A fost odată ca niciodată o prinţesă drăguţă, cu pielea

albă ca neaua, pe care o chema Albă-ca-Zăpada. Mama sa

vitrega avea o oglindă fermecată pe care o întreba mereu
cine este cea mai frumoasă din ţară. Odată, oglinda îi
răspunse: “Albă-ca-Zăpada este cea mai frumoasă din
ţară!” Invidioasă, i-a poruncit fără milă unui vânător: -Du-
o pe Albă-ca-Zăpada în pădure şi omoar-o!
 Vânătorul era un om bun la suflet şi, de cum ajunseră în pădure, îi spuse fetiţei:
- Du-te micuţo! Şi nu te mai întoarce niciodată la palatul tău.
Albă-ca-Zăpada, speriată, rătăci prin pădure până ajunse la o căsuţă foarte micuţă
şi primitoare.
nimeni. Toate lucrurile erau
curate şi puse la locul lor. În
mijloc, găsi o măsuţă cu şapte
scăunele şi şapte farfurioare, iar
în dormitor erau şapte pătuţuri.
Flamândă, a gustat câte puţin
din fiecare farfurioară, apoi s-a
întins pe câteva pătuţuri şi a
adormit.
Când stăpânii casei, Cei-Şapte-
Pitici-Cărunţi-din-Munţi, au
sosit, au găsit-o pe Albă-ca-
Zăpada dormind.
Albă-ca-Zăpada le spuse povestea ei. Piticii au poftit-o să locuiască în căsuţa
lor. Erau foarte fericiţi că o puteau ajuta.
- O! Mulţumesc din suflet! spuse fetiţa. Vă promit că o să am grijă de voi aşa
cum oi şti eu mai bine.
A doua zi, de dimineaţa, piticii au plecat să muncească în
pădure. Ei au rugat-o pe Albă-ca-Zăpada să le promită că nu
va deschide uşa nimănui. Între timp, mama vitregă află cu
ajutorul oglinzii fermecate că Albă-ca-Zăpada încă trăieşte.
 Mama vitregă se deghiză în bătrânică şi ciocăni la
uşa Albei-ca-Zăpada.
- Deschide uşa, fetiţo! Sunt doar o bătrână amărâtă
care vinde mere! Spuse ea cAlbei-ca-Zăpada i se
făcu milă de săraca bătrână, deschise uşa şi
Nici nu muşcă bine din măr şi căzu într-un
somn adânc.
Mama vitregă, fericită că acum era din
nou cea mai frumoasă femeie din
împărăţie, se întoarse repede la palat.
Când au venit acasă, piticii au crezut-o
moartă pe Albă-ca-Zăpada. Au pus-o într-
un frumos sicriu şi au început s-o plângă
cu durere. Nu după mult timp, trecu pe
acolo un tânăr prinţ. Piticii i-au spus
povestea tristă a fetei.
Prinţul, văzând cat era de frumoasă, îi sărută mâna.
Spre uimirea tuturor, ea se deşteptă din somnul cel
adânc. Ce fericire! Piticii au început să danseze de
fericire!
Albă-ca-Zăpada şi prinţul s-au căsătorit şi
au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi iar mama
vitregă a murit de inimă rea.