puteri vecine (Imperiul
Habsburgic, Polonia, Imperiul Otoman) și apelează la soluții diplomatice, renunțând la cele conflictuale
 Matei Basarab (1632-1654) – domn al Țării Româneşti
 Vasile Lupu (1634-1653) – domn al Moldovei
 Gabriel Bethlen (1613-1629) – principe al Transilvaniei
 Gheorghe Rakoczy I (1630-1648) – principe al Transilvaniei
 Gheorghe Rakoczy II (1648-1660) – principe al Transilvaniei

 In a doua jumătate a secolului al XVII-lea, unii domnitori ai Țărilor Române au încercat să scape de
dominația otomană, apropiindu-se de Rusia și de Imperiul Habsburgic.
 Serban Cantacuzino (1678-1688) – domn al Țării Românesti
 A inițiat legături diplomatîce secrete cu Imperiul Habsburgic, în perioada 1684-1688
 In 1688, încheie, prin intermediul arhimandritului loan, un tratat antiotoman cu tarii rusi Ioan și Petru,
pentru o viitoare acțiune antiotomană.

 Constantin Brâncoveanu (1688-1714) – domn al Tării Românești

 În 1709, încheie o convenție secretă cu Rusia, pentru o acțiune antiotomană.
 În 1714 a fost mazilit, dus la Constantinopol și executat împreună cu cei patru fii ai săi, datorită implicării în
războiul ruso-turc, din 1711

 Dimitrie Cantemir (1710-1711) – domn al Moldovei

 S-a orientat, în politica externă, spre Rusia, condusă de Petru cel Mare, cu care, în aprilie 1711, încheie
tratatal antiotoman de la Lutk, prin care:
 Cei doi suverani îşi promiteau ajutor reciproc în lupta antiotomană.
 Moldova urma să treacă sub protectoratul Rusiei, care se obligă să nu se amestece în treburile interne.
 Granița dintre Moldova și Rusia era stabilită pe Nistru.
 Rusia garanta integritatea teritorială a Moldovei.
 Rusia garanta domnia ereditară a familici Cantemir.
 In caz de ocupație, familia domnitorului avea drept de azil politic în Rusia.
 Cantemir se implică în războiul ruso-turc, din 1711, iar în lupta de la Stanileşti, pe Prut, din iulie 1711, turcii
obtin victoria, iar Cantemir se refugiază în Rusia, cu familia sa, și pierde tronul Moldovei,
 După domniile lui D. Cantemir şi C, Brâncoveanu, turcii instaurează, în Țările Române, regimul fanariot, în
octombrie 1711, în Moldova – prin Nicolae Mavrocordat și, în ianuarie 1716, în Tara Româneaseă – tot prin
Nicolae Mavrocordat,

Raporturile Tărilor Române cu Imperiul Otoman, în evul mediu

 → İntre secolele XIV-XVI, Imperiul Otoman nu a căutat să-și impună dominația efectivă asupra Tärior
Române, datorită:
 Luptei antiotomane susținute de domnii Țărilor Române;
 Interesului statelor vecine creștine (Ungaria și Polonia) de a menţine Țärile Române ca state tampon intre
ele și Imperiul Otoman.
 → İncepând cu secolul al XVI-lea, motivele economice au fost mai puternice decât rațiunile politico-
militare, iar Țärile Române au devenit bază de aprovizionare pentru armata și Imperiul Otoman.
 Pentru istoria europeană, secolul al XVI-lea este perioada în care se afirmă: Umanismul, Renașterea,
Reforma religioasă și Contrareforma.
 → In secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman atinge apogeul, în timpul lui Soliman Magnificul (1520-1566),
care cucerește Belgradul (1521), cucerește Ungaria (1526), în urma victoriei de la Mohacs, declanșează primul
asediu al Vienei (1529) și își instaurează dominatia asupra Mării Mediterane

 Dominația otomană s-a manifestat prin:

 Stirbirea autonomiei – sultanul se amestecă tot mai mult in treburile interne ale Tärilor Române, încălcând
dreptul de alegere a domnului de către țară > domnii sunt numiți sau revocați de către sultan, fără a consulta fara,
iar durata medie a unei domnii era de doi ani și jumătate în Moldova, patru ani și jumătate în Tara Românească și
sase ani în Transilvania.
 Creșterea dependenței politice – domnii Țărilor Române nu mai puteau avea inițiative de politică externă și
urmau politica externă otomană.
 Pierderi teritoriale – turcii au anexat unele teritorii pe care, apoi, le-au transformat în raiale, care aveau rolul
de a supraveghea mişcările voievozilor români: Dobrogea (1417/1420), Chilia și Cetatea Albă (1484), Tighina,
transformată în raia sub numele de Bender (1538), Brăila (1542), Banatul devine pasalâcul de la Timișoara
(1552), Giurgiu (1546), Hotin (1711).
 Creșterea obligațiilor materiale:
 → Obligații neoficiale: - daruri cu diferite ocazii, pentru demnitarii otomani.
 → Obligații oficiale: -
 obligații militare (soldați și salahori) în perioada campaniilor militare.
 obligații materíale:
 Tribut sau haraci – plătit anual și care a crescut constant și reprezenta obligația de vasalitate;
 Peşches (daruri pentru sultan și pentru dregătorii otomani);
 Mucarer mic (dar pentru confirmarea domniei, plătit o dată pe an);
 Mucarer mare (dar pentru confirmarea domniei, plătit la trei ani);
 Produse (cereale, oi, vite).
 Monopolul otoman asupra comerțului extern al Țărilor Române;

→ Regimul dominațici otomane asupra Țărilor Române a cunoscut două forme:

 Regimul tributar - consta în plata tributului ca răscumpărare a păcii (Tara Românească - 1418, Moldova –
1456, Transilvania – 1541).
 Regimul vasalic - care însemna agravarea dominației otomane și creşterea obligațiilor materiale către
Poartă (peşches, mucarer, produse) - (Tara Românească – 1526, Moldova – 1538, Transilvania – 1541
 Statutul juridic international al Tărilor Române, în raport cu Imperiul Otoman, a fost stabilit prin tratate
speciale, numite capitulatii sau cărți de jurământ, care stabileau obligații reciproce:
 Țările Române recunoșteau suzeranitatea sultanului, urmau politica externă otomană și plăteau diferite
obligații materiale.
 Imperiul Otoman se obliga să respecte autonomia Țărilor Române, să le apere de duşmani şi să nu ridice
moschei la nordul Dunării.