Spatiul româ nesc intre diplomatie si

conflict in Evul Mediu si la inceputurile

modernità tii

A.Introducere

1. Mircea cel Bätrân - domn al Tärii Românesti (1386-1418)

2. Iancu de Hunedoara - voievod in Transilvania (1441-1456)

3. Vlad Tepes - domn in Tara Româneascù (1448, 1456-1462, 1476)

4. Stefan cel Mare - domn al Moldovei (1457-1504)

5. Mihai Viteazul - domn in Tara Româneasc: (1593-1601)

A.INTRODUCERE

A, - Situatia internationala

In secolele XIV-XVI, zona Europei rasaritene era un spatiu dominat de mai multe puteri, precum
Ungaria, Polonia si Imperiul Otoman. Austria va devenit o nouá putere in zona, in secolul al XVI-
lea, iar Rusia in secolul al XVII-lea.

Spatiul ocupat de cele 3 fàri române era o zonà in care aceste puteri urmáreau extinderea
teritoriului. La nord si la vest, existau 2 state catolice, Ungaria si Polonia. Regatul Ungariei avea
in componentà voievodatul Transilvania si urmárea sa-si impuna dominatia asupra statelor
românesti extracarpatice. Polonia a jucat un rol important in politica europeand in secolele XIV-
XVII iar statul românesc care a intrat in orbita intereselor Poloniei a fost Moldova. Din a doua
jumatate a secolului al XIV-lea, de la sud, românii erau amenintati de Imperiul Otoman

Raporturile Tarilor Romane cu puterile crestine (catolice) In secolele XVI-XVI au fost atàt
conflictuale, cat si de apropiere/colaborare (mai ales datorità pericolului reprezentat de
Imperiul Otoman).
A2-Obiective si urmari ale politicii externe
Obiectivele urmärite in politica externa de catre domnii români in secolele XIV-XVI au fost:
mentinerea independentei, apoi a autonomiei;

apararea granitelor si a integritatii teritoriale, atât fatà de puterile crestine (Ungaria, Polonia,
Austria), cat si fatà de Imperiul Otoman.

Pentru atingerea acestor obiective, românii au imbinat calea diplomatica cu calea militarà
(lupte atât cu

puterile crestine, cât si cu Poarta). Actiuni diplomatice: trimiterea de scrisori si de soli, tratate de
alianta/tratate politico-militare si tratate comerciale privind acordarea de privilegii comerciale,
plurivasalitatea - acceptarea suzeranitätii altor state. Datorità vecinatatii, Tara Româneascã s-a
orientat in politica externà spre acceptarea suzeranitatii Ungariei, iar Moldova spre acceptarea
suzeranitätii Poloniei.

Politica externá a domnitorilor fost dominatà de: lupta antiotomana;

• atragerea celor doua tari române in frontul antiotoman (Moldova si Muntenia).

Pentru Tärile Române, luptele la care au participat au avut ca rezultate: asigurarea unui statut
de autonomie,reduceri la plata tributului, evitarea transformárii in pasalãc.

A, - Caracteristici ale confruntarilor militare in Evul Mediu

Principalele caracteristici ale confruntárilor militare ale domnitorilor români in Evul Mediu au
fost:

" caracter predominant antiotoman. Cele mai multe lupte au fost cu otomanii: Rovine, Nicopole,
Campania cea lunga, Varna, Belgrad, atacul surpriz& de la Targoviste, Vaslui, Räzboieni,
Calugareni, Giurgiu, Stänilesti. caracter asimetric si aplicarea tacticii pamântului pârjolit si a
harquirii;

• strategia militarà a fost preponderent defensiva, motiv pentru care confruntarile militare se
poartà, in general, pe teritoriu románesc. in schimb, cruciadele erau desfasurate n afara
teritoriului românesc, aveau un caracter ofensiv si erau purtate in aliantà cu alte state crestine.

„Tactica pamântului pârjolit si a hartuirii"

■
Tarile Romäne nu aveau resursele necesare unor actiuni ofensive de durata in teritoriul inamic.
Strategia lor militarà era in principal defensiva si urmárea sà impiedice Poarta sà instaureze la
nord de Dunare regimul de pasalâc.

Voievozii români au câutat sã evite luptele cu turcii in câmp deschis si au aplicat o tactica
militarà proprie.

Aceasta a purtat numele de "tactica pâmântului pârjolit". Populatia se retrágea in zonele mai
ferite, in munti, distrugea recoltele, otrávea fântânile punând in pericol aprovizionarea turcilor.
Trupele turcesti plecate dupà prada si aprovizionare erau atacate.

In cele din urma, batalia decisiva se dádea in locuri alese cu grijà de domnii români pentru a
anihila

superioritatea adversarului, precum locuri mlástinoase, strâmte, imp^durite.

Tactica pamántului pârjolit a fost aplicatà la Rovine, Vaslui, Rizboieni, Târgoviste, Calugàreni.

As - Statutul juridic al Tarilor Romane fata de Imperiul Otoman

Tara Românensca si Moldova (din secolul al XV-lea) si Transilvania (din secolul al XVI_lea) s-au
aflat sub suzeranitate otomana, dar isi pâstrau autonomia. Deci, in ciuda inferioritatii militare,
Tarile Române au reusit sa-si mentina institutile politice, religia, obiceiurile, turcii renuntând la
ideea de a transforma spatiul românesc in pasalâcuri.

Acest statut era mentionat in documente numite „capitulati'". Acestea reprezentau diplome de
privilegii acordate de sultanii otomani domnilor români. Capitulatiile prevedeau respectarea
autonomiei Tarilor Române care isi pâstrau proprile institutii de conducere, legile, religia,
obiceiurile. in schimbul recunoasterii autonomiei, Tarile Române pläteau un tribut si trebuiau sà
devina prietenul prietenilor si dusmanul dusmanilor sultanului. Sultanul trebuia sã confirme
alegerea domnului.

B) Mircea cel Batran - domn al Tärii Românesti (1386-1418)

Mircea cel Batrân, domnul Tarii Românesti, s-a orientat spre Polonia si Moldova pentru a
contracara pretentiile de suzeranitate ale Ungariei. In 1389, prin intermediul lui Petru I Musat,
Mircea a incheiat un tratat cu Polonia (pe pozitii de egalitate). Prin acest tratat, cei doi
conducätori isi promiteau sprijin reciproc in cazul unui atac din partea Ungariei.

Domnia lui Mircea cel Batran este dominatã de lupta antiotomanà: Rovine (1395) si Nicopole
(1396).

Pericolul otoman a determinat o apropiere intre Ungaria si Tara Româneasca. La 7 martie 1395,
la Brasov, s-a incheiat un tratat de aliantà antiotoman (era primul tratat de acest gen din sud-
estul Europei) intre regele maghiar Sigismund de Luxemburg si Mircea cel Batrân. Cei doi
conducatori isi promiteau ajutor militar impotriva turcilor.

Sultanul Baiazid 1 Fulgerul a organizat o expeditie la nordul Dunárii prin care urmárea cucerirea
Tarii Românesti. Cauzele care determinaserà nemultumirea sultanului erau multiple: ocuparea
Dobrogei, ajutorul dat sârbilor, incursiunile la sud de Dunare. In ciuda tratatului de la Brasov
(1395), Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, nu i-a oferit ajutor militar lui Mircea care a
reusit sà strângà doar 10 000 soldati in timp ce Baiazid avea o armatà de 40 000. Turcii au
inaintat direct spre capitala fárii, Curtea de Arges. in fata primejdiei otomane, Mircea a aplicat
tactica pâmântului pârjolit. Lupta s-a dat la un loc mlastinos numit Rovine (octombrie 1394 sau
mai 1395).Victoria a apartinut lui Mircea cel Bätrân.Succesul de la Rovine -a determinat pe
Sigismund Luxemburg sà formeze prima mare coalitie antiotomanã.

Scopul acestei cruciade era alungarea turcilor de la Dunare si chiar din Europa. Si Mircea a luat
parte la aceasta cruciada, dar cruciatii au fost invinsi la Nicopole (1396).

S-a implicat in luptele pentru tron din Imperiul Otoman, dar venirea pe tron a sultanului
Mahomed I a insemnat o grea loviturà pentru Mircea care, dupà 1417 va pláti tribut anual care
insemna rascumpàrarea pacii si nu afecta autonomia internã a tárii; in acest context, Dobrogea
a fost integratà Imperiului Otoman (1417/1418).

C) lancu de Hunedoara - voievod al Transilvaniei intre anii 1441-1456

Prin luptele sale care au un pronunjTat caracter ofensiv, lancu de Hunedoara a oprit expaniunea
otomana spre Europa Central cu aproape 70 de ani.

CAMPANIA CEA MARE (1443-1444)

• Seria actiunilor antiotomane a inceput in anul 1441. in ani 1441-1442 au avut loc mai multe
confruntäri intre turci si lancu, obtinând si unele victorii care au atras atentia Europei. Statele
catolice au plãnuit o cruciada impotriva turcilor in fruntea careia a fost numit lancu. in 1443 a
initiat „,Campania cea mare*sau„Campania cea lunga" (a fost denumità aça deoarece lancu a
condus operatiunile militare la sud de Dunâre timp de 6 luni, pätrunzând pe teritoriul controlat
de otomani in Balcani pe o distantà de 300 km). lancu a trecut Dunarea cu o mare oaste, având
ca obiectiv cucerirea crasului Adrianopol, capitala Imperiului Otoman. lancu a obtinut unele
victorii dar venirea iernii l-a obligat sã intrerupã campania. Succesul voievodului român a
determinat pe sultan sà cearà pace. in iulie 1444, la Seghedin s-a încheiat un armistitiu intre
Ungaria si Imperiul Otoman, valabil pe 10 ani.

CAMPANIA DE LA VARNA (1444)

Prezenta armatei otomane in Asia si presiunile papei de la Roma i-au determinat pe regele
Ungariei si Poloniei sa incalce pacea si sã initieze o nouá cruciada impotriva turcilor, condusa de
lancu de Hunedoara. Dar intoarcerea surprinzâtcare a armatei otomane in Europa, a provocat o
mare infrangere. Cruciatii au fost nimiciti la Varna (10 noiembrie 1444), iar regele Ungarici si al
Poloniei a murit pe câmpul de lupta. Mostenitorul la tronul Ungarici era minor, astfel ca lancu
de Hunedoara a fost numit guvernator al Ungariei. - 1446

BELGRAD (1456)
In anul 1453, sultanul Mahomed al II-lea cucerise orasul Constantinopol (capitala Imperiului
Bizantin), fapt Care a creat conditii favorabile pentru inaintarea turcilor spre Europa Centrala. in
1456, Mahomed al II-lea Cuceritorul a atacat orasul Belgrad, aflat in stapânirea maghiarilor.
Acest oras era considerat drept „cheia Europei Centrale"; daca turcii cucereau orasul, drumul lor
câtre Europa Centralà era deschis. Misiunea de a apara acest oras i-a revenit lui lancu de
Hunedoara. lancu de Hunedoara a apârat orasul, iar inaintarea turcilor spre Europa Centrala a
fost oprita. La putina vreme dupà aceasta victorie, lancu a murit de ciuma.

D) Vlad Tepes
Domn inTara Romaneasca:(1448,7456-1462,1470)

In vara anului 1492, sultanul mahomed al II- lea Cuceritorul a organizat o campanie impotriva
Tárii Românesti. Cauzele care au stârnit nemultumirea sa au fost:

 refuzul lui Vlad Tepe; de a mai pläti tributul (1459);

 Incheierea unui tratat antiotoman cu regele maghiar Matei Corvin (1460);
 expeditia lui Vlad Tepes la sud de Dunäre din iarna 1461-1462

Sultanul care adusese si un pretendent la tron, in persoana lui Radu cel Frumos, fratele
domnului ,a inaintat spre capitala Tarii Romanesti .Domnul muntean a adoptat tactica
pamantului parjolit .Turcii au inaintat pana in apropiere de Târgoviste unde si-au stabilit tabära.
In noaptea de 16-17 iunie 1462, Vlad Tepes si 7000 de osteni au intrat in tabara otomana
imbracti in haine de soldati turci.Scopul sau era de a ucide sultanul,dar a esuat in acest sens.
 O parte din boieri, nemultumiti de mäsurile aspre luate de domn impotriva lor, I-au pärásit,
trecând de partea lui Radu cel Frumos. Tepes s-a restras peste munti in Transilvania, asteptánd
ajutorul lui Matei Corvin. Acum se planuiesc scrisori compromitatoare; intr-una adresatà
sultanului, domnul fagáduia ajutor impotriva Ungariei. Scrisoarea plasmuita trebuie sa fie un
pretext, deoarece in realitate, Mate Corvin voia sa justifice atitudinea sa din timpul luptelor lui
Tepes cu otomanii. Regele Matei Corvin l-a acuzat de tradare si l-a inchis pe Tepes. A fost
eliberat in 1476 la solicitarea lui Stefan cel Mare.

E) Stefan cel Mare,domn al Moldovei (1457-1504)

Consecvent principiului de a nu se confrunta cu doi dusmani deodata, intr-.o prima parte a
domniei sale ,Stefan a pastrat relatiile cu Imperiul Otoman plätind tribut, a acceptat
suzeranitatea Poloniei (prin tratatul de la Overcheläuti din 1459) si a inläturat suzeranitatea
maghiarà (prin lupta de la Baia).

Tratatul de la Overcheläuti (1459)

La inceputul domniei, relatiile dintre Stefan cel Mare si regele polonez Cazimir al IV-lea erau
incordate, decarece fostul domn, Petru Aron, se refugiase in Polonia. Pentru a-1 determina pe
rege sã accepte semnarea unui tratat,Stefan a organizat o incursiune in sudul Poloniei.

La Overcheläuti, in anul 1459, Stefan cel Mare a incheiat un tratat cu regele polonez Cazimir al
IV-lea. In schimbul acceptarii suzeranitàtii regelui polon Cazimir al IV-lea, Stefan a obtinut
recunoasterea sa ca domn al Moldovei si angajamentul regelui de a nu-l sprijini pe Petru Aron
sà reocupe tronul.

Tratatul prevedea obligatia ambelor párti de a-si acorda ajutor reciproc la nevoie.

Lupta de la Baia (1467)

Stefan a intrat in conflict cu regele Ungariei, Matei Corvin, din cauza aliantei cu Polonia dar mai
ales a faptului cà domnul Moldovei luase in stâpânire Chilia (1465), un important centru
economic si strategic.

in anul 1467, Matei Corvin a organizat o expeditie impotriva Moldovei. Inainte de a ajunge la
Suceava, armata maghiarà a fost atacatà de oastea lui Stefan la Baia (14-15 decembrie 1467),
unde regele se oprise pentru pregátirea atacului final. Lupta s-a incheiat cu victoria lui Stefan.
Regele maghiar a fost rânit si cu mare greutate a reusit s& se intoarcá in Transilvania.
Campania regelui Matei Corvin in Moldova, incheiatà cu un esec, a constituit ultima mare
incercare a Ungariei de a impune pe cale militarà suzeranitatea asupra Moldovei.

In a doua parte a domniei sale, Stefan a luptat pentru a inlatura suzeranitatea otomanã.

Lupta de la Vaslui (10 ianuarie 1475).

• Stefan a refuzat sã mai pläteascà tributul si a intervenit in Tara Románeascã instaland

domnitori favorabili politicii sale, declansând astfel conflictul cu Imperiul Otoman. Sultanul i-a
trimis un ultimatum. Lui Stefan i se cerea sá se prezinte personal la Constantinopol cu tributul
restant si sã cedeze cetatile Chilia si Cetatea Albi.

In caz contrar, Stefan risca un conflict cu sultanul. Refuzul domnitorului l-a determinat pe
sultanul Mahomed al II-lea sa-l trimita pe Soliman Pasa Impotriva Moldovei. Efectivele
otomane numárau 100 000 -120 000 de luptatori, la eare se adaugau soldatii domnitorului
muntean. Stefan a ridicat vreo 40 000 de osteni. Acestora li se adaugasera 5 000 de secui, 1 800
de transilvAneni si vreo 2000 de polonezi.

Stefan cel Mare a aplicat tactica pamantului parjolit si s-a retras spre nord. El a decis sã-si
intâmpine adversaril la sud de Vaslui, la confluenta Barladului cu Racova, intr-o zona acoperità
de mlastini si paduri, improprie desfigurárii unei armate mari. Lupta s-a dat la Vastul (Podul
Inalt) in ziua de 10 lanuarie 1475 si victoria a apartinut lui Stefan cel Mare. Pentru ca se astepta
la o nouã confruntare cu turcii, Stefan a trimis o scrisoare conducatorilor politici din Europa prin
care anunta victoria de la Vaslui, si solicita ajutor. In aceasta scrisoare, referindu-se la lupta
antiotomanã, Stefan aprecia ca Moldova este ,,poarta tuturor crestinilor" si daca Moldova va fi
cuceritã de turci, atunci toate statele crestine din Europa vor fi in pericol. Prin aceasta expresie,
Stefan a aratat rolul de aparátoare a Crestinatatii detinut de Moldova. Scrisoarea a fost trimisa
in Polonia, Ungaria, Roma, Venetia.

Tratatul de la lasi
(1475): La 12 iulie 1475, Stefan cel Mare a incheiat un tratat antiotoman cu regele maghiar
Matei Corvin.. Cele doua pàrti se angajau:

 sã pâstreze, in orice imprejurári, relatii de bunã vecinátate bazate pe respectarea

frontierei existente; rezolvarea neintelegerilor prin tratative;
 neacordarea de azil dezertorilor din armatã sau pretendentilor la tron;
 La cerere, fiecare stat se obliga sa-i acorde celuilalt asistentà militara. Stefan se obliga sã
sprijine un razboi al Ungariei impotriva Imperiului Otoman numai dacà acesta se facea
 prin Tara Româneasca (deci, Moldova nu era datoare sã intervinã in conflictele ungaro-
otomane pe teritoriile vestice).

Lupta de la Razboieni: (1476)

In vara anului 1476, sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul, in fruntea unei armate de 100 000
de osteni, a pornit spre Moldova, poruncind si tätarilor sa atace dinspre est. Stefan cel Mare a
reusit sä respingà atacurile tatarilor condusi de Eminek Marza. Stefan a fost nevoit sä-i lase pe
tarani sã-si apere gospodäriile de atacurile tätarilor, râmânând in fata otomanilor cu numai
12000 de oameni. Sperand mereu-sa-i vina ajutoare de la reggle maghiar prin pasul Oituz,
Stefan s-a retras spre nord si a trebuit sa primeasca lupta pe Valea Albà (loculs-a numit astfel
dupà oasele albe ale celor rámasi pe câmpul de lupta) din tinutul Neamtului (26 iulie 1476), in
satul Razboieni, pentru a opri inaintarea adversarului spre capitala. Victoria a fost de partea
turcilor.

De'la Razboieni, armata otomana s-a indreptat direct spre Suceava. Intrat farà lupta in Suceava,
Mahomed al II- lea a gâsit orasul pustiu. Foamea, ciuma care izbucnise in armata de invazie,
formarea unei noi osti si apropierea de pasul Oituz a armatei ardelene au determinat retragerea
turcilor. Campania lui Mahomed al II-lea s-a soldat cu un esec politic, dar Moldova a suferit mari
distrugeri materiale si pierderi umane insemnate.

In anul 1484, noul sultan Baiazid al II-lea a cucerit cetatile Chilia si Cetatea Alba. Pentru a
putea continua lupta impotriva turcilor, trebuiau consolidate aliantele existente. Astfel, in
1485, Stefan a reînnoit jurämântul de fidelitate dat de regele Poloniei. Cu ajutor polonez, in
anii 1485-1486, Stefan a obtinut noi victorii impotriva turcilor (Catlábuga, Scheia). Dar in
conditiile in care Polonia si Ungaria au renuntat la lupta antiotomana, Stefan a fost nevoit sa
încheie pace cu turcii (1489) si sà reia plata tributului. in schimb. Moldova si-a pastrat
autonomia

Ulterior,Stefan cel Mare si-a reglementat relatille cu Polonia.

Dupà moartea regelui Cazimir al IV-lea, tronul Poloniei a fost ocupat de fiul acestuia, loan Albert
care dorea tronul Moldovei pentru unul dintre fratii sai. Astfel, in anul 1497, loan Albert a atacat
Moldova dar a fost invins in lupta de la Codrii Cosminului (pâdure situatà în apropiere de
Cernãuti).

in anul 1499 s-a incheiat de pe pozitii de egalitate tratatul de la Hârláu cu Polonia, care
recunostea independenta Moldovei.
F) Mihai Viteazul - domn in Tara Romaneascã(1593-1601)

F, - Contextul extern si intern

Situatia internationalã in a doua jumatate a secolului al XVI-lea s-a caracterizat prin

politica expansionista a celor trei mari puteri: Imperiul Otoman, Polonia si Imperiul Habsburgic.
In anul 1526, Ungaria a fost infrânta de turci si o mare parte a teritoriului a fost transformat in
pasalâc. Din 1541 Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitate otomana. in aceste
conditii, idea de cruciada a pierdut din intensitate. Dar, la sfarsitul secolului al XVI-lea, ea a fost
readusà in actualitate in spatiul românesc de câtre Mihai Viteazul.

o Papa initiase formarea unei aliante antiotomane numità Liga Crestinã sau Liga Sfântã.
Scopul acestei aliante era alungarea turcilor din Europa. Din aceast alianta faceau parte Statul
Papal, Spania, Imperiul Habsburgic, unele state italiene. In anul 1594, Mihai a aderat la Liga
Sfanta din proprie initiativa. Tot in anul 1594, dar inaintea lui Mihai, au aderat la Liga Crestina
Moldova condusa de Aron Voda si Transilvania condusa de Sigismund Bathory.

F, - Lupta antiotomana

In 1593 a izbucnit razboiul turco austriac,ce a durat 13 ani.In acest conflict s au angajat si Tarile
Romane.

13 noiembrie 1594,Mihai Viteayul declanseaza rascoala antiotomana care a insemnat

urmatoarele omorarea creditorilor turco levantini chemati la vistierie pentru achitarea
datoriilor,apoi atacul unitatii otomane ce stationa la Bucuresti pentru a l supravegehea pe
domn(un corp de armat format din 2000 de soldati turci).Se adauga si atacul cetatilor de la
Dunare ,pe care le a cucerit ,mai putin cetatea Giurgiu.

Actiune diplomatica

Tratatul de la Alba Iulia (20 mai 1595)

In 1595, a fost semnat Tratatul de la Alba lulia. Mihai a trimis o solie (formata din mitropolit, 2
episcopi si I2 boieri) la Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, care a considerat ca sosise
momentul potrivat pentru a isi impune suzeranitate asupra Tarii Romanesti.Tratatul a fost
semnat la 20 mai 1595,in conditii dezavantajoase pentru Mihai,fapt care exprima raporturile
tensionate dintre domn si marea boierime. Principalele prevederi ale tratatului de la Alba Iulia
sunt

 Mihai devenea loctitorul lui Sigismund Bathory; puterea reala revenind Sfatului
Domnesc, compus din 12 boieri mari, care urmau sa facà parte din Dieta Transilvaniei;
 veniturile Tarii Românesti urmau sà fie controlate de Transilvania, dárile fixate de catre
Dietà;
 actele cancelariei Tarii Romanesti urmau sa fie emise de Mihai in numele principelui
Transilvaniei;
 subordonarea bisericilor ortodoxe din Transilvania Mitropoliei din Tara Româneasca;

In concluzie, Tara Romancasca era subordonta principelui Transilvaniei,iar domnul boierilor.Pus

in fata acestei situatii si datorita apropiatei confruntari cu turcii ,Mihai a fost nevoit sa accepte
tratatul.

Actiuni militare

Luptele de la Calugareni si Giurgiu (1595)

In vara anului 1595, infidelitatea lui Mihai a determinat revolta Portii. Inca de la 14 mai 1595,
sultanul declarase Moldova si Tara Româneasca provincii turcesti si numise la conducerea lor
paşale. Otomanii condusi de Sinan Pasa, au trecut Dundrea pe la Giurgiu (14- 17 august 1595).
Sprijinit de unii boieri munteni In frunte cu fratii Buzeşti, Mihai si-a organizat o armatà proprie,
de mercenari. Mihai nu putea sá angajeze lupta in teren deschis din cauza superioritatii forţelor
turcesti. A cautat o pozitie nefavorabilà armatelor numeroase si a gásit-o in satul Calugáreni,
intre Giurgiu si Bucuresti. Dealuri cu paduri, valea mlástinoasã a Neajlovului formau un teren
potrivit pentru tactica domnului. Mihai avea 15 000 de oameni, era ajutat de un corp de oaste
din Transilvania, condusà de Albert Kiraly. Lupta s-a dat la 13/23 august 1595. Mihai a câstigat
lupta dar nu a putut valorifica aceastà victorie, find nevoit sà se retraga spre Transilvania,
asteptând ajutor din partea lui Sigismund Bathory.Intre timp, Sinan Paça a ocupat oraşul
Bucuresti, incepând organizarea ţárii in pasalâc. Mihai asteapta ajutor.

In luna septembrie, 20 000 de ostaşi trimiţi de Sigismund Bathorz, impreună cu un contigent de

artilerişti toscani, se unese cu oastea refácuta a lui Mihai. Au participat si moldoveni. Mihai a
eliberat oraşul Targoviste (8 octombrie), apoi Bucuresti (12 octombrie). Trupele otomane au fost
urmárite pânà la Giurgiu, unde s-a dat o luptà decisiva. Mihai a ocupat Giurgiul.
Campania antiotomanã a adus mari distrugeri ţárii: sate devastate, recolte nestranse etc. Mihai
va adopta o masurá nepopularà: a desfiintat dreptul de liberà stramutare a taranilor, legându-i
de glie (1595-1596). Prin acest act, Mihai a servit interesele boierimii.

Actiune diplomatica

Tratatul de la Minástirea Dealu, Târgoviste (1598)

In 1598, Mihai a încheiat un tratat cu Rudolf al II-lea, imparatul Austriei la Manástirea Dealu
(Târgoviste).Rudolf se obliga sã puna la dispozitia lui Mihai, lunar, o suma echivalând cu plata a
5 000 de mercenari si, eventual, sá dubleze subventia. Mihai isi asuma, in schimb, aäspunderi
militare: „indepàrtarea turcilor din Transilvania, Tara Româneasca si pártile Ungariei". Mihai il
recunostea de suzeran pe Rudolf II, care recunostea domnia ereditarà in familia lui Mihai.

Actiune militara Şelimbăr,Mirăslău

Unirea din 1600

In perioada urmätoare, frontul antiotoman commune al Tárilor Române s-a destrămat

decarece in Moldova si Transilvania fuseserà instalati conducàtori fideli polonezilor, care erau
adeptii păcii cu turcii. Atât leremia Movila (domnul Moldovei), cât si Andrei Bathory (principele
Transilvaniei) l-au somat pe Mihai sã paràseascà tronul.

In aceste conditii, si dorind refacerea frontului antiotoman, Mihai a preluat initiativa si a adus
sub ascultarea sa Transilvania, apoi Moldova:

Mihai a luat decizia înläturárii lui Andrei Bathory, principele Transilvaniei. Lupta cu Andrei
Bathory s-a dat la Selimbar, langa, Sibiu (28 octombrie 1599). La 1 noiembrie 1599, Mihai a
intrat in Alba lulia.

• In primavara anului 1600, Mihai a intrat in Moldova. La 27 mai 1600, Mihai s-a
intitulat ,,domn al Tarii Românesti, al Ardealului si a toatã tara Moldova".

Unirea a stârnit nemultumirea dusmanilor externi si interni. Formarea unui stat puternic nu era
pe placul
habsburgilor, polonilor si otomanilor, fiecare urmarind sa stapâneascà Tarile Române.
Nobilimea transilvaneana submina realizarea lui Mihai, vazându-si amenintate privilegiile. In
lipsa lui Mihai, nobilimea s-a ràzvràtit si a trecut de partea generalului austriac Gheorghe Basta.

Mihai infruntà oastea nobilimii maghiare din Transilvania ş a lui Basta la Miräsläu (18
septembrie 1600).

In Moldova, polonezii il readusesera pe leremia Movila., continuandu-si apoi inaintarea in Tara

Románeasca, pentru instalarea lui Simion Movila (septembrie-octombrie 1600).

Mihai cere ajutorul imparatului. Rudolf l l-lea, in virtutea tratatului din 1598. A ajuns la o
intelegere cu imparatul,astfel, oastea lui Mihai si oastea lui Basta pornesc la inlaturarea lui
Sigismund Bathory. Lupta s a dat la Guruslau ,3 august 1601,s a incheiat cu infrangerea lui
Sigismund.La cateva zile, o solie munteana,I a oferit tronul Tarii Romanesti recuperate in urma
unei rascoale,condusa de fratii Buyesti impotriva lui Simion Movila.Mihai era din nou domn al
Tarii Romanesti sip e cale de a stapani Transilvania.Dar Basta,dominat de ambitii
proprii ,invidious pe Gloria lui Mihai ,a pus la cale asasinarea lui Mihai.

G)Spatiul românesc si marile puteri in secolele XVII-XVIII (sfârsitul Evului Mediu si inceputurile
modernitäţii)

În secolul al XVIl-lea, românii au mai incercat doar rareori sà elimine suzeranitatea otomana si
sa-si recastige independenta pe calea armelor. Mai ales spre sfarşitul secolului al XVIl-lea,
domnitorii romani au incercat modificarea statutului international al Tarilor Romane pe calea
diplomatiei. Moldova s-a orientat spre Rusia, iar Tara Románeasca spre Austria. In Tara
Româneasca s-au remarcat domnii Serban Cantacuzino si Constantin Brâncoveanu, iar in
Moldova Dimitrie Cantemir. Diplomatia a rămas una dintre cele mai importante activităţi ale
domnie

Şerban Cantacuzino,1668+1678,domn al Tarii Romanesti

A)Actiune militara

Asediul Vienei,1683
Serban Cantacuzino, la solicitarea turcilor, a participat la asediul Vienei din 1683. Dar, pe
ascuns,a trimis informatii despe miscarile otomanilor.

B)Actiune diplomatica
Serban Cantacuzino a avut o politica externa activa,initiind tratative secrete cu imperiul
habsburgic.Austriecii I au promis o domnie ereditara si un ajutor military de 6000 de
soldati.Moartea domnului a survenit inainte de finalizarea tratatului.

Constantin Brancoveanu 1688-1714,domn al Tarii Romanesti

a)Activitate diplomatica

A avut o olitica externa complexa. A Intretinut relatii diplomatice cu Imperiul Habsburgic,

Polonia si Rusia, dar si cu ambasadori ai statelor europene occidentale de la Constantinopol. El
este domnitorul cu cea mai bogata corespondentà externa: s-au pástrat aproape 300 de scrisori
trimise în scop diplomatic, emise de cancelaria sa.

La inceputul domniei, Constantin Brâncoveanu a avut relatii incordate cu Imperiul Habsburgic. A

urmat apoi o perioada la inceputul domniei, Constantin Brancovcan a avut relatii incordate cu
imperiul habsburgic.A urmat o perioada de relatii foarte buna cu austriecii,carora le
comunica ,in secret,informatii importante despre otomanii.In ultima parte a domniei s+a
orientat catre Rusia deoarece si a dat seama ca austriecii nu il pot ajuta in politica
antiotomana.Turcii I au tolerat mult timp atitudinea s a independent.Apoi sultanul l a acuzat
impreuna cu fiii sai ,executandu I in 1714.

A incheiat cu Austria tratate secrete. Dar, a avut grija sà nu cada sub dominatia Austriei.

Actiuni militare
Astfel, Brâncoveanu a invins la Zarnesti (1690) trupele austriece care intrasera in tarà si făceau
tot felul de rechizitiii .

Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei intre ani 1710-1711, a incheiat tratatul antiotoman de la
Lutk cuTarul Petru cel Mare.

In prima parte a tratatului se mentioneazà cauzele care au dus la izbucnirea conflictului ruso-
turC si aratà ca domnitorul moldovean S-a aliat cu Rusia pentru a elibera tara de sub dominatia
Portii. In schimbul jurámântului de credintà al domnitorului moldovean si a colaboràrii impotriva
Imperiului otoman, tarul Petru cel Mare

 se angajeazà sã nu puná domn sträin in Moldova, asigurând astfel domnia ereditarà a

familiei Cantemir.
  recunoaste granita dintre cele doua state ca fiInd pe Nistru si se angajeazà sã respecte
integritatea teritorialà a Moldovei, sã nu se amestece în treburile interne ale Moldovei;

Pe aceastà bazà Moldova a participat la râzboiul ruso-turc din 171 1, incheiat cu victoria
otomanilor. Dupà ce rusii si moldovenii au fost invinsi in lupta de la Stánilesti (pe Prut), Dimitrie
Cantemir S-a stabilit in Rusia, devenind consilierul lui Petru cel Mare.

Activitatea domnilor Dimitrie Cantemir si Constantin Brâncoveanu a fost decisivĂ in a-i

determina pe turci sà instaureze domnii fanarioti in locul celor pâmânteni, sperând cà acestia
nu vor mai avea initiative antiotomane.