Povestitor 1:

E o poveste veche, veche de demult...cea mai frumoasă dintre câte-ascult. Iar bunica iarnă îşi începe
spuza de poveşti să-şi cearnă. Focul o aude. Lungi urechi de pară roşie, zălude, se ciulesc în sobă. Crivăţul, s-
asculte, vine vijelie pe cinci roţi şi-o tobă. Iar la geam, îi cheamă pe cei mai cuminţi, clincănind pe streşini
ţurţuri de arginţi.
Şi bunica iarnă, peste munţi, câmpii, tot povestea aceasta o spune întâi.

Povestitor 2:
Nu mult după aceea, regina născu o fetiţă...frumoasă şi bună ca ziua când soarele îţi ţese lumina, sau
noaptea-i cu luna. Căci păru-i noptatec era frumos şi negru, lemn de abanos. Gura, ca sângele fata avea şi
faţa-i mai albă ca fulgul de nea.
Dar tristă fu soarta...regina să moară-nainte să-şi ceară să vadă fetiţa ca albă-zăpada!

Povestitor 3 (1):
Trecând zile grele, mai grele urmară, căci regele, iată, din nou se însoară! Femeie trufaşă şi rea, ce pe-
alta-n ţară mai mândră ca ea n-ar suporta-o-n viaţă! Şi-oglinda-şi întreabă în zori, dimineaţă…
Povestitorul 3 (2):
În vremea aceea, regina cea rea şi trufaşă....

Iarna 1:
A fost odată, hăt demult şi departe....am uitat în ce ţară. Timpul a şters-o din carte. Era iarnă pe-
atunci. Dealuri şi lunci păreau toate de zahăr şi lapte. Fulgi de nea se prindeau de fereşti câte doi, câte şapte...
Poate-aşa au aflat şi-au văzut cum porni al poveştii început.
Somnul cuprindea castelul de pe stânca cea înaltă. Nici o altă luminată, doar fereastra dinspre turn.
Cum? Oare ea, regina fie, care-n ora cea târzie mai întârzie la geam, ascultând, poate, cum vântul poleieşte
ram cu ram?

Iarna 2:
O plânseră piticii şi codrul tot o planse. Părea că şi seninul încet, umbrit se stinge. Piticii o aşezară în
raclă de cleştar, pe-un plai săltat de stâncă, lâng-un bătrân stejar. Veneau aici s-o vadă bursucii plânşi a jale,
şi cerbii din livadă, şi ciocârlani din stepă, şi mierle, şi scatii, şi bufnele mirate, şi fluturi aurii…. Şi-o tot
priveau pe fată…şi ea, parcă dormea, cu părul lung şi negru, cu-obrajii ca de nea.
Iar când, în dimineaţă, trecu un fiu de crai…şi o văzu frumoasă, rămase fără grai. Piticii….

Iarna 3:
Şi s-a făcut o nuntă, o nuntă mândră, mare! Veni norod cât spuza, din soarele răsare. Şi alţi din
miazănoapte. Piticii, câte şapte, cu aur scos din munte şi-nţelepţiţi de vreme, crai mari, cu bărbi cărunte... Şi
codrul îşi trimise, la rându-i, cântătoare: vreo cinci mierloi, cu fluier, şi-n cânt, privighetoare.
Şi-a mai venit la nuntă...Să îi fi spus oglinda? Sau alt cum a aflat?...regina rea, furtună înciudată din
palat! Iar craiul a poftit-o la joc. Conduri de fier îi dete, de fier încins în foc! Să joci cu ei, Măria ta, şi noi
cântări de nuntă ţi-om cânta!
Şi a jucat regina, zvonind în juru-i scaie, arzând cu ea blestemul şi vrăjile-i văpaie.
Din nou se-ncinse, iară, şi cânt, şi veselie. Piticii aruncară cu scufa în chindie. Se prinseră în
horă...pân’ şi cei mai bătrâni....Şi au jucat întruna vreo şapte săptămâni.

Regina cea bună (1):

Aproape-am terminat broderia, doică. Uite!
Regina cea bună (2):
A! Cine mă strigă?
Regina cea bună (3):
Crezi, doică?
Regina cea bună (4):
 Auzi! Mă strigă! (Merge să deschidă geamul.)
Regina cea bună (5):
Uite, doică, ce multă zăpadă s-a strâns pe pervaz! Vântul vrea s-o aducă în casă.
Regina cea bună (6):
Ah! Nici n-am băgat de seamă! Din deget îmi curge sânge! Pesemne că m-am înţepat cosând. Uite! O
boabă, încă una...trei boabe. Asta-i...
Regina cea bună (7):
Mai bine priveşte! Ce frumos cad boabele de sânge pe zăpada albă! Ştii, doică, dacă aş avea un copil,
mi-ar place să aibe faţa albă ca zăpada aceasta, gura roşie ca sângele şi părul negru, negru ca lemnul de
abanos al ferestrei.

Vântul (1):
(Silabisit) Re-gi-năăă!
Vântul (2):
(Silabisit) Re-gi-năăă!
Vântul (3):
Aşa să fie!

Slujitorul (1):
Măria ta, m-a chemat?
Slujitorul (2):
Da, Măria ta!
Slujitorul (3):
Măria ta?!
Slujitorul (4):
Poruncă, stăpână!
Slujitorul (5):
Da, stăpână!
Slujitorul (6):
Iat-o, Măria ta!

Doica (1):
Nimeni, Măria ta. Ţi s-a părut. Vântul şuieră besmetic pe-afară.
Doica (2):
Eh, eşti obosită. Culcă-te! Termini mâine!
Doica (3):
Nu! Nu deschide geamul! Ai să răceşti!
Doica (4):
Măria ta!
Doica (5):
Semn bun, Măria ta! Da...nu mai sta la geam! Mi-e frig!
Doica (6):
Măria ta! Măria ta! N-ai mai văzut-o demult pe Albă ca Zăpada! Uite-atât, până aici îmi vine! (Arată
cu mâna deasupra pieptului.) Şi-i cuminte...
Doica (7):
O, numai o dată, stăpână! Lasă-mă să ţi-o aduc! Sunt sigură că ai îndrăgi-o apoi! Aşa cum o
îndrăgeşte toată lumea!
Doica (8):
Măria ta, e frumoasă ca lumina zilei! Uite-o! Priviţi-o puţin pe fereastră! Acolo, lângă fântână!
Vânătorul (1):
Am sosit, mărită doamnă!
Vânătorul (2):
Să piară?!
Vânătorul (3):
Stăpână, e o copilă! Te-ndură!....
Vânătorul (4):
Am înţeles, stăpână!
Vânătorul (5):
Să ne oprim aici.
Vânătorul (6):
Nu! Nu pot!
Vânătorul (7):
Dar trebuie, înţelege!
Vânătorul (8):
Fugi! Fugi, fetiţă! Du-te! Du-te cât mai departe!
Vânătorul (9):
Dar fiarele pădurii n-au s-o lase-n viaţă! Ce-i acolo? Un mistreţ. Am să-l înjunghii! (Mistreţul urlă.)
Ah!... (Răsuflă cu greutate.) Aşa! Acum am să-i scot inima! I-o duc reginei. Am să-i spun că-i inima fetiţei.
Sărmana fată! În pădurea asta... Acum se lasă noaptea... Cine ştie?

Regina cea rea (1):

Spune-mi, oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?
Regina cea rea (2):
(Sarcastic) Ha! Ha! Ha!
Regina cea rea (3):
Nu! N vreau s-o văd!
Regina cea rea (4):
(Întorcându-se cu spatele) Hm!
Regina cea rea (5):
(Sarcastic) Auzi, frumoasă! Eu sunt cea mai frumoasă şi nimeni alta! (Bate din palme.)
Regina cea rea (6):
Oglinda fermecată! Repede! Dă-mi oglinda fermecată!
Regina cea rea (7):
Spune-mi, oglindă fermecată, oglinjoară, cine va fi cea mai mândră şi mai frumoasă-n ţară?
Regina cea rea (8):
A, nu! Nu! Pleacă de-aici, doică! Pleacă! (Bate din palme.)
Regina cea rea (9):
(Iritată) Să vină vânătorul!
Regina cea rea (10):
Tu eşti, vânătorule? A, da! Ascultă! Vreau ca Albă ca Zăpada să piară!
Regina cea rea (11):
Da! Îţi poruncesc!
Regina cea rea (12):
Dacă mai spui o vorbă sau nu-mi asculţi porunca...
Regina cea rea (13):
Tu du-o-n pădure...departe, cât mai departe. Acolo s-o ucizi şi drept dovadă vreau să-mi aduci inima
ei. Hai! Du-te! Du-te! Du-o-n pădure!
Regina cea rea (14):
Spune-mi, oglindă femecată, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?
Regina cea rea (15):
Cum? Albă ca Zăpada trăieşte? Aşa! O ucid eu atunci!
(Bate din palme.)
Regina cea rea (16):
 Să-mi aduci imediat o rochie de precupeaţă, un coş de nuiele, basma să-mi îmbrobodesc faţa şi în coş,
cingători...de toate felurile şi de toate culorile. Ai înţeles?
Regina cea rea (17):
Marfă bună de vânzare! Marfă bună de vânzare!
Regina cea rea (18):
Marfă bună şi frumoasă...
Regina cea rea (19):
Cingători. De toate felurile şi de toate culorile. Da, lasă-mă să intru în casă să ţi le arăt!
Regina cea rea (20):
Nu mă laşi în casă, atuncea plec. Şi n-ai să ai cingători de mătase împletite!
Regina cea rea (21):
Da, ce-ţi trece prin cap, fetiţo? Cum să-ţi fac rău, când eşti atât de frumoasă?
Regina cea rea (22):
Nu vrei s-o încerci? Uite, ţi-o leg eu! Se încheie aici la spate. Aşa... o punem peste mijloc şi (cu
răutate) acum o strângem.
Regina cea rea (23):
(Râde.) Frumoaso, s-a terminat cu tine! Te-am strâns aşa de tare cu cingătoarea peste mijloc, c-ai
murit! C-ai murit! (Râde.)
Regina cea rea (24):
A, ce bine c-am ajuns acasă! Aduceţi-mi repede oglinda! Oglinda fermecată!
Regina cea rea (25):
Oglindă, oglinjoară, spune-mi cine-i cea mai frumoasă din ţară?
Regina cea rea (26):
Ce, n-a murit? Albă ca Zăpada n-a murit? Ei bine, nu-mi scapi tu! Mă voi duce-a doua oară,
îmbrăcată în bătrână, şi, de astă dată, frumoaso, am să-ţi aduc un piepten să-l prinzi în părul tău negru ca
abanosul. Numai că pieptenele e otrăvit. (Cu multă răutate...) Şi-ai să mori! Ai să mori! (Râde.)
(În pădure, la căsuţa piticilor)
Regina cea rea (27):
Marfă bună de vânzare! Am marfă bună de vânzare!
Regina cea rea (28):
Dar de privit pe fereastră ai voie să priveşti, nu-i aşa? Uite ce pieptene frumos! Şi uite-l cum
străluceşte! Aah! Îţi iau ochii!
Regina cea rea (29):
O, ce bine-ar sta în părul tău negru!Dă-mi voie numai să ţi-l prind! Apleacă-te pe fereastră! Lasă-mă
să te pieptăn! Aşa, aşa.... Şi acum....Mori!
Regina cea rea (30):
Aşa! S-a sfârşit! Acum eşti moartă! Moartă! (Râde. Se aud în depărtare piticii care vin cântând.)
Piticii! Să fug repede! (Râde.)
Regina cea rea (31):
Cum? Albă ca Zăpada n-a murit? Ei bine, îţi vin eu de hac! Chiar dac-ar fi să-mi pun viaţa în
primejdie, Albă ca Zăpada tot trebuie să moară! Am să iau din grădinile palatului cel mai frumos măr,
jumătate roşu, jmătate alb, iar partea rumenită de soare...am s-o otrăvesc. O otravă atât de puternică, încât toţi
piticii la un loc n-au s-o mai scape!
Regina cea rea (32):
Mere! Mere de vânzare! Nu cumperi mere, Albă ca Zăpada?
Regina cea rea (33):
Nu-i nimic! Oi găsi eu cui să vând merele astea! Dar, dacă pofteşti la ele....na, ţine unul!
Regina cea rea (34):
Dar ce, frumoaso, ţi-e frică să nu te otrăvesc? Uite! Tai mărul în două: partea rumenită de soare o
mănânci tu, iar cea albă...Uite! Gust din ea! (Mănâncă din măr.) Hmmm! Ce bun e! Vezi? Hai, muşcă şi tu!
Regina cea rea (35):
(Râde.) De astă dată s-a terminat cu tine! N-o să mai aibe ce-ţi face piticii! Cum să-ţi mai scoată
mărul din gâtlej? (Râde.) Ha, ha, ha...

Regina cea rea (36) :

 (Râde.) Slujitori, oşteni, curteni, ascultaţi: “Eu sunt cea mai frumoasă din ţară! Eu sunt cea mai
frumoasă din ţară!” (Râde.)

Prinţul (1):
E atât de trist ce-mi spuneţi voi! Dar, dacă mi-aţi da.o mie, vi-aş îndeplini orice dorinţă!
Prinţul (2):
Dăruiţi-mi-o! Simt că nu mai pot trăi fără s-o privesc mereu! Mi-e dragă, aşa cum mi-e lumina zilei
dragă! O voi cinsti şi preţui ca pe mireasa mea!
Prinţul (3):
Adevărat? Ajutaţi-mă s-o sui pe cal!
Prinţul (4):
Eşti cu mine, Albă ca Zăpada! Cu mine, care te iubesc mai mult ca orice pe lume!
Prinţul (5):
Însoţeşte-mă la palatul tatălui meu! Vreau să-mi fi mireasă!

Albă ca Zăpada (1):

(Cântă) I. Hai, spune-mi II. Mai spune-mi
Hai, spune-mi Mai spune-mi
De ursita mea De iubitul meu
Doar mie Vorbeşte-mi
Doar mie Vorbeşte-mi
Aşa Mereu
Albă ca Zăpada (2):
Unde mă duci, vânătorule? Plouă! Mi-e frig! Mi-e frică!
Albă ca Zăpada (3):
Aici? Hm! (se sperie) Ce e cu cuţitul ăsta? Ce vrei să faci cu el? Ce rău ţi-am făcut eu?
Albă ca Zăpada (4):
Nu-i aşa! Ştiam eu că eşti bun!
Albă ca Zăpada (5):
Nu! Nu vreau să mor! Îndură-te de mine! Fii bun şi lasă-mi viaţa şi niciodată n-am să mă întorc acasă!
Am să fug! Uite, chiar acum! Nu-i aşa că mă laşi?
Albă ca Zăpada (6):
Cu bine, vânătorule!
(Albă ca Zăpada aleargă prin pădure. Tună şi fulgeră.)
Albă ca Zăpada (7) :
Oare sunt destul de departe? Nu vine după mine? O, şi ce întuneric! Ah! În lumina fulgerului am
văzut o casă. Ia să mă uit mai bine! (Fulgeră din nou.) A, da! Aşa e! Uite-o! Uite-o! E un pas până la ea! E
după pomii aceea!
(Bate la uşă.) Sunt Albă ca Zăpada! Om bun! (Deschide uşa, care scârţâie, şi intră.) Bună-seara! Dar cum?
Chiar nu e nimeni? A cui o fi căsuţa asta? Dar dac-ar fi stăpânul, tot m-ar lăsa să intru! Măcar să mă
odihnesc! Nu, nu m-ar da afară! Ah, ce bine-i aicea! Şi-i cald! Şi-i aşa curat! O! Şi masa-i pregătită! Una,
două, trei patru.... Şapte farfurioare! Or fi şapte stăpâni? A! Şi aici lângă perete sunt unu, două, trei...tot şapte
pătuţuri! Şapte stăpâni! Dar unde-or fi acum? (Cască şi se duce la culcare.)
Albă ca Zăpada (8):
Bună-dimineaţa! (Se întinde.) Dar, cine sunteţi voi?
Albă ca Zăpada (9):
Albă ca Zăpada. Să nu mă izgoniţi şi voi! Mama mea vitregă, regina cea rea, m-a izgonit din casă şi a
poruncit să fiu ucisă.
Albă ca Zăpada (10):
Da! Aşa-i că nu mă izgoniţi?
Albă ca Zăpada (11):
Din toată inima!
Albă ca Zăpada (12):
Da! Da!
Albă ca Zăpada (13):
La revedere!
Albă ca Zăpada (14):
Da! Da! La revedere!
Albă ca Zăpada (15):
Bună-ziua, cumătră!
Albă ca Zăpada (16):
Ce-ai acolo de vânzare în coşul ăla de nuiele?
Albă ca Zăpada (17):
Nu pot! N-am voie să te las în casă! Dar, ce frumoase sunt!
Albă ca Zăpada (18):
Stai! Nu pleca! Pari o femeie de treabă. N-ai să-mi faci niciun rău, nu-i aşa?
Albă ca Zăpada (19):
Poftim! Intră-n casă! (Deschide uşa.) Vai, ce frumoase cingătoare!
Albă ca Zăpada (20):
Au! Mă strângi! Mă doare! Aaah! (Leşină şi cade.)
Albă ca Zăpada (21):
Ah, cum m-am speriat! Şi precupeaţa...atât de tare m-a strâns....Credeam c-o să mă omoare!
Albă ca Zăpada (22):
Vezi-ţi de drum, bătrâno! N-am voie să las pe nimeni înăuntru!
Albă ca Zăpada (24):
Ah! (Ţipă.)
Albă ca Zăpada (25):
Aaaa!
Albă ca Zăpada (26):
Ce s-a întâmplat? Bătrâna? Unde e bătrâna?
Albă ca Zăpada (27):
Nu am voie să las pe nimeni să intre! Cei şapte pitici nu-mi dau voie!
Albă ca Zăpada (28):
N-am voie să primesc nimic!
Albă ca Zăpada (29):
Mulţumesc, bătrânico! Ce bună eşti! Şi eu care te credeam… (Muşcă din măr.) Ah! Vai! Ce amar e!
Mi-e rău! Mi-e rău! (Cade.)
Albă ca Zăpada (30):
(Tuşeşte.) Oh!
Albă ca Zăpada (31):
Vai, ce-i cu mine?
Albă ca Zăpada (32):
Şi tu? Tu cine eşti?
Albă ca Zăpada (33):
Unde mă aflu?

Oglinda (1):
În ţara aceasta, asemeni cu o zână, eşti cea mai frumoasă, mărită stăpână!
Oglinda (2):
Frumoasă eşti stăpână, dar frumuseţe rece, iar Albă ca Zăpada de mii de ori
te-ntrece!
Oglinda (3):
(Din ce în ce mai încet) De mii de ori te-ntrece! (de 5 ori)

Oglinda (4):
 Frumoasă eşti regină, ca soarele-n amurg, dar peste munţii-aceştia şi apele ce curg, e Albă ca Zăpada,
ce mai frumoasă pare decât lumina zilei şi mai strălucitoare, î casa aceea mică de peste trei colnici,
adăpostită-n taină de cei şapte pitici.
Oglinda (5):
Frumoasă eşti regină ca soarele-n amurg, dar peste munţii-aceştia şi apele ce curg, e Albă ca Zăpada.
Oglinda (6):
Dar Albă ca Zăpada de mii de ori te-ntrece!
(La castel....)
Oglinda (7):
Tu eşti cea mai frumoasă din ţară!
Piticul 1
1. S-a înnoptat de-a binelea!
2. Aşa! Acum aprindeţi lumânările! E întuneric în casă.
3. Cum a putut să intre?
4. Da, adevărat. Tu unde dormi?!
5. Scormonitori vestiţi....
6. Eu sunt Barbă-Cot!
7. Am barba până la pământ.
8. Pe tine cum te cheamă?
9. Stai aşa. Noi ne-am gândit că dacă ne-ngrijeşti casa....
10. N-o să duci lipsă de nimic!
11. Să nu deschizi la nimeni, Albă ca Zăpada!
12. Albă ca Zăpada, am sosit!
13. Nu-i mai bate inima!
14. Fereşte-te de acum înainte să mai laşi pe cineva să intre când nu suntem acasă!
15. Albă ca Zăpada!
16. Aşa, încet....
17. I-a înfipt în cap pieptenele ei otrăvit!
18. În fiecare dimineaţă ne oprim şi-i spnem: “Bună-dimineaţa, Albă ca Zăpada!”
19. Mărul otrăvit! Când s-a-mpiedicat fratele meu zguduind-o, mărul a ieşit din gâtlej!

Piticul 2
1. A, am şi ajuns!
2. Şi mustul din paharul meu?
3. Tăcere! Să n-o sculăm!
4. Să ne gândim!
5. Voinici meşteşugari....
6. Şi eu, Glumici!
7. Şi eu , până la glezne!
8. Să ne găteşti...
9. Da ce-i asta? Albă ca Zăpada prăbuşită pe podea!
10. A-nşelat-o iar regina!
11. Bătrâna aceea era tot regina!
12. Şi seara la fel. Când ne ducem la culcare, îi povestim ce am făcut peste zi şi-i spunem: “Noapte bună,
Albă ca Zăpada, noapte bună!” (Plânge)

Piticul 4
1. Scăunelul meu nu mai e la locul lui!
2. Dar ce frumoasă e!?
3. Da, da...şi eu spun că...
4. Eu sunt mijlociul. Dar să ştiţi că imediat mă şi ghiciţi! Am barba până la mijloc!
5. Să coşi...
6. La nimeni!
7. De la ce s-o fi întâmplat?
8. Dacă-i aşa cum spui....
 9. Stai! Stai! Vezi că te-mpiedici!

Piticul 5
1. A mâncat cineva din farfuria mea!
2. Să ne gândim...
3. Şi eu, de vreme numărat, din şapte, al cincilea din fraţi.
4. Să împleteşti...
5. Turtă dulce...
6. Ah, cingătoarea n-o lasă să răsufle!
7. Precupeaţa nu era alta decât regina cea ticăloasă!
8. Uite-o! E prăbuşită peste pervazul geamului!
9. Uitaţi-vă! Uitaţi-vă, clipeşte! Genele i se zbat! Şi bucăţica asta de măr...!

Mutulici
1. Uite, veniţi încoa! Uite cine doarme în pătuţul meu!
2. Bine, dar eu unde dorm?
3. Of, că ne-apucă dimineaţa! Hi! Am să mă odihnesc în fiecare pătuţ câte o oră până trece noaptea.
4. Eu, dintre toţi, cel mai micuţ....Şi toţi îmi spun: “Tu eşti prostuţ!”
5. Şi să te joci cu noi…
6. Să ne faci cozonaci şi papanaşi!
7. E moartă! (Plânge)
8. Să i-l scoatem imediat!
9. Bună-dimineaţa! (Plânge)
10. Da, te iubeşte!

Sâsâitul
1. Si pâinea mea, sine-a luat-o?
2. Da, sapte!
3. Eu sunt al saselea pitic. Din fire sunt un pic peltic.
4. Cum te cheamă?
5. Se părere ai?
6. O să te iubim ca pe o soră!
7. Si iepurasi de turtă dulse!
8. Îsi revine!
9. Privisi! Privisi se are-n păr!
10. Fereşte-te de acum înainte, că a treia oară!
11. Nu! Zadarnic! Nu ne despărsim de ea nici în ruptul capului! Nisi pentru tot aurul din lume!
12. Las’, las’ că-l ajut eu! Hop, aşa, aşa...
13. Da, da, da! Scoate bucăsica de măr otrăvită!

Bâlbâitul
1. Daaa, da cicine-a fost aici?
2. O feti..., o feti..., o fetiţă!
3. Să n-o, să n-o, să n-o....
4. Ce , ce spupui ?
5. Da, daaa,….asta e! Să nene…să nene gândim!
6. Bubună didimineaţa!
7. Şi chiar şi făfăurari!
8. Pe mimi..., pe mimine mă cheamă (tare) Poc!
9. Să fafaci paturile...
10. La nini, la nini, la ninimeni auzi?
11. Papa..., papanaşi...
12. Un pie..., un pieptene!
13. Să i-o, să i-o dăm să-i fifie mireasă!