Cuprins

15. Fetia i stelele, Zenobia Niculi

16. Hora unirii, V. Alecsandri

1. Iedul cu trei capre, Octavian Pancu Iai

17. Celuul chiop, Elena Farago

2. Doi frati cuminti, Elena Farago

18. Cei trei purcelui, Serghei Mihailan

3. Prietenii, Dan Faur

19. Petiorul de aur, Fraii Grimm

4. Darul lui Mihai, Zenobia Niculi

20. Ursul cafeniu, V. Collin

5. Balada unui greier mic, George Toprceanu

21. Inimioare, inimioare, Sarina Cassavan

6. Povestea nucii ludroase, V. Collin

22. De pe-o bun diminea, Otilia Cazimir

7. Hora legumelor, Lucia Muntean

23. ncepem grdinritul, Niculina Murean

8. Tufnica, Mlina Cajal

24. Fluierul fermecat, Victor Eftimiu

9. cltorie printe stele

25. La Pati, George Toprceanu

10. Acceleratul, George Toprceanu

26. Povestea crii de poveti, Emilia Cldraru

11. Povestea lui Mo Nicolae, poveste popular

27. Banul muncit, Alexandru Mitru

12. Snuia, George Cobuc

28. Pierdut la cascada cntecului, Zenobia Niculi

13. Secretul lui Mo Crciun, adaptare Despina Calavrezo

29. Lebedele, H.C. Andersen

14. Dinozaurii, G. Radu

30. Toate meseriile, Emilia Cldraru

31. Prietenul meu, agentul de circulaie

32. Lumea celor mici, Carmen Fian

Iedul cu trei capre,

de Octav Pancu-Iasi
Povestea asta nu s-a ntmplat chiar pe vremea cnd se potcoveau
puricii, ci mult mai aproape, cnd puricii au devenit tare nesuferii- iar
eu copii, v doresc s n-avei de- a face cu ei
Cic nu departe de casa caprei cu trei iezi i avea casa un ied cu trei
capre. Era un ied ca toi iezii: nici mai mare, nici mai mic, nici mai
frumos, nici mai urt. Cum s-ar spune : nici prea-prea, nici foartefoarte. Numai c n loc de o capr avea trei: o capr- mam, o caprmtu i o capr bunic.
Grozav de bine o mai ducea iedul! Ce s v spun copii, pe mine de m-ar
lsa s stau mcar o zi n casa aceea, nu mi-ar mai trebui nimic.
Miculi ce mai trai !
Dimineaa nici nu apuca bine iedul s deschid ochii, c i ncepea s
porunceasc :
- Capr mam !
- Spune fiul meu iubit !
- Imbrac-m ! nu pot singur
Capra mam nu atepta s i se spun de dou ori. Se apleca s-i caute
nclrile sub pat, se urca pe dulap s-i caute ndragii i se bga dup
sob s-i caute cmaa.

De, iedul nu obinuia ca voi s foloseasc sptarul scaunului ori

cuierul. Ii arunca hainele unde nimerea.
Capra mam i aduna hainele i se ncjea s-l mbrace: i lega
iretele, i trgea pantalonii i cmaa i vai i aranja i cureaua !
Cnd se vedea mbrcat, iedul iari poruncea :
- Mtu- capr !
- Spune, nepoelul meu drag !
- Ospteaz-m ! nu pot singur
Mtua- capr se repezea la buctrie, turna lapte dulce i aeza ntr-o
farfurie mmligua cald, apoi punea totul pe o tav i le ducea fugua
la patul iedului. i rupea mtua capr din mmligu i ndeas n
gura iedului ! i ine-i mtu-capr cana la gur s soarb iedul
laptele !
i uite aa, pn isprvea iedul toat mmliga i tot laptele, ba i mai
aducea mtua- capr i cte o plcint, c era mare meter la copt, iar
iedul mare meter la nghiit
Zburda iedul toat ziulica pe afar, iar seara cnd se ntorcea acas se
ntindea pe pat i poruncea :
- Capr-bunic !
- Spune, nepoelul meu scump !
- Adoarme-m ! nu pot singur
Ct ai clipi, bunica-capr venea lng ied i se pornea s-i cnte i s-l
legene:
Nani nani, nani
Coboar somn pe scara nevzut,

Nani, nani. nani

i oprete-te somn
Pe ochii nepoelului meu
Nani, nani, nani.
Hei, aa trai ca al iedului mai zic i eu ! S tot trieti 100 de ani.
Dar ntr-o sear, btu n poart vecina capr cu trei iezi.
- Scumpele mele surate am venit la voi cu o mare rugminte. Mine
sear mi se nsoar iedul cel mare. Tare a vrea s le pregtesc un osp
s i se duc vestea. M rog domniilor voastre, fii bune i poftii mine
la mine s-mi ajutai la nfatul srmluelor, la mpletitul colacilor, ori
la ce-o mai fi de trebuin. O s v rspltesc.
- Mine n zori suntem la dumneata surat ! Te-om ajuta cu drag
inim.
A doua zi, cele trei capre plecar la vecina lor capr cu trei iezi.
Mai trziu se trezi i iedul. Dup cum i era obiceiul strig :
- Capr mam! mbrac-m! Dar nimeni nu veni s-l mbrace. atunci
iedul ncepu s se tvleasc prin pat i s urle.
- mbrac-m! mbrac-m! mbrac-m! Nu pot singur
Vulpea tocmai trecea pe acolo i auzind urletele iedului, curioas din
fire, bg capul pe fereastr ca s afle ce se ntmpl.
- Nu mai striga atta ieduule, dac nu poi s te mbraci singur aruncmi hainele i te mbrac eu.
Bucuros iedul i azvrle nclrile i ndragii i cmaa. Una cte una
vulpea le prinse, le vr ntr-un sac i pe aici i-e drumul! Fugi cu ele s
le vnd la trg.

Mare amrciune l cuprinse pe ied i multe lacrimi grele vrs. Dar tot
plngnd i vicrindu-se l apuc foamea. Strig:
- Mtu-capr, ospteaz-m!
Dar nimeni nu veni s-l ospteze. Mtua -capr precum se tie era
plecat.
i porni iar iedul s se tvleasc i s urle :
- Ospteaz-m ! Ospteaz-m ! Ospteaz-m ! nu pot singur.
Cum ip el aa, trecu pe acolo ursul.
- Nu mai striga atta, ieduule ! mai bine spune-mi unde e mncarea ca
s te ajut eu. Te osptez pe cinste !
Iedul i spuse. Ursul intr n buctrie i ncepu s nfulece ct apte.
Infulec toat mmliga. Sorbi i ultimul strop de lapte. Ba de lacom
ce era ct pe ce s nghit ceaunul i fcleul. Apoi ursul plec fr s
i mai pese de ied.
De acum s-a pus iedul i mai tare pe plns. Si plngi i plngi de rsuna
casa de zbieretele lui. Toat lumea ns tie c dup plns i se face
foame.
Strig iedul :
- Capr bunic ! adoarme-m!
Dar nimeni nu veni s-l adoarm.
i din nou iedul ncepu s urle i s se tvleasc.
Lupul tocmai ieise la plimbare. Se afla nu departe i-l auzi pe ied
strignd
- Nu mai striga atta iedule. Las c vin eu s te adorm ieduule !..
Intr lupul n cas, se aez lng ied, legnndu-l i cntndu-i
Nani, nani, nani,
Nu mai cobor somn
C nu-i nevoie.

Nani, nani, nani,

Am s-l mnnc
Pe iedul cel rsfat
Rzgiat i alintat,
nani, nani,nani.
Iedul se nspimnt, nici eu nu pot s v spun de unde mai gsi putere
s se smulg de lng lup i s-o rup la fug ncotro vedea cu ochii.
Se napoie acas, gol, flmnd i ostenit, abia spre sear. Si cum intr
pe u zise :

- Capr mam, mtu-capr, capr-bunic! am s v povestesc tot ce

mi s-a ntmplat, dar mai nti s-mi caut nite haine ca s m mbrac i
apoi s mnnc ceva c tare mi-e foame.
Se mbrc iedul, mnc ce mai gsi prin oale, dar nainte s-i nceap
povestea adormi butean
Dar vou copii nu vi-e somn ? mie, de ce s v mint, mi cam este.
Noapte bun, dragii mei copii !

Elena Farago - Doi frati cuminti

Noi suntem doi frai, n cas
Si nu ne certam deloc,
Si suntem tacuti la masa,
Si cuminti n orice loc.
Avem hamuri, cerc si minge,
Cnd pe-afara ne jucam,
Iar cnd ploua, ori cnd ninge,
Linistiti n casa stam.
Si cu jucarii frumoase
Ne jucam tot amndoi,
Pe cnd mama nostra coase,
Ori citeste, lnga noi.
Mama noastra ne vorbeste
Si ne mngie duios,
Iara seara ne citeste
Ori ne spune-un basm frumos.
Si ne-nvata lucruri multe,
Si frumoase, stnd cu noi,
Si i place sa ne-asculte
Cnd vorbim noi amndoi
Si n gndul nostru-ntruna
Auzim povata ei:
- Fiti cuminti ntotdeauna
Si fiti buni, copiii mei!

Prietenii de Dan Faur

Dis-de-dimineata,
Trei prieteni ma rasfata:
Apa, peria si sapunul.
Mi-s prieteni toti, ca unul.
Apa-mi zice:
Vin la mine,
Sa te spal cum se cuvine!
Sa te mangai pe-ndelete,
Cu sapun si cu burete.
Joaca asta cu clabucul,
Chiar de-mi gadila nasucul.
Tare-mi place.
Las' sa joace
Ca pe-o pajiste pe fata
Ca-i doar dis-de-dimineata.
Vine apoi si periuta,
Dar deodata si dispare
Unde-o fi?
Pai se da huta
Peste dinti, voioasa tare.

Darul lui Mihai.

Balada unui greier mic, George Toprceanu

Peste dealuri zgribulite,
Peste arini zdrenuite,
A venit aa, deodat,
Toamna cea ntunecat.
Lung, slab i zlud,
Boteznd natura ud
C-un mnunchi de ciumafai,
Cnd se scutur de ciud,
mprejurul ei departe
Risipete-n evantai
Ploi mrunte,
Frunze moarte,
Stropi de tin,
Guturai...
i cum vine de la munte,
Blestemnd
i lcrimnd,
Toi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin vguni,
Iar mceii de pe cmpuri
O ntmpin n cale
Cu grbite plecciuni...

Doar pe coast, la urcu,

Din csua lui de hum
A ieit un greieru,
Negru, mic, muiat n tu
i pe-aripi pudrat cu brum:
- Cri-cri-cri,
Toamn gri,
Nu credeam c-o s mai vii
nainte de Crciun,
C puteam i eu s-adun
O grun ct de mic,
Ca s nu cer mprumut
La vecina mea furnic,
Fi'ndc nu-mi d niciodat,
i-apoi umple lumea toat
C m-am dus i i-am cerut...
Dar de-acu,
Zise el cu glas sfrit
Ridicnd un picioru,
Dar de-acu s-a isprvit...
Cri-cri-cri,
Toamn gri,
Tare-s mic i necjit!

Povestea nucii ludaroase- Vladimir Colin

A fost odat o nuc , o nuc ei , ca toate nucile ! i nuca asta
cretea ntr-un nuc . Dar nucul nu mai era ca toi nucii i tii
de ce ? Pentru c nucul sta se pomenise crescnd n pdure . Nu
tiu cum ajunsese acolo , printre stejari i fagi , dar ce tiu e c
acolo tria de ani i ani de zile . i uite c printre nucile pe care
le fcuse era i nuca noastr .
Ei , i ntr-o bun zi vine un urs mare , mai mare chiar dect
nenea Ni , i se ntinde sub nuc s trag un pui de somn .
-Ah , ce bine o s dorm ! spuse ursul i se puse cu burta n
sus , cu labele pe dup ceaf i ncepu s sforie : Sfrrrr-mrrr !
Sfrrr-mrrr !
Tocmai atunci , creanga pe care tocmai sttea spnzurat nuca
noastr strig vesel :
-Ei , nuc-nucuoar ! Gata , poi s-i dai drumul , c eti coapt
bine
Firete , nuca nu atept s i se spun de dou ori . Se arunc
de pe creanga ei , fr umbrel sau paraut , se arunc vitejete ,
aa cum se arunc nucile i drept pe nasul ursului se opri .
-Vleu ! rcni ursul , deteptat fr veste , dar nepricepnd ce-l
izbise tocmai de nas ( care e partea lui cea mai simitoare ), se
ridic degrab i-o lu la sntoasa .
-Ehei , ai vzut cine sunt eu ? strig atunci nuca . Sunt pesemne
nespus de puternic dac pn i ursul se teme de mine !
Iepurele , care vzuse tot ce se petrecuse , se apropie tremurnd
de nuc i o rug cu glas stins :

-Puternic nuc , milostivete-te de un biet iepure ! S nu m

mnnci !
-Bine , i rspunse nuca . De ast dat te iert , dar vezi s nu m
superi prea tare i s nu-mi mai iei nainte c de ! nu tiu , zu

Veveria se rug i ea , plngnd :

-Of i of , puternic nuc ! ndur-te i de o biat veveri No mnca nici pe ea !
-Ia ascultai , fpturi neroade ! se supr de ast dat nuca . Ce ,
vrei s m lsai s mor de foame ? Pi , mine o s vin
lupul s m roage s-l cru , apoi mistreul , apoi cine mai tie
care alt neisprvit i eu ? V-ai gndit c i eu trebuie s m
hrnesc ? Doar sunt o nuc adevrat , o nuc puternic , o nuc
Ehei , ce tii voi !
Iepurele i veveria o luar la fug i vestir nspimntai c sa sfrit cu pacea pdurii . S-a ivit o dihanie cumplit , una care
pare mic i nensemnat , dar care mnnc uri , lupi i mistrei ,
cum ai nghii un fir de iarb ! Toate slbticiunile se zvorr n
vizuinile lor , ateptnd cu inima strns ca dihania cea cumplit
s li se iveasc naintea porilor . n pdure se lsase o tcere
grea i nici mcar psrile nu se mai ncumetau s cnte . Iar n
tcerea aceea se auzeau cnd i cnd nite ipete grozave :
-Unde-s lupii , urii i mistreii ? Unde-s leii , zmeii i balaurii ?
Vreau s le trag o mam de btaie i s-i nghit pe
nemestecate ! Aa striga nuca de rsuna pdurea i nici lupii , nici
urii , nici mistreii , ba nici chiar leii , zmeii i balaurii nu cutezau
s crcneasc .
Dar ntr-o zi veni un bieel , se plimb prin pdure , gsi nuca
i , dup ce-i sparse coaja, o mnc .

Hora legumelor, Lucia Muntean

Tufnica - Mlina Cajal

Legumele toate, toate

Pomii par a fi cruni

Sunt izvor de sanatate!

Sub steluele de nea.

Fiecare-n felul ei

Tufnic, tu nfruni

Ne ajuta cu temei:

Singur-n grdina mea,

Floare mic, tufanic!

Usturoiu-alunga boala,
Ceapa vindeca raceala,

Pai de gheata, fr glas,

Frunza verde de spanac

Culc florile-n gradin.

Este buna la stomac.

Doar tu, dreapt ai rmas

Iar salata neaparat

De mireasma parc plin,

Face bine la ficat.

Floare mic, tufanic

Morcovii, cartofii, varza

Rosiile si fasolea
Au pornit si ele hora!
Oricum ar fi consummate:
Fierte, crude, toate, toate,
Sunt izvor de sanatate!

O cltorie printre stele

Sistemul Solar
Hai copii s ne plimbm
Despre Cosmos s-nvm!
Galaxii ce-i par mrgele
Sunt chiar grupuri mari de stele,
Planete, satelii, comete i asteroizi,
Hai s le descoperim pe rnd, timizi!

n Sistemul Solar unde locuieti

Vezi opt planete atent de le priveti.
Aproape de Soare se-nvrt pe orbite,
Pe vechi trasee de Univers stabilite:
Mercur, Venus, Pmntul (cu Luna) i Marte,
Apoi Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun mai departe.

Nu ne-am ntrebat noi oare,

Luceafrul cnd apare,
Cum plutesc pe cer n zare,
Carul mic i Carul mare,
Cum s-au tors prin cer fuioare
De stelue cltoare?
Mii de stele i comete
Care se-nvrtesc discrete,
Au format prin cer trasee
Galaxia alb sau Calea Lactee...
i-n Calea Lactee ia privete
Chiar Pmntul se gsete!

(Mai sunt micuele Pluto,Ceres i Eris, sclipind n plan ndeprtat,

Sunt planete vecine cu noi n acest regat.)
Pe toate, Soarele le-atrage, le grupeaz
i rnd pe rnd pe cer le lumineaz.

Acceleratul, de George Toprceanu

Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin...
Din frunzisurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de pasarele...
Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri...
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare...
Vine!...
Fulger negru... trasnet lung

Dus pe aripi de furtuna,

Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-i ajung...
Parca zboara,
Parca-noata,Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata...
A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere...
Scade-n departare...
Piere...
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi

Si, facand pe suparatul:

-Ce sa fie? Nu-i nimic.

A trecut Acceleratul...

George Cosbuc - Saniuta

Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna draguta,
Hai copii, pe deal in sus
Sa ne dam cu saniuta.
Cate unul, cate doi,
Ne suim in sanioara;
Fara cai si fara boi
Saniuta fuge, zboara.
Toti sunt rumeni la obraz,
Multi coboara si multi suie,
Unii rad, fac mare haz,
Altii capata cucuie.

Secretul lui Mos Craciun

Dintotdeauna, Danut, vecinul meu, a visat sa ajunga detectiv. Asa cum
stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi, usor trasa
peste fata, ochelari de soare negri, pardesiu lung si la fel de negru,
obligatoriu cu gulerul ridicat. Si sa nu mai vorbim despre geanta
diplomat, binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut,
dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. Abia ce
implinise cinci ani in urma cu o saptamana.
Ei si, ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani,
a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.
Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el, la distanta de
nici doua zile. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi.
Ceva frumos, am sa va raspund eu, va fi Craciunul. Asa ca Danut va
incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun.
Stiti, mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de
departe, dintr-o tara numita Laponia. Ca are acolo o casa plina de
spiridusi care, cat e anul de lung, nu fac altceva decat sa confectioneze
daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus, jocuri
mecanice, masini teleghidate si cate si mai cate. Ba, mai mult, Mosul
stie ca noi, copiii, ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile
video, asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. Cand jucariile
sunt gata pregatite, e deja Craciunul. Mosul le incarca pe toate in sania
lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn sii lasa darurile in cizmulite sau sub brad!

- Ei, vezi, lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par, se intrista
brusc Danut. Sunt chiar foarte complicate. De exemplu, cum se face ca
in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de
Mosi? In fiecare se afla cate unul. Si cum se face ca toti mosii seamana
atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul
uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine, desi stau la
bloc si nu are horn pe unde sa coboare. Si cum de pana acum n-am
intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si
mustatile cu funingine?
Eu unul nu mai inteleg nimic. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu
exista decat in povesti si in mintea celor mari. Sau exista cu adevarat?
Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg.
Zis si facut. In cea mai mare graba, pentru ca nu avea prea mult timp la
dispozitie, Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita, Alexandru si Ionut.
Si toti patru, intr-o seara, au pus la punct planul de bataie. Momentul
actiunii: noaptea de Craciun, locul actiunii: dormitorul lui Danut,
obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. La un singur
capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii,
ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se
desfasoare la ore tarzii, cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in
tinuta obligatorie: pijama. Pana la urma, baietii s-au multumit sa-si
imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. Mai mult, la insistentele
mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte
acolo, cu lumina stinsa, sosirea lui Mos Craciun.

Pe toate mi le-a povestit Danut, cu sufletul la gura.

- Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca, Mihaita.
- Dragul meu Danut, am incercat eu sa-mi incurc vecinul, vad ca stii
totul despre Mos Craciun. Nu vad atunci unde e misterul, ce mister vrei
tu sa dezlegi?

- Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru

intalnirea cu el, chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni.

- Poate!, mai spuse ganditor Mihaita, poate vine la cei care au fost peste
an cuminti, pe cand eu, daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe
care le-am facut in 365 de zile!
Tragandu-si bine plapuma pana sub nas, Ionut indrazni sa puna
intrebarea care-l framanta de multa vreme:
- Daca Mosul nu e unul bun, ci unul rau si imbracat in negru?
- Taci! se ingrozi Alexandru, vorbesti prostii, o sa vezi ca Mosul nici
macar nu va veni, pentru ca nu exista cu adevarat.
In tot acest timp, Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. Problema
lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine
abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el?
- Gata, nu va mai certati, incerca Danut sa calmeze spiritele. Daca stati
si voi treji ca mine in noaptea aceasta, o sa aveti sansa sa-l vedeti pe
Mos Craciun in carne si oase.
In liniste, copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii
deschisi si atentia incordata la maxim, va fi imposibil sa rateze marea
intalnire.
Si orele treceau. Incet, foarte incet. Se tarau parca una cate una...
Baietii, insa, rezistau eroic. Sau, mai bine zis, au rezistat pana la sosirea
mosului... Ene. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. Doar vroia
sa se faca detectiv, nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda, sa fie
atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau
sa-i inchida ochii. Ce mai, munca de detectiv e tare grea!

Asa gandea Danut in clipa in care, langa patul lui a rasarit ca din senin
un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi, imbracat in rosu, cu
cizme negre si cu un sac doldora de jucarii.
- E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. Si exact in clipa in
care somnul l-a luat in brate, a simtit un sarut cald, pe frunte.
Dimineata, cand s-a trezit, Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul
bradutului impodobit, gata sa-si deschida darurile. El insa, nu avea nici
timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul.
- Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. Nu te bucuri de darurile
Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu
el?
- Nu, nici vorba de asa ceva. Dimpotriva, azi noapte am stat treaz pina
tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. Tin minte ca,
atunci cand a intrat in camera, m-a sarutat pe frunte.
Auzindu-l, copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.
- Aha, deci l-ai vazut. Si cum arata? Era asa cum il stim noi, batrin si cu
barba alba?
- Da, da se infierbinta Danut. Era exact asa.
- Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. Doar te crezi detectiv, nu-i
asa? Daca Mosul a fost aici, in camera, trebuie sa fi lasat o urma, ceva...
Danut se afla in mare incurcatura. Cum sa dovedeasca el existenta
Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca
prietenii, sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun... Descurajat,
incepu sa caute prin camera ceva, orice care sa demonstreze ca Mosul a

fost acolo... O urma de cizma pe covor, o jucarie miscata de la locul ei,

un glob spart... Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma...
- Ei, vezi, acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o
poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi, copiii!
Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Cine stie, poate
totul n-a fost decat un vis... Un vis frumos... Trist si abatut, se gandi ca
ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Incepu sa-si
descheie nasturii de la pijama incet, unul cate unul. Si tocmai cand
ajunse la nasturele de la guler, Danut scoase un chiot de bucurie.
Uraaaaaa!

Uimiti, copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. Danut chiuia de

bucurie: in mana stanga tinea, abia desprinse de la nasturele gulerului
de la pijama, trei fire albe din barba lui Mos Craciun. Pesemne le uitase
acolo cand il sarutase pe frunte. Copiii au facut ochii mari si au ramas
muti de uimire. Numai Danut dansa, sarea si striga cat il tineau puterile:
- Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat!
De-atunci, in fiecare an, in noaptea cea sfanta, Danut incearca sa nu
adoarma. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. Si daca
se intampla, totusi, sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme, atunci nu
uita sa-si verifice dimineata nasturii de la pijama. E imposibil sa nu
gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului,
pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a
fost dezlegat.

Dinozaurii, de Gabriela Radu

Cndva, demult, n alte timpuri,
Pe ale noastre pmnturi
Triau nite fpturi uriae :
Dinozauri cu coarne i creste tioase.
Unii erau panici ierbivori,
Alii, cruzi i sadici carnivori;
Unii zburau, aveau aripi ciudate
Alii tiau prea bine s-noate.
Existena lor a fost tulburat
De o minge de foc, ca o sgeat,
Venit din cer ca un bolid
Ce se chema asteroid.

Apoi, la sute de ani deprtare,

n timpul erei glaciare
Au disprut. Acum mereu
De vrei s - i vezi, mergi la muzeu.

Fetita si stelele Zenobia Niculita

Hora unirii, Vasile Alecsandri

Si dusmanul nu sporeste!

Hai sa dam mna cu mna

Cei cu inima romna,
Sa-nvrtim hora fratiei
Pe pamntul Romniei!

Amndoi suntem de-o mama,

De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi ntr-o tulpina,
Ca doi ochi ntr-o lumina.

Iarba rea din holde piara!

Piara dusmania-n tara!
ntre noi sa nu mai fie
Dect flori si omenie!

Amndoi avem un nume,

Amndoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
n noi doi un suflet bate!

Mai muntene, mai vecine,

Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Vin' la Milcov cu grabire

Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste

Si sa vada sfntul soare

ntr-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe cmpia romneasca!

Elena Farago - Catelusul schiop

Cat sunt de frumosi copiii
Eu am numai trei picioare,
Si de-abia m misc: top, top,
Rd cnd m-ntalnesc copiii,

Cei cuminti, si cat de mult

Mi-ar placea s stau cu dansii,
S m joc si s-i ascult!

Si m cheama "cuciu schiop".

Dar copiii rai la suflet
Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,

Sunt urti, precum e-acel

Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

Ca sunt schiop si cad mereu!

M-a lovit din rautate
Si stau singur toata ziua
Si plng mult cnd m gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma

Cu o piatra n picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am s mor...

Si tot trist am s traiesc.

Acum vine si-mi da zahar
Si cnd m gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta

Si ar vrea s-mi fie bun,

Si-as putea s-l musc odata
De picior, s m razbun,

La copiii de pe drum!...
Dar il las asa, s vada
Raul, c un biet catel

Are inima mai buna

Dect a avut-o el.

Cei trei purcelusi

Pestisorul auriu, fratii grim

Ursul cafeniu, V. Collin

Urii care triesc la Polul Nord sunt albi. Cred c din pricina asta le
spune uri albi (dar, firete, dac vreunul dintre voi a aflat c li se spune
albi din alte pricini, l rog s-mi dea de tire i s nu m mai lase s
scriu minciuni ). Aa
Ei, i iat c printre urii cei albi de la pol s-a rtcit ntr-o bun zi un
urs cafeniu, un urs mare i frumos, care venea tocmai din munii notri.
Cum a ajuns el la pol s nu m ntrebai, c nu tiu. Ce tiu e c s-a
pomenit acolo i c a nceput s cate ochii la munii de ghea i la
focile care se zbenguiau pe ei.
- Ia te uit! Un urs murdar! strig o foc, i toate surorile ei ncepur
s chicoteasc, s hohoteasc i s se prpdeasc de rs.
- E mnjit tot!
- De la gheare pn la bot!
- Vai, vai, ce caraghios!
- Parc-a fost muiat n sos!
Uite-aa rdeau focile, rdeau de nu mai puteau. Ursul nostru se uit n
jur gata s rd i el de ursul cel murdar (pentru c urii, se tie, se
spal pe dini n fiecare diminea i sear, ba mai fac i baie) cnd,
spre marea lui mirare, nu vzu niciun urs.
- Nu cumva rdei de mine? ntreb el suprat.
- Pi de cine, mi Martine?
- Eu sunt curat, spuse i mai suprat Martin. M-am splat chiar azi
diminea.
Dar focile nu-l crezur i rser mai departe, aa c bietul urs i lu
tlpia, mormind.
i nu merse el cine tie ct, c se ntlni cu nite uri albi.
- Frailor! strig bucuros Martin. Ah! Ce bine-mi pare c v vd
- Cine-i urtul sta care se crede frate cu noi? spuse cu dispre un urs
alb.
- Ia te uit ce neobrzare! vorbi un altul.

De ciud, bietul Martin simi c-i dau lacrimile.

- Dar bine, frailor, nu vedei c sunt urs, ca i voi?
-Urii cumsecade sunt albi, rspunse primul urs alb, i fr a-1 mai
nvrednicii cu o privire, toi urii albi plecar, legnndu-i ngmfai
blnurile.
Martin se aez pe un sloi i ncepu s plng.
- Fcea s bat atta cale pn la pol, ca s gsesc aici numai batjocur?
se ntreba el. Vai, ce uri ri triesc printre munii de ghea!
i cum plngea aa, un pinguin se apropia ncetior.
- De ce plngi, ursule? ntreb pinguinul.
- Cum s nu plng, pinguinule, dac urii albi m dispreuiesc i rd de
mine? Eu sunt cafeniu, la noi toi urii sunt cafenii.
Pinguinul era o pasre tare istea.
- i numai pentru atta lucru plngi? Hai, vino cu mine!
l duse pinguinul ntr-un loc ferit i, ct ai bate din palme, aduse o
bucat de spun.
- Ia spunete-te bine, de sus i pn jos! l ndemn el pe Martin.
- i tu? se supr ursul. Le-am spus i focilor c sunt curat. M-am
splat chiar azi-diminea!
- Nu-i nimic, rspunse pinguinul. F-mi mie plcerea asta.
Bombnind, Martin se muie ntr-un ochi de ap i prinse a se spuni.
De mnios ce era se frec bine, bine, bine, i iat curnd toat blana
i era plin de clbuci albi istrlucitori.
- Aa, destul, spuse pinguinul.
Martin ls jos spunul i voi s se vre n ochiul de ap, dar pinguinul
l opri.
- Stai! Rmi aa!
Apoi l lu de mn i-l duse n mijlocul urilor albi.
- Vai, ce urs frumos! strig un urs alb.
- Ce blan alb! se minun al doilea.

- i ce mndru strlucete n soare! opti al treilea. Bietul Martin nu

mai nelegea nimic. Dar era att de bucuros de primirea care i-o fceau
urii albi, c nici nu-i btu capul s neleag. Ii mulumi pin guinului
i rmase printre urii albi cu care juc bz" i baba-oarba", uitnd de
toate.
Deodat ns, un munte de ghea se apropie de sloiul pe care se jucau.
- Fugii! Fugii! strig un pui de urs i se arunc n ap, notnd
voinicete.
Urii se oprir din joac, vzur muntele i pricepur c se va ciocni de
sloiul lor, strivindu-i sub greutatea lespezilor de ghea. Speriai, srir
n ap i se deprtar degrab, n vreme ce Martin neobinuit cu viaa
de la pol- rmase pe sloi. Cnd nelese ce primejdie l pate voi s sar
i el n ap. Chiar n clipa aceea rsun glasul nspimntat al unei
ursoaice:
- Puiul! Puiul meu! A rmas pe sloi!
Nici unul dintre urii care se deprtaser nu scoase nicio vorb, nici
unul nu cuteza s se ntoarc pe sloi. Martin se repezi i ncepu s caute
ursuleul.
l afl pe o movilit de zpad i-l lu n brae, dar n clipa aceea se auzi
un troznet cumplit i muntele de ghea izbi sloiul.Totul pria, se
prbuea, valurile nir nalte ct muntele. Cu puiul n brae i
ferindu-l de bucile de ghea, mari ct o cas, Martin se pomeni n
ap. Fusese rnit de suliele de ghea. Dar puiul era nevtmat.
O lespede grea l mpiedica acum pe Martin s ias la lumin. Cu chiu,
cu vai sparse lespedea i, notnd, se ridic pe un sloi ce plutea, la
adpost de alte primejdii.
Mama ursuleului se repezi s-i mulumeasc, dar, cnd ajunse lng
Martin, ncremeni. i la fel ncremenir i ceilali uri albi. Clbucii de
spun din blana lui Martin se topiser n ap, i ursul nostru era din nou
cafeniu

- Alb sau cafeniu, eti un urs bun i viteaz, spuse mama ursuleului,
vzd cum puiul se prinsese cu lbuele de gtul lui Martin. i
mulumesc
Niciunul dintre noi n-a cutezat s rmn pe sloi
- Nu blana l face pe urs, ncuviinar i ceilali uri albi, adunndu-se n
jurul lui Martin i strngndu-i care mai de care laba.
Din ziua aceea, Martin n-a mai fost nevoit s-i mpodobeasc blana cu
clbuci de spun (treab care l-a bucurat stranic cci spunul uscat i
pricinuia mncrimi cumplite i-l silea s se scarpine cu toate cele zece
gheare, ceea ce nu era deloc frumos i nici plcut nu era).
Ct a rmas printre urii albi s-a bucurat de cinste i prietenie, iar cnd
s-a ntors acas a alergat la prietenul meu, care scrie toate povetile
pentru copii, i a povestit ntmplarea. De atunci mai cnt Martin i-n
ziua de azi:
Crezi c-mi pas c te tiu
Negru, alb sau cafeniu?
Inima s-i fie dreapt.
Eu te judec dup fapt!

Inimioare, inimioare, Sarina Cassavan

De Pe-o "Buna Dimineata", Otilia Cazimir

De pe-o buna dimineata
Cu tulpina de crcel,
A sarit un gndacel
Cu mustatile de a.
Ali gndaci, maruni i roii,
Care-i poarta fiecare
Ochelarii pe spinare,
Dorm la soare, somnorosii!
Iar pe-un fir de papadie,
Ce se-nalta, drept, din iarba,
Suie-un carabus cu barba,
n hainuta aurie.
Suie, mndru si grabit,
Sa vesteasca-n lumea mare:
- Preacinstita adunare,
Primavara a sosit!

Incepem gradinaritul, Niculina Muresan

Primavara nu ne lasa
Sa mai lenevim in casa.
L-a trimis pe domnul soare
Sa ne dea o sarutare.
-Haideti, gata cu dormitul!
Sa-ncepem gradinaritul!
Daca vrem s-avem de toate
Fara munca nu se poate.
Cu sapa, grebla, lopata
Straturile iata-s gata.
Iar bunica vine-ndata.
Seamana morcovi, salata
Castraveti, telina, ceapa,
Ridichi, rosii, patrunjel,
Zarzavaturi fel de fel.
Soarele le incalzeste,
Ploita le racoreste.
Ele cresc, nevoie mare
Si dau gustul la mancare.

Fluierul fermecat, de Victor Eftimiu

Tudorel era un ciobna de vreo zece aniori, prin isteimea lui scpase
n mai multe rnduri vacile i oile satului din ghearele unor lupi. Nu tia
nici de fric, nici de nelciune.
Sunt cioban, trebuie s-mi pzesc turma, Asta tiu ! i nu-l biruia
nimeni.
Moul din pdure, vrjitorul cel bun, care vede i rspltete pe cei ce
se poart voinicete l-a chemat la el n peter, i 1-a poftit s-i aleag
tot ce va dori din bogiile adunate acolo.
Tudorel se hotr s ia doar un fluier.
S-mi trieti, biatul moului ! i-a rspuns vrjitorul cel bun. N-ai
vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, dar ai ales o comoar
nepreuit. Fluierul acesta, pe care 1-a furit un meter din vechime, nu
numai c-i va ine de urt, dar prin el vei putea mblnzi fiarele.
Pstreaz-1 sntos, dragul meu, i s-auzim de bine !
A doua zi, plecnd cu oile, Tudorel se aez pe un dmb i ncepu s-i
zic din fluier. Mare-i fu bucuria cnd vzu c mioarele se opresc din
punat i ncep s joace. Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele
ntoarse, se pusese i el pe opit, parc-ar fi fost cel mai stranic
dnuitor. Clopotul de la gt i suna. Mgruul turmei juca i el, cnd
pe trei picioare, fcnd rotogoale drglae n vzduh ou piciorul drept,
cnd ridicat pe dou picioare, ca oamenii. Ct despre Ursu, dulul, nu
numai c srea, dar se ddea i peste cap.
Cnt el Tudorel ce cnt ; mioarele, berbecul, mgruul i dulii
jucar, pn cnd zise ciobnaul:
Acum destul ! Dac-om sta s opim toat ziua, apoi flmnzii i v
uscai i se supr satul pe mine c v in nemncate.

ntr-o zi, o hait de lupi se repezi la stna lui Tudorel. Spaima intr n
bietele oi.
Vznd acea nval de slbticiuni, Tudorel duse fluierul la gur i
ncepu s cnte. i ce s vezi ? Unui cte unul, lupii se astmprau,
ncepeau s ridice cte un picior uor, uurel i se porneau pe dnuit.
Apoi cte un lup se apropia de o mioar, i lsa capul n jos de trei ori
nclinndu-se, i o poftea la joc. Douzeci de perechi se-nvrteau n
jurul ciobnaului, care-i zicea de zor din fluieraul lui de soc.
A intrat n hor Ursu, dulul, prinzndu-se n brae cu starostele
lupilor ; au fcut frie amndoi, s-au pupat n bot, cu ochii plini de
lacrimile prieteniei, legndu-se s nu se mai prigoneasc unul pe
cellalt, ct vor tri !
Dar tot srind i nvrtindu-se lupii ostenir. Mai-marele lor se apropie,
jucnd i el mereu i-i vorbi lui Tudorel aa :
Ciobnaule drag, mai las-1 ncolo de fluier, c nu mai putem !
Dup ce sntem flminzi ne mai flmnzeti i dumneata, punndu-ne
s opim ntr-una !
Eu, rspunse biatul, nu m opresc din cntat pn nu v crbnii !
Dac m opresc, suntei n stare s v repezii la oi i s le mncai.
Pe cuvntiul meu de onoare c nu facem una ca asta, plecm pe ici
ncolo ! rspunse cellalt i fcu semn lupilor s-1 urmeze
Cu mare prere de ru i lsar cumetrii drglaele cumetre ! Dup ce
le-au jucat, mare poft ar fi avut s le mngie puin cu colii! Dar navur ncotro i se deprtar, pierind n desimea codrului. i numai
dup ce n-a mai rmas nici urm de lup prin partea locului, Tudonel i
opri cntarea, odihnind astfel i oile, care ncepur s pasc mrunt i
repede, de foame ce le era:;
Povestea cu fluierul vrjit ajunse i la urechile mpratului.
Dac a putut acel fluier s stpneasc haita de lupi, cum n-ar veni
de hac i vrjmailor mei ? i zicea stpnitorul rii.

Trimise deci mpratul civa soli la ciobna s-i cear fluierul.

Dar Tudorel, nici gnd s-1 dea.
A doua zi, chiar mpratul veni s-i cear lui Tudorel fluierul fermecat.
Eu sunt chiar mpratul acestei ri. Cum ai ndrznit s te
mpotriveti poruncilor mele ?
Dar ce-am fcut ?
i-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe i cu tot felul de
bunti, galbeni muli, i-am trimis i tu nici gnd s-mi dai fluierul, pe
care vd c-1 ii la bru.
N-am ce face cu ele. Eu atta am, fluierul !
Fluienui acesta are puteri de care tu nu eti vrednic ! i strig craiul
mnios. De aceea zic, biete, d-mi-1 de bun voie i eu te voi rsplti
cum nici nu gndeti ; te voi duce la curtea mea s te cresc, s-i dau
nvtur i s fac din tine un curtean de vaz.
Eu din ce sunt nu vreau s m schimb ! rspunse Tudorel.
Atunci lacom, mpratul nfac jucria ciobnaului. Ochii i luceau de
bucurie la gndul c acum nu-1 va mai birui nimeni ! Nimeni nu va mai
ndrzni s-i calce hotarele, ba va porni el nsui s cucereasc i s
prade mpria altora ! Porni voios, cu tot alaiul dup el.
Dar Tudorel, suprat foc, alerga pe lng calul lui, cerudu-i fluierul.
Scos din fire, mpratul porunci otenilor s-1 arunce n beciul cel mai
adnc.
Ei, dar n vremea aceasta, ostile vrjmae npdir pmntul rii i
prdau toate n calea lor. n fruntea armiilor, mpratul porni s le
nfrunte j s nimiceasc pe dumani.
Mndru nevoie, clare pe armsarul mpopoonat, craiul tot sufla n
fluierul fermecat, ateptnd s se ntmple minunea, dar degeaba !
Otilor puin le psa de jucria aceea neputincioas din mna lui ! Ba,
dimpotriv, mpratul fu nconjurat de dumani, care parc ieiser din

pmnt! Ct ai clipi din ochi, se pomeni legat, straja lui mprtiat i el

robit vrjmaului.
Fluierul czu la pmnt i, de bun seam, l-ar fi sfrmat copitele
cailor, dac un sfetnic nelept nu l-ar fi ridicat cu grij.
Mare prpd ar fi fost pe ar, dac sfetnicul cel nelept nu s-ar fi
gndit s se repead la palat, s-1 scoat pe Tudorel din adncimea
beciului i s-1 duc pe cmpul de btaie, rugndu-1 s cnte din
fluierul fermecat.
i cnd ncepu Tudorel s cnte din fluier, otile dumane i aruncar
paloele i buzduganele i ncepur s joace.
Jucau i opiau de zor. Se ineau dup el, tot dnuind i prseau de-andrtelea pmnturile cucerite atta de uor.
i ciobnaul nostru nu s-a lsat pn nu i-a dus dincolo de hotarele
rii, cu mpratul cel hapsn cu tot.

La Pasti, George Toprceanu

Astzi n sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necjite i mnjite,
Zece ou nroite.
Un ou alb, abia ouat,
Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce v este, frioare
Ce v doare?
Nu v ninge, nu v plou,
Stai gtite-n hain nou,
Parc, Dumnezeu m ierte,
N-ai ou
- Suntem fierte!
Zice-un ou rotund i fraise

Lng pasca cu orez.

i schimbndu-i brusc alura,
Toate-au nceput cu gura:
- Pnla urm tot nu scap!
- Ne gtete de parad.
- Ne ciocnete cap n cap
i ne zvrle coaja-n strad
- Ce ruine !
- Ce dezastru !
- Preferam s fiu omlet !
- Eu, de m-ar fi dat la cloc,
A fi scos un pui albastru
- i eu unul violet
- Eu, mai bine-ar fi s tac:
Aa galben sunt, c-mi vine
S-mi nchipui c pe mine
M-a ouat un cozonac !...