Fata babei si fata moșneagului

Scenariu de Vasilica Bălăiță, după povestea lui Ion

Creangă

Strigături : Foaie verde și-o desagă, zi povestea mai degrabă!

Foaie verde și-un om slut, zi povestea cu-nceput!

Foaie verde siminoc, zi povestea mai cu foc!

Piatră-ntinsă, piatră lată, da' începe, măi, odată!

Pov. 1: Erau odată un moșneag și-o babă;

și moșneagul avea fata lui și baba, iar o fată.

Pov.2: Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă.

Fata moșneagului era frumoasă, harnică, ascultătoare și răbdătoare.

Pov.3: Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale!

Ea, după lemne prin pădure, ea, cu măcinatul la moară,

Ea, cu toate câte erau de făcut de dimineață până-n seară!

Fata moșului: Mămucăă, tătucăă, surioară!

Baba: Of, leneșo, n-ai plecat la moară? Huș!Huș!

Fata moșului: Mă duc acuș!

Baba: Fată leneșă, soi slut, ușernică și mincinoasă, cui te-a făcut!

Toată ziua pe laviță stai

Și mâncare nu ne dai!

(Se așează toți la masă.)

Fata babei (lăudându-se): Tată, eu cu mămuca

Am făcut plăcintuca!

Eu mă chinui de-aseară

S-aduc un sac de la moară.

Iaca, mănâncă mămăligă

Nici rece, nici caldă, să nu te frigă!

Baba: Și să-i spui fetei tale

Să ne mai lase cu-atâtea fasoane!

Cât e ziua de lungă

S-așează pe unde-apucă, să plângă!

Că n-are mamă, că eu nu-s bună, că fiică-mea-i rea

Și câte-n stele și-n lună!

Să facă treabă, moșnege,

De vrea cu noi să se lege!

Moșul: Așa i-oi spune să facă!

Fata babei: Spune-i să și tacă!

Moșul: Draga tatei, iaca ce-mi tot spune

Baba despre tine:

Că nu-i bine...

De-aceea, du-te încotro vei vedea

Că nu-i pace-n casă din pricina ta!...

Să fii harnică, ascultătoare și bună,

 Până-i ajunge bătrână!

(O îmbrățișează și fata pleacă în liniște.)

Cățelușa: Fată frumoasă și harnică,

Fie-ți milă de mine,

Că ți-oi prinde și eu bine!

(Fata moșului o îngrijește)

Copacul cu omizi: Fată frumoasă și harnică,

Curăță-mă și pe mine,

Că ți-oi prinde și eu bine!

(Fata moșului îl îngrijește.)

Fântâna: Fată frumoasă și harnică,

Îngrijește-mă și pe mine,

Că ți-oi prinde și eu bine!

(Fata moșului o îngrijește.)

Cuptorul: Fată frumoasă și harnică,

Lipește-mă și pe mine,

Că ți-oi prinde și eu bine!

(Fata moșului îl îngrijește.)

Pov. 1: Și mergând fata noapte și zi

Nu știu cum, se rătăci!...

Pov.2: Și mergând ea zi și noapte,

Ajunse departe!...

Pov.3: Ajunse pe jos

Într-un codru-ntunecos,

Dădu de-o poiană luminoasă

Unde se afla o casă.

În casa aceea stătea Sfânta Duminica!

Sf. Duminică: Vezi bine, Dumnezeu te-a adus la mine!

Copilașii șă-i băiești,

Mari și mici să mi-i hrănești,

Nu prea fierbinte,

C-or să te țină minte!

Pov.1: De cum sfânta a plecat,

Fata moșului s-a suflecat,

Copiii mi ți-a strigat,

Pe dată i-a spălat,

Și i-a pus și la jucat!

Vorba ceea, la plăcinte înainte,

Numai cine e cuminte!

Pov. 2: Sfânta Duminică,

De cum a venit,

Mult i-a mulțumit!

A trimis-o-n pod să-și aleagă

Un cufăr mai mare sau vreo ladă.

Pov.1: Dar să vezi minunăție,

Fata s-a întors la sfântă, c-o cutie!...

Fata moșului: Sfântă Duminică, să știi așa,

asta e răsplata mea.

Am luat un lucru mic

Fiindcă am trudit un pic!

Sfânta Duminică: Cea mai mare bogăție

să stea în această cutie!

Du-te-acasă, fată frumoasă

Și fă-te mireasă!

Pov.1: Pe drum, cuptorul grijit de dânsa era plin de plăcinte rumenite.

I-a mulțumit cum se cuvine, căci a hrănit-o bine!

Pov.2: Fântâna, plină până-n gură cu apă curată

A ostoit setea și oboseala ce o cuprindeau pe fată.

Pov.3: Părul pe care-l îngrijise fata

I-a dat pere...cu găleata!

Pov.2: Iar gingașa cățelușă pe care o-ngrijise

Voinică, voioasă,

i-a adus o salbă de-aur

de la ea, de-acasă!

Pov.1: Și-uite-așa, de unde umblase ca a nimănui,

S-a-ntors acasă fata moșului.

Fata babei: Dragă mamă,

 Mă lasă și pe mine să plec de-acasă!

Ș-apoi să vezi ce bogăție ți-oi aduce,

De-or rămâne dușmancele năuce!

Că n-a sărăcit lumea c-o cutie

Adusă de soră-mea,

care nimic nu știe...

Baba: Mergi la drum, fata mea,

Și-adu lada cea mai grea!...

Cățelușa: Fată frumoasă și harnică,

Fie-ți milă de mine,

Că ți-oi prinde și eu bine!

Fata Babei: Cum să nu!

Mi-oi feșteli eu mânuțele mele, drăguțele,

Pe toate prostiuțele...

Copacul cu omizi: Fată frumoasă și harnică,

Curăță-mă și pe mine,

Că ți-oi prinde și eu bine!

Fata Babei: Cum să nu!

Mi-oi feșteli eu mânuțele mele, drăguțele,

Pe toate prostiuțele...

Fântâna: Fată frumoasă și harnică,

Îngrijește-mă și pe mine,
 Că ți-oi prinde și eu bine!

Fata Babei: Cum să nu!

Mi-oi feșteli eu mânuțele mele, drăguțele,

Pe toate prostiuțele...

Cuptorul: Fată frumoasă și harnică,

Lipește-mă și pe mine,

Că ți-oi prinde și eu bine!

Fata Babei: Cum să nu!

Mi-oi feșteli eu mânuțele mele, drăguțele,

Pe toate prostiuțele...

Pov.1: Și fata babei, săraca,

I-a nimerit Sfintei Duminici poarta.

Sfânta i-a cerut și ei să aibă grijă de cei mititei.

Pov.2: Doar că fata babei, pe care o știm...

Pov.3: S-o vedem, ce să mai vorbim?...

Fata babei : Sarpe, nu te mai uita la mine!

Spală-te bine!

Câine, nu țipa în gura mare!

Fă-ți mâncare!

Pisică, să-ți fie de bine dacă te-ai opărit,

Că eu m-am îmbogățit!
 Sfântă Dumincă, n-ai venit?!

Sfânta: Sărăcești ori bogățești

Prin ceea ce făptuiești!...

Fata babei: Când mă răsplătești?

Sfânta: Du-te-n pod și ia cu tine

Cutia ce ți se cuvine!

Pov1: Și fata babei ieși din casă

Cu greutatea cea mai aleasă!

Pov.2: Doar că, în timp ce-o căra,

înfometa…

Cuptorul îi întinse plăcinte,

Dar ea nu putea mânca, de fierbinte.

Pov.3: Fântâna, cu apă până-n gură,

N-a vrut să-i dea o picătură!

Pov.1: Părul, cu multele pere ce-avea

Când fata a întins mâna să ia

Se înălța, se înălța...

Pov.2: Iar cățelușa ce fusese rănită

Nu i-a dat nici un bănuț

Din salba ce-o purta la gât, aurită.

Pov.1: Ajunsă acasă, baba și cu fata ei erau convinse

c-or să fie de o și mai mare bogăție.

Doar că, îndată ce-au deschis lada fermecată

Le-a mâncat, un balaur...turmentat.

Pov.3: Balaurul acela trăiște și astăzi sub soare

E lăcomia din fiecare!