GABRIELA IONIȚĂ

7 SCENETE
PENTRU COPII
NĂSTRUȘNICI

CUPRINS
1.Fetița care l-a luat pe NU în brațe
după Octav Pancu-Iași

2. Povestea nucii lăudăroase

după Vladimir Colin

3. Un oaspete neobisnuit
după Calin Gruia

4. Când stăpânul nu-i acasă!

După Emil Gârleanu

5.URSITOARELE
de Gabriela Ioniță
6.La doctor
De G. Ioniță
7. Povestea ariciului înțelept
după Vladimir Colin

Motto: ,, Jocul este o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de toate, el este
însăși viața copilului. ,, Mc. DOUGALL
 1.Fetița care l-a luat pe NU în brațe
după Octav Pancu-Iași
Personaje: Scriitorul(S), Politețe, Hărnicie, Prietenie, NU, mama,fetița
S: - Vă spun, dragii mei, ca să știți și voi, că scot cuvintele care îmi trebuie atunci când scriu o
poveste, dintr-o călimară . Într-o zi, am observat un lucru straniu: cuvântul NU nu-mi ieșea
afară! Hei, amice NU, am strigat în gura călimării, trezește-te! Am nevoie de tine să termin o
poveste pentru copii!
Politețe, Hărnicie, Prietenie: -Ce ai pățit, domnule scriitor, de țipi așa în gura mare? Ne-ai făcut
urechile franjuri! Pe cine cauți?
S:- Mmă scuzați, mă scuzați! Îl caut pe NU. Trebuie să termin o poveste și nu pot fără el.
Pol. : -Pe NU? L-a luat acum câteva zile o fetiță în brațe și nici că-i mai dă drumul.
Priet.: -Ei, lasă, că și lui îi place în brațele fetiței! Zici că e bebeluș, așa se alintă în brațele ei.
Hărn.:- Da, da, așa este! Dacă mama sa îi spune ,, Ajută-mă cu masa!,,sau ,, Adu apă, te rog!,,
sau ,, Mătură pe hol!,, , fetița spune că nu poate. Îl are pe NU în brațe!
Pol: -Ori, dacă bunica vine de la piață cu sacoșele pline, ea nu sare să-i deschidă ușa. Tot din
cauza lui NU...
Priet: -Domnule, dacă ai ști! Când sora sa o roagă să o ajute la matematică, ei nici că-i pasă! NU!
S: -Văd că e o treabă serioasă. Unde stă fetița?
H,P,P:-Te conducem noi.
(fetița doarme cu NU în brațe)(scriitorul vorbește în șoaptă)
S: -Prietene NU, am nevoie de tine! Trebuie să te întorci în călimară!
NU:-În călimară? N-am de gând! (cască) Mi-e atât de bine aici! Nicăieri nu am dus-o mai bine.Și
uită de prietenia noastră!( cască)
(Vine mama)
M: - Ilenuța, trezește-te! Ajută-mă să pun masa!
(Ilenuța doarme)
H: - Imediat! Imediat!(Hărnicia pune masa)
Pol:- Mă duc să o ajut pe bunica. Are sacoșele pline.
Priet.-Ce problemă interesantă am rezolvat!
(se trezește fetița)(mama îi dăruieste un cadou)
M: - Draga mea, ce mult mă bucur că mă ajuți! Uite, ți-am luat un mic dar.
Ilenuța:-Ce surpiză frumoasă, îmi place să primesc cadouri!
(fetița întinde brațele, NU cade, scriitorul îl ia de urechi)
NU:- Au,au,au,au! Stai că eu doar am glumit...chiar așa, nu mai știi de glumă?
S:- Cum ai zis, să uit de prietenia noastră? Am uitat-o! Marș în călimară! Domnul Paznic te va
păzi strașnic de acum înainte! Niciun copilaș nu te va mai ține în brațe! Urâtule!

2. Povestea nucii lăudăroase

după Vladimir Colin
Personaje:Povestitorul, Ursul, Nuca,Iepurașul,Veverița, copilul
Povestitorul: A fost odată o nucă, o nucă...ei, ca toate nucile!Și nuca asta creștea într-un nuc, iar
nucul într-o pădure. Într-o zi, vine un urs mare și se întinde sub nuc.
Ursul: Aaaa, ce somn îmi este! Ce bine o să dorm!
Povest: Nuca noastră se aruncă vitejește drept pe nasul ursului.
Urs : Văleu! Nasul meeeeu! ( fuge plângând)
Nuca: Oooo! Ați văzut cine sunt eu? Cea mai puternică nucă din lume! Până și ursul se teme de
mine!
Iepurașul: Puternică nucă, fie-ți milă de un biet iepuraș! Nu-l mânca!
Nuca: Iepuraș? Care iepuraș?
Iepurașul: Eu, eu sunt iepurașul...nu mă mânca...am și oase multe...și blăniță...te poți îneca! Nu
mă mânca!
Nuca: Bine, bine! Te iert de data asta, da să nu-mi stai în cale, că atunci...
(apare veverița)
Veverița: Sărut mâna, Măria ta Nucă! Te rog nu mă mânca! Sunt atât de mică, nu te saturi cu
mine! Îs și bătrână tare, am 999 de ani. Ce gust poate avea carnea mea? Iac! Tre să fie tare și
amară. Nu mă mânca, puternică nucă!
Nuca: Ia ascultați , făpturi fără minte! Vreți să mor de foame? Mâine o să vină lupul să mă roage
să-l cruț, apoi mistrețul, apoi cine mai știe care alt neisprăvit...Unde-s lupii, urșii, mistreții?
Unde-s leii, zmeii și balaurii că mi s-a făcut o foameee!
( vine un copil cântând)
Copilul: O nucă! S-a copt așa repede de a căzut din copac? Ia să văd eu! ( sparge nuca și o
mânâncă)
Povest: Morala: Lauda de sine, nu miroase-a bine!

3. Un oaspete neobisnuit
după Calin Gruia
Personaje: Autorul 1și 2, Mădălina, Piticul

Autorul 1:La malul apei era o salcie uriaşa. Sub salcie creştea cea mai frumoasa iarba din lume.
Apa şuşotea printre pietre, vantul legana încet ramurile copacului, iar Madalina citea cu glas tare
o poveste. Glasul fetiţei se amesteca lin cu murmurul paraului, cu şoapta frunzelor, iscand un fel
de cantare nemaiauzita. Cand Madalina închise cartea auzi în vazduh un zbarnait ca de aripi de
carabuş. Pana sa se dumireasca, se pomeni langa ea cu un pitic cat o lingura de supa, şi cum
tocmai în clipa aceea apunea soarele, piticul spuse:
Piticul :„Buna seara!”
Madalina :Bună seara! Cine ești tu? De unde vii?
P: Sunt piticul povestitor, mi se spune Povestitorul. Eu vin de pe tărâmul poveștilor.
M: Ooo, înseamnă că știi multe povești!
P: Și da și nu. Sunt tare necăjit!
M: Cum așa ? Ce-ai pățit? Te-ai rătăcit?
P: Și da și nu.
M: Povestitorule, dar tu numai asta știi să spui? Și da și nu?
P: Păi, ți-am spus că-s necăjit, abia îmi găsesc cuvintele
M: Și covorul ăsta, ce e cu el, e covorul fermecat?
P: Și da și nu...
M: Of, nu înțeleg nimic! Spune-mi de la cap la coadă ce e cu tine!
P: Bine. Eu sunt piticul povestitor. Vin de pe tărâmul poveștilor, e o țară foarte frumoasă, iar eu
sunt foarte iubit acolo. Adică eram... Uite, cred că m-am îmbolnăvit pentru că nu mai știu nicio
poveste. Le-am uitat pe toate. Un povestitor în țara poveștilor care să nu știe nicio poveste, ai mai
văzut? Am venit aici în speranța că cineva mă va ajuta să-mi spună câteva povești. Covorul este
fermecat, cu el zbor de pe un tărâm pe altul, dar și lui îi plac poveștile. Dacă nu-i spun niciuna,
își pierde puterile și nu mai poate zbura. Cum ajung acasă? Am și eu părinți ...(plânge)
M: Nu mai plânge! Eu nu știu povești pe de rost, dar știu să citesc și am muuulte cărți cu povești
frumoase. Dacă vrei, eu îți citesc, tu asculți și înveți poveștile . Așa te poți duce acasă.
P: Fată frumoasă, îți mulțumesc! Într-o zi te voi răsplăti și eu!

A2: Dragi copii, piticul a zburat acasă . Povestirile pe care le-a ascultat de la Mădălina au
încântat mulți ani copiii de pe tărâmul poveștilor. Câțiva ani mai târziu, Mădălina a devenit
doamna învățătoare, iar piticul a însoțit-o zi de zi la școală bucurând copiii. Citiți în fiecare seară
câte o poveste și fiți atenți la pitici!

4. Când stăpânul nu-i acasă!

După Emil Gârleanu

Personaje: Povestitorul, Șoricelul, Motanul, Câinele, Stăpânul

Povestitorul:În odaie, linişte. Linişte şi-un miros! Pe poliţa din dreapta, pe o farfurie, stă uitată o
bucată de caşcaval. Mirosul de brânză proaspătă a străbătut până în cel mai îngust colţişor al
casei. Şi din gaura lui, din gaura de după sobă, şoricelul nu-şi mai găseşte locul. Parcă-l trage
cineva de mustaţă afară. Să iasă, să nu iasă? Mai bine să se astâmpere. Să se astâmpere, uşor de
zis; dar caşcavalul? Vezi, asta-i asta: caşcavalul. Să-nchidă ochii. I-a închis. Fraierul! Dar ce, cu
ochii miroase? Şi brânza-i proaspătă. Mai mâncase aşa bunătate acum vreun an. Dar parcă nu-l
momise într-atâta ca aceasta de acuma. Să încerce.

Soricelul: Ies măcar să văd bunătatea asta. Unde-o fi? A! uite-o colo, pe farfurie. Dacă-aș
îndrăzni! Merg mai întâi pe lângă perete până la divan. Aşa, bun! Acum ce fac? Păi lucrul cel
mai bun e să mă sui de-a dreptul pe perdea, şi de-acolo să merg pe marginea lăvicerului din
perete până la poliţă. Şi-odată ajuns la caşcaval, lasă, n-am nevoie să mă înveţe alţii ce să fac cu
dânsul. Dar motanul? Aoleu! Motanul! La dânsul nu m-am gândit! Doamne-ajută!

Motanul: Frumușelule, hai ieși din găurică să te pape tata! De când te aștept! Mânca-ți-aș
codița ta de deștept! Că nu mă înfrupt din cașcaval doar ca să te scot pe tine , prințișorule, din
ascunzătoare. Hai, mămică, hai, ieși de papă brânzică! Uite-l! A ieșit! Îi văd mărgelele ochilor.
Da, da; aşa, încă un pas, încă unul, doi, aşaa!

(Dintr-o săritură a fost cu laba deasupra lui.)

Motanul: „Caşcaval ţi-a trebuit? Poftim caşcaval! Doamne! ce bun o să-mi pari mie după ce te-
oi crănţăni!” Dar mai întâi să ne mai jucăm puţin , da ?

Câinele Corbici: Ham, ham! Unde o fi motanul ăla? Să-i scurtez oleacă coada că e cam
lunguiață. Hmm! Ce bine miroase brânzica asta! Doar o guriță am să iau, apoi mă ocup de
domnul motan.

Stăpânul: Ce bine e acasă! Uf! Și ce foame îmi este! A! Uite cașcavalul! Cu o bucățică de
pâiniță prăjită o să meargă brici! .

( stăpânul mănâncă, iar cei trei oftează de poftă)

5.URSITOARELE
de Gabriela Ioniță

Personaje: Anul Vechi, Anul Nou 2023, Ursitoarele,copilul1 și copilul 2

- Anul Vechi:Uf, ce somn m-a luat! De ce-oi fi așa de obosit?

- Copil1:Cred că știu eu de ce ești obosit, domnule An cel Vechi.
- AV:Serios? Da tu cine ești, măi țâcă?
- C1:Eu sunt unul dintre prietenii tăi, ai atât de mulți încât nu mă mai recunoști.(râde) Mă
numesc....și sunt elev în clasa a III-a B.
- AV:Tu ești prietenul meu? Ei, Doamne! Așa de uituc să fiu! (cască) Uf, ce somn mi-e! Ia
zi, de ce casc întruna?
- C1:Păi, să vedem! E luna decembrie, suntem în preajma Crăciunului, e firesc să fii
obosit, ai muncit tot anul. E timpul să te odihnești, să tragi un pui de somn!
- AV:Am muncit, da, da...am muncit. Ce-am muncit așa de greu? Că n-oi fi tras în jug,
cred...
- C2:Domnule An Vechi, ai avut grijă de cele 4 anotimpuri, să vină fiecare la timpul
potrivit. Ia gândește-te, cum ar fi fost să vină iarna după primăvară?
- AV:Uuuu ( se cutremură tot), ar fi fost rău de tot, ar fi înghețat orice semință, nu tu flori,
nu tu albine, nu tu fructe, legume...uuu!Rău, rău ar mai fi fost!
- C2:Apoi, ai trezit soarele în fiecare dimineață. Ai muștruluit vântul atunci când voia să se
umfle în pene și să sufle tare, tare, să spulbere pădurile. Ai copt strugurii, și merele, și
cireșele, și grânele. Ai trimis copiii la școală, oamenii la muncă, ai domolit furtunile,
ninsorile, gerul...Acum e timpul să te odihnești, domnule An Vechi, dar nu înainte de a-l
cunoaște pe domnul An Nou.(intră în scenă Anul Nou)
 - 2023:Bună seara, oameni buni! Eu sunt Anul Nou, anul 2023. Recunosc că am
emoții...Doamne, voi face față provocărilor?
- AV:Dragul meu, da ce bine arăți! Dacă nu mi-ar fi așa de somn( cască) mai că te-aș
invidia(râde) . Pe mine m-au ajutat foarte mult ursitoarele, vrei să le chem?
- 2023: Ce bun ești! Sigur că vreau!
- AV:Ursitoarelor...ursitoarelor...hei, frumoasele mele ursitoare!
- (apar 4 ursitoare) Am venit, dragul nostru An Vechi! Ai obosit, așa este?
- AV(cască) Da, da...mă duc la culcare...La revedere, copii! Adio!(cască)
- U1: Domnule, An Nou! Ia loc! Eu sunt Înțelepciunea. Îți menesc să fii un an drept,
corect, cu judecată. Să dăruiești oamenilor numai gânduri înțelepte!
- U2: Eu sunt Bucuria! Ce poate fi mai frumos decât să aduce bucurie oamenilor? Îți
menesc să fii un an plin ochi cu bucurii! Bucuriile vin din fapte bune, din succese și
realizări, deci să fii un an plin de succese!
- U3: Eu sunt Grija.
- (2023) Grija?! Ce nume e acesta, ești rusoaică?
- U3:(râde)Nu, nu sunt rusoaică! Grija e numele meu. Îți menesc să fii un an grijuliu. Să ai
grijă de sănătatea tuturor, să fii ordonat, să nu întârzii, să vorbești frumos, să termini orice
treabă începi, să fii bun, bun, bun...Să fii tot atât de bun ca și Anul Vechi și încă un pic
peste el!
- U4: Eu sunt Creața!
- (2023) Creața! (râde) Nu-mi spune că știu, nu ești rusoaică! (râde) Creața, ce îmi
menești?
- U4:Dragul meu, îți menesc să fii un an creativ. Să descoperi lucruri noi și importante, să
călătorești peste mări și peste țări, să scrii povești fermecătoare, să compui cântece
minunate, să pictezi, să dansezi, să râzi, să râzi, dragul meu! Îți menesc să dăruiești doar
fericire !
- (2023) Parcă sunt mai puternic! Frumoasele mele, vă mulțumesc! Așa voi fi! Voi fi un an
înțelept, bucuros, grijuliu și creț (râde)...adică, un an creativ și fericit!
Copiii: Bine ai venit, 2023!
URSITOARELE ÎNTÂRZIATE
Personaje: Anul Vechi, Anul Nou, Ursitoarele,copilul1 și 2
(vin în fugă)
U5: - Nu e nimeni, au plecat toate...
U6:- Anul Nou trebuie să fie, el e cel mai important!
U7: - Soro, vezi tu pe cineva?
U6:- Nu văd pe nimeni, dar dacă îl strigăm pe Anul Nou, cu siguranță va veni.
Toate: Anul Nooou! Anul Nou, unde ești?
AN: - Aici sunt, îmi făceam planul de bătaie...
U7: Bătaie! Vai de mine, da pe mine nici mama nu m-a bătut...cum poți fi așa de rău/
AN: (râde în hohote) Nu, nu bătaie de aia rea, ci una bună!
U5: Este și bătaie bună?
AN: Era o glumă, voiam să spun că mă organizez să fiu așa cum mi-au hărăzit ursitoarele. Voi
cine sunteți?
U5: Eu sunt Vacanța.
AN: Cea mare sau cea mică?
U5: Eu sunt Vacanța și atât. Să ne ierți că am întârziat!
AN: O, dar nici măcar nu te întreb motivul! Te înțeleg !
U5: Îți menesc să ai parte de vacanțe minunate! Mi-nu-na-te!
U6: Eu sunt Zâmbilici. (râde) Iartă-mă și pe mine! Îți menesc milioane de zâmbete! Zâmbetele
merg la braț cu bucuria și faptele bune, știi?
AN: Da, da...
U7: Ghici cine sunt un eu? Știi că trebuie să mă ierți, nu? Sunt atât de multe lucruri interesante
de studiat, încât nu mi-am dat seama când a trecut timpul și am întârziat.
AN: Păi, să vedem! Înțelepciunea nu ești, nici Bucuria, nici rusoaica, nici Creața...Ești
Frumușica?
U7: Poveste e numele meu. Și da, pot fi o poveste frumușică! Îți menesc să fii un an de poveste!
Un an de poveste frumoasă!
AN: Mă faceți să plâng...m-ați emoționat! Vă mulțumesc, zânele mele dragi!

6.La doctor
De G. Ioniță
Personaje:Povestitorul, Copilul, Doctorul
Povest. :Domnul doctor de la cabinetul școlar este cam abătut. Un copil îl vede și se gândește
cum să îl amuze. El se duce la cabinet.
Copilul: Bună ziua, domnule doctor!
Dr: Bună ziua! Ce vânt te aduce?
Copilul: Nu m-a adus vântul, am venit eu singurel.
Dr: Serios? Eu am crezut că te-a adus vântul. Ce s-a întâmplat, ce ai pățit?
Copilul: Domnule doctor, sunt bolnav, cred că sunt foarte bolnav!
Dr: Bine, te consult ( îi ia temperatura, îl ascultă cu stetoscopul, îl apasă pe corp să vadă dacă îl
doare) Nu ai febră, e bine. Inima ticăie frumos, e bine și aici. Nu înțeleg, ce te doare?
Copilul: Nu mă doare nimic. Am venit la dvstr pentru că sunt bolnav, nu pentru că mă doare
ceva, doar v-am spus că sunt bolnav!
Dr. : Și cum se manifestă boala asta a ta?
Copilul: Ea se manifestă așa: când mă întreabă doamna ceva, și în fiecare zi mă întreabă câte
ceva, eu nu știu să-i răspund corect. Uitați, ieri m-a întrebat care este dublul lui 4. De unde să știu
eu asta? Alaltăieri, că v-am zis că mă întreabă mereu câte ceva, m-a întrebat care sunt semnele de
punctuație. Păi ce , eu sunt enciclopedie să le știu pe toate? Așa am luat în catalog numai I, i cu i
mare, domnule doctor, cu i mare! Dacă nu îmi dați adeverință că sunt foarte bolnav, rămân
repetent!
Dr: Înțeleg! Înțeleg! Dumneavoastră, domnule elev, sunteți bolnav de lene!
Copilul: Păcălealăăăă! Am glumit, v-am văzut supărat și voiam să vă amuz! Eu am terminat
clasa a doua cu FB!
Dr: Bine, dragul meu! Așa îmi place! Să tot fie așa elevi bolnavi!

7. Povestea ariciului înțelept

după Vladimir Colin
Personaje: Povestitorul, Ariciul, Lupul, Dl. Polițist
Povestitorul:
A fost odată un arici tare, tare bătrân și tare, tare înțelept.De bătrân ce era, avea o barbă stufoasă
și albă, ce i se revărsa peste piept, până atingea pământul.
Într-o dimineață, ariciul s-a trezit cu chef de plimbare. Și-a scos nasul pe ferestră și a văzut că nu
plouă. Și-a pieptănat barba, și-a spălat ochișorii, dințișorii, și-a făcut patul, și-a luat bastonul și
pălăria și a plecat bucuros prin pădure. ,, Vă salut cu stimă!Respectele mele !,, spunea el atunci
când se întâlnea cu cineva, pentru că era un arici foarte politicos. Cum se plimba el prin pădure,
s-a întâlnit cu un pui de lup, cam obrăznicuț și cam neștiutor de învățătură.
Lupul:Mrrrr! Ce dihanie caraghioasă mai ești și tu! N-am mai vazut așa urâțenie în viața mea,
cum te cheamă ?
Ariciul : Arici.
L: Arici? Foarte bine. Pân-aici ți-a fost, am să te mănânc! Mrrr!
A: (își scoate pălăria politicos)Vă salut, dar fără stimă! N-am nimic împotrivă să fiu mâncat de
un lup, dar...
L: Dar ce? Ha, ha, ha, ți-e frică, așa-i? Mrrr! Ei, ce să-i faci, m-am obișnuit cu frica voastră. De
câte ori vreau să mănânc pe cineva, i se face frică...Lași, niște lași, asta sunteți. Da să știi că nu e
mare scofală, te înghit atât de repede, încât n-apuci să-ți dai seama.
A: Serios! Vezi, eu n-am mai fost mâncat niciodată, nu știu cum să mă port. Scuzele mele!
L:Fleacuri, fleacuri, îți spun eu, începutul e mai greu, că după aia, nu mai simți nimic!
A: Da, da, te cred ...să fii mâncat de un lup trebuie să fie o adevărată plăcere... N-ai să mă crezi,
dar nu mă gândeam să am parte de așa onoare azi.
L:(drăguț)Mrrr! Hai, pregătește-te, că mi-e o foameeee!
A: ( țipă tare)Aoleu!
L: ( speriat) Ce-ai pățit? Te ții de glume? N-ai auzit că mi-e foame?
A: Lupule, drăguțule, azi dimineață am născocit o poveste și nu am spus-o nimănui. E păcat
maaare să mor fără s-o spun cuiva.
L: (își scuipă în sân) Doamne, ce m-ai speriat! Am crezut că ai pățit ceva...o poveste? O poveste
nouă? Tare-mi plac poveștile! Spune-mi-o mie!
A:(bate din palme bucuros) Vrei? Fă-te comod și ascultă! E foarte frumoasă povestea!
Azi-dimineață m-am trezit cu chef de plimbare. Mi-am scos nasul pe ferestră, am văzut că nu
plouă, mi-am pieptănat barba, mi-am spălat ochișorii...
L: Așa, și după aia?
A: Mi-am luat pălăria și bastonul și am plecat fluierând în pădure. Aici m-am întâlnit cu un pui
de lup. Mrrr! mi-a zis el. Ce dihanie caraghioasă mai ești și tu! N-am mai vazut așa urâțenie în
viața mea, cum te cheamă ? Arici, i-am răspuns eu.
L: Nesărată poveste...
A: Stai să vezi! Și lupul mi-a zis: Hai, pregătește-te, că mi-e o foameeee!
L: Și mie mi-e foame...
A: Vezi? Așa era și el flămând. Eu i-am spus că am inventat o poveste și e păcat mare dacă nu o
spun nimănui. Atunci lupul m-a rugat să i-o spun lui. Fă-te comod și ascultă!, i-am răspuns eu
atunci. Azi-dimineață m-am trezit cu chef de plimbare. Mi-am scos nasul pe ferestră, am văzut că
nu plouă, mi-am pieptănat barba, mi-am spălat ochișorii...
L:(nervos)Îți bați joc de mine ?
A: ( mirat, uitându-se în jur) Cine? Eu?! Nuuu, Doamne-ferește!
Se spropie dl polițist
M: Ce e gălăgia asta? Ce s-a întâmplat?
L: Mrrr! Da tu cine mai ești?
M: Eu sunt Poliția Poveștilor. Mă numesc Mark.Voi?
A: Eu sunt Arici. Mă plimbam bucuros prin pădure, când tânărul Lup mi-a spus că vrea să mă
mănânce. Știți, e flămând, sărăcuțul!
L: Da, da, așa este. Eu sunt Lupul și mi-e tare foame.
M: Cum de nu l-ai mâncat până acum?
L: A născocit o poveste pe care nu a spus-o nimănui. Era păcat să nu-l las să spună povestea.
M: Păcat și periculos pentru tine !Deci, să auzim povestea mai departe!
A: Mi-am luat pălăria și bastonul și am plecat fluierând în pădure. Aici m-am întâlnit cu un pui
de...
L:Lup !
A: Exact! Ai ghicit, m-am întâlnit cu un pui de lup. Mrrr! mi-a zis el. Ce dihanie...
L: caraghioasă mai ești și tu! N-am mai vazut așa urâțenie în viața mea, cum te cheamă ?Așa a
zis lupul, nu-i așa?
A: Exact! Ai ghicit din nou! eu atunci i-am răspuns...Arici.
L: Minți! N-ai mai răspuns nimic pentru că te-am mâncat! Uite-așa! ( vrea să îl înghită pe arici,
dar se înțeapă foarte tare) Văleu!Văleuuu! M-ai înțepat, ticălosule! Domnule polițist, domnuleee!
Ajutor! M-a rănit, trebuie pedepsit!( plânge)
M: Dragul meu, acum un minut te-am avertizat că poate fi periculos să întrerupi povestea spusă
de un arici. Pricepi, de-un-ARICI!
L: (plânge) Mi-e foameee! Mi-e foameee! Mă doare botul și limba....
Povestitorul:
Dragi copii, trebuie să știți că ariciul cel înțelept s-a întors bucuros la căsuța lui. El mai
născocește și astăzi povești . Cea mai recentă poveste a sa începe așa: Azi-dimineață m-am trezit
cu chef de plimbare. Mi-am scos nasul pe ferestră, am văzut că nu plouă, mi-am pieptănat
barba, mi-am spălat ochișorii...
 PROF. IONIȚĂ GABRIELA
LICEUL TEORETIC ,, MIRON COSTIN,,-PAȘCANI
2023