VI.

SPAȚIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAȚIE ŞI CONFLICT

EVUL MEDIU – ÎNCEPUTUL MODERNITĂȚII
→ între sec. al XIV-lea-al XVIII-lea, ƫările române se află la intersecƫia intereselor expansioniste
ale puterilor vecine
→ în sec. al XIV-lea, aceste puteri sunt : - Regatul Ungariei la V
- Regatul Poloniei la N
- Imperiul Otoman la S
→ în sec. al XVI-lea, Ungaria este cucerită de Imperiul Otoman
→ la sf. sec. al XVII-lea, Ungaria intră în stăpânirea Imperiului Habsburgic
→ în sec. al XVIII-lea, Polonia este împărƫită între puterile vecine: - Imperiul Habsburgic la V
- Imperiul Rus la E
- Imperiul Otoman la S
→ pentru a-şi menƫine fiinƫa statală, conducătorii ƫărilor rom.se aliază cu unele puteri împotriva celorlalte
→ atunci când diplomaƫia nu este suficientă, se ajunge la conflict
→ conflictul dintre ƫările rom şi puterile vecine este asimetric, astfel conducătorii români foloseau metode
specifice de luptă: “tactica pământului pârjolit” (privarea adversarului de resurse şi acƫiuni de hărƫuire)
→ ultima soluƫie pentru menƫinerea fiinƫei statale este acceptarea suzeranităƫii puterilor vecine:
conducătorii români devin vasali ai monarhilor creştini sau plătesc tribut Imperiului Otoman
→ în relaƫia cu Imperiul Otoman, în sec. al XVI-lea, se trece de la regimul tributar la regimul vasalic
(limitare a politicii externe a ƫărilor române)
Acƫiuni militare şi diplomatice ale conducătorilor români în Evul Mediu (sec. XIV-XV)
→ între sec. al XIV-XVI-lea, voievozii români participă la politica de “cruciadă târzie” a Europei
creştine împotriva Imperiului Otoman
MIRCEA CEL BĂTRÂN (T.R. 1386 – 1418)
→ la începutul domniei, a semnat un tratat de alianƫă cu regele Poloniei, Vladislav Jagiello, tratat
îndreptat împotriva intereselor Ungariei
→ tratatul a fost intermediat la Radom 1389 şi ratificat la Lublin 1390
→ în 1389, Mircea trimite un corp de oaste în ajutorul ƫărilor creştine în bătălia de la Kossovopolje,
pierdută de Serbia şi Bulgaria în faƫa Imperiului Otoman; în urma acestei bătălii, Imperiul
Otoman îşi extinde stăpânirea până la Dunăre
→ astfel, otomanii intră în conflict cu Ț.R. pentru Dobrogea, pe care Mircea o ocupase în 1388
→ acest conflict, ca şi expediƫia lui Mircea de la S de Dunăre din 1394, au determinat campania
otomană din Ț.R. sub conducerea sultanului Baiazid
→ confruntarea a avut loc la Rovine, octombrie 1394/mai 1395 (loc mlăştinos întărit cu şanƫuri)
→ Mircea obƫine o victorie strategică, dar se retrage spre Transilvania lăsând o parte din teritoriul
Ț.R. sub conducerea lui Vlad Uzurpatorul (pretendentul sprijinit de Imperiul Otoman)
→ în martie 1395, Mircea semnează un tratat de alianƫă la Braşov cu regele Ungariei, Sigismund de
Luxemburg; tratatul era îndreptat împotriva Imperiului Otoman
→ 1396, în urma acestui tratat, Mircea îl ajută pe Sigismund în cruciada antiotomană de la
Nicopole, pierdută de creştini
→ cu ajutorul lui Sigismund, Mircea va recupera întregul teritoriu al Ț.R. până în 1397
→ la începutul sec. al XV-lea, sultanul Baiazid îşi pierde tronul
→ Mircea se implică în lupta pentru succesiune din Imperiul Otoman sprijinind mai mulƫi
candidaƫi, fără succes însă
→ la sprijinul domniei, Mircea este obligat să plătească tribut otomanilor pierzând şi Dobrogea
ALEXANDRU CEL BUN (Moldova 1400 – 1432)
→ a reuşit să menƫină fiinƫa statală a Moldovei în faƫa pretenƫiilor Ungariei şi Poloniei, care în 1412
au semnat un tratat prin care Moldova urma să fie împărƫită în cazul în care Alexandru nu şi-ar fi
îndeplinit obligaƫiile de vasal, faƫă de Polonia
→ Alexandru a ajutat însă Polonia în luptele purtate împotriva cavalerilor teutoni în luptele de la
Grunwald (1410) şi Marienburg (1422)
→ astfel, tratatul dintre Ungaria şi Polonia nu mai este valabil
→ tot Alexandru este primul domnitor al Moldovei care intră în conflict cu imperiul Otoman (1420,
otomanii asediază Chilia şi Cetatea Albă, dar fără succes)
IANCU DE HUNEDOARA (Transilvania – 1441-1456)
→ provenit dintr-o veche familie românească din Transilvania
→ a primit din partea regelui Ungariei titlu de “ban de Severin” (1438) şi de voievod al Trans (1441)
→ din această poziƫie, a încercat să formeze un front comun antiotoman cu celelalte ƫări române
(Ț.R. şi Moldova), sprijinind pe tronul lor domni favorabili luptei antiotomane (Vlad Dracul -
Ț.R., Bogdan al II-lea - Moldova)
→ prima confruntare a lui Iancu a avut loc în 1442 pe Valea Ialomiƫei
→ 1443, el organizează “campania cea lungă” din Peninsula Balcanică, care se încheie un an mai
târziu printr-o pace favorabilă Ungariei
→ tot în 1444, regele Ungariei, Vladislav, organizează cruciada antiotomană de la Varna, în care
creştinii sunt înfrârnƫi, iar regele îşi pierde viaƫa
→ în aceste condiƫii, Iancu a primit funcƫia de “guvernator general al Ungariei” şi regent
→ în această calitate, Iancu a avut mai multe confruntări cu otomanii
→ cea mai importantă dintre ele a fost în 1456, atunci când Iancu a apărat cu succes cetatea
Belgrad în faƫa asediului otoman condus de Mehmet al II-lea supranumit “Cuceritorul” , care cu
3 ani mai devreme a cucerit Constantinopolul
→ apărarea cetăƫii Belgrad va întârzia cu aprox. un secol înaintarea otomanilor spre centrul Europei
→ Iancu a murit la scurt timp după, în tabăra de lângă Belgrad din cauza unei epidemii de ciumă
VLAD ȚEPEŞ (T.R. 1456 – 1462)
→ odată ajuns pe tron, Vlad refuză plata tributului şi îi omoară pe trimişii sultanului
→ iarna, 1461-1462, el organizează o expediƫie la S de Dunăre în care omoară peste 20.000 de turci
→ aceste acƫiuni au determinat campania otomana din Ț.R., condusă de Mehmet al II-lea, vara 1462
→ Vlad a aplicat “tactica pământului pârjolit” preferând acƫiuni de hărƫuire în locul conflictului
→ o astfel de acƫiune a fost atacul de noapte de la Târgovişte, în iunie 1462, în care Vlad, deghizat
în otoman, pătrunde în tabăra adversarului şi este aproape de a-l omorî pe sultan
→ armata otomană se va retrage, însă Vlad, trădat de boieri îşi pierde tronul în favoarea fratelui
său, Radu cel Frumos, care era sprijinit de otomani
→ Vlad pleacă în Transilvania, acolo unde este trimis la închisoare de Matia Corvin
→ îşi va recupera tronul în 1476, cu sprijinul lui Ştefan cel Mare, dar va muri în acelaşi an din
cauza unui complot al boierilor
ŞTEFAN CEL MARE (Moldova 1457 – 1504)
→ a ajuns pe tron cu sprijinul lui Vlad Țepeş
→ încă de la începutul domniei, a semnat un tratat în 1459 la Overchelăuƫi cu regele Poloniei,
Cazimir al IV-lea, tratat prin care recunoaşte suzeranitatea acestuia în schimbul ajutorului militar
→ tratatul era îndreptat către pretenƫiile Ungariei
→ 1465, Ştefan cucereşte cetatea Chiliei în care, de pe vremea lui IdH funcƫiona o garnizoană maghiară
→ în 1467, are loc campania maghiară din Moldova condusă de regele Matia Corvin
→ confruntarea are loc la Baia, iar Ştefan iese conducător
→ ulterior, relaƫiile dintre cei doi se vor îmbunătăƫi, ei semnând un tratat de alianƫă în 1475
→ refuzul plății tributului şi încercările lui Ştefan de impunere pe tronul ƫările române domnitori
favorabili luptei antiotomana au determinat campania otomana din Moldova (iarna 1474-1475),
condusă de Suleyman Paşa
→ confruntarea are loc la Vaslui (Podu Înalt) 10 ianuarie 1475, într-un loc mlăştinos pe valea r. Bârlad
→ Ştefan a profitat de condiƫiile geografice şi climatice (ceaƫă) pentru a obƫine victoria
→ apoi, Ştefan trimite o scrisoare către conducătorii creştini ai Europei solicitându-le ajutorul
→ Matia Corvin, regele Ungariei, îi oferă ajutorul, cu care încheie un tratat de alianƫă în iulie 1475
→ prin acest tratat, cei doi îşi promit sprijin reciproc în lupta antiotomană
→ în 1476, are loc o altă campanie otomană condusă de însuși sultanul Mehmet al II-lea
→ în plus, Moldova este atacată de tătari
→ Ştefan este obligat să îşi împartă armata în două
→ el este înfrânt de otomani la Războieni, 1476 (Valea Albă)
→ otomanii nu reuşesc însă să cucerească Suceava şi Cetatea Neamƫului, fiind nevoiƫi să se retragă
din cauza tacticii pământului pârjolit folosită de Ştefan şi a ameninƫării unei intervenƫii maghiare
→ 1484, otomanii cuceresc Chilia şi Cetatea Albă
→ pt a le recupera, Ştefan jură din nou vasalitate regelui Poloniei, Cazimir IV, la Colomeea,1485
→ cu ajutorul polonezilor, Ştefan obƫ. victorii împotriva ot, însă nu reuşeşte să recupereze cetăƫile
→ în cele din urmă, în 1487, Ştefan plăteşte din nou tribut Imperiului Otoman
→ 1497, Ştefan obƫine o victorie la Codrii Cosminului împotriva armatei poloneze condusă de
regele Ioan Albert (fiul lui Cazimir)
→ 1499, se încheie tratatul de pace de la Hârlău, prin care Polonia renunƫă la orice pretenƫie de
suzeranitate asupra Moldovei
→ Ştefan moare în 1504 la Suceava
Acƫiuni diplomatice şi militare în secolul al XVI-lea (sf. Evului Mediu)
→ în sec. al XVI-lea, se schimbă statutul ƫărilor române
→ în 1541, Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană
→ Ț.R. şi Moldova trec, în raport cu Imperiul Otoman, de la regimul tributar la regimul vasalic,
ceea ce înseamnă începutul implicării sultanilor în numirea domnitorilor
→ au existat domnitori care au continuat lupta antiotomană, însă fără succes (Radu de la Afumaƫi -
Ț.R., Ioan Vodă cel Cumplit - Moldova)
→ 1538, în urma unei campanii condusă de Suleyman Magnificul împotriva lui Petru Rareş în
Moldova, aceasta a pierdut S Basarabiei
MIHAI VITEAZUL (T.R. 1593 – 1601)
→ a ajuns pe tron prin cumpărarea domniei
→ în 1594, aderă la Liga Sfântă, organizaƫie antiotomană condusă de împ. Rudolf al II-lea de
Habsburg, din care făceau parte Spania, Statul Papal şi alte ducate italiene+Transilvania şi Moldova
→ tot în 1594, îi omoară pe toƫi creditorii turci din Ț.R.
→ mai 1595, o delegaƫie de boieri munteni, în frunte cu mitropolitul, semnează în numele lui Mihai
la Alba Iulia un tratat cu principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, prin care Mihai devenea
vasal al lui Rudolf, în schimbul ajutorului militar
→ în vara lui 1595, are loc campania otomană din Ț.R., sub conducerea lui Sinan Paşa;
confruntarea are loc la Călugăreni, într-un loc mlăştinos, pe valea râului Neajlov, august 1595
→ Mihai obƫine o victorie strategică, dar se retrage spre N, aşteptând ajutorul din Transilvania, iar
otomanii ocupă Bucureşti şi Târgovişte
→ după ce obƫine ajutor din Transilvania în toamna lui 1595, Mihai trece la contraofensivă,
respingându-i pe otomani şi obƫinând victoria decisivă de la Giurgiu
→ în cele din urmă, 1597, Imp Ot recunoaşte domnia lui Mihai în schimbul unui tribut mult diminuat
→ iunie 1598, în perspectiva unor viitoare acƫiuni antiotomane, Mihai semnează un nou tratat la
Mănăstirea Dealu, lângă Târgovişte cu împăratul Rudolf al II-lea de Habsburg, prin care se
recunoaşte vasal al acestuia în schimbul ajutorului militar şi financiar
→ acest tratat anulează prevederile tratatului de la Alba Iulia
→ 1599, Sigismund Bathory renunƫă la tronul Transilvaniei în favoarea vărului său, cardinalul
Andrei Bathory, care este favorabil unei păci cu imperiul otoman
→ în aceste condiƫii, Mihai trece în Transilvania, îl învinge pe Bathory la Şelimbăr şi intră în Alba
Iulia unde este recunoscut principe de Dieta Transilvaniei şi ulterior şi de imperiul otoman
→ împ. Rudolf - singurul care nu îi recunoaşte statutul de principe, considerandu-l doar un reprez al său
→ primăvara, 1600, Mihai intră în Mold+îl alungă fără luptă pe domn. Ieremia Movilă,susƫ de polonezi
→ astfel, Mihai supune sub autoritatea sa toate cele 3 ƫări române
→ această situaƫie nu durează mult, deoarece în toamna lui 1600, Mihai este învins la Mirăslău de
trupele generalului Basta, trimise de Rudolf
→ în acelaşi timp, Mihai pierde şi Moldova şi Ț.R., unde în urma unei intervenƫii poloneze sunt
instalaƫi ca domnitori fraƫii Ieremia şi Simion Movilă
→ Mihai ajunge la curtea lui Rudolf aşteptând ocazia de a-şi recupera teritoriile
→ această ocazie vine în 1601, atunci când nobilii din Transilvania se revoltă împotriva autorităƫii
imperiale şi îl aleg ca principe pe Sigismund Bathory
→ Mihai este trimis de împ. Rudolf împreună cu Basta în Transilvania şi îl învinge pe Sigismund
Bathory la Guruslău
→ la scurt timp după, el recuperează şi Ț.R. în urma revoltei boierilor munteni împotriva lui
Simion Movilă
→ august 1601, Mihai este asasinat pe Câmpia Turzii, din ordinul generalului Basta
 Diplomaƫia conducătorilor români de la sf EM şi înc Modernităƫii (sec. XVII-XVIII)
→ de-a lungul sec. al XVII-lea şi la înc. sec. al XVIII-lea, conducătorii ƫărilor române se implică
prin diplomaƫie în relaƫiile internaƫionale europene
→ principii Transilvaniei, Gabriel Bethlen şi Gheorghe Rackotzy I participă la Războiul de 30 de ani
(1618-1648) de partea principilor protestanƫi, împotriva împăraƫilor catolici
→ în cele din urmă, la sfârşitul sec. al XVII-lea, Transilvania va trece sub stăpânirea Imperiului
Habsburgic, 1699 pacea de la Karlowitz, Imp. Ot. recunoaşte stăpânirea Imp. Habs. asupra Trans.
→ această schimbare presupune o diminuare a autonomiei principatului, deoarece principele este
însuşi împăratul reprezentat de un guvernator
→ în Ț.R. şi Moldova, statutul de vasali ai imperiului otoman limitează capacitatea domnitorilor
români de a întreƫine relaƫii internaƫionale
→ ei încheie însă alianțe secrete cu puterile creştine împotriva Imp Ot: domnitorul Ț.R., Şerban
Cantacuzino participă la asediul Vienei(1683), în tabăra ot,dar în secret trimite informaƫii austriecilor
→ datorită contribuƫiei lui, ultimă încercare a imp. Ot. de a pătrunde spre centrul Europei a eşuat
→ aceeaşi politică o duce şi urmaşul lui Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu, care încheie
înƫelegeri secrete cu Imperiul Rus
→ din această cauză, din 1714, Brâncoveanu - mazilit şi executat la Constantinopol împreună cu fiii săi
→ aceeaşi soartă o are şi urmaşul sau, Ştefan Cantacuzino împreună cu tatăl, Ctin Cantacuzino, 1716
→ 1716, în Ț.R., sunt introduse domniile fanariote prin instalarea pe tron a lui Nicolae Mavrocordat
→ în Moldova, domnitorii încheie înƫelegeri secrete (Constantin Cantemir)
→ 1710, pe tronul Moldovei ajunge Dimitrie Cantemir
→ aprilie 1711, Cantemir încheie un tratat secret cu ƫarul Rusiei, Petru cel Mare la Luƫk; cei doi au
fost înfrânƫi de otomani în bătălia de la Stănileşti (iulie 1711)
→ Dimitrie Cantemir a fost obligat să plece în Rusia
→ 1711, pe tronul Mold sunt instaurate domniile fanariote, prin aducerea pe tron a lui Mavrocordat
→ în sec. XVIII, ƫările române sunt conduse de fanarioƫi => scăderea autonomiei ƫărilor rom, ptc fiind
numiƫi de sultani, ei nu mai au dreptul de a aduce o politică externă, iar armata este desfiinƫată
→ de-a lungul acestei perioade, ƫările române au pierdut teritorii :
-Oltenia, cedată de Ț.R. Imperiului Habsburgic, (1718-1739)
-Bucovina, cedată de Moldova Imperiului Habsburgic (1775)
-Basarabia, cedată de Moldova Imperiului Rus (1712)