Fricosul de Emil Garleanu

Iarn. Noapte lucie pe o lume ca din poveti: copaci de zahr, cmp de cristal, iaz de oglind. i-n cuprinsul larg, uriaul policandru al cerului i aprinde, una cte una, luminile, ca ntr-o nemsurat sal de dans. Vie uitoarele pustiet ii sunt m!tate de "armecul acesta: paserile z!or ca ziua# lupul poposete pe la!e, n h iuri, i privete nemicat# vulpea st lng vizuin i nu se-ndur s mearg la vnat# veveri a pleac creang lng creang, i hoinrete, ca o deucheat, pdurea-ntreag. Iar iepurele a z!ughit-o la $ucat. ncet, ascultnd, ispitind, a ieit tiptil-tiptil din curtur, i cnd a a$uns la margine, i-a vzut ntinderea lucie de zpad, a-nceput s sar de !ucurie: %&oate mai ntlnesc un prieten', i zise iepuraul. i gndul i rspunse: %&oate mai ntlneti un prieten'... i iar upai- upai, iepurele sare vesel: %&oate dau i peste o prieten'. i gndul: %&oate dai i peste o prieten'. i mergnd aa, iepuraul cu gndul i vor!esc: %(e lumin, i totui luna nc nu a rsrit'. ... %i totui luna nc nu a rsrit'. %)ar o s rsar'. ...%* s rsar'. i cum mergea pe marginea unei vlcele, iepuraul se opri o clip s se odihneasc. +tunci, de la spate, se ridic, al! i ea, ca de ghea , luna. ,telele plir# pdurea, copacii, tu"ele i dez!rcar deodat um!ra. Iar iepuraul mpietri de groaz: chiar de lng el, se ntinse pe pmnt o artare cu dou coarne grozave. )up clipa de spaim, iepuraul se destinse ca o coard i o z!ughi la goan, se prvli n vale, veni de-a dura ca un !ulgre, se scul i iar se rostogoli, pn $os# apoi o lu de-a dreptul tind cmpul. ,e opri tocmai n stuhria iazului. +colo, de-a!ia su"lnd, se ghemui cu ochii nchii... s nu-i mai vaz um!ra-