Sunteți pe pagina 1din 9

Primăvara se întorc păsările călătoare.

Mierla – o mare
cantareata

Poezii despre pasari calatoare


Scrisoare de la rândunele
De Elena Dragoş

Cocostârcul astăzi Iar drumeţul spune :


S-a întors acasă. „De la rândunele
Toată păsărimea V-am adus scrisoare.
L-a primit voioasă. Vă e dor de ele ?”

Vin să-l vadă vrăbii, „ S-o citim !” – strigară


Bun venit să-i zică. Vrăbiile toate …
(Broaştele pe baltă „ Scumpe surioare,
Au murit de frică). Noi suntem departe,

Dar vâslim spre ţară,


Zilele-s senine,
Nu e ca acasă
Nicăieri mai bine”.

Primăvara Curăţenie
de Ion Pilat de Elena Dragoş

Rândunele mici „Ce faci, graur, în copac?”


Ciripesc în ţară. Veveriţă, ce să fac,
Pluguri cu furnici Văd că s-a făcut senin
Au ieşit pe-afară. Şi mai primenesc puţin.

Puişori de puf Iarbă proaspătă-am s-adun


A clocit găina. Şi-năuntru o să pun.
Berzei cuib de stuf Ca să-i fie drag să stea,
A-ntocmit vecina. Primăverii-n casa mea”.

Zmeie pe uluci,
Zbârnâind, se-nalţă.
Raţele-n papuci
Galbeni se încalţă
Rochiţa rândunicii
De Victor Tulbure

Chiar şi rândunica-mi pare Şi mereu rochiţa-i nouă


Să-ţi dea lecţii e în stare. Şi-o clăteşte-n zori pe rouă;
Cu şorţ alb, mereu se plimbă Ca să fie cum arată:
Şi mereu, mereu şi-l schimbă; Şi frumoasă, şi curată !

Chemarea primăverii
de Elena Podoleanu

Veniţi la noi, dragi călătoare ! Aici, la noi e cuibul vostru,


Veniţi, vă aşteptăm în prag ! Aici, vă place să trăiţi,
Veniţi la noi, că-i cald şi soare ! Aici vă cheamă glasul nostru,
Veniţi, vă aşteptăm cu drag ! Aici am vrea mereu să fiţi !

Nimic nu stă în calea vremii … Se aude-un duios ciripit !


Pe câmp vezi mieluşei zburdând ; Vin stoluri, stoluri grămadă….
Podoabă verde şi-au pus pomii Din depărtări au sosit,
Şi vă aşteaptă fremătând… Ţara noastră s-o revadă.

RÂNDUNICA
de Ioana Tatu
S-a întors acolo-n pridvor
Draga rândunică.
Cred de noi că i-a fost dor
Şi de casa-i mică.
Paie, fulgi adună iar
Cuibul să şi-l dreagă;
Meşteră-i ca un zidar
Ziulica-ntreagă.
Şi din ouăle mărgici,
Puse ca la şcoală,
Scot trei căpuşoare mici
Ciocul la iveală.
Piuie flămânzi toţi trei,
Bat din aripioare…
- Ţiţ-tivit, staţi cuminţei,
Că v-aduc mâncare !
A sosit o „zidăriţă”
De Traian Oancea

La fereastra casei noastre


A sosit o „zidăriţă” .
Sub bărbie-i roşioară,
Coada-i pare furculiţă.
Din pământ, din fir de iarbă,
Rândunica mea dibace
Pentru puii ce-or să vină
Cuib pufos şi trainic face.
Ciripi-vor puişorii
De cu zori în faptul serii.
Bun venit la casa noastră,
Vestitori ai primăverii !

Scrisoare de la rândunică
de Elena Dragoş

Dragi copii, mi-e dor de voi


În curând voi fi – înapoi.
Cuibul vechi am să-l repar
Ca să-mi fac din nou cuibar.
Din cinci, şase ouă mici,
Or să iasă pui voinici.
Le voi da în cioc mâncare,
Rând pe rând la fiecare:
Gâze, muşte, viermişori,
Până – or creşte mărişori.
Şi-i voi învăţa să zboare
Dimineaţa pe răcoare.
Eu vă spun de pe acum.
Că mă pregătesc de drum.
Dar să nu afle pisica !
Vă sărută – „ RÂNDUNICA” .
Ciocârlie
de Emilia Căldăraru

Lie, lie, ciocârlie Parcă trece – un vânticel


Când urci tu peste câmpie Cu argint de clopoţel.
Şi când zorilor le cânţi Parcă totul e un tril
Tot văzduhul îl descânţi. Sau un râset de copil.
Parcă-mi pui în piept şi mie
Inimă de ciocârlie !
( Tril fermecat = devotament, curaj )

Cocostârcul
De Valeriu Rusnac
În zorii zilei, prin văzduh Îl face într-un vechi salcâm,
Cu aripile mari vâsleşte, Crescut în ţarina străbună
Adună ramuri, paie, stuf Să-i fie strajă şi stăpân
Şi-un cuib de dragoste clădeşte. Pe vreme rea, pe vreme bună.

Pe-ospeţe într-o zi s-a dus


Un graure: - Noroc, vecine !
De ce-ţi faci casa – aşa de sus ?
- Să văd pământul cât mai bine !

Barza
de Passionaria Stoicescu

1. Barza-i mare ştrengăriţă 2. Şi se plimbă şi se schimbă


Peste baltă – ţipă, saltă, Pe-un picior, pe alt picior
Scormoneşte, răscoleşte Vezi, de-aceea nici n-o dor !
După broaşte, după peşte.

3. Cuib îşi face sus pe case 4. Cum nu sunt ai nimănui


Din răchitele pletoase. Cu picioare de fuioare
Şi când scoate şi ea pui, Şi cu ciocul de piron
Îi hrăneşte şi îi creşte. Barza-i mare ştrengăriţă,
Parcă e o şcolăriţă
Care joacă la şotron !
Ciocănitoarea
De Florin Iordăchescu

Ai văzut-o căţărată ? Dă copacului târcol


Stă în coadă căţărată. Şi atunci când sună a gol.
Prin copaci, peste tot locul Se opreşte,
Ciocănind mereu cu ciocul. Că acolo îşi găseşte
Cioca – toc, şi cioc – boc , iară, Cea mai bună hrană a ei:
De cu zori şi până-n seară. Gâze, larve, gândăcei,

Care, mici aşa cum sunt


Fac doar rele pe pământ.
Mult ne e folositoare
Meştera ciocănitoare !

(Ciocănitoarea = doctorul copacilor )

Probleme ilustrate

Într-un cuib de rândunici Cloşca are în ogradă


Sunt vreo nouă ouă mici. Şapte puişori pestriţi.
Mâţa a furat azi două Şi vreo doi mai gălbiori
Şi-au rămas… Ghemotoace de beteală.
Ştiţi câte ouă ? Acum socotiţi îndată
Câţi pui are cloşca noastră ?

Găinuşa cea moţată


Făcu opt ouă-n poiată.
Dintr-un stol de rândunici În opt zile să se ştie !
Şapte mari şi două mici, În a noua,înc-un ou.
Una s-a oprit din zbor. Cine socoteşte-ndată
Câte sunt acum în stol ? Câte ouă s-a ouat
Găinuşa cea moţată ?
Iepuraşul – Iepurici Cumetriţa cea vicleană
Se plimba printre urzici A pornit-o după hrană.
Să găsească negreşit Ca o hoaţă a furat
Floricele de vopsit Cinci cocoşi împintenaţi
Ouă pentru copilaşi Vreo trei gâşte dolofane
Cuminţei şi drăgălaşi. Şi un pui cu pană moale.
În prima zi vopsi şase. Câte păsări din poiată
În a doua vopsi trei. A furat hoaţa roşcată ?
Ia să-mi spui tu măi nepoate
Câte a vopsit – de toate ?

La bunica în ogradă Gâsca mamă, dimineaţă,


Opt curcani s-au luat la sfadă. S-a vorbit cu mama raţă
Dintr-o glumă, aşa, în joacă. Să se scalde împreună…
Altul vine şi-i împacă. Deci, bobocii şi-i adună.
Câţi curcani sunt în total Şapte , măcăiau în faţă,
La bunica în ogradă ? Iar doi trăgeau de-o râmă.
Câţi boboci se pregăteau
Să se scalde împreună ?

Ghicitori

„Cine primăvara vine „Să-mi ghiciţi o ghicitoare:


De pe meleaguri străine. Înaltă, cu lungi picioare,
Are coada furculiţă Pene negre, pe-aripi are,
Şi-şi clădeşte odăiţă Peste broaşte e mai mare !
Sub o streaşină de casă Cine-i oare? ”(barza)
Nimeni să nu o vază?
(Rândunica) „Am o păsărică-n sac
Soţie de pitpalac !
„Singuratic şi hai-hui Cine poate ca să-mi spună
Îşi strigă numele lui. Cine-i această mamă bună?”
Umblă singur prin pădure
Şi se tot strigă pe nume” (prepeliţa)
Cine ştie cum îi spune? (Cucul)

Lacomă, gălăgioasă, Coada-i ca o furculiţă


Ţopăie pe lângă casă ! Roşie e-a sa bărbiţă.
Cine-i oare? Vine când se încălzeşte
(Vrăbiuţa) Primăvara ea vesteşte !
(rândunica)
„Fundă roză are-n moţ. Iar în coadă are-un şorţ.
Ia gândiţi-vă, copii, Rezemată , stând pe scoarţă
Cine merge printre trestie Saltă capul ca de raţă.
Şi din apă se hrăneşte Şi cu ciocul , târnăcop,
Prânzind câte-un pui de peşte? Dă poc, poc, din loc în loc !
(Cocostârcul) Cine-i oare ?” (ciocănitoarea)

Pe furiş, ca un haiduc, Cântăreţ, micuţ, vioi,


Se iveşte colo-n nuc. Stă şi iarna pe la noi !
Vestind primăvara-n lume, Şi cântă: Ţirit, Ţirit.
Singur numele şi-l spune. Gândacii i-am nimicit !
Cine-i? Spune : (cucul) Cine este. L-aţi ghicit ? (Piţigoiul)

Cucul Privighetoarea