Acceleratul

de George Toprceanu
Peste fagi cu vrfuri sure
A czut amurgul rece.
nserarea mut trece
Furiat prin pdure.

Spre apus abia s-arat

Printre crengi, ntunecat,
O vpaie de rubin
Din frunziurile grele
De-nnoptare, tot mai vin
Glasuri mici de psrele
Reci i palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

i deodat, dintre dealuri

Se desprinde larg un zvon
Deprtat i monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revrsate peste maluri
Crete-n lunc, mai aproape,
Umple vile vecine
De rsunet mare
Vine!

Fulger negru trsnet lung

Dus pe aripi de furtun,
Zguduind pmntul tun,
Zrile de-abia-i ajung
Parc zboar,
Parc-noat.
Scuip foc, nghite drum,
i-ntr-un valvrtej de fum
Taie-n lung pdurea toat
A trecut
Dinspre cmpie,
Vuiet greu de fierrie
Se destram n tcere
Scade-n deprtare
Piere

Iar n urm-i, din tufiuri,

De prin tainice-ascunziuri,
Se ivesc pe jumtate
Psrele ciufulite,
Alarmate
i-ngrozite:

Cine-i? Ce-i? Ce-a fost pe-aici?

Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze i pitulici.
Doar un pui de piigoi,
ntr-un vrf de fag pitic,
St cu penele vulvoi
i fcnd pe supratul:
Ce s fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul