Sunteți pe pagina 1din 6

Pupăza din tei

PERSONAJE:
Povestitorul- rolul poate fi împarţit de 3-4 copii
Nică
Mama
Primul lingurar
Al doilea lingurar
Mătuşa Mărioara
Moşneagul
Un gospodar

Povestitorul:
Despre Ion Creangă ades am auzit.
De „Capra cu trei iezi” ne-a povestit,
De fata moşului, frumoasă şi cuminte,
De fata babei, cea rea şi fără minte,
De Harap- Alb, Punguța cu doi bani,
Găsită de cocoşul năzdrăvan,
Şi multe alte basme şi poveşti
Pe care merită să le citeşti.
Acum ne povesteşte, dragii mei,
Povestea „Pupăză din tei”:

Nică:
-Mă trezeşte mama dis-de-dimineaţă:

Mama:
-Scoală-te, Ionică, spală-te pe faţă,
Iute te îmbracă, haide de mănâncă,
Altfel, măi băiete, pupăza te spurcă!

Nică (nemulţumit):
-Abia-i ora şase. Ăsta-i chin, nu viaţă!
Pupăza mă scoală dis-de-dimineaţă.
Pu-pu-pu! ea cântă-ntreaga vară,
Când somnu-i mai dulce, pupăza mă scoală.
Povestitorul:
Mama îl trimite până-n Valea Seacă,
Să ducă măncare unor prăşitori.
Cu un coş în mână, iată Nică pleacă.
Drumul lui ajunge la teiul cu flori.
Pu-pu-pu! aude pupăza cântând.....

Nică:
-Îţi arăt eu ţie, cuce armenesc,
Din pricina ta din zori mă trezesc
Şi să scap de tine eu mi-am pus în gând!

Povestitorul:
Nică urcă-n tei încetişor,
Pupăza o află stând pe cuibuşor,
Apoi zice tare mulţumit:

Nică:
-Taci, leliţă, că te-am căptuşit!
Te-apucai de creastă. Dar dac-o fi şarpe?

Povestitorul:
Şi de frică, Nică o lăsă să-i scape.

Nică:
-Iată cu o piatră scorbura astup
Şi plec demâncarea la câmp să o duc.
Dar când m-oi întoarce, va fi vai de tine!
Pân la ora zece o să dorm de mâine.

Povestitorul:
Bieţii lingurari tot priveau în zare
Să le-aducă Nică ceva de mâncare.
Şi de foame tot cântau de zor
Şi dansau cu foc cu toţi pe ogor.

Primul lingurar:
Parcă-l văd pe Nică! Uite-l, frăţioare,
A adus măncarea la prânzul cel mare!
Mai e şi sleită, asta nu e bine,
Mai bine, băiete, te mâncăm pe tine!

Al doilea lingurar:
-Ia lăsaţi, băiatul, ce-i el vinovat?
Du-te, măi copile, înapoi în sat!

Povestitor:
Nică se întoarce înapoi în sat.
Pupăza din tei însă n-a scăpat.
Băiatul din nou pe la tei se-abate,
Pasărea-năuntru tare se mai zbate.

Nică:
Te-am găsit, lelită, nu mai ai scăpare!
Te ascund acasă în podul cel mare.
N-o să mă mai scoli dis-de- dimineaţă,
O să simt, în fine, că sunt în vacanţă!

Povestitor:
Ziua următoare vine pe la ei
Tanti Mărioara, a lui moş Andrei.
Pare supărată, ba-i chiar furioasă.
Mama o pofteşte ca să intre-n casă.

Mătuşa Mărioara:
-Auzi tu, cumnată dragă,
Ce vorbeşte lumea-ntreagă?
Nică s-a pus pe furat,
Chiar şi pupăza ne-a luat.
Cine mai trezeşte satul?
Tare rău mai ai băiatul!

Mama:
-Ce spui, dragă Mărioară?!
Nică ăsta mă omoară!
De-amu, bine c-am aflat,
Că ţi-l ieu la depănat!

Povestitor:
Auzind ce-o să păţească,
Nică s-a urcat în pod.
Nu cu gând să slobozească
Pasărea cea armenească,
Ci s-o vândă-n iarmaroc!

Decorul se schimbă. Se creează atmosfera dintr-un târg.

Nică:
Marfă bună de vânzare,
Găinuşă outoare!

Moşneagul:
-De vânzare ti-e găinuşa ceea, măi băiete?

Nică:
-De vânzare, moşule!

Moşneagul:
-Şi cât ceri pe dânsa?

Nică:
-Cât crezi şi dumneata că face!

Moşneagul:
-Ia ad-o-ncoace la moşul s-o drămăluiască!
Iaca poznă, c-am scăpat-o! Nică:
-Ce gândeşti dumneata, moşule,
Te joci cu marfa omului?
Dacă nu ţi-a fost de cumpărat,
De ce drumul tu i-ai dat?
Să-mi plăteşti găina bine,
C-altfel nu mai scapi de mine!
Moşneagul:
-Eşti amarnic, măi băiete,
Vrei în schimb viţica, poate
Pentru cucul armenesc?
Stai un pic că ţi-o plătesc!
Vezi că mi-am pierdut răbdarea,
Stai că-ţi scarpin eu spinarea!

Un gospodar:
-Lasă-l, moşule în pace1
E feciorul lui Ştefan,
Gospodar humuleştean.

Moşneagul:
Treaba asta chiar îmi place!
L-am văzut chiar de curând
Cumpărând sumani prin târg.
Bine că ştiu al cui eşti,
Măi ţâcă, din Humuleşti.
Tat-tu te-a trimis, cumva
Să-mi vinzi mie pupăza?

Nică:
Cănd am auzit de tata,
Gura mi s-a înmuiat.
Fără să mai cer răsplata,
Eu prin târg m-am furişat
Şi am rupt-o la o fugă...
Până am ajums în sat.

Povestitor.
Fraţii lui i-au spus cu frică
Că-ntreg satu-i supărat,
Că din pricina lui Nică
Pupăza n-a mai cântat.
Când acestea le-a aflat
Se aude pupăza...
Nică:
Să mai zică cineva
Că e Nică vinovat!
Povestitor.
Iată că a doua zi
Mama cu drag o pofti
La prânz pe cumnata ei,
Măriuca lui Andrei.

Mama:
Doamne, cumnăţică dragă,
Cum se ceartă oamenii,
Iaca din nimica toată,
Eram gata a ne-nvrăjbi!
Hai mai bine să mâncăm
Un pui fript şi plăcinţele
Şi-un vin bun să închinăm,
Să uităm vorbele grele!
Căci vorba proverbului:
„Cele rele să se spele,
Cele bune să se-adune!

Mătuşa Mărioara:
Vrajba dintre noi să piară
Şi neglina din ogoare!”

Nică:
Şi-am încălecat pe-o roată
Şi v-am spus povestea toată.
Poveste adevărată,
Nu minciună gogonată.
Şi-alte multe-am mai păţit
Şi cu drag le-am povestit.
Anii din copilărie
Totdeauna o să fie
Anii mei cei mai frumoşi,
Cei mai dragi, mai luminoşi.
Voi, copii, să nu uitaţi
Anii aceştia minunaţi!
Până creşteţi măricei,
Bucuraţi-vă de ei!

S-ar putea să vă placă și