Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul mediu şi la începuturile modernităţii

 Mircea cel Bătrân (1386-1418)- domn al Ţării Româneşti

- 1389- bătălia de la Câmpia Mierlei (Kossovopolje) dintre turci şi sârbi la care participă şi un corp de oaste
trimis de Mircea
-10 decembrie 1389-Tratatul de la Radom- încheiat cu regele Poloniei, Vladislav Jagello (ratificat la Lublin 20
ianuarie 1390); Mircea recunoaşte suzeranitatea regelui polon. Acest tratat are şi un caracter antiungar.
- 7 martie 1395- Tratatul de la Braşov- încheiat de Mircea cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, de pe
poziții de egalitate. Are un caracter antiotoman și este considerat prima alianță antiotomană din sud-estul Europei.
- 10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395 are loc bătălia de la Rovine. Turcii conduși de sultanul Baiazid atacă Țara
Românească. Mircea a retras totul din calea turcilor. Victoria de la Rovine a semnificat păstrarea și consolidarea
independenței Țării Românești față de turci. Din păcate, scăpați de pericolul ottoman, boierii trădează și sprijină un
pretendent la tron, pe Vlad Uzurpatorul, sprijinit și de Poartă. În 1397, acesta va fi înlăturat.
- 26 septembrie 1396-are loc Cruciada de la Nicopole, la care participă şi Mircea cel Bătrân. Turcii obţin o
victorie categorică împotriva cruciaţilor
- bătălia de la Ankara (1402)- sultanul Baiazid este învins de către conducătorul mongolilor, Timur Lenk
- Mircea se amestecă în treburile interne ale Imperiului Otoman, sprijinindu-l pe Musa (1406), apoi pe Mustafa
(1411) în obţinerea tronului. Ambii pretendenţi sunt învinşi de Mehmet I, care pregăteşte o campanie împotriva
Ţării Româneşti
- 1417- pierde Dobrogea în favoarea Imperiului Otoman; pe finalul vieţii, acceptă plata tributului către Imperiul
Otoman şi este obligat să trimită un fiu la Constantinopol, drept garanţie .

 Alexandru cel Bun (1400-1432)- domn al Moldovei

- a participat la bătăliile de la Grunwald-1410 şi Marienburg-1422-ca aliat al Poloniei, împotriva cavalerilor
teutoni. La 15 martie 1412 este încheiat Tratatul de la Lublau, încheiat între Polonia şi Ungaria (au decis
împărţirea Moldovei, în cazul în care Alexandru nu ar fi participat la acţiunea comună împotriva turcilor)

 Iancu de Hunedoara (1441-1456)- voievod al Transilvaniei

- 1438- ban de Severin; 1441- voievod al Transilvaniei; 1446-1453- guvernator al Ungariei

- 1453- căpitan suprem al Ungariei şi al Transilvaniei
-1443-1444-„Campania cea lungă”, de la sudul Dunării, încheiată cu pacea de la Seghedin, favorabilă creştinilor,
prin care turcii se angajează să respecte pacea timp de 10 ani. Regele Ungariei, Vladislav I, nu respectă pacea şi
organizează o nouă cruciadă, soldată cu victoria turcilor la Varna-10 noiembrie 1444. Regele maghiar moare în
luptă, iar Iancu devine guvernator al Ungariei
- la 29 mai 1453, are loc cucerirea Constantinopolului, de către sultanul Mahomed al II-lea
- 4-21 iulie 1453-bătălia de la Belgrad- Iancu obţine o strălucită victorie asupra cuceritorului Constantinopolului.
Cea mai importantă consecinţă a fost faptul că a fost oprită înaintarea turcilor spre centrul Europei, aceştia reuşind
să cucerească cetatea abia în 1521.
- la 11 august 1456, Iancu moare în tabăra de la Zemun. Este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf. Mihail.

 Vlad Ţepeş (1448,1456-1462;1476) –domn al Ţării Româneşti

- în vara anului 1462, turcii conduși de sultanul Mahomed al II-lea, atacă Țara Românească, cu scopul de a-l
pedepsi pe Țepeș și de a recupera tributul restant. Țepeș aplică tactica “pământului pârjolit” și a otrăvirii fântânilor,
pustiind totul în calea acestora. Populația a fost retrasă în locuri sigure, armata română hârțuia permanent armata
otomană, dar evitând o confruntare decisivă. În noaptea de 16-17 iunie 1462, Țepeș a organizat celebrul atac
nocturn, în tabăra turcă, așezată lângă Târgoviște. Vlad, împreună cu câțiva apropiați, deghizați în turci, au pătruns
în tabăra adversă. S-a încercat asasinarea sultanului, dar fără rezultat. Turcii au luptat între ei până dimineața, apoi
strâng tabăra și trec Dunărea. Victoria lui Țepeș a confirmat statutul de independență pentru Țara Românească.
- din ordinul regelui Ungariei, Matei Corvin, Vlad va fi acuzat de trădare a cauzei creştinilor şi va fi închis (o
îndelungată captivitate la Vişegrad şi la Pesta). În 1476, este eliberat datorită intervenţiei lui Ştefan cel Mare şi urcă
pe tron, dar pentru o scurtă perioadă deoarece va fi ucis în urma unui complot al boierilor.

 Ştefan cel Mare (1457-1504)- domn al Moldovei

– la 4 aprilie 1459 încheie cu regele Poloniei, Cazimir al IV-lea, Tratatul de la Overchelăuţi: îl recunoaşte ca
suzeran pe rege, iar acesta îl recunoştea ca domn pe Ştefan cel Mare. O consecință a acestei înțelegeri a fost
îndepărtarea de la hotarul Moldovei a rivalului său, Petru Aron. Orientarea spre Polonia, care asigura Moldovei
protecție împotriva tendințelor de dominație ale regatului Ungariei, a rămas direcția principală a politicii externe a
țării. Aceasta fapt asigură împotriva Ungariei stăpânirea asupra Chiliei și a drumului comercial pe care îl controla.
- 15 decembrie 1467- bătălia de la Baia, victoria lui Ştefan asupra regelui Ungariei, Matei Corvin şi a însemnat
emanciparea Moldovei de sub suzeranitatea Ungariei. În anii următori, relațiile cu Ungaria s-au îmbunătățit.
- 1473- a refuzat plata tributului, declanșând astfel conflictele antiotomane
- 10 ianuarie 1475- bătălia de la Vaslui/Podul Înalt- victoria lui Ştefan în faţa turcilor. Campania a fost inițiată
de sultanul Mahomed al II-lea și comandată direct de Soliman, beglerbegul Rumeliei (guvernator al unei provincii).
Ștefan a aplicat hărțuiala și retragerea. Românii vor obține o strălucită victorie, care pentru moment va semnifica
independența Moldovei.
- 26 iulie 1476- bătălia de la Războieni/Valea Albă- turcii ies învingători. Majoritatea armatei de țărani rămăsese
acasă pentru a-și apăra gospodăriile. Cetățile moldovene (Neamț, Soroca, Suceava, Hotin etc.), nu pot fi cucerite.
Turcii se vor retrage rapid, în august, din cauza lipsei de aprovizionare.
- 1484- sultanul Baiazid al II-lea ocupă Chilia şi Cetatea Albă; 1485-1486- ultimele confruntări cu turcii la
Cătlăbuga şi Şcheia
- 15 septembrie 1485- Ştefan depune jurământul de vasalitate la Colomeea, în faţa regelui polonez, Cazimir al
IV-lea. El încearcă să-și recupereze cetățile Chilia și Cetatea Albă, cu sprijin polonez, dar acest lucru nu va mai fi
posibil.
- 26 octombrie 1497, bătălia de la Codrii Cosminului, între moldoveni şi polonezii conduşi de noul rege, Ioan
Albert; aceștia au urmărit instalarea unui prinț polonez pe tronul Moldovei și înlăturarea lui Ștefan. Ștefan obține
victoria. Seria conflictelor cu polonezii a continuat până în 1499.
- 12 iulie 1499- tratatul de la Hârlău- între Moldova și Polonia, stabilea pacea veșnică între cele 2 state, dar și
emanciparea Moldovei de sub suzeranitatea Poloniei. Cele două părți își promiteau sprijin reciproc împotriva
tuturor dușmanilor. La 2 iulie 1504- Ştefan cel Mare moare

 Mihai Viteazul (1593-1601)- domn al Țării Românești

- în 1594, aderă la Liga Sfântă și declanșează lupta antiotomană, printr-o răscoală în București (13 noiembrie
1594). Apoi, atacă cetățile de pe linia Dunării în decembrie 1594 (Giurgiu, Hârșova, Silistra), declanșând
ostilitățile cu I. Otoman. În 1594-1595 luptă cu tătarii și începe o campanie în sudul Dunării. Tătarii sunt învinși la
Putineiu, Stănești, Șerpătești (ianuarie 1595).
- tratatul de la Alba Iulia, 20 mai 1595- o delegație de boieri, în frunte cu Mitropolitul Eftimie, a negociat cu
principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, în numele lui Mihai. În textul tratatului, Mihai devenea subordonat al
principelui și accepta și autoritatea boierilor. Țara Românească urma să fie guvernată de un sfat format din 12
boieri. Singurul rezultat pozitiv era că ortodocșii din Transilvania intrau sub protecția mitropoliților munteni de
Târgoviște. Un tratat asemănător este semnat și de Moldova, astfel că Sigismund devine suzeranul Țărilor Române
extracarpatice. Tratatul era dezavantajos pentru Mihai, însă se obținea sprijinul principelui Transilvaniei în
confruntarea cu otomanii.
- în vara anului 1595, turcii atacă Țara Românească. Marele vizir Sinan-Pașa trece Dunărea cu 100000 de soldați,
scopul fiind transformarea Principatelor în pașalâcuri. Lupta decisivă se dă la Călugăreni, la 13/23 august 1595,
într-o zonă mlăștinoasă. Mihai obține o victorie temporară, insuficientă împotriva turcilor, care înaintează și ocupă
Bucureștiul și Târgoviște. Turcii sunt atacați din nou la Giurgiu, 15-20 octombrie 1595; la luptă au participat forțe
din toate cele trei Țări Române. Sinan Pașa este silit să se retragă la Dunăre. În primăvara anului 1596, Mihai
declanșează o campanie peste Dunăre, ajungând până la Plevna și Sofia.
- otomanii au reluat ofensiva în Ungaria, unde habsburgii au fost învinși. Ca urmare, în 1597 Mihai a încheiat pace
cu turcii în condiții avantajoase. I se recunoaște domnia pe viață, autonomia Ț.Românești și reducerea la jumătate a
tributului. În ianuarie, sultanul Murad al III-lea, îi trimitea lui Mihai steagul de recunoaștere a domniei.
- tratatul de la Mănăstirea Dealu, 9 iunie 1598: un tratat de alianță, între Mihai și împăratul Austriei, Rudolf al
II-lea. Lui Mihai i se promite finanțare pentru înarmarea a 5000 de soldați în vederea luptelor cu turcii. Împăratul
recunoștea domnia ereditară în familia lui Mihai, care la rândul său recunoștea suzeranitatea lui Rudolf al II-lea.
Aceste tratate (dubla suzeranitate otomană și habsburgică) anulează consecințele tratatelor cu Sigismund Bathory.
- Mihai aplică planul dacic, adică reunirea celor trei țări românești sub o singură conducere. În 18/28 octombrie
1599, în urma bătăliei de la Șelimbăr (lângă Sibiu), Mihai ocupă Transilvania.( conducătorul ei, Andrei Bathory
fuge, iar mai apoi este ucis de secui). La 1 noiembrie 1599, intră triumfător în Alba Iulia. În mai 1600, trece în
Moldova, pe care o cucerește în câteva săptămâni. (conducătorul ei, Ieremia Movilă fuge în Polonia).
- la 17/27 mai 1600, Mihai se intitula domn al celor 3 țări române
- bătălia de la Mirăslău, 18 septembrie 1600: nobilimea maghiară, condusă de generalul austriac Giorgio Basta,
obține victoria împotriva lui Mihai, care pierde Transilvania în favoarea lui Rudolf al II-lea. (Movileștii reveniseră
în Moldova în octombrie 1600, iar spre Ț. Românească veneau turcii. În Ț. Românească este instalat domn Simion
Movilă de către polonezi, recunoscut și de turci. Mihai va fugi spre Praga, apoi spre Viena, căutând ajutor la
Rudolf al II-lea. În 1601, primește ajutorul, mai ales că în Transilvania revenise Sigismund Bathory)
- bătălia de la Guruslău, 3/13 august 1601: Mihai îl învinge pe Sigismund Bathory și nobilimea maghiară și
recuperează Transilvania. Uniunea politică nu mai poate fi refăcută. La 9/19 august 1601, pe Câmpia Turzii este
asasinat de mercenarii valoni, cu sprijinul lui Basta.

 Dacă în prima jumătate a sec. al XVII-lea, regimul suzeranității otomane, a fost mai puțin aspru, din a doua
jumătatea a veacului obligațiile economice către otomani au crescut. (tributul, la care se adaugă
peșcheșurile și mucarerul). După Mihai, vreme de câteva decenii tributul fusese menținut în limite
rezonabile și nu au mai avut loc tentative de transformare a Țărilor Române în pașalâcuri.

- în 1645, principele Gheorghe Rakokzi I (1630-1648) încheie un tratat cu regele Franței, Ludovic al XIV-lea, cu
caracter antihabsburgic.
- politici antiotomane au mai dus Matei Basarab (1632-1654), în Țara Românească și Vasile Lupu (1634-1653), în
Moldova. Ei au încheiat tratate de alianță cu principii Transilvaniei, Gheorghe Rakokzi I și Gheorghe Rakokzi al
II-lea. Scopul era de a asigura un anume echilibru în relațiile cu otomanii și le-au asigurat domnii îndelungate.
- în contextul conflictului otomano-polon din anii 1672-1673, turcii pierd bătălia de la Hotin. După luptă, regele
Ian Sobieski negociază cu Grigore Ghica și Ștefan Petriceicu (fost și din nou domn al Moldovei) ocuparea țării.
- în același timp, Transilvania se va implica în Războiul de 30 de ani (1618-1648) și la tratativele de pace din
Westfalia din 1648. Acest lucru a sporit prestigiul internațional al Principatului. Creșterea puterii Habsburgilor și
încercările lor de a se amesteca în Țările Române au determinat Transilvania să încheie o alianță cu Franța, prin
tratatul de la Făgăraș (1677), dar aceasta nu a împiedicat pătrunderea armatelor imperiale în Principat. (1687)
- în 1699, se încheie Tratatul de la Karlowitz prin care Turcia cedează austriecilor administrarea Ungariei și a
Transilvaniei. Schimbarea raportului de forțe dintre marile puteri, în cursul sec. al XVII-lea, i-a determinat pe
domnitorii români să desfășoare acțiuni de politică externă care să țină cont de schimbările intervenite la nivel
european. Domnul Țării Românești, Șerban Cantacuzino (1678-1688) încearcă o apropiere față de I. Habsburgic,
în vederea recâștigării independenței. Tratatul de alianță este negociat între 1684-1688. În 1688, trimite o delegație
la Viena, dar alianța nu se materializează deoarece domnul moare brusc. În 1688, Șerban Cantacuzino a încheiat un
tratat cu țarii Rusiei, Ioan și Petru, prin intermediul trimisului său, arhimandritul Ioan, pentru o viitoare acțiune
antitotomană, care nu a mai avut loc. Pentru a nu trezi suspiciuni, domnul a întreținut relații foarte bune cu Poarta.
- Constantin Brâncoveanu(1688-1714), domn al Țării Românești, a inițiat o apropiere de Austria. El urmărea
astfel independența politică față de turci, păstrarea integrității teritoriale și întărirea domniei. În 1697, turcii sunt
înfrânți la Zenta. În 1698, Brâncoveanu face propuneri Rusiei în vederea unui nou război antiotoman. El a înțeles
competiția între Marile Puteri în această zonă (Rusia, Austria, I.Otoman), iar în fața presiunii austriece caută o
contrapondere în Rusia și Polonia. Deși recunoscut domn pe viață de către turci, după încheierea păcii de la
Karlowitz, C. Brâncoveanu a continuat să se implice, în secret, în negocieri antiotomane, obținând în anul 1701,
protecția împăratului Leopold de Habsburg.
- Dimitrie Cantemir (1710-1711), domn al Moldovei, se va apropia de Rusia, fiind aliat al țarului Petru I, prin
tratatul de la Luțk, 13 aprilie 1711. A participat la războiul ruso-turc de la Stănilești, din iulie 1711, soldat cu
victoria turcilor. Se încheie pacea de la Vadu Hușilor, în urma căreia Hotinul devine raia. Domnul român este
nevoit să se refugieze la ruși.