PERSONAJE:

Povestitorul- rolul poate fi împarţit de Nică (nemulţumit):

copii
-Abia-i ora şase. Ăsta-i chin, nu viaţă!
Nică
Pupăza mă scoală dis-de-dimineaţă.
Mama
Pu-pu-pu! ea cântă-ntreaga vară,
Primul lingurar
Când somnu-i mai dulce, pupăza mă
Al doilea lingurar scoală.

Mătuşa Mărioara                 2. Povestitorul:

Moşneagul Mama îl trimite până-n Valea Seacă,

Un gospodar Să ducă măncare unor prăşitori.

1.Povestitorul: Cu un coş în mână, iată Nică pleacă.

Despre Ion Creangă ades am auzit. Drumul lui ajunge la teiul cu flori.

De „Capra cu trei iezi” ne-a povestit, Pu-pu-pu! aude pupăza cântând.....

De fata moşului, frumoasă şi cuminte, Nică:

De fata babei, cea rea şi fără minte, -Îţi arăt eu ţie, cuce armenesc,

De Harap- Alb, Punguța cu doi bani, Din pricina ta din zori mă trezesc

Găsită de cocoşul năzdrăvan, Şi să scap de tine eu mi-am pus în

gând!
Şi multe alte basme şi poveşti
3.Povestitorul:
Pe care merită să le citeşti.
Nică urcă-n tei încetişor,
Acum ne povesteşte, dragii mei,
Pupăza o află stând pe cuibuşor,
Povestea „Pupăză din tei”( cintecul
Pupaza din tei) Apoi zice tare mulţumit:

Mama: Nică:

-Scoală-te, Ionică, spală-te pe faţă, -Taci, leliţă, că te-am căptuşit!

Iute te îmbracă, haide de mănâncă, Te-apucai de creastă. Dar dac-o fi

şarpe?
Altfel, măi băiete, pupăza te spurcă!
4.Povestitorul:

Şi de frică, Nică o lăsă să-i scape.

Nică: Nică:

-Iată cu o piatră scorbura astup Te-am găsit, lelită, nu mai ai scăpare!

Şi plec demâncarea la câmp să o duc. Te ascund acasă în podul cel mare.

Dar când m-oi întoarce, va fi vai de N-o să mă mai scoli dis-de-

tine! dimineaţă,

Pân la ora zece o să dorm de mâine. O să simt, în fine, că sunt în vacanţă!

4.Povestitorul: 6.Povestitor:

Bieţii lingurari tot priveau în zare Ziua următoare vine pe la ei

Să le-aducă Nică ceva de mâncare. Tanti Mărioara, a lui moş Andrei.

Şi de foame tot cântau de zor Pare supărată, ba-i chiar furioasă.

Şi dansau cu foc cu toţi pe ogor. Mama o pofteşte ca să intre-n casă.

               

Primul lingurar: Mătuşa Mărioara:

Parcă-l văd pe Nică! Uite-l, frăţioare, -Auzi tu, cumnată dragă,

A adus măncarea la prânzul cel mare! Ce vorbeşte lumea-ntreagă?

Mai e şi sleită, asta nu e bine, Nică s-a pus pe furat,

Mai bine, băiete, te mâncăm pe tine! Chiar şi pupăza ne-a luat.

Al doilea lingurar: Cine mai trezeşte satul?

-Ia lăsaţi, băiatul, ce-i el vinovat? Tare rău mai ai băiatul!

Du-te, măi copile, înapoi în sat!

Mama:

5.Povestitor: -Ce spui, dragă Mărioară?!

Nică se întoarce înapoi în sat. Nică ăsta mă omoară!

Pupăza din tei însă n-a scăpat. De-amu, bine c-am aflat,

Băiatul din nou pe la tei se-abate, Că ţi-l ieu la depănat!

Pasărea-năuntru tare se mai zbate.

7.Povestitor: Nică:

Auzind ce-o să păţească, -Ce gândeşti dumneata, moşule,

Nică s-a urcat în pod. Te joci cu marfa omului?

Nu cu gând să slobozească Dacă nu ţi-a fost de cumpărat,

Pasărea cea armenească, De ce drumul tu i-ai dat?

Ci s-o vândă-n iarmaroc! Să-mi plăteşti găina bine,

C-altfel nu mai scapi de mine!

Decorul se schimbă. Se creează

atmosfera dintr-un târg.
Moşneagul:
Nică:
-Eşti amarnic, măi băiete,
Marfă bună de vânzare,
Vrei în schimb viţica, poate
Găinuşă outoare!
Pentru cucul armenesc?
Moşneagul:
Stai un pic că ţi-o plătesc!
-De vânzare ti-e găinuşa ceea, măi
Vezi că mi-am pierdut răbdarea,
băiete?
Stai că-ţi scarpin eu spinarea!
Nică:
Un gospodar:
-De vânzare, moşule!
-Lasă-l, moşule în pace1
Moşneagul:
E feciorul lui Ştefan,
-Şi cât ceri pe dânsa?
Gospodar humuleştean.
Nică:
Moşneagul:
-Cât crezi şi dumneata că face!
Treaba asta chiar îmi place!
Moşneagul:
L-am văzut chiar de curând
-Ia ad-o-ncoace la moşul s-o
drămăluiască! (îi dă drumul) Cumpărând sumani prin târg.
Iaca poznă, c-am scăpat-o! Bine că ştiu al cui eşti,

Măi ţâcă, din Humuleşti.

Tat-tu te-a trimis, cumva

Să-mi vinzi mie pupăza?

8.Povestitor Toti

Cănd am auzit de tata, Şi-am încălecat pe-o roată

Gura mi s-a înmuiat. Şi v-am spus povestea toată.

Fără să mai cer răsplata, Poveste adevărată,

Eu prin târg m-am furişat Nu minciună gogonată.

Şi am rupt-o la o fugă... Şi-alte multe-am mai păţit

Până am ajums în sat. Şi cu drag le-am povestit.

Anii din copilărie

9 .Povestitor. Totdeauna o să fie

Fraţii lui i-au spus cu frică  Anii mei cei mai frumoşi,

Că-ntreg satu-i supărat, Cei mai dragi, mai luminoşi.

Că din pricina lui Nică Voi, copii, să nu uitaţi

Pupăza n-a mai cântat. Anii aceştia minunaţi!

Când acestea le-a aflat Până creşteţi măricei,

Se aude pupăza... Bucuraţi-vă de ei!

Nică:

Să mai zică cineva

Că e Nică vinovat

Familia lui Nică se aşează la masă şi

petrec pe muzică populară
moldovenească.