Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ÎNCEPUTURILE MODERNITĂŢII
În Evul Mediu, spaţiul românesc s-a aflat la conjunctura intereselor manifestate de către
Ungaria, Polonia şi Imperiul Otoman. Dupa ce Transilvania a intrat sub dominatia Ungariei, Tara
Româneasca si Moldova au reusit in secolul al XIV-lea să işi obtină intependenta fata de
Regatul Ungariei. Acesta insă nu a renuntat la pretentiile de suzeranitate fata de cele doua
state.
In a doua jumătate a secolului al XIV-lea, apare un nou pericol reprezentat de Imperiul Otoman
aflat in expansiune. In aceste context, conducatorii Ţărilor Române incearca sa obtina, prin
diplomatie sau prin victorii militare, mentinerea independentei si dupa pierderea acesteia, in
secolul al XV lea incearca sa o recastige sau sa pastreze autonomia. În acest fel, Ţările
Române au reprezentat un factor important in evoluţia relaţiilor internaţionale din Răsăritul
Europei.
A.Secolul al XIV-lea
B.Secolul al XV-lea
La începutul secolului al XV-lea Ţara Românească intră sub suzeranitatea Imperiului Otoman.
Pentru Moldova, acest statut este valabil din 1456. Voievozii români aflaţi la domnia celor două
ţări vor lupta în acest context pentru recâştigarea independenţei.
Tratatul de la Overchelăuţi -1459. Prima parte a domniei lui Ştefan cel Mare este
dominată de relaţiile cu Polonia. În 1459 este incheiat tratatul de la Overchelăuti cu
regele Poloniei, Cazimir al-IV-lea. Este un tratat de alianţă prin care Ştefan cel Mare
obţine sprijinul impotriva lui Petru Aron, fostul domnitor al Moldovei si contracandidatul
sau, care se afla refugiat in Ungaria. În schimb, cedeaza cetatea Hotin regelui Poloniei si
recunoaste suzeranitatea acestuia.
Bătalia de la Baia -1467. Relatiile cu Ungaria sunt marcate de stăpânirea cetăţii Chilia
care intrase sub stăpânirea Ungariei. Ştefan cel Mare atacă această cetate în 1462, dar
nu reuşeşte să o cucerească. Revine în 1465 cand preia cetatea, fapt care va determina
campania lui Matei Corvin, organizată în Moldova în 1467. Iniţial are succes, dar Stefan
cel Mare reuşeşte să îl învinga pe Matei Corvin la Baia, fapt care determină retragerea
armatei maghiare, confirmarea stăpânirii asupra Chiliei si o perioada de relativă liniste in
relaţiile cu Ungaria, care nu a reusit sa-si impună suzeranitatea asupra Moldovei.
Bătălia de la Vaslui -1475. Relatiile cu Imperiul Otoman sunt marcate de expansiunea
acestuia care impusese Moldovei plata tributului in timpul lui Petru Aron. Stefan cel Mare
refuză plata tributului şi cedarea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă, fapt care a determinat
organizarea unei campanii conduse de Soliman Paşa în ianuarie 1475. Bătălia decisivă
are loc la Vaslui într-un loc mlăştinos şi reprezintă o victorie răsunătoare a lui Ştefan cel
Mare. Convins că turcii nu vor ceda, Ştefan cel Mare trimite o scrisoare statelor creştine
prin care solicită ajutor în viitor, aratând importanta Moldovei in lupta antiotomană, rolul
său de „poartă a creştinităţii”. La această scrisoare raspunde regele Ungariei care
incheie un tratat de alianta antiotomana prin care îşi ofera ajutor reciproc împotriva
pericolului otoman.
Tratatul cu Matei Corvin, regele Ungariei, 1475. Deşi la începutul domniei sale Ştefan
cel Mare se află in relaţii conflictuale cu Matei Corvin, determinate de stăpânirea
Ungariei asupra Chiliei (aceasta a fost redobândită de Ştefan cel Mare in 1465, fapt care
a dus la campania lui Matei Corvin în Moldova încheiată prin victoria lui Ştefan cel Mare
la Baia in 1467), în 1475 se ajunge la încheierea unui tratat care prevede ajutor
antiotoman. Prin acelaşi tratat, Matei Corvin îi oferă lui Ştefan cel Mare stăpânirea
asupra a două cetăţi din Transilvania si promite sa nu acorde azil politic dușmanilor lui
Stefan cel Mare. Moldova garanta negustorilor din Ungaria privilegii comerciale. Acest
tratat a fost determinat de ameninţarea venită din partea Imperiului Otoman, mai ales
după victoria obţinută de Ştefan cel Mare la Vaslui în ianuarie 1475.
Batalia de la Valea Albă/Războieni 1476. Victoria lui Stefan cel Mare de la Vaslui,
refuzul de accepta cererile sultanului au dus la campania otomană din 1476, condusă de
sultanul Mahomed al II lea si care a fost precedată de atacurile tătarilor. Lipsit de ajutor
din afara țării, Stefan cel Mare a aplicat ”tactica pământului pârjolit” si a consolidat
apărarea cetăților. Confruntarea decisivă a avut loc la Valea Albă si s-a încheiat cu
victoria sultanului. Victoria nu a putut fi valorificată, întrucât cetățile Neamț, Suceava și
Hotin nu au putut fi cucerite. Lipsa de provizii si izbucnirea unei epidemii de ciumă în
tabăra otomană au grăbit retragerea armatei otomane,astfel încât expeditia militara a lui
Mahomed al II lea s-a transformat într-un eșec.
Relatiile cu Polonia- spre sfârşitul domniei, Stefan cel Mare pierde Chilia si Cetatea
Alba, cucerite de turci în 1484 si incheie pace cu turcii. Recunoaste sezeranitatea
regelui Poloniei, Cazimir al IV-lea, dar dupa moartea acestuia, Stefan cel Mare se vede
amenintat de noul rege, Ioan Albert. In 1497 are loc lupta din Codrii Cosminului, care
se incheie cu o victorie pentru Stefan cel Mare.În urma acesteia in 1499, tratatul de la
Hârlău, încheiat între Moldova si Polonia recunoaşte independenţa Moldovei faţă de
Polonia. Prin acelasi tratat, cei doi conducători îşi promiteau ajutor reciproc în caz de
război. Problema Pocutiei rămânea nerezolvată, regele Poloniei nerecunoscând
drepturile Moldovei asupra acestui teritoriu.
C. Secolul al XVI-lea
Se accentueaza regimul dominatiei otomane prin cresterea obligatiilor economice, mai ales a
tributului; dupa ce in 1541 Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomana,
toate cele trei ţări trec acum sub suzeranitatea Imperiul Otoman.
Vasile Lupu (1634-1653), Moldova- permite cresterea numarului dregatorilor greci, fapt care a
nemultumit boierimea pamânteană.
Şerban Cantacuzino, domn al Ţării Româneşti în perioada 1678-1688
Duce tratative secrete cu Imperiul Habsburgic şi Rusia. În 1688 încheie un tratat cu ţarii
Rusiei, Ioan şi Petru, obţinând din partea acestora ajutor şi protecţie împotriva Imperiului
Otoman. În acest fel se deschide un capitol nou în relaţiile externe ale Țărilor Române prin
alianţa antiotomană cu Rusia.Tratatul nu va fi pus în practică din cauza morţii domnitorului.
Şerban Cantacuzino initiaza tratative şi cu Imp. Habsburgic; intre 1684-1688 obtine conditii
foarte avantajoase, dar tratatul nu este semnat din cauza mortii domnitorului Şerban
Cantacuzino.
Secolul al XVIII-lea
Domnitorii români continua politica de aliante secrete cu Rusia si Imp. Habsburghic. In aceste
sens amintim pe Constantin Brâncoveanu, domnitor al Tarii Românești in perioada 1688-
1714, care in 1709 incheie o conventie secreta cu Rusia.
Dimitrie Cantemir, domnitor al Moldovei (1710-1711), in 1711 incheie tratatul de la
Luțk cu tarul Rusiei, Petru cel Mare. Prin acest tratat se oferea ajutor impotriva
Imperiului Otoman, Rusia recunoscând domnia ereditara si integritatea teritoriului
Moldovei în vechile hotare. Moldova urma să treacă sub protectoratul rusesc, granita
dintre cele două state era stabilită pe Nistru şi în caz de ocupaţie, familia domnitorului va
avea drept de azil în Rusia.
Batalia dintre cele două armate ( Rusia si Moldova) si Imp. Otoman are loc la Stănilesti
(1711), si se incheie cu victoria turcilor. Imp. Otoman nu mai are incredere in domnitorii
români si numeste domnitori fanarioti din 1711-Moldova si 1716-Tara Românească,
primul domnitor fanariot fiind Nicolae Mavrocordat.