III.

Spațiul românesc între diplomație și conflic în

Evul Mediu și la începutul Epocii Moderne
(între secolele al XIV-lea – al VIII-lea)

A. Spațiul românesc între diplomație și conflict intre secolele 14-16

Pe parcursul secolelor 14-16, spațiul românesc a fost înconjurat de factori de pericol

extern precum Regatul Ungariei și Polonia, state catolice, Imperiul Otoman, stat musulman
și din secolul al 16-lea Imperiul Habsurgic/Austriac.
În ultimul deceniu al secolului al 14-lea, Imperiul Otoman ajunge în apropierea Dunării
devenind o amenințare pentru Țările Române. A reprezentat unul dintre cei mai importanți
factori de pericol extern pentru spațiul românesc.
Obiectivele Imperiului Otoman:
→ Extinderea teritorială către centrul Europei în special, cât și la nord de Dunăre
→ Transformarea țărilor cucerite în pașalâcuri
→ Impunerea unor obligații financiare (tribut), cât și materiale țărilor cucerite sau aflate
sub suzeranitatea lor.
Țările Române nu au fost transformate în pașalâcuri, în schimb plăteau tribut pentru
menținerea păcii și își păstrau autonomia.

Țările Române s-au implicat pe parcursul Evului Mediu atât în acțiuni diplomatice,
cât și în acțiuni mitare. Majoritatea actiunilor militare, cât și a tratatelor în care au fost
implicate Țările Române au avut caracter antiotoman.
Obiectivele Țărilor Române pe parcursul Evului Mediu:
→ Păstrază autonomia și recâștigarea indepdendenței
→ Menținerea integrității teritoriale
→ Protejarea religiei creștine
→ Apărarea hotarelor
Așadar, pe parcursul secolelor 14-16, Țările Române se implică în ”cruciadele târzii”.
Conflictele militare dintre Țările Române și Imperiul Otoman sunt considerate
asimetrice.

I.Românii au folosit tactica militară a pâmântului pârjolit/ars/pustiit

Retragerea din calea invadatorilor, de obicei în zone mlăștinoase, înguste, unde inamicul să
nu se poată manifesta. Erau incendiate recolte, otrăvite sursele de apă cu scopul de limitare a
surselor de aprovizionare ale dușmanilor.
II. Strategia folosită de Țările Române a fost în special defensivă (de apărare)
combinată uneori cu cea ofensivă (Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul).
III. Românii au preferat luptele de hărțuire ale adversarului (disperarea acestuia și
apoi atacul decisiv).
 Mircea cel Bătrân ( 1386- 1418)

→ Domn al Țării Românești

→ Promovează o politică externă, în special, în funcție de interesele politice.
Inițial, o politică antimaghiară, ulterior o politică antiotomană.

Exemplu de acțiune diplomatică antimaghiare :

o Tratatul de la Radom= 1389 -> Lublin = 1390
Cauza: Întrucât Regatul Ungariei emitea pretenții de sezeranitate asuprea Țării
Românești și dorea Banatul de Severin, prin urmare Mircea cel Bătrân preferă suzeranitatea
poloneză față de cea maghiară.
În anul 1389, Mircea cel Bătrân și regele Poloniei, Vladislav Jagello au încheiat
Tratatul de la Radom, care avea caracter antimaghiar. Tratatul a fost rectificat/ finalizat la
Lublin în anul 1390 și a fost încheiat prin intermediul domnului Moldovei, Petru I Mușat.

Exemplu de acțiune militară antiotomană din a doua jumătate a secolului

14:
o Bătălia de la Câmpia Mierlei/Kossovoplje- 1389
Context: În anul 1388, Mircea cel Bătrân încorporează Dobrogea la Țara
Românească, teritoriu dorit și de Imperiul Otoman. De asemenea, în 1389, oferă ajutor
sârbilor împotriva otomanilor în cadrul bătăliei de la Câmpia Mierlei/ Kossovoplje.
Consecinta: Armatele otomane sub conducerea sultanului Baiazid | , supranumit
”Fulgerul”, atacă Țara Românească, scopul fiind cucerirea și transformarea în pașalâc.

Exemplu de acțiune militară antiotomană în spațiul românesc:

o Bătălia de la Rovine – 10 oct 1394 / 17 mai 1395
La 10 octombrie 1394/ 17 mai 1395, în spațiul românesc, s-a desfășurat conflictul militar
de la Rovine între armatele Țării Românești, conduse de Mircea cel Bătrân și cele otomane,
conduse de Baiazid | / ”Fulgerul”. Conflictul a fost considerat asimetric și s-a desfășurat
într-un loc neidentificat geografic, probabil într-o zonă muntoasă din Țara Românească.
Mircea cel Bătrân aplică tactica militară a pâmântului pârjolit si obține o victorie
impresionantă împotriva oștilor otomane.
Consecinta a fost evitarea transformării Țării Românești în pașalâc.
Mircea cel Bătrân pierde temporar conducerea Țării Românești, întrucât o parte a boierilor au
trecut de partea lui Vlad Uzurpătorul, pretendent la tron, susținut de turci. În schimb, din
anul 1397, Mircea cel Bătrân reia autoritatea Țării Românești.
Exemplu de acțiune diplomatică antiotomană:
o Tratatul de la Brașov – 7 martie 1395
Pe data de 7 martie 1395, a fost încheiat Tratatul de la Brașov între Mircea cel Bătrân și
Regatul Ungariei condus de Sigismund de Luxemburg. O cauza a încheierii tratatului
a fost pericolul exercitat de Imperiul Otoman pentru ambele state. Este considerat a fi prima
alință antiotomană din sud-estul Europei.
Prin acest tratat, ambele state își acordau sprijin reciproc împotriva luptelor antiotomane.
Se pare că tratatul a fost încheiat în raport de egalitate, întrucât regele Ungariei îi recunoștea
lui Mircea drepturile asupra Banatului de Severin și a Făgărașului, anterior contestate.

Exemplu de acțiune militară antiotomana din afara spațiului

românesc:
o Cruciada de la Nicopole- septembrie 1396
În septembrie 1396 regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg a organizat la
sud de Dunăre, Cruciada de la Nicopole împotriva Imperiului Otman. Au participat cavaleri
creștini occidentali (englezi, germani, burgunzi), armate din Regatul Ungariei, cât și
Mircea cel Bătrân cu un corp de oaste, scopul fiind alungarea otomanilor din Europa
Balcanică și oprirea înaintării acestora către centrul Europei
Batălia s-a încheiat cu victoria otomanilor, întrucât cavalerii creștini au avut o tactică
greșită.

În ultima parte a domniei, Mircea cel Bătrân se implică fără succes în luptele interne
pentru moștenirea tronului Imperiului Otoman, sprijinind diverși pretendenți la tron. Moare în
1418 și este înmormântat la Mânăstirea Cozia.
 Alexandru cel Bun (1400-1432)

→ Domn al Moldovei
→ Perioada de domnie de liniște și pace
→ A cautat să mențină un echilibru politic între Regatul Poloniei și cel al Ungariei

• Jurământ de vaslitate: Alexandru cel Bun față de

Vladislav Jagello al II-lea = 1402
Cauza: Pentru a se proteja față de presiunea politică a Regatului Ungariei, care dorea să
obțină orașul comercial Chilia.
În anul 1402, Alexandru cel Bun a depus jurământ de vasalitate față de regatul
Poloniei, condus de Vladislav Jagello al ||-lea, continuând practic tradiția începută de
Petru I Mușat.

Exemplu de acțiune diplomatică din prima jumătate a secolului al 15-

lea:
• Tratatul de la Lublau – 1412
În anul 1412, Regatul Ungariei și cel al Poloniei au încheiat Tratatul de la Lulau,
care prevedea împărțirea Moldovei între cele două state, în cazul în care Alexandru nu ar fi
participat cu trupe la o campanie antiotomană care se planuia atunci.
Tratatul de la Lublau nu a fost pus in aplicare, deoarece Alexandru a respectat Tratatul de
vasalitate față de Polonia. Acesta a acordat sprijin militar polonezilor în luptele cu cavalerii
teutoni: 1410 – la Grumwald
1422 – la Marienburg
Exemplu de acțiune militară antiotomană:
• Batălii pentru apararea Chiliei și Cetății Albe – 1420
În anul 1420, Alexandru cel Bun implică Moldova pentru prima dată în conflict militar cu
Imperiul Otoman. Astfel, acesta respinge atacurile otomane, care vizau cucerirea
orașelor Chilia și Cetatea Albă.

Iancu de Hunedoara (1441-1456)

→ Provenea dintr-o familie de mici nobili români, originară din Țara Românească
→ A fost integrat nobilimii maghiare prin orientare politică, cultură, religie (catolică)
→ A îndeplinit mai multe demnități: Ban de Severin, voievod al Transilvaniei,
guvernator al Ungariei, apogeul carierei politice și căpitan general al Ungariei
→ A sprijinit politica ”blocului românesc”, prin care a susținut în domnie în Țara
Româneacă și Moldova domni cu care să colaboreze în lupta antiotomană.
→ A promovat o politică cu un pronunțat caracter antiotoman
→ A folosit o strategie militară ofensivă

Exemple de acțiuni militare antiotomane din prima jumătate a

secolului 15:
〇 Bătălia din apropiere de râul Ialomița – 1442
În septembrie 1442, Iancu de Hunedoara pătrunde în Țara Românească și obține o victorie
importantă împotriva armatelor otomane , în apropierea râului Ialomița.

〇 ”Campania cea lungă” – 1443-1444

Iancu de Hunedoara continuă să se implice în luptele antiotomane. Așadar, la inițiativa
regelui Ungariei, cât și a lui Iancu de Hunedoara între anii 1443-1444 a fost organizata
”Campania cea lungă” împotriva otomanilor.
Iancu obține victorii importante împotriva otomanilor și eliberează orașele Niș în
Serbia și Sofia în Bulgaria.
 Consecinta: În iulie 1444 este încheiată Pacea de la Seghedin în avantajul
Ungariei. Prin aceasta pace Imperiul Otoman se obliga să înceteze acțiunile militare
împotriva creștinilor pentru o perioadă de 10 ani.

〇 Cruciada de la Varna – 1444

Context: Din cauza victoriilor obținute de Iancu de Hunedoara împotriva tucilor, cât și la
insistențele papalității, Regatul Ungariei organizează o nouă campanie militară împotriva
Imperiului Otoman.
Prin urmare, în 1444 se desfășoară Cruciada de la Varna la sud de Dunăre, la care
participă și voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara
Consecinte: Otomanii obțin viitoria.
Regele Ungariei, Vladislav I, moare pe câmpul de luptă

Exemplu de acțiune militară antiotomană din a doua jumătate a

secolului 15:
〇 Bătălia de la Belgrad -1456
Context: În anul 1453, Imperiul Otoman condus de sultanul Mahomed al ||-lea,
cucerește Constantinopolul și avea drept obiectiv înaintarea către centrul Europei.
Prin urmare, în iulie 1456, s-a desfășurat bătălia de la Belgrad, în urma căreia Iancu
de Hunedoara reușește să obțină o victorie extrem de importantă împotiva armatelor
otomane. Prin aceasta victorie este împiedicată înaintarea turiclor către Europa
Centrală pentru aproximativ 70 de ani.

În august 1456, Iancu moare de ciumă și este înmormântat în Catedrala Catolică de la Alba-Iulia.

Vlad Țepeș (1448; 1456-1462; 1476)

→ Domn al Țării Românești

→ Fiu al lui Vlad Dracul si frate cu Radu cel Frumos
→ Promovează începând cu a doua domnie, o politică antiotomană

Vlad Țepes ajunge la tron în cea de a doua domnie cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care
dorea să aibă în Țara Românească un aliat în lupta antiotomană.
Cauze ale luptei: În 1459, Vlad Țepeș refuză plata tributului.
Exemplu de acțiune diplomatică antiotomana din a doua jumătate a sec.
15:
 Tratat încheiat cu Regatul Ungariei * Matei Corvin *-1460
În anul 1460, Vlad Țepeș încheie cu Regatul Ungariei, condus de Matei Corvin un tratat
antiotoman. Aceasta s-a facut prin intermediul unei scrisori. Prin acest tratat cele doua state
își acordau sprijin reciproc în luptele împotriva turcilor.

Între anii 1461-1562, Vlad Țepeș organizează acțiuni militare împotriva taberelor militare
otomane de la Dunăre, unde produce pagube importante.
Consecinta: Întrucât Vlad Țepeș a promovat o politică cu un pronunțat caracter
antiotoman, prin urmare tucii hotărăsc atacarea Țării Româneștii cu scopul de a o cucerii.
Exemplu de acțiune militară antiotomană din a doua jumătate a sec.
15:
 ”Atacul de noapte” – 16 -17 iunie 1462
În vara anului 1462, armatele otomane conduse de sultanul Mahomed al ||-lea
invadează Țara Românească, scopul fiind pedepsirea domnitorului Vlad Țepeș și ocuparea
țării. Vlad Țepeș aplică tactica militară tradițională a pământului pârjolit. În noaptea de 16
spre 17 iunie 1462, domnitorul Țării Românești atacă armatele otomane în apropiere de
Târgoviște și obține o victorie importantă. Se urmărea chiar asasinarea sultanului.
Evenimentul este cunoscut în istoriografie și sub demumirea de ”atacul de noapte”.
Consecința acestei bătălii este ca a fost evitată transformarea țării în pașalâc.

Ștefan cel Mare ( 1457- 1504)

→ Domn al Moldovei și fiu al domnitorul Bogdan al II-lea

→ A sprijinit politica ”blocului românesc”
→ A cautat să nu aibă doi dușmani puternici în același timp
→ A preferat suzeranitatea poloneză pentru a se proteja de politica expansionistă a
Regatului Ungariei
→ A avut un rol important în luptele antiotomane în secolul al 15-lea.

Inițial relațiile Moldovei cu Regatul Poloniei în timpul lui Stefan cel Mare au fost
pe sistemul suzerano-vasalic, ulterior au fost conflictuale.
Exemple de relații suzerano-vasalice cu Polonia:
• Tratatul de la Overchelăuți – 1459 / Colomea - 1484
În anul 1459, Ștefan cel Mare depune jurământ de vasalitate față de Regatul Poloniei,
condus de Cazimir al IV-lea la Overchelăuți. Prin acest tratat, Ștefan primea protecție
față de Regatul Ungariei, care avea tendințe expansioniste.

În anul 1485, Ștefan cel Mare reînoiește tratatul de vasalitate față de Polonia la Colomea.
 Cauza si concecinta: Întrucât, în 1484, turcii au ocupat orașele port : CHILIA și
CETATEA ALBĂ, centre comerciale la Dunăre, prin urmare, Ștefan a reînoit jurământul de
vasalitate față de Regatul Poloniei, speranând să-l ajute în recuperarea celor doua cetăți.

Exemplu de relație conflictuală cu Regatul Poloniei din a doua jum.

a sec.15:
• Bătălia de la Codrii Cosminului – 1497/ Tratatul de la Hârlău - 1499
Cauza: În anul 1490, Stefan ocupă teritoriul Pocuția care era dorit și de ponezi. De
asemenea, Ștefan cel Mare încheie legături diplomatice cu adversarii Poloniei.
În 1497, s-a desfășurat bătălia de la Codrii Cosminului între armatele Moldovei,
conduse de Ștefan cel Mare și cele ale Poloniei, conduse de Ioan Albert.
Consecinte:
→ Ștefan obține victoria
→ În anul 1499, a fost încheiat Tratatul de la Hârlău între Moldova si Regatul Poloniei.
Tratatul a fost încheiat în deplină egalitate. Era înlăturată suzeranitatea Poloniei
asupra Moldovei (Moldova devenea independentă față de Regatul Poloniei)

Ințial au fost conflictuale, ulterior au fost de colaborare, în special împotriva Imp. Otoman.
Exemplu de relație conflictuală a Moldovei cu Regatul
Ungariei:
• Bătălia de la Baia – 1467
Cauza: În 1465, Stefan cel Mare ocupă CHILIA, unde se află o garnizoana militară
maghiară.
Consecinta: Regatul Ungariei condus de Matei Corvin hotărăște atacarea Moldovei cu
scopul de a-l pedepsi pe Ștefan cel Mare. Astfel, în decembrie 1467 s-a desfășurat Bătălia de
la Baia, în urma căreia Ștefan cel Mare obține victoria. De asemenea, este înlăturată orice
pretenție de suzeranitate a Refatului Ungariei față de Moldova.

Exemplu de relații de colaborare cu Regatul Ungariei din a doua jum a

sec. 15:
• Tratat de alianță antiotoman – 12 iulie 1475
Context: Existența periocolului otoman, deoarece Ștefan cel Mare a obținut în
ianuarie 1475 o victorie importantă împotriva armatelor otomane la Vaslui- Podul Înalt.
 Consecinta: Prin urmare, Ștefan cel Mare caută o colaborare diplomatică cu
Regatul Ungariei, singurul care s-a oferit sa îi acorde sprijin împotriva turcilor. Astfel, la
12 iulie 1475, Ștefan cel Mare a încheiat un tratat de alianță cu regele Ungariei, Matei
Corvin. Tratatul a fost încheiat în raport de egalitate: cele doua țări își promiteau sprijin
reciproc în luptele împotriva turcilor. Acest tratat așează pe baze noi relațiile dintre Moldova
și Regatul Ungariei.

În primii 15 ani ai domniei Ștefan cel Mare plătește tribut Imperiului Otoman cu scopul
menținerii păcii, cât și a păstrării autonomiei țării.
Cauzele declansarii conflictului:
→ În anul 1471, Ștefan cel Mare intervine militar în Țara Românească și îl
îndepărtează pe Radu cel Frumos, care era susținut de otomani.
→ În anul 1473, Ștefan cel Mare refuză plata tributului către turci, prin urmare
declanșează seria conflictelor militare cu otomanii.
Exemple de acțiuni militare antiotmane din a doua jumătate a sec.
15:
• Bătălia de la Vaslui / Podul Înalt – 10 ianuarie 1475
La data de 10 ianuarie 1475 s-a desfășurat în spațiul românesc conflictul militar de la Vaslui/
Podul Înalt între armatele otomane conduse de Soliman Pașa (guvernatorul părții
europene a Imperiului Otoman, numită rumelia) și cele ale Moldovei conduse de Ștefan cel
Mare. Bătălia face parte din categoria celor asimetrice. Trupele otomane erau aproximativ
120.000 de oameni, iar cele ale Moldovei 40.000 de soldați, la care se adaugau trupele
Regatului Ungariei și cele ale Poloniei. Ștefan cel Mare aplică tehnica militară a pământului
pârjolit și atrage oștile otomane într-un loc îngust la sud de Vaslui, unde să nu se poată
desfășura în voie. De asemenea, hărțuiește armatele otomane.
Consecinte: a. Ștefan cel Mare obține victoria
b. Evită transformarea țării în pașalâc
c. Conștient de o ripostă otomană se aliază în 1475 cu Regatul Ungariei

• Bătălia de la Valea Alba / Războieni- iulie 1476

În iulie 1476, armatele otomane conduse de sultanul Mahomed al ||-lea atacă
Moldova, scopul fiind pedepsirea domnitorului Ștefan cel Mare și își ia revanșa de la Vaslui.
Conflictul militar are loc la Valea Albă/ Războieni.
Inițial Moldova este atacată de armate ale tătarilor, care provoacă pagube importante
(aceștia erau vasli Imperiului Otoman), ulterior armatele otomane reușesc să obțină victoria
împotriva lui Ștefan cel Mare, care nu poate fi concretizată din cauza unor probleme de
aprovizionare a armatei turcești și din cauza rezistenței cetățenilor SUCEAVA și NEAMȚ,
HOTIN, care nu au putut fi cucerite.
Așadar, în august 1476, armatele otomane se retrag din Moldova.
 Țările Române în secolul al XVI-lea
Context: În secolul 16, Imperiul Otoman ajunge la apogeul puterii sale, în timpul lui
Suleyman Magnificul. În schimb, cele trei țări românești au intrat sub suzeranitate
otomană. Înca din 1417/1420, Țara Românească a început să plătească tribut Imperiului
Otoman, se pare că din timpul lui Mircea cel Bătran. În 1456, Moldova începe să plătească
tribut Imperiului Otoman în timpul domniei lui Petru Aron, unchiul lui Ștefan.
La sfârșitul secolului 16, Imperiul Otoman continuă să fie un adevărat pericol pentru
statele creștine europene, drept consecință la inițiativa papalității, cât și a Imperiului
Habsburgic, a fost creată LIGA SFÂNTĂ/CREȘTINĂ.
Liga Sfântă este o alință antiotomană la nivel european din care făceau parte: statul
papal, Imperiul Habsburgic/Romano-German, Spania, trei ducate italiene, Tosna, Mantova,
Ferrara, Transilvania, Moldova, iar din 1594 aderă și Țara Românească. Scopul acestei
alianțe a fost lupta comună împotrivă Imperiului Otoman.

Mihai Viteazul (1593-1601)

→ A preluat domnia conform obiceiului epocii, prin cumpărare

→ În 1594, începe colaborarea cu ”Liga Sfântă”, deoarece exista pericolul otoman.
Întrucât tributul țării ajunsese la sume record de circa 150.000 de galbeni, creștea
numărul de funcționari turci și greci în administrația Țării Românești, prin urmare,
Mihai declanșează lupta antiotomană.
Exemplu de acțiune diplomatică antiotomană din secolul 16:
o Tratatul de la Alba-Iulia – 20 mai 1595
Din cauza existenței pericolului otoman asupra Țării Românești după colaborarea cu
”Liga Sfântă”, a refuzului plății tributului si a atacării cetăților turcești de la Dunăre, prin
urmare Mihai Viteazul caută sprijin politic și militar în Transilvania. Astfel, la 20 mai 1595 a
fost încheiat Tratatul de la Alba- Iulia între principele Transilvaniei, Sigismund Bathory
și o delegație de boieri din Țara Românească în numele lui Mihai Viteazul. Delegația nu
respectă indicațiile domnitorului.
Prin acest tratat, Mihai Viteazul devenea supus al boierilor din Sfatul Domnesc. În
schimb, un avantaj pentru Țara Românească (Mihai Viteazul) era acela că se obținea sprijin
militar din partea Transilvaniei în lupta antiotomană.

Exemplu de acțiune mititară din a doua jumătate a secolului 16:

o Bătălia de la Călugăreni – 13/23 august 1595
Din cauza politicii antiotomane promovate de Mihai Viteazul, prin urmare turcii hotărăsc
atacarea Țării Românești, pedepsirea domnitorului și transformarea țării în pașalac. Astfel, la
13/23 august 1595 a avut loc conflictul militar de la Călugăreni, între armatele Țării
Românești, conduse du Mihai Viteazul și cele otomane, conduse de marele vizir Sinan
Pașa . Conflictul este considerat asimetric, deoarece armatele otomane aveam 100.000 de
oameni, iar Țara Românească doar 16.000 la care se adaugau trupe din Transilvania, 7.000 de
soldați trimiși în baza Tratatului de la Alba-Iulia.
Mihai Viteazul atrage oștile otomane în apropierea unui loc mlăștinos și obține inițial o
victorie strategică care nu poate fi concretizată din cauza numărului mare de soldați turci.
Ulterior, în octombrie 1595 cu ajutor din Transilvania, Mihai Viteazul obține o victorie
categorică împotriva otomanilor la Giugiu.
Consecinte: Turcii se retrag la sud de Dunăre, iar în 1597 este încheiată pacea. Otomanii îl
recunosc pe Mihai Viteazul în domnie, micșorează tributul și recunosc autonomia țării.

Exemplu de acțiune diplomatică antiotomană de la sfarșitul secolului

16:
o Tratatul de la Mănăstirea Dealu- 30 mai 1598
Conștient de pericolul otoman încă existent chiar și în urma încheierii păcii cu turci din
1597, Mihai Viteazul se aliază cu Imperiul Habsburgic, condus de Rudolf al II-lea.
Astfel, la 30 mai 1598 a fost încheiat Tratatul de la Mănăstirea Dealu între Mihai Viteazul și
Imperiul Habsburgic. Prin această înțelegere, Mihai Viteazul primea bani sau resurse
financiare pentru a continua luptele cu turcii (primea finanțare pentru cumpărarea de
5.000 de mercenari în vederea luptelo cu turcii). De asemenea, Mihai se declară vasalul
împăratului Rudolf al II-lea, iar Imperiul Habsburgic recunoștea domnia ereditară în familia
lui Mihai.
Țările Române la sfârșitul Evului Mediu și
începtul Epocii moderne (sec. XVII- XVIII)

Context international: Către sfârșitul sec. al 17-lea, pe plan internațional își face
apariția ”Criza Orientală” în urma înfrângerii turcilor în asediul Vienei din 1683.
Consecinte: Imperiul Otoman a fost înfrânt de o coaliție formată din Imperiul
Hasbsurgic și Regatul Poloniei. După această înfrângere Imperiul Otoman intră într-o
perioadă de decădere plotică și militară.
Marile Puteri (Rusia, Austria, Franța, Anglia) profită de decăderea Porții și caută să
intre în posesia teritoriilor deținute de otomani în Europa. Țările Române vor promova între
sec. 17-18 acțiuni diplomatice secrete cu caracter antiotoman întrucât doreau recâștigarea
independenței și ieșirea de sub influența Imperiului Otoman.

Exemple de acțiuni diplomatice antiotomane dintre secolele 17-18:

Prin urmare, domnitori români precum: Ștefan Cantacuzino (1678-1688), Constantin
Brancoveanu (1688-1714), ambii domni ai Țării Românești, cât și Dimitrie Cantemir
(1710-1711), domn al Moldovei au încheiat tratate de alianța cu Rusia, cu Austria, cu Statul
Papal cu caracter antiotoman.
În 1688, Șerban Cantacuzino încheia un tratat antiotoman prin intermediul unei
delegații de boieri cu Rusia cu privire la o eventuală colaborare în luptele antiotomane.
Tot în 1688, Șerban Cantacuzino a încercat să încheie o alianță antiotomană cu
Austria. Acesta nu a fost finalizată din cauza morții domnitorului.
*Constantin Brancoveanu, urmașul sau la domnie, menține în aparență relații diplomatice
bune cu Imperiul Otoman pentru a nu trezii suspiciuni. În schimb, primește protecție din
partea Imperiului Habsburgic într-un eventual atac al Imperiului Otoman. *

Exemplu de acțiune diplomatică antiotoman din secolul 18:

▪ Tratatul de la Luțk – aprilie 1711
În aprilie 1711, a fost încheiat Tratatul de la Luțk între Dimitrie Cantemir, domnul
Moldovei și Rusia, condusă de Petru cel Mare. Prin această alianță, Rusia acorda sprijin
militar Moldovei în luptele antiotomane, se angaja să respecte integritatea teritorială, cât și
autonomia Moldovei. La rândul său, Dimitrie Cantemir se angaja să sprijine militar toate
acțiunile Rusiei împotriva turcilor. Totodată avea dreptul a se refugia în Rusia în caz de
pericol.

Exemplu de acțiune militară antiotomană din secolul 18:

▪ Bătălia de la Stănilești – iulie 1711
În iulie 1711, pe baza Tratatului de la Luțk, Dimitrie Cantemir parcipă alături de Rusia la
bătălia de la Stănilești în apropiere de Prut, împotriva armatelor otomane. Conflictul militar
se încheie cu victoria turcilor și cu refugiul lui Cantemir în Rusia.
Consecinte: Deoarece Imperiul Otoman nu mai avea încredere în domnitorii români
autohtoni care deseori promovau o politică antiotomană, prin urmare a instaurat în
Principatele Române regimul politic fanariot în 1711 în Moldova și 1716 în Țara
Românească. Țările Române depindeau politic, economic și administrativ de Imperiul
Otoman.