Afară cine colindă? Colindă neaua și vântu De-'nconjoară-ntreg pământu!
STROFA 2 Ceru-i luminat de lună!
Ieși până-'n prag, gazdă bună! Nu ieși cu mâna goală! Că ai copt colaci aseară!
STROFA 3 Cheamă-ne gazdă în casă!
C'-ai pus, de toate pe masă! Că noi, venim de departe! Tot umblăm de-o zi și-o noapte!
STROFA 4 Ne-o părut drumu, lung tare.
Dar tot ne-am făcut cărare! Să-mpărțim gazdă cu tine. Sărbătorile creștine!
STROFA 5 Om spune și-o rugăciune!
Pentru cine, lumea ține! Că Dumnezeu, milă-și face. Când îi cer, oamenii pace!
STROFA 6 Cotă-o lumină, de ceară!
Și-aprinde-o pentru Fecioară! Maica vieții-'n rai, să știe! C-o cinstim, cu bucurie! STROFA 7 Pentru pruncu ce se naște. Și păcatu nu-l cunoaște! Aur, smirnă și tămâie! Și sub bradul tău, să fie!
STROFA 8 Cerului să se închine!
Inimile ce-s creștine! Că îi sărbătoare mare! Și-i Crăciun, la fiecare!
STROFA 9 Tată din cer, ne ascultă!
Că sufletu ne colindă! Și-am umblat din casă-'n casă! Ca să dăm, vestea aleasă!
STROFA 10 Îți mulțumim, gazdă bună!
Că am cinat împreună! Și frigu ne-am stâmpărat. Cât am stat la colindat!
STROFA 11 De ne-a da, Dumnezeu bine!
Și la anu care vine! Te-om colinda, înc'-o dată! Și de-om trece, munți de piatră! Ca să îți vestim Crăciunu. Să-l cinstești, ca tot românu!