Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la

începuturile modernității (secolele XIV-XVIII)

📌 Important 📌 pentru o înțelegere cât mai bună a cerințelor de BAC:

În acest capitol discutăm relațiile internaționale ale statelor române în perioada XIV-XVIII.
Aceste relații internaționale sunt compuse din acțiuni diplomatice și acțiuni militare.
DACĂ aveți cerința de a descrie/exemplifica/menționa/prezenta/argumenta:
1. Acțiuni militare: vorbiți despre BĂTĂLII, RĂZBOAIE
2. Acțiuni diplomatice: vorbiți despre TRATATE (alianțe, păci, vasalitate)
3. Acțiuni de relații internaționale: puteți vorbi despre ambele de mai sus sau alegeți una.
De asemenea, acțiunile diplomatice se aseamănă prin tipul lor (ex. tratate de vasalitate sau de
alianță) și prin scopul lor (ex. alianțe antiotomane).

Situația internațională în secolele XIV-XV

Țările Române se aflau în vecinătatea unor puteri care promovau politici expansioniste: Polonia
(în nord), Ungaria (în vest), Imperiul Bizantin, iar după 1400 Imperiul Otoman (în sud). Astfel,
principalele obiective ale domnilor români în această perioadă era de a menține autonomia
teritoriului și de a apăra integritatea acestuia. Pentru a-și atinge aceste obiective, domnii români
vor folosi acțiuni diplomatice (diferite tipuri de tratate: alianță, vasalitate) și acțiuni militare
(bătălii, războaie, cruciade).
Din cauza apropierii Imperiului Otoman de granița sudică, conflictele cu acesta au devenit din ce
în ce mai dese și erau caracterizare prin asimetria de care dădeau dovadă. Astfel, în majoritatea
cazurilor, strategia domnilor români era una defensivă. Ca tactici, domnii români foloseau
următoarele: pârjolirea pământului, otrăvirea fântânilor, alegerea unui loc propice pentru bătălia
finală, cunoscut doar de ei, putând lua dușmanul prin surprindere. (mlaștini, păduri, fiind evitate
bătăliile în câmp deschis).

Secolul XIV
Mircea cel Bătrân (1386-1418), domn în Țara Românească
1389: Tratat de alianță de pe poziții de egalitate cu Polonia, la Radom pentru a se apăra
de pretențiile de suzeranitate ale Ungariei.
1395: Lupta de la Rovine, împotriva otomanilor, inițiată de sultanul Baiazid care atacă
Țara Românească. Mircea folosește tactica pământului pârjolit, câștigând bătălia.

1
 Motivul bătăliei: Mircea i-a sprijinit pe sârbi în bătălia de la Kossovopolje din 1389,
anexase Dobrogea în 1388 și atacase bazele otomane de la sudul Dunării.
1395: Tratat de alianță cu Sigismund de Luxemburg la Brașov, primul tratat anti-otoman
din sud-estul Europei, Mircea devenind vasal al lui Sigismund deoarece primea Țara
Făgărașului și Almașul ca feude.
1396: Mircea participă la Cruciada de la Nicopole. Cruciada este pierdută din cauza
cavalerilor burgunzi care au ignorat sfatul lui Mircea.
1417: Mircea pierde Dobrogea în favoarea otomanilor și începe să plătească tribut.

Țara Românească în timpul lui Mircea cel Bătrân

Secolul XV – prima jumătate

Alexandru cel Bun (1400-1432), domn în Moldova
1402: Jurământ de vasalitate Poloniei. Acest jurământ a fost reînnoit în: 1404, 1407.
Conform jurământului, Alex avea obligația de a-i ajuta pe polonezi în bătălia de la
Grunwald împotriva cavalerilor teutoni.
1411: Tratat de alianță încheiat între Moldova și Polonia, reînnoit în 1415, 1419.
1420: Respinge primul atac otoman asupra Moldovei, încheiat cu victoria lui Alex în
urma asedierii cetăților Chilia și Cetatea Albă de către otomani.

2
Iancu de Hunedoara (1441-1456), voievod al Transilvaniei și guvernator al Ungariei
1442: Câștigă Bătălia de pe Ialomița, învingându-i pe otomani.
1443-1444: Împreună cu regele Ungariei organizează „Campania cea Lungă”, obținând
mai multe victorii împotriva otomanilor la sud de Dunăre, cucerind chiar Sofia și Nisul. Ca
urmare a victoriilor, otomanii cer pace.
1444: Tratatul de la Seghedin, unde otomanii sunt de acord să încheie un armistițiu pe 10
ani și returnează unele teritorii.
1444: Cruciada de la Varna, organizată la inițiativa Papei Eugeniu al IV-lea, unde trupele
creștine sunt înfrânte, iar regele Ungariei, Vladislav al III-lea este ucis în luptă. Alături de
acesta au participat la cruciadă și Iancu împreună cu Vlad II Dracul (domn în Țara Rom.)
1448: Bătălia de la Kossovopolje, unde Iancu este învins de sultanul Murad al II-lea.
Aceasta a fost ultima ofensivă a lui.
1456: Bătălia de la Belgrad, unde Iancu reușește să îi învingă pe otomanii conduși de
sultanul Mahomed al II-lea, care asediau Belgradul. Orașul era metaforic „cheia regatului
Ungariei”, acțiunile lui Iancu întârziind cucerirea regatului cu aproximativ 70 de ani. Iancu
moare câteva zile mai târziu.

Secolul XV – a doua jumătate

Vlad Țepeș (1448, 1456-1462 și 1476 – trei domnii), domn în Țara Românească
1456: preia tronul cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara
1457: îl ajută pe Ștefan cel Mare să ia tronul Moldovei
1459: refuză să mai plătească tribut Imperiului Otoman
1460: încheie o alianță antiotomană cu regele Ungariei, Matei Corvin, deoarece Matei
anunțase că va porni o cruciadă.
1461-1462: atacă la sud de Dunăre și le provoacă otomanilor numeroase pierderi,
distrugând multe garnizoane.
1462: este atacat de sultanul Mahomed al II-lea, însă se folosește de tactica pământului
pârjolit și de atacurile de hărțuire și ataca tabăra otomană în apropiere de Târgoviște,
având astfel loc mult cunoscutul „atac de noapte de la Târgoviște”. Vlad provoacă
numeroase pierderi, iar otomanii sunt nevoiți să se retragă. Sultanul îl lasă în Țara
Românească pe Radu cel Frumos, care a reușit să câștige tronul cu ușurință din cauza
trădării boierilor față de Vlad. Cel din urmă se refugiază în Transilvania unde speră să
găsească sprijin, însă Matei Corvin îl arestează și închide.
1476: prin intervenția lui Ștefan cel Mare, care dorea formarea unui nou front românesc
antiotoman, Vlad este reînscăunat, însă moare la scurt timp după.

Ștefan cel Mare (1457-1504), domn în Moldova

3
 1459: Tratatul de vasalitate față de regele Polon, la Overchelăuți, primind în 1462
Hotinul.
1465: Ocupă Chilia de la Ungaria și Țara Românească.
1467: îi învinge pe unguri în bătălia de la Baia.
1473: refuză să mai plătească tribut Imperiului Otoman
1475: celebra bătălie de la Vaslui, în care îi învinge pe otomani. El s-a folosit de
condițiile meteo favorabile și de teren (mlăștinos). A avut sprijin militar din partea
Poloniei și Transilvaniei.
1475: Alianță antiotomană încheiată cu Matei Corvin.
1476: bătălia de la Războieni. Moldova a fost atacată concomitent și de tătari și de
otomani, Ștefan fiind obligat să își împartă forțele. Acesta este înfrânt, dar cetățile nu sunt
ocupate, iar otomanii sunt nevoiți să se retragă.
1484: otomanii ocupă cetățile Chilia și Cetatea Albă
1485: jurământul de vasalitate de la Colomeea, tratat ce îl punea pe o poziție subordonată
Poloniei.
1497: bătălia de la Codrii Cosminului, unde Ștefan îi învinge pe polonezi. Bătălia este
dată pentru provincia Pocuția, Ștefan atacând regele Poloniei, Ioan Albert.
1499: tratatul de pace de la Hârlău dintre Moldova și Polonia, încheiat de pe poziții de
egalitate.

Situația internațională în secolele XVI-XVIII

În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman și-a atins apogeul puterii sale. Acesta începe încă din
1453, o dată cu cucerirea Constantinopolului, fapt ce le-a îndreptat apoi politica expansionist
spre Europa, mai exact Ungaria, și Africa. În acest sens, în 1517, otomanii cuceresc Egiptul, iar
în 1526 înving Ungaria la Mohacs. În 1541, Ungaria central și de sud este anexată de otomani
(Transilvania devine principat autonom sub suzeranitate otomană, plătind tribut), iar Țările
Române pierd un potențial aliat. Prin urmare, obligațiile față de otomani cresc.
De-a lungul secolelor, când se aflau sub suzeranitatea Porții, Țările Române aveau următoarele
obligații economice față de aceasta:
tribut (sumă de bani plătită în schimbul păcii)
peșcheș (cadouri pentru sultan și marii dregători)
mucarer (mic/mare, era un firman de reînnoire a domniei sau de confirmare a domnului)
aprovizionarea cu produse (vite, cai, oi, pește, miere, lemn, cereale, etc.)
Pe lângă obligațiile economice, suntem martori unei creșteri semnificative a influenței pe care
Imperiul Otoman o avea asupra Țărilor Române, influență caracterizată prin:
confirmarea de către sultan a domnilor români după alegerea lor.
cumpărarea domniei, care începe mai spre sfârșitul secolului XVI, un bun exemplu
fiind Mihai Viteazu.

4
Secolul XVI
Mihail Viteazu (1593-1601)
1593: își cumpără tronul de la otomani
1594: pornește o revoltă antiotomană, iar apoi atacă cetățile deținute de otomani de pe
malul românesc al Dunării.
1595: Tratat de vasalitate cu Sigismund Bathory, principele Transilvaniei. Acesta este
încheiat printr-o delegației formată din 12 mari boieri, având de altfel un impact negativ
asupra statutului lui Mihai, el devenind un locțiitor pentru Sigismund, deci își pierde
statutul de domn. Primește însă ajutor militar antiotoman.
1595, august: bătălia de la Călugăreni, unde Mihai îl învinge pe Sinan Pașa. Victoria este
una mai mult tactică, pentru că el doar îi încetinește pe turci. În cele din urmă aceștia
cuceresc Bucureștiul și Târgoviștele și încep transformarea orașelor în pașalâcuri.
1595, octombrie: bătălia de la Giurgiu, câștigată de Mihai cu sprijin din partea lui
Sigismund Bathory și a domnului Moldovei, Ștefan Răzvan. Este o victorie foarte
importanta deoarece reușește să recucerească cele două orașe pierdute: București și
Târgoviște.
1597: Tratat de pace cu otomanii, aceștia recunoscându-i domnia, iar Mihai reîncepea
plata tributului. Acesta însă dorea continuarea luptei antiotomane.
1598: Tratatul de la mănăstirea Dealul de lângă Târgoviște, alianță antiotomană între
Mihai și împăratul Austriei, Rudolf al II-lea.
1599: bătălia de la Șelimbăr, unde Mihai îl atacă pe noul principe al Transilvaniei, Andrei
Bathory, câștigând bătălia. Acesta pătrunde apoi în Alba-Iulia și ocupă Transilvania.
1600: îl alungă pe Ieremia Movilă de pe tronul Moldovei, fiind pentru prima dată când
cele trei Țări Române sunt unite, deși termenul este folosit cu exagerare în acest caz.
1600: Mihai este atacat de Polonia, care ocupă Moldova, iar nobilimea maghiară din
Transilvania se revoltă. Mihai este învins la Mirăslău și pierde Transilvania, iar apoi și
Țara Românească. Mihai pleacă în Imperiul Austriac și obține sprijinul împăratului
Rudolf pentru a recucerii Transilvania.
1601: prin bătălia de la Guruslău îi învinge pe nobilii maghiari din Transilvania, însă este
asasinat la câteva zile după victorie.

Secolele XVII-XVIII
Șerban Cantacuzino (1678-1688), domn în Țara Românească
1683: Participă alături de otomani la al doilea asediu al Vienei
1688: Poartă tratative cu Austria, însă moare înainte de a încheia tratatul
Promova o politică externă de echilibru urmărind alungarea otomanilor din Europa

Constantin Brâncoveanu (1688-1714), domn în Țara Românească

5
 Poartă tratative cu Polonia, Austria, Rusia, având o politică externă de echilibru.
1690: bătălia de la Zărnești, lupta cu austriecii și îi învinge
1709: încheie o convenție secretă cu Rusia, prin care se obliga să sprijine țarul cu 20,000
de soldați în eventualitatea unui conflict cu otomanii.
1710-1711: în războiul ruso-turc acesta adoptă o politică de expectativă, fiind trădat, iar
Imperiul Otoman câștigând conflictul.
1714: Este mazilit, iar apoi ucis la Constantinopol alături de cei 4 fii ai săi

Dimitrie Cantemir (1710-1711), domn în Moldova

Promovează o politică antiotomană și urmărea ocuparea tronului Țării Românești
1711: încheie tratatul antiotoman de la Luțk cu Rusia.
1710-1711: sprijină Rusia în războiul ruso-turc, însă este învins la Stănilești și obligat să
se retragă în Rusia.

6
Începând cu 1711 (Moldova) și cu 1716 (Țara Românească), Țările Române sunt conduse
de domnitori greci din cartierul Fanar al Constantinopolului, impunându-se regimul
fanariot.

7
 MIC DICȚIONAR EXPLICATIV

Apogeu = Punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni etc.

Armistițiu = Acord între state beligerante în vederea încetării temporare a operațiunilor militare.
Asimetrie = lipsită de simetrie; neregulat.
Cruciadă = război cu caracter religios, sub motivul eliberării mormântului lui Hristos din
Ierusalim de sub ocupația musulmanilor.
Defensiv = Făcut pentru apărare, de apărare, care apără.
Delegație = Grup de persoane împuternicit cu o misiune specială.
Expansionism = Atitudine prin care se urmărește extinderea politică și economică asupra unui
teritoriu străin; politică de expansiune.
Expectativă = Așteptare bazată pe anumite drepturi, promisiuni, probabilități sau calcule;
neintervenție în anumite chestiuni sau situații și așteptarea unui moment potrivit.
Firman = Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnii
depinzând de Imperiul Otoman).
Garnizoană = Unitate sau ansamblu de unități și de instituții militare stabilite într-o localitate
sau (în timp de război) într-un loc întărit pentru a-l apăra.
Locțiitor = Persoană care ține locul alteia într-o funcție și îndeplinește o parte din îndatoririle
acesteia; înlocuitor.
Mazilit = Care a fost detronat sau scos dintr-o demnitate.
Ofensiv = Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă.